Citat:
În prealabil postat de gheorghie
permite'mi sa te corectez
Stalin nu a fost ortodox, era un fel de ateu si facea parte dintr-o familie de evrei. De aici si apare bolsevismul si prigoana ortodoxiei in vremea lui..
|
Despre Stalin s-a spus că a fost evreu, tot așa cum s-a spus și despre Hitler că a fost evreu. În realitate, deși știm că în familiile lor au existat evrei, nu avem nici cel mai mic motiv de a considera că acești călăi ai popoarelor (și, cu precădere, poporului evreu) au fost evrei. Că au avut concepții ateiste, ba chiar anticlericale, e mai mult decât evident. Dar, de aici și până la a spune că au fost evrei e cale lungă.
Despre Stalin, știm cu certitudine că a studiat teologia la seminar, pregătindu-se să devină preot. A fost dat afară din seminar pentru agitație bolșevică. Refuz să cred că, în seminarele din Rusia țaristă, erau primiți nebotezații la studii în vederea hirotoniei.
Ca să o aducem din condei revenind la topic: sfârșitul nu are cum să fie iminent, din cel puțin două motive.
Primul este unul foarte concret: potrivit Apostolului, înainte de Ziua Aceea evreii se vor converti. Absolut normal, de ce să credem că Dumnezeu, care acum invită la ospățul de nuntă toate popoarele, l-ar uita tocmai pe acela căruia i s-a adresat în mod deosebit? Trăim sub Legământ nou, dar dragostea dintâi nu se uită. Or, cu notabile excepții, deocamdată nu se poate susține că evreii, sau o parte importantă a lor, s-au convertit la adevărata credință a înaintașilor lor și a noastră.
Al doilea este de ordin mai general: ateismul nu poate fi stadiul ultim al coborârii omenirii. Ca să zic așa, istoria nu este epuizată. Trăim vremuri în care oamenii nu cred în Dumnezeu, dar nici în diavol nu cred. Materialismul a creat o carapace, dincolo de care noi nu mai vedem cele de sus, dar nici cele de jos. Pentru o vreme, dușmanul lui Dumnezeu și al oamenilor poate fi mulțumit. Dar este un succes tactic, care nu ține loc de o adevărată victorie strategică. El e mândru, el nu se va putea împăca la infinit cu disimularea. Vrea să fie adulat. Vrea să fie slăvit ca un dumnezeu. De aceea va fi nevoie, înainte de sfârșit, de încă o schimbare de paradigmă, în care NEPĂSAREA actuală față de invizibile să fie înlocuită de un FALS CULT. Puștii care, astăzi, își spun sataniști și se adună prin cimitire sunt o glumă, iar diavolul nu are chef de glume. El vrea cult public. El nu se va lăsa până când popoarele nu îl vor încorona oficial: cu șefi de stat tămâind la templul său, cu o anti-tradiție și o anti-liturgie care să îl aibă ca izvor și adresant pe prințul lumii acesteia.