Discriminarea şi prigonirea Ortodoxiei şi a ortodocşilor de către catolicism

[Decebal]

decretul de la 1366

Acest proces poate fi pus în legătură cu politica dusă de regele Ungariei Ludovic I de Anjou. În anul 1366, acesta emite un decret la Turda ce conținea și prevederi legale îndreptate explicit contra românilor (presumptuosam astuciam diversorum malefactorum, specialiter Olachorum, in ipsa terra nostra existencium – răutățile diverșilor raufăcători, in special ale românilor; exterminandum seu delendum in ipsa terra malefactores quarumlibet nacionum, signanter Olachorum – să fie izgoniți ori exterminați din această țară răufăcătorii de orice nație, dar în special românii). Prin același decret aparteneța la nobilime (nobilis Hungarus) este condiționată de de aparteneța la Biserica Catolică, excluzând în acest fel din rândurile aristocrației pe românii ortodocși. Motivele unei astfel de politici restrictive erau de natură politico-religioasă, statutul privilegiat de “nobil ungar” fiind considerat incompatibil cu aparteneța la confesiunea otrodoxă, considerată schismatică, mai ales într-un stat ca cel medieval ungar, investit cu o “misiune apostolică” de către Sfântul Scaun .

Decretul din Turda din 1366 a avut și consecințe economico-sociale asupra dizolvării “starii românilor” (Universitas Valachorum) din Transilvania, introducând condiționarea apartenenței la nobilime de posesia unui certificat regal de donație ce confirma proprietatea funciară. În mod tradițional, elita românească (juzi sau cnezi: iudices , knezes) ce guverna în baza unui drept preponderant cutumiar (ius valachicum, cu varianta sa feudală ius keneziale), nu poseda documente de proprietate scrise și nici nu a putut să-și procure certificatele regale de donație introduse după 1366. Aceasta a dus la o treptată expropriere a aristocrației româneși, care rămânând ortodoxă, era oricum exclusă de la apartenența oficială la nobilimea ungară (nobilis Hungarus). Lipsiți de titluri de proprietate și de recunoașterea formală a drepturilor nobiliare, elita ortodoxă românească s-a subțiat numeric după 1366, nemaiputându-și trimite reprezentanții în adunările stărilor.

sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Universitas_Valachorum

Condițiile impuse de decret pentru menținerea și/sau accesul la statutul de nobil (în special condiția apartenenței la Biserica Romano-Catolică și a posesiei unui certificat regal de donație asupra pământului stăpânit) au dus la o selecție a clasei nobiliare în următoarele secole, ceea ce a accelerat declinul clasei sociale a românilor (Universitas Valachorum).

După proclamarea primei Biserici Ortodoxe Metropolitane Române (1359) și după campaniile militare eșuate împotriva Țării Românești și Moldovei, Decretul a dorit să elimine influența bisericii ortodoxe în Regatul Ungariei considerat teritoriu apostolic catolic.

sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Decretul_de_la_Turda

[Decebal]

În vreme ce românii de la sud şi răsărit de Carpaţi îşi desăvârşeau organizarea statală, cei dinlăuntrul arcului carpatic au suferit contralovitura măsurilor lui Ludovic de Anjou, îndeosebi din anii 1365-1366, hotărâtori pentru istoria politică a românilor din evul mediu. [...]

Concomitent însă cu iniţiativele sale militare şi diplomatice îndreptate spre românii din cele două ţări extracarpatice, Ludovic a adoptat, în cursul itinerariului său transilvan, un şir de măsuri interne chemate să înrâurească profund şi durabil situaţia românilor dinlăuntrul regatului. Aceste măsuri au fost încorporate în trei acte, din care unul dădea provinciei o nouă organizare judiciară (28 iunie 1366), un altul, a cărei dată exactă nu ne e cunoscută, statua raportul dintre „starea” nobilimii şi confesiunea catolică, iar al treilea, care legaliza prigoana împotriva clerului ortodox (20 iulie 1366). [...]

Nobilimea română din Transilvania şi categoria socială a cnezilor din care s-a recrutat pătura nobiliară la români a fost obiectul unora dintre cele mai însemnate măsuri ale regelui. Generalizând o tendinţă mai veche în viaţa politică a regatului, Ludovic de Anjou a refuzat să mai recunoască cnezilor neconfirmaţi prin act regal calitatea de nobil; prin distincţia răspicată pe care o stabileşte între cnezii confirmaţi prin act regal, asimilaţi fără restricţii nobilimii, şi cei care nu beneficiaseră de asemenea confirmare şi care erau reduşi la condiţia modestă a juzilor săteşti, Ludovic a subordonat definitiv recunoaşterea condiţiei nobiliare şi a stăpânirii cu acest titlu a pământului de hotărârea curţii regale. Drepturile tradiţionale ale cnezilor moştenite din vremuri străvechi erau astfel anihilate; pentru puterea regală orice alt titlu în afara actului regal de înnobilare era nevenit. Mai mult decât atât, noul regulament judiciar stabilea că în contestaţiile cu privire la stăpânirea pământului cei lipsiţi de acte temeinice aveau să îşi susţină cauza nu înlăuntrul Transilvaniei ci la curtea regală. O greutate mai mult şi o şansă mai puţin pentru cei care se întemeiau pe un drept tradiţional, moştenit, împotriva dreptului nou, în curs de generalizare creat de daniile regale, şi o însemnată uşurare pentru titularii acestora. Dreptul scris şi cancelaria regală deveneau de acum înainte singurele surse legale ale stăpânirii pământului, în vreme ce drepturile tradiţionale erau abolite: situaţie excepţională, favorizantă pentru tendinţa nobilimii de a accelera deposedarea cnezilor români de dreptul lor la stăpânirea pământului şi la privilegiile care decurgeau din ea.

sursa: Şerban Papacostea, Geneza statului în evul mediu românesc, editura Dacia, 1988, pag. 85-86.

[Decebal]

Tot atât de însemnată pentru politica regelui faţă de aspectele corelate ale stăpânirii feudale a pământului şi ale calităţii de nobil e hotărârea sa de a-i exclude pe nobilii necatolici de la dreptul la stăpânirea cu titlu nobiliar a pământului: „nici un altul decât numai cel care e adevărat catolic şi care cultivă cu fidelitate credinţa pe care o ţine şi o mărturiseşte biserica romană poate să păstreze şi să posede stăpâniri cu titlu nobiliar sau cu titlu de beneficiu ...” (notă de subsol: Adoptată la cererea franciscanilor din regiunea Caransebeş pentru teritoriile supuse activităţii lor misionare, această decizie a lui Ludovic de Anjou ne e cunoscută prin textul de confirmare a ei emis de Sigismund de Luxemburg; foarte probabil ea datează din 1366.) Aşadar, după ce a legat calitatea de nobil de recunoaşterea prin act scris a cancelariei regale, Ludovic de Anjou a condiţionat dreptul de stăpânire a pământului cu titlu nobiliar şi de apartenenţa la confesiunea catolică. Noua măsură care condiţiona dreptul de stăpânire asupra pământului şi recunoaşterea calităţii de nobil de apartenenţa la confesiunea romano-catolică ne introduce în înţelegerea politicii regelui faţă de o altă mare realitate a societăţii româneşti cuprinse în vasta şi rapida acţiune de reorganizare întreprinsă de el în 1366, anume biserica ortodoxă.

Concomitent, probabil, cu măsura precedentă, Ludovic a adoptat şi a treia hotărâre a sa, complementară faţă de cea anterioară. Un act regal emis la 20 iulie 1366 din Lipova şi păstrat în exemplarul destinat comitatelor Cuvin şi Caraş poruncea categoric nobililor şi celorlalţi stăpânitori de pământ, cetăţilor şi oraşelor regale pe teritoriile cărora se aflau preoţi „slavi sau schismatici” să-i înfăţişeze împreună cu familiile lor comitelui Benedict Himfy la data fixată de acesta; el urma să le aplice ordinele ce aveau să-i sosească între timp de la rege. Ordinul regal a deschis prigoana sistematică şi legalizată împotriva clerului ortodox, prigoană pe care avea să o continue până la sfârşitul domniei lui Ludovic.

Stabilirea raportului obligator între condiţia nobiliară şi apartenenţa la catolicism, pe de o parte, şi măsurile adoptate împotriva clerului ortodox, pe de altă parte, nu au fost decât manifestările diferite ale aceluiaşi ţel: înlăturarea confesiunii ortodoxe din viaţa politică a ţării.

Presimţind reacţiile pe care aceste măsuri aveau să le provoace inevitabil şi care, adăugându-se vechilor nemulţumiri, aveau să dea caracter exploziv situaţiei şi altminteri foarte încordate din Transilvania, Ludovic de Anjou a introdus în provincie o nouă organizare judiciară de caracter excepţional. Răspunzând chemării tuturor nobililor „ţării noastre transilvane” care îndurau „neajunsuri zilnice şi nenumărate hoţii”, „tâlhării” şi „alte fapte criminale” din partea a „diverşi răufăcători” „îndeosebi rumâni” din această „ţară a noastră”, regele acordă la 28 iunie 1366 nobilimii un privilegiu excepţional care avea să-i permită „să extermine sau să nimicească din această ţară pe răufăcătorii de orice naţie, anume rumâni”. Noul sistem de justiţie expeditivă îngăduia condamnarea şi executarea învinuiţilor de către acuzatorii lor pe temeiul mărturiei unui număr variat de martori, mai mic în caz de flagrant delict sau mai mare pentru cazurile cu „inculpare notorie”. Conceput pentru a permite nobililor să facă faţă, cu mijloace excepţionale, stării de puternică încordare socială şi politică pe care o divulgă fără înconjur, noul sistem judiciar introdus de actul regal întemeiat pe instanţe organizate ad-hoc de pârâş, era, în ciuda aparenţelor de reciprocitate pe care se străduia să le salveze, o formulă de represiune legalizată încredinţată nobilimii, pentru apărarea poziţiilor ei. Pe deasupra, actul regal aduce şi prima discriminare legală, după criteriul etnic, referitoare la români, cunoscută în istoria Transilvaniei.

sursa: Şerban Papacostea, Geneza statului în evul mediu românesc, editura Dacia, 1988, pag. 86-88.

[Decebal]

...........................

[dobrin7m]

Decebal, una dintre cele mai bune cai de a afla adevarul este tocmai studierea istoriei crestinismului. Foarte multi catolici s-au convertit la ortodoxie dupa ce au studiat istoria si s-au convins de adevarurile ce le dezvaluie ea, bineinteles daca studiaza obiectiv nu subiectiv.

Un exemplu de astfel de convertire ca urmare a studiului istoriei crestinismului este Staretul Manastirii Arseniou din nordul Greciei care este neamt de origine, fost luteran si care astazi este ortodox si staret al acestei manastiri.

[MihaiG]

Domnule Decebal, ma bucur ca ati revenit.

Ne-ati ramas dator cu raspunsul la o intrebare, imi ingadui sa va amintesc:

Ce se intampla cu un nou nascut, botezat ortodox, care moare imediat dupa botez: ajunge in Rai sau nu ?

Doar asa, ca sa vada si restul forumului cat de ortodox sunteti.