Charlie Hebdo, sau terfelirea religiei in numele libertatii de expresie !

[bin000]

În prealabil postat de cristirg

Daca face o caricatura cu mine, da, il rog sa imi faca una si din profil, eu sunt o caricatura, dar… Dar! Daca face o caricatura Dumnezeului meu, il pocnesc crestineste, sa-i sara mucii pe pereti.

Daca in România ar apărea aşa blasfemii in vreo publicaţie şi justiţia nu i-ar sancţiona, nu m-aş supăra dacă niscaiva ciobani i-ar ciomăgi des şi indesat pe autori pentru o mai bună inţelegere a weltanschauung-lui românesc şi a libertăţii de expresie a lemnului de fag pe os de neam prost. Pardon!

:PS: As fi foarte curios dacă publicaţia blasfemică CH a publicat şi caricaturi blasfemice antievreieşti, antitalmudice, antiholocaust. Sau se temeau să nu li se taie finanţările… Asadar totul se reduce la lucrurile simple: banii, viaţa sau mustaţa . Am zis!"

:) Un adevar spus cu umor e ...mai evident.

[bin000]

În prealabil postat de Inorogul

Ceea ce este mai sfant pe lume pentru o persoana poate sa nu fie sfant pentru o alta persoana. Culmea, acesta este o strada cu doua sensuri si de aceea, in cazul de fata nu imi permit sa fac judecati asupra moralitatii niciuneia dintre parti. Pentru multi dintre "teroristi" viata insasi nu este sfanta. Ei devin "rai" nu din considerente morale, ci din punct de vedere tehnic, ca sa zic asa. Acesti oameni sunt incompatibili cu majoritatea in care coexista si sunt inlaturati. Cel mai probabil ei sunt buni/eroi in alte imprejurari de timp si/sau loc.
Accept faptul ca ce este rau pentru mine poate fi bun pentru altcineva.

Intr-o societate moderna, democratica, conflictele ideologice, indiferent de natura lor, au ca finalitatea dezbaterea si votul. Nimic in plus. Cand aceasta granita este depasita societatea reactioneaza. Legea lumeasca sa-si spuna cuvantul!

Confunzi sau premeditat amesteci conceptele de moralitate si de bunastare. Sam Harris o facea premeditat pentru cititorii lui.Nu stiu,poate esti unul dintre ei. Folosirea cuvintelor de "bine" si "rau" din moralitate in cadrul conceptului de bunastare,e o pacaleala.

[cristirg]

Sfantul Ioan Gură de Aur - Cuvânt către cei ce spun că Dumnezeu nu pedepsește:

https://www.youtube.com/watch?v=pnCw...ature=youtu.be

"Dumnezeu nu ne pedepseşte ca să se răzbune pe noi când păcătuim păcatele noastre de astfel nici nu aduc vreo vătămare firii lui Dumnezeu, ci ne pedepseşte că ne caută folosul, pentru că nu vrea să ajungă mai rea voinţa noastră, a celor care-L dispreţuim şi-L trecem cu vederea. După cum cel ce se aşează dincolo de cercul de lumină nu vatămă lumina cu nimic, ci va vătăma pe el că stă în întuneric, tot aşa se întâmplă şi cu cel ce dispreţuieşte puterea cea atotbiruitoare a lui Dumnezeu. Cu dispreţul lui n-a vătămat-o deloc, ci lui îşi pricinuieşte cumplită vătămare.
Dumnezeu, deci, ne ameninţă cu pedepse, iar adeseori chiar ne pedepseşte, nu ca să se răzbune, ci ca să ne atragă.

La fel ca un doctor. Acesta nu ne supără, nici nu se necăjeşte când bolnavii, ieşiţi din minţi, îl umplu de ocară, ci face totul şi-şi dă toată silinţa să pună capăt bolii acelora care se poartă atât de rău cu el. Doctorul nu caută folosul lui, ci al bolnavilor, iar când bolnavii arată că se îndreaptă cât de cât şi îşi vin în fire, doctorul se bucură, se veseleşte şi le dă leacuri amare cu mai multă tragere de inimă nu ca să se răzbune pentru ocările de mai înainte, ci ca să le fie de mai mult folos şi să-i facă deplin sănătoşi. Aşa şi Dumnezeu. Când cădem în păcate grele, în cumplită nebunie, Dumnezeu spune şi face totul nu ca să se răzbune pentru viaţa păcătoasă dusă de noi mai înainte, ci ca să ne scape de boală şi păcate. Şi asta, după cum vede, se poate înţelege destul de bine dovezile dreptei raţiuni."

(Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de sfatuire către Teodor cel căzut, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale,

In clipa de fata nenorocirea de miercuri cade pe plan secundar pentru mine. Ce se intampla acum in Franta este de un penibil la care nu credeam sa asist. Le lipsesc caciulile de bufon celor responsabili cu securitatea Statului.
'Mi-este mie jena de nationalismul fara acoperire ce mustea pana mai alaltaieri in tara in care te poti plimba nestingherit, zile in sir, cu aruncatorul de rachete. Cu inca 3-4 teroristi flutura astazi steagul califatului pe Turnul Eiffel.
...Socant de penibil.

Dumnezeu nu poate îngădui la nesfârșit batjocorirea aproapelui ca distracție de zi cu zi




Miercuri, 7 ianuarie 2015, exact în ziua în care Biserica Dreptmăritoarea îl sărbătorea pe Sfântul Ioan Botezătorul, a avut loc în Paris un atentat în redacția săptămânalului de satiră Charlie Hebdo. Au murit 12 persoane și alții sunt răniți. Motivul se presupune a fi câteva caricaturi blasfemiatoare cu profetul Mohamed.
Dumnezeu să-i ierte pe cei care au murit.
Totuși, nu pot fi solidar cu redacția unui ziar care batjocorește orice este moral și cuviincios, care-și pretinde dreptul de a ironiza pe oricine și oricum, și de a leza sentimentele religioase ale cuiva. Caricaturile cu Mohamed sunt mai blânde decât mizeriile pe care „marii” caricaturiști le-au adus la adresa Maicii Domnului, a Domnului Iisus Hristos și a Duhului Sfânt. (foto 1, foto 2, foto 3)

În ciuda actului terorist soldat cu 12 oameni morți și cel puțin pe-atâtea familii distruse, premierul francez a declarat astăzi că ”Trebuie ca dreptul de a ironiza orice și pe oricine să continue să existe. Teama de islamul radical e prezența demult în lume și în Franța.”
Mă întreb însă de când Europa, botezată în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pretinde sus și tare dreptul de a ironiza, de a batjocori pe oricine și oricum? Da, a răspunde cu crimă și răzbunare față de orice act care-ți aduce injurii este de neacceptat, dar de când am ajuns să pretindem dreptul la un păcat și mai ales la blasfemie? De ce nu ies în stradă europenii pentru a cere închiderea ziarului Charlie Hebdo care l-a batjocorit pe Domnul Hristos și pe Maica Domnului?
De ce să fiu solidar cu redacția unui ziar care va continua să arunce cu noroi în societate, în modelele și valorile creștine, relativizând totul și distrugând astfel reperele morale ale unei societăți? Ce repere vor avea copiii francezi care văd în ziare caricaturi cu Dumnezeu care-i batjocorit în ultimul hal?


Creștinii sunt îngăduitori pentru că Dumnezeul lor i-a învățat iubirea de vrăjmași. Dumnezeu Însuși rabdă insultele ani de-a rândul, și acceptă să-i batjocorim chipul, să-L batjocorim pe Duhul Sfânt, și pe Preacurata Maica Sa.
Dar cine poate oare face ceva rău lui Dumnezeu? Cine se poate atinge de Cel Neatins, de Cel necreat, de cel Atotputernic? Nimeni și nimic. Batjocorirea chipului lui Dumnezeu în lume, este de fapt o batjocorire a sentimentelor curate din om, e o batjocorire a noastră însăși. E ca și cum l-ai batjocori pe un copil care zice: „Doamne-Doamne mă iubește.” Ce va simți acel copil când îl înjuri și îi arăți că e prost după o astfel de declarație frumoasă?


Dumnezeu nu poate fi deacord cu o asemenea degradare a firii umane. Dumnezeu nu poate îngădui ca oamenii să se batjocorească între ei ca distracție de zi de zi. Dumnezeu nu poate fi deacord ca un copil să-și batjocorească zilnic părinții, la fel cum nu poate fi deacord ca oamenii să-și batjocorească Creatorul. Sufletește se vor înnegri, ei înșiși vor avea de suferit și lumina din ei va deveni întuneric. Vor accepta păcatul ca salvare și viața lor se va distruge zi de zi, ajungând un iad de nesuportat.
Amintiți-vă de Cronica Cârcotașilor, una dintre cele mai urmărite emisiuni din România! Oricine era batjcorit și luat peste picior… Dumnezeu a îngăduit multă vreme acest comportament rău-voitor, dar până la un punct când a spus stop. A apărut accidentul lui Huidu pe pârtie. După ceva timp a continuat emisiunea, realizatorii crezând poate că accidentul e o întâmplare, nu o chemare la pocăință. De aceea nu și-au conștientizat păcatele și au mers din rău în mai rău. S-a întâmplat apoi accidentul de pe DN1 și atunci lucrarea vrăjmașă a ”cârcotașilor” s-a risipit.
Emisiunea care batjocorea oameni și politicieni cu o nonșalanță disprețuitoare și-a văzut ratingul la pământ. De ce?
Pentru un popor creștin în care sute de mii de oameni și-au dat sângele pentru credința în Hristos, Cel ce ne-a învățat să ne iubim aproapele și dușmanii, Dumnezeu nu poate accepta formarea unui obicei atât de josnic: ironizarea aproapelui ca distracție de zi cu zi.


Atentatul de la Paris e un rău îngăduit de Dumnezeu, pentru a pune stop unui rău și mai mare care era în curs. Franța cea deschizătoare de drumuri, Franța cea care prima l-a batjocorit pe Dumnezeu în Europa, să se pocăiască și să-și aducă aminte de Dumnezeu. Franța cea fără frică de Dumnezeu să nu-și asmută dinții față de musulmani, care din instinct își protejează credința, fără de care știu că sunt morți. Franța să-și asmută exigența față de propria societate din care Dumnezeu a fost dat afară.
Alungarea lui Dumnezeu din sufletul nostru și din mijlocul nostru este cel mai mare rău care i se poate întâmpla Europei. Și se întâmplă asta de aproape un secol… Și lumea tot decade și decade și blasfemiile sunt parcă tot mai prezente și mai tolerate până la indiferență. Educație fără Dumnezeu. Familie fără Dumnezeu. Politică fără Dumnezeu. Muncă fără Dumnezeu.


De aceea apar războaiele, pentru că nu-L mai avem pe Dumnezeu în noi Care să ne dea putere să iertăm, să îngăduim, să suportăm pe aproapele nostru așa cum este el. Ce politician al Europei îl mărturisește astăzi pe Hristos cu voce tare, fără frică? Cine are curaj să mărturisească numele Fiului lui Dumnezeu de la amvonul unui parlament?
Europa Occidentală plătește astăzi prețul decreștinării ei.
O societate creștină, apropiată de Hristos ar fi știut cum să primească în sânul ei un musulman. Ar fi știut măcar să respecte. O societate decreștinată batjocorește tot, mai puțin banul, idolul cel mare. Europa își reneagă rădăcinile creștine și ridică știința și rațiunea omului la nivel de idol / dumnezeu.
Dacă Europa nu-și mai apară proprii copii care sunt avortați cu milioanele, atunci cum să-și mai apere Creatorul? Dacă Europa, și în mod special Franța, nu mai poate face diferența între bărbat și femeie, între familie și homosexualitate, atunci a slăbit atât de mult încât nu mai poate face mare lucru pentru starea morală a cetățenilor ei.
A fi solidar cu redacția Charlie Hebdo este ca și cum ai fi solidar cu un club de mafioți care au primit o bombă și au murit câțiva dintre ei. Sunt solidar cu familiile îndoliate. Sunt solidar cu cei care au murit și Dumnezeu să le ierte toată greșeala cea de voie și cea fără de voie. Dar nu pot fi solidar cu o companie care are ca scop zilnic batjocorirea unor oameni pentru a aduce zâmbetul demonic pe buzele altora. Asta este învrăjbire, este cultivarea urii de oameni, care iată în ce s-a concretizat după atâția ani: ucidere de oameni. Vorba aceea: semeni vânt, culegi furtună! Ură și dispreț a semănat redacția Charlie Hebdo, ură și dispreț a cules.


Eu nu sunt Charlie și nu vreau să fiu.
Presa a ajuns dumnezeul societății, ajungând să-și aroge chiar dreptul de a împărți dreptatea.

Poți face umor și fără să batjocorești. E foarte greu și subtil, dar se poate. Poți satiriza sentimente, acțiuni, fapte, cu scop moralizator, dar nu să umilești credințe și persoane.
Nu pot ieși în stradă pentru ideile unei Franțe care a pus bazele ideologice ale unui comunism pe care-l simt și astăzi puternic în viața poporului meu.
Nu e întâmplător că exact în ziua Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc atentatul, cel care a strigat înaintea lui Irod că săvârșește o nelegiuire luând femeia fratelui său și crează sminteală în popor. Și astăzi dreptatea lui Dumnezeu strigă înainte mai marilor Europei, dar ei ca și Irodiada hotărăsc tăierea capului celui ce anunță dreptatea lui Dumnezeu. Sigur că atentatorii musulmani sunt de vină pentru aceste crime. Însă nu ar fi avut mobilul crimei dacă credința lor nu ar fi fost batjocorită grosier și sistematic. De aceea, moral ei sunt și victime ale unei prese de tabloid dezlănțuite în fuga ei cuceritoare după resurse și bani.
Tragedia aceasta este o lecție dură de trezire pentru toată presa europeană, inclusiv pentru cea din țară, să nu mai permită blasfemiile, batjocorirea simbolurilor și a simțămintelor religioase în numele unei pretinse libertăți de exprimare, care iată unde duce.
Dumnezeu să ne lumineze pe toți cu Harul Său!
(Claudiu Bălan)


Sursa: https://searchnewsglobal.wordpress.c...e-de-zi-cu-zi/

[cristirg]

IPOCRIZIA fără limite a Occidentului în privinţa libertăţii de exprimare. MOTIVUL revoltător pentru care a fost concediat un jurnalist suedez

http://activenews.ro/ipocrizia-fara-...z_1880083.html

"Unul din cele mai uzitate argumente în discuţia despre cazul de la Charlie Hebdo se referă la libertatea de exprimare. Pe de-o parte sunt cei care susţin că libertatea de exprimare include şi dreptul a jigni pe cineva, iar de cealaltă sunt cei care susţin că libertatea noastră se termină acolo unde începe libertatea celuilalt.

În acest context, este bine ca susţinătorii libertăţii de exprimare indiferent de consecinţe să afle despre cazul Marcus Birro. Marcus Birro este jurnalist şi poet suedez ce a fost concediat de către cotidianul Expressen în decembrie 2014, prin telefon, la 12 noaptea, pentru că a scris nişte articole în care atrăgea atenţia că musulmanii expulzează creştinii din Orientul Mijlociu.

La doar câteva zile, acelaşi cotidian titra pe prima pagină: „Je suis Charlie. Este important să susţinem cu fermitate libertatea de exprimare! Este important ca toate vocile să fie auzite”.

Iată relatarea jurnalistului, pe facebook:

Decembrie 2014, duminică noaptea. Telefonul sună:
Publicaţia suedeză de mare tiraj Expressen: „Nu mai vrem să lucrezi pentru noi!”
Jurnalistul Marcus Birro: „Sunt concediat? Ma concediaţi prin telefon în miez de noapte?”
Expressen: „Ultimele articole pe care le-ai scris nu vor fi publicate. Nu putem scrie „militanţii musulmani expulzează creştinii din Orientul Mijlociu”.

E ianuarie 2015:
Expressen: „Este important să susţinem cu fermitate libertatea de exprimare! Este important ca toate vocile sa fie auzite!”

Acesta a mai precizat că în timpul petrecut la Expressen, 6 ani, a primit o mulţime de ameninţări cu moartea din partea unor grupări islamiste, dar nimeni nu l-a susţinut. Ba mai mult, l-au îndepărtat.

„Nimeni, nici măcar un singur om nu m-a apărat când am fost ameninţat cu moartea de către islamişti. Am fost la poliţie şi ei au luat treaba în serios. Dar angajatorul meu nu. Au preferat să renunţe la mine. Acum toţi bat toba cât mai tare, să apărăm libertatea de exprimare, dar atunci toţi s-au întors cu spatele la mine. Totul pute„, a mai afirmat jurnalistul.

În urma ameninţărilor primite, Marcus Birro a fost nevoit să părăsească Suedia."

[cristiboss56]

guardian knight
Senior Member
Data înregistrării: 10.02.2011
Locaţie: Cluj-Napoca
Mesaje: 869


Charlie Hebdo, sau terfelirea religiei in numele libertatii de expresie !
Desi atacurile teroriste intreprinse in numele religiei de orice fel si dogma,sunt cu totul pagane si lipsite de orice religiozitate,totusi obraznicia grafic-editoriala a fituicii de caricaturi franceze,este una ce esueaza in sminteala ateisto-provocatoare !
Nu cred,ca libertatea de expresie ,poate fi folosita ca pretext irefutabil pentru a-i jigni pe altii si pentru a le produce cu cea mai sadica perfidie,socuri vizuale cu totul respingatoare si neplacute.
Si cu asta se ocupa Charlie Hebdo !!!

http://www.aufeminin.com/societe/cha...gay-s7357.html

Desigur,ca deplangem si regretam atacurile teroriste soldate cu morti si raniti,insa nu ne putem stpani o intrebare :
Care sa fi fost resortul ascuns,din cauza caruia susnumita publicatie,departe de a-si potoli asalturile indecente moral,asupra religiei,in urma unor somatii,dimpotriva le-a intetit ???

Uneori,proverbul romanesc care spune ca ,cine seamana vant culege furtuna,e bine de luat in seama !!!

[Mihnea Dragomir]

Cei doi frati ucigasi au fost, la randul lor, ucisi de trupele antitero.

Un alt terorist care luase ostateci a fost impuscat, nu inainte de a impusca la randul lui 4 ostateci.

Adeptii Profetului Epileptic si ucigasii Religiei Pacii au transformat Parisul in Vestul Salbatic.

[florin.oltean75]

Evenimentele tragice de la Paris, evident, au la baza o singura cauza, lipsa unui simtamant care ne face cu adevarat oameni: pretuirea celuilalt, pretuirea tuturor semenilor, indiferent de rasa, religie, credinta si convingeri.

Atat activitatea publicistica ofensatoare cat si uciderea sunt doua actiuni facute pe fondul lipsei acestei trairi profunde - pretuirea aproapelui.

Cine este aproapele? Cel de un neam cu mine, cel ce are aceeasi credinta cu mine, cel ce are aceleasi convingeri?

Nu. Toti ceilalti.

Daca pretuim aproapele ne ferim sa-i producem si cea mai mica suferinta.

“Fundamentalismul” nu este altceva decat decat o lipsa acuta a acestui simtamant nobil - afectiunea care intelege omul in adancul lui, afectiunea care-l pretuieste dincolo de orice greseala pe care o face.

Libertatea de expresie poate cadea in fundamentalism la fel de bine ca si credinta in Dumnezeu, Alah, Mahomed, Iisus… Diferenta o face intotdeauna respectul si dragostea fata de oameni.

Cand nu iubim omul, indiferent de imperfectiunile sale, sa cunoastem ca nu-l iubim nici pe Dumnezeu.

Cand suntem capabili sa ranim aproapele sau sa simtim satisfactie cand acesta sufera sau este pedepsit, sa stim ca suntem departe de Dumnezeu.

Omul vede teroristi si victime.
Dumnezeu vede doar victime.

Dumnezeu are doar lacrimi in ochi si durere in inima pentru toti deopotriva.
Dumnezeu nu poate fi ofensat, este fara pic de ura, fara ostilitate dusmanoasa.

Doar noi suntem rataciti in necunostinta care naste atat de usor ura.

[cristirg]

Reacţia lui Pleşu după atacul de la Paris: Este un gest absolut incalificabil, dar libertatea de expresie nu este libertatea să-ţi baţi joc de alţii

http://www.mediafax.ro/cultura-media...tiile-13755459

""Ceea ce însă sunt sigur e că atunci când ştii că pe lume există asemenea fanatici, e lipsit de înţelepciune să îi provoci, jucându-te cu simbolurile lor, ca şi cum ai juca popice. Libertatea de expresie nu e libertatea să-ţi pui poalele-n cap şi să-ţi baţi joc de alţii. Există limite, care ţin şi de civilizaţie şi de cultură şi de bună cuviinţă şi de civilizaţie interioară, până la urmă. Aşa, putem să luăm peste picior orice, cu riscurile care, iată, apar. Eu nu spun că e normal să reacţionezi cu gloanţe la bezmeticeala unor oameni care se distrează pe socoteala unor tradiţii, dar nici nu-i normal să tratezi cu atâta frivolitate lucruri care adună în jurul lor respectul şi viaţa spirituală a unor întregi comunităţi""

Până unde poate merge libertatea unei caricaturi nu ştiu. Eu sunt la fel de enervat când văd texte literare, piese de teatru sau caricaturi care fac glumiţe pe socoteala lui Iisus sau a lui Moise sau a cultelor indiene, pe cât sunt de enervat când văd caricaturi care se distrează bătându-şi joc de profetul Mahomed. Sunt lucruri de care e bine să nu te atingi cu atâta nonşalanţă. Nonşalanţa e o formă de nesimţire până la urmă şi nesimţirea trebuie să-şi găsească o anumită limită", a spus Pleşu"