Cuvantul Crucii are putere

[Ioan_Ciobota]

Cuvantul Crucii are putere… si noi nu avem nici un merit…


Cultura in care traim este avida dupa informatii noi, dupa lucruri senzationale, stirile sunt prezentate in moduri foarte atractive pentru a atrage oamenii, sunt alesi cei mai buni vorbitori pentru a capta un auditoriu cat mai larg. Poate ca una dintre armele cele mai puternice ale “stapanului acestui veac” este tocmai sa ne tina tot timpul ocupati si conectati la cat mai multe informatii, intr-o stare permanenta de asteptare a continuarii intrigii perpetue in care ne ducem viata de zi cu zi, astfel incat sa nu mai avem timp sa gandim si sa auzim lucrurile cu adevarat importante.

Iar postmodernismul nu face altceva decat sa ne amageasca cu ideea ca libertatea este valoarea suprema a noastra, ca fiecare face ce vrea si cum vrea, si atunci, din tumultul acestei libertati dorim sa fim cat mai unici si deosebiti cautand cu pasiune sa ne exprimam intr-un mod care sa arunce cea mai favorabila lumina asupra noastra.

Nu puteam sa inteleg de ce oamenii lui Dumnezeu, cu toate ca nu spun cuvinte mari, nu folosesc un ton aparte, nu striga, nu dau din maini, transmit prin mesajul lor putere si autoritate. Unii spun ca vorbesc din inima, altii spun ca este Duhul Lui Dumnezeu peste ei, pentru altii este o taina.

Am inteles aceasta uitadu-ma la epistola Sf.Ap. Pavel catre cei din Corint unde vedem un exemplu practic a modului in care lucreaza uneori Dumnezeu, alegand lucrurile pe care lumea aceasta nu pune nici o valoare pentru a le face de rusine pe cele valoroase in ochii multora.

si toate acestea pentru ca “Cine se lauda sa se laude in DOMNUL” si sa nu existe nici un motiv de mandrie atunci cand vorbele noastre ajung sa aiba putere si sa fie “vorbe de Duh” pentru alticineva.

…Da, intr-adevar vorbele, cuvintele pot avea putere indiferent daca sunt de bine sau de rau, daca sunt binecuvantare sau blestem. Prin Cuvant Dumnezeu a creat lumea…si sunt foarte multe cazuri in care tot prin cuvant (un cuvant spus la timp si unde trebuia) au fost distruse vietile unor oameni.

Credem in binecuvantare si blestem. De aceea ne aducem copii la binecuvantare, tocmai pentru ca vrem sa credem ca ceea ce spunem acolo are putere. si dorim ca puterea din spatele cuvintelor noastre sa fie de natura divina si nu demonica.

Vestea buna este ca “strugurii nu cresc in spini si nici smochinele in maracini” iar cuvintele noastre nu sunt altceva decat reflectarea a ceea ce suntem. De aceea haideti sa il cautam mai intai pe Dumnezeu, sa Il lasam sa ne schimbe dupa voia Sa deoarece Dumnezeu este credincios si pana la urma ne da ceea ce cautam.

“Iudeii cer minuni, grecii cauta intelepciune…dar noi ce cautam?”

Articol de Mitica Irimia

[dan73]

Lumea in care traim, este o lume a informatiei. Informatiile au si un rol pozitiv. Insa, nu trebuie sa fugim de lume. Cred ca trebuie sa fim atenti la selectia informatiilor care circula.

[theodor]

Ideea de libertate este indusa prin amenintarile de tot felul asupra vietii, in special cele de natura terorista. Astfel omul modern se angajeaza intr-o cursa pentru libertate, pentru viata lui, insa prin metodele "conventionale" nu reuseste sa tina pasul, oboseste si este nevoit, sau mai bine zis obligat sa apeleze la diverse metode pentru a rezista. Eu mi-am gasit o foarte mare poarta de eliberare prin credinta.

În prealabil postat de dan73

Lumea in care traim, este o lume a informatiei. Informatiile au si un rol pozitiv. Insa, nu trebuie sa fugim de lume. Cred ca trebuie sa fim atenti la selectia informatiilor care circula.

Nu pretind ca stiu adevarul, si in foarte multe privinte, sunt abia la inceput cu credinta. Insa eu sunt mai aproape fix de ideea de a fugi de lume, decat de a face parte din ea.

Printre oameni, trebuie sa te simti un strain. Sa nu razi cu ei, sa nu bei cu ei, sa nu faci glume cu ei. Nimic in plus fata de ceea ce este oricum necesar.

Casa mea, nu e acasa, aici pe lumea asta nicaieri. Casa mea e la Tatal din cer, si crede-ma ca nu vorbesc doar niste texte, cred cu adevarat.

Ce e ciudat insa, este ca eu trebuie sa-i iubesc. Inca nu am trecut peste asta, si mi se pare chiar putin ironic cum eu trebuie sa-i iubesc pe atei, pe spurcati, pe cei vulgari, si asa mai departe; chiar si pe criminali.

Dar ce trebuie, dupa parerea mea sa fie in mintea si inima oricarui crestin, in orice moment: Eu nu sunt ca voi! [ cei necredinciosi ]

Si totusi adaug.. sunt ca voi; asta dupa ce am recitit ce am scris; sunt ca ei, pentru ca toti am facut candva lucruri ce i-au intins rabdarea lui Dumnezeu; iar 'mania de la Dumnezeu' pe care o simtim noi fata de cei rai, este de mii de ori mai mica, de fapt nici nu putem intelege si cuprinde, mania lui Dumnezeu, infinita.

Dar ma opresc aici cu riscul de a devia foarte tare.