Adevarul interior sau exterior omului; Realitate sau falsitate interioara a oamenilor

[Tangun]

Sentimentul pe care-l aveţi referitor la cine sunteţi determină ceea ce percepeţi a fi nevoile voastre şi ceea ce contează în viaţa voastră — iar ceea ce contează pentru voi va avea puterea de a vă provoca supărare sau tulburare. Puteţi folosi cele de mai sus ca un criteriu care să vă ajute să aflaţi cât de profund vă cunoaşteţi. Nu neapărat ceea ce spuneţi sau credeţi că are importanţă pentru voi este într-adevăr ceea ce contează în cazul vostru, ci ceea ce acţiunile şi reacţiile voastre revelă ca fiind important şi serios pentru voi. Aşadar, ar fi poate potrivit să vă puneţi întrebarea: care sunt lucrurile care mă supără sau mă deranjează? Dacă lucrurile mărunte au puterea de a vă aduce tulburare, atunci ceea ce credeţi că sunteţi este exact aşa: mărunt. Aceasta este credinţa voastră inconştientă. Care sunt lucrurile mărunte? În ultimă instanţă toate lucrurile sunt mărunte, căci toate sunt trecătoare.

În prealabil postat de MariS_

Domnule Tangun, recunosc ca ati ajuns la o adancime a cugetarii demna de invidiat. Totusi, parerea mea, e ca nu ati atins inca adancimea maxima... Va las placerea de a-l descoperi singur.....

În prealabil postat de MariS_

O, multumesc de oglinda. Ai pus-o foarte bine si ma vad destul de corect in ea. Tine-o insa bine sa nu se intoarca spre partea ailalta! S-ar putea sa ai surprize. Ceea ce nu-ti doresc.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de MariS_

Dati-mi voie aici, doar pentru o secunda,... Aici intrezariti ...Sunteti foarte aproape de el, numai ca il vedeti altfel. Cand il veti constientiza corect, el va va schimba toata viziunea prezentata si veti scapa de principalul obstacol: iluzia iluziei.
Atat. Inchei dialogul nostru si va dau din nou cuvantul.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Din citatele tale de mai sus, da-mi voie sa iti explic ceva privitor la un lucru probabil considerat nesemnificativ, dar care tine de integritatea sinelui. Din faptul ca la inceputul unei discutii folosesti apelativele "dvs, fiti, sunteti", apoi cam pe la mijlocul discutiei, sa zicem, folosesti apelativele normale "tu, esti, apoi din nou folosesti apelativele de dvs, fiti, sunteti, iti "dai de gol" scindarea ta de personalitate. Personalitatea in sine este o scindare de sine. Si acesta este un lucru aparent marunt.

Rareori, imi este dat sa interactionez cu un sine integru, si asta se intampla mai ales in cazul unui copil. Personalitatea nu poate fi altfel decat o "relatie" mincinoasa a lui "eu" cu "eu insumi". Un om prizonier al personalitatii nu este el insusi, el are - sau doreste sa aiba - o relatie cu sine insusi, din cauza faptului ca mintea (personalitatea creata de sinele fals) este formata din doua bucati, duala. Este un lucru considerat aproape nesemnificativ de multi dintre noi, dar atunci cand interactionezi cu o alta fiinta mai constienta, acest lucru se simte ca ceva disfunct in integritatea acelei persoane care incearca sa aiba o "relatie" cu sine.

Dacă într-adevăr aţi şti despre voi că sunteţi Eu şi nu micuţul eu, aţi rămâne fără reacţie şi complet vigilenţi atunci când vă confruntaţi cu oameni sau situaţii dificile. Aţi accepta imediat situaţia şi aţi deveni astfel una cu ea, nu v-aţi mai separa de ea.
Apoi răspunsul ar veni ca o consecinţă directă a vigilenţei voastre. El ar veni de la ceea e sunteţi (conştiinţa), nu din ceea ce credeţi că sunteţi (un eu mic). Ar fi puternic şi eficient şi n-ar transforma nicio persoană sau situaţie în duşman.
Existenţa are întotdeauna grijă să nu vă puteţi păcăli pentru mult timp cu privire la ceea ce credeţi cu adevărat că sunteţi, arătându-vă ce contează cu adevărat pentru voi. Modul în care reacţionaţi faţă de oameni sau situaţii, mai ales atunci când apar probleme, reprezintă cel mai bun indicator al profunzimii cunoaşterii pe care o aveţi faţă de voi înşivă.
Cu cât viziunea pe care o aveţi asupra voastră înşivă este mai limitată, mai îngust-egoistă, cu atât mai mult veţi vedea limitările egoiste ale celorlalţi, inconştienţa din ei şi vă veţi concentra asupra acestora, veţi reacţiona faţă de ele. „Vinile” lor sau ceea ce percepeţi ca fiind vini ale lor devin pentru voi identitatea lor. Aceasta înseamnă că veţi vedea doar egoul din ei şi veţi consolida astfel egoul din voi. În loc să priviţi „prin” egoul celorlalţi, voi priviţi „către” egoul lor. Cine priveşte către egoul celorlalţi? Egoul din voi.
Oamenii foarte inconştienţi îşi experimentează propriul ego prin reflexia acestuia în alţii. Când realizaţi că acele lucruri faţă de care reacţionaţi atunci când le întâlniţi în ceilalţi există şi în voi (şi uneori numai în voi) începeţi să deveniţi conştienţi de propriul vostru ego. Tot atunci aţi putea realiza şi că le făceaţi celorlalţi ceea ce credeaţi că alţii vă fac vouă. Încetaţi atunci să vă mai vedeţi în postura de victime. Voi nu sunteţi egoul. Prin urmare, atunci când deveniţi conştienţi de egoul din voi nu înseamnă că ştiţi cine sunteţi — înseamnă că ştiţi cine nu sunteţi. Dar ştiind cine nu sunteţi înlăturaţi cel mai mare obstacol din calea adevăratei cunoaşteri de sine.
Nimeni nu vă poate spune cine sunteţi. N-ar fi decât un alt concept, de aceea nu v-ar aduce o schimbare. Ceea ce sunteţi nu reclamă o credinţă. De fapt, orice credinţă este un obstacol. Nu reclamă nici măcar înţelegerea voastră, din moment ce sunteţi deja ceea ce sunteţi. Dar dacă nu înţelegeţi ceea ce sunteţi, atunci ceea ce sunteţi nu poate străluci în această lume. Rămâne în dimensiunea nemanifestată care este, desigur, adevărata voastră casă.

Iată ce cred astfel de oameni despre ei înşişi: „Sunt un biet eu mic cu nevoi neîmplinite.” Această percepţie elementară greşită a ceea ce sunt ei generează disfuncţii în interiorul tuturor relaţiilor lor. Ei cred că nu au nimic de oferit şi că lumea sau ceilalţi oameni le refuză ceea ce le este necesar, întreaga lor realitate se bazează pe un sentiment iluzoriu referitor la ceea ce sunt ei. Acesta sabotează situaţiile, le deteriorează toate relaţiile. Dacă gândul lipsei — fie că e vorba de bani, recunoaştere sau iubire — a devenit parte integrantă a ceea ce credeţi că sunteţi, atunci lipsa vă va însoţi pretutindeni. În loc să confirmaţi binele care deja existe în viaţa voastră, nu vedeţi decât lipsa. Confirmarea binelui care deja există în viaţa voastră reprezintă fundamentul belşugului de orice fel. Lucrurile stau în felul următor: voi refuzaţi lumii tot ceea ce credeţi că lumea vă refuză vouă. Îi refuzaţi pentru că în adâncul vostru credeţi că sunteţi mărunţi şi nu aveţi nimic să-i oferiţi.

Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea despre sine;
E posibil să nu vreţi să vă cunoaşteţi pentru că vă temeţi de ceea ce aţi putea afla. Mulţi oameni au o teamă secretă că sunt răi. Dar nimic din ceea ce puteţi afla despre voi înşivă nu vă reprezintă esenţa. Nimic din ceea ce puteţi afla despre voi nu este ceea ce sunteţi voi.
În vreme ce există oameni care nu vor să ştie cine sunt din cauza fricii, alţii au o curiozitate insaţiabilă cu privire la ei înşişi şi vor să afle tot mai multe. Puteţi fi atât de fascinaţi de voi înşivă încât să petreceţi ani supunându-vă psihanalizei, scormonind fiecare aspect al copilăriei, desluşind frici şi dorinţe secrete şi descoperindu-vă complexitatea în straturi peste straturi interioare ce formează personalitatea şi caracterul vostru. După zece ani terapeutul se poate sătura de voi şi de povestea voastră şi vă poate spune că analiza voastră este acum încheiată. Îşi ia la revedere de la voi înmânându-vă un dosar de cinci mii de pagini. „Găseşti aici tot ce se poate spune despre tine. Găseşti aici ceea ce eşti.”
Cărând către casă dosarul voluminos, satisfacţia iniţială de a vă cunoaşte în sfârşit este repede înlocuită de un sentiment de nedesăvârşire şi de o bănuială furişă că sunteţi mai mult decât atât. Şi într-adevăr sunteţi mai mult — nu în termenii cantitativi ai unor date suplimentare, ci în dimensiunea calitativă a profunzimii.
Nu e nimic rău în psihanaliză şi în aflarea unor lucruri despre trecutul vostru atât timp cât nu confundaţi cunoaşterea despre voi cu cunoaşterea esenţei voastre. Dosarul de cinci mii de pagini este despre voi: este conţinutul minţii voastre condiţionate de trecut. Indiferent ce aflaţi prin psihanaliză sau observare de sine este despre voi. Nu vă reprezintă pe voi. Este conţinut, nu esenţă.

A trece dincolo de ego înseamnă a ieşi din conţinut. A vă cunoaşte pe voi înşivă înseamnă a fi voi înşivă, iar a fi voi înşivă înseamnă a înceta să vă identificaţi cu conţinutul.
Majoritatea oamenilor se definesc prin conţinutul vieţii lor. Orice percepeţi, experimentaţi, faceţi, gândiţi sau simţiţi este conţinut. Conţinutul absoarbe în întregime atenţia majorităţii oamenilor, cu el se identifică ei. Atunci când gândiţi sau spuneţi „viaţa mea”, ceea ce vreţi să spuneţi nu e că voi sunteţi viaţa aceea, ci că aveţi sau păreţi a avea viaţa respectivă. Vă referiţi la conţinut — vârsta voastră, starea de sănătate, relaţiile, banii, munca şi condiţiile de viaţă şi, în egală măsură, la starea voastră mental-emoţională. Împrejurările interioare şi exterioare ale vieţii voastre, trecutul şi viitorul, toate ţin de conţinut — la fel şi evenimentele, adică orice se întâmplă. Ce altceva mai există în afară de conţinut? Acel ceva care permite conţinutului să existe: spaţiul interior al conştiinţei.

[MariS_]

În prealabil postat de Tangun

Din citatele tale de mai sus, da-mi voie sa iti explic ceva privitor la un lucru probabil considerat nesemnificativ, dar care tine de integritatea sinelui. Din faptul ca la inceputul unei discutii folosesti apelativele "dvs, fiti, sunteti", apoi cam pe la mijlocul discutiei, sa zicem, folosesti apelativele normale "tu, esti, apoi din nou folosesti apelativele de dvs, fiti, sunteti, iti "dai de gol" scindarea ta de personalitate. Personalitatea in sine este o scindare de sine. Si acesta este un lucru aparent marunt.

Tinere iluminat, da-mi voie sa-ti explic si eu "scindarea" personalitatii batranului. Uita-te putin la avatarurile noastre. Batranul decide sa intre in dialog cu tanarul iluminat. Si il trateaza cu pluralul dvs. Tanarul iluminat il trateaza la per tu, ba ii mai face si un "portret" pe masura. Iluminata decizie! Batranul decide sa raspunda si el la per tu, aliniindu-se modalitatii de dialog a tanarului. Proasta decizie, caci asta il infumureaza si mai tare pe tanarul iluminat. La final, batranul decide sa retraga din dialog, caci nu ducea nicaieri, si sa-i redea tanarului aerul de profesor(!) si pentru asta i se adreseaza din nou respectuos cu dvs. Si mai proasta decizie, caci tanarul iluminat deduce doct ca batranul are personalitatea scindata. Si o demonstreaza si mai doct alaturand colaje din raspunsurile batranului. Tinere iluminat, sa stii ca auditoriul nu e format din fraieri, ba s-ar putea sa fie mai iluminat decat "profesorul". Maestrul, de la care ai dat copy-paste si pe care se pare ca nu-l prea intelegi, te-ar certa daca ar citi ce ai scris aici. Dar am sa vorbesc eu cu el sa n-o faca, ca esti tanar si te mai fura valul iluminarii.
No, acu' te las sa te joci cu colajele cum vrei matale.

[Tangun]

În prealabil postat de MariS_

Tinere iluminat, da-mi voie sa-ti explic si eu "scindarea" personalitatii batranului. Uita-te putin la avatarurile noastre. Batranul decide sa intre in dialog cu tanarul iluminat. Si il trateaza cu pluralul dvs. Tanarul iluminat il trateaza la per tu, ba ii mai face si un "portret" pe masura. Iluminata decizie! Batranul decide sa raspunda si el la per tu, aliniindu-se modalitatii de dialog a tanarului. Proasta decizie, caci asta il infumureaza si mai tare pe tanarul iluminat. La final, batranul decide sa retraga din dialog, caci nu ducea nicaieri, si sa-i redea tanarului aerul de profesor(!) si pentru asta i se adreseaza din nou respectuos cu dvs. Si mai proasta decizie, caci tanarul iluminat deduce doct ca batranul are personalitatea scindata. Si o demonstreaza si mai doct alaturand colaje din raspunsurile batranului. Tinere iluminat, sa stii ca auditoriul nu e format din fraieri, ba s-ar putea sa fie mai iluminat decat "profesorul". Maestrul, de la care ai dat copy-paste si pe care se pare ca nu-l prea intelegi, te-ar certa daca ar citi ce ai scris aici. Dar am sa vorbesc eu cu el sa n-o faca, ca esti tanar si te mai fura valul iluminarii.
No, acu' te las sa te joci cu colajele cum vrei matale.

A fi batran, tanar, superior pentru ca esti batran, inferior pentru ca esti "mai tanar" sau invers, toate astea sunt un continut, o iluzie. "Batranetea" ti-o daruieste personalitatea pentru ca doar personalitatea "a imbatranit" in tine. Pentru ca pot privi dincolo de personalitatea ta, eu ma adresez tie si nu personajului tau. Intelesul scindarii la care ma refeream este foarte profund dar repet, pare ceva marunt, aparent. Sunt sigur ca Tu ai inteles ce am spus, dar tot tu (personajul tau) se face ca nu pricepe.

Nu are nici cea mai mica relevanta de ce, daca si de la cine am dat eu copy-paste, atata vreme cat vreau doar mesajul sa ajunga. Trezirea constiintei e importanta, si scoaterea minciunii din adancul "personalitatilor".
In rest..daca eu sunt sau nu iluminat..toate sunt de mica importanta..

[MariS_]

În prealabil postat de Tangun

A fi batran, tanar, superior pentru ca esti batran, inferior pentru ca esti "mai tanar" sau invers, toate astea sunt un continut, o iluzie.

Bine, tinere domn, imi place ca ai dres-o binisor. Ma gandeam io ca batranetea mea e o iluzie!
Da' oare iluminarea n-o fi tat o iluzie?

[Tangun]

În prealabil postat de MariS_

Bine, tinere domn, imi place ca ai dres-o binisor. Ma gandeam io ca batranetea mea e o iluzie!
Da' oare iluminarea n-o fi tat o iluzie?

Daca te-ai lepada de batranetea (personalitatea) ta, ti-ai fi dat seama ca si tu esti iluminat, si ca batranetea (personalitatea) ta, nu te lasa sa ajungi la ea. Iluminarea este ceva extrem de simplu, dar totodata extrem de profund. Cand te afli pe intuneric, te poti lupta cu el pana nu mai poti dar degeaba, nu trebuie sa faci altceva decat sa aprinzi lumina. Aprinde lumina si vei vedea dincolo de personalitatea ta si a celuilalt.

Aprinde lumina, si, cand cineva iti pune intrebarea: Cine esti? Ii vei raspunde: eu sunt fiinta. In loc sa ii asezi in fata cele cinci mii de cuvinte, cu privire la cine crezi ca esti.
Pentru personalitatea ta, a fi iluminat inseamna cinci mii de lecturi invatate, dar poate si mai mult si tot degeaba.
Aprinde lumina (uitate in interiorul tau), si daca poti, incearca sa ajungi la centru. Vei observa ce nu esti tu in exterior. Ceea ce nu esti tu nu este nici celalalt. Ceea ce nu esti tu este exterior tie si celuilalt. Cu cat poti merge mai adanc in interiorul tau, cu atat iti dai seama ce va leaga pe amandoi: Fiinta sau viata cum vrei sa o numesti. Este ceea ce te leaga pe tine, pe el, si pe toti ceilalti. Aceasta e iubirea. Restul sunt doar masti. Mastile ce te-au indepartat de centru, miezul tau, in toate directiile. Prin urmare, revino inapoi la centru, lepadandu-ti masca si vei fi mai pur pentru ca daca eu exist si sunt fiinta, tu nu esti altceva, decat daca incerci a fi o masca, in cele din urma o masca trecatoare.

[Tangun]

In afara de cei cativa salbatici ai regiunilor de la tara care, in esenta sunt si ei de inteles, tinerii sunt cei de la care aveti cel mai mult de invatat. Va vine sa credeti sau nu dar asta e adevarul. Ei vor aduce o lume noua in care personalitatile dispar existand doar fiinte umane.
"Nebunia" tinerilor din ziua de azi este pentru ca ei trebuie sa consume "raul" tinut ascuns de catre voi, in minciuna in care ati trait ca si generatie de personalitati. Voi ati fost personalitatile si manipularea. Voi nu ati fost mai putin "rai", voi ati ascuns raul in voi fiind duali, traind intr-o relatie cu voi insiva si mintindu-va in primul rand pe voi insiva in loc sa fiti voi insiva. De aceea "raul" a fost cu adevarat rau pentru voi. Tinerii din ziua de azi trebuie sa consume acel rau tinut de voi inabusit sub masca personalitatii. De aceea cuvantul care li se potriveste cel mai bine adultilor este manipularea iar cel al tinerilor este de a fi tu insuti. Chiar daca acum trebuie consumat "raul" - care inseamna distrugerea manipularii din inimile generatiei voastre prin revolta tinerilor -, el odata consumat, va da nastere unei lumi noi, mai sincere. O lume cat se poate de vie. O lume nu a personalitatilor mincinoase, ci o lume a fiintelor umane.
Comportamentul revoltator - chiar poate uneori inconstient - al tinerilor fata de adulti, parinti, este pentru ca nu se mai suporta tendinta fina de manipulare existenta in ei. Se simte, se miroase, se vede de la distanta. In cei cu personalitate exista doua "euri" care se ascund unul de celalat sau incearca sa aiba o relatie unul cu celalalt. Unul dintre "euri" este cel cu care intra in contact noaptea in pat iar cu celalalt isi joaca rolul: de parinte, de adult, de batran, de stapan si in cele din urma de victima. E rolul personalitatii, personajul imaginar, inchipuit.

[Tangun]

Obstacolele în calea dezvoltării spirituale sunt aceleaşi pentru femei şi bărbaţi?
Da, dar accentul se pune diferit. În general, pentru o femeie este mai uşor să-şi simtă şi să-şi locuiască corpul, aşa că ea este în mod natural mai aproape de Fiinţă şi potenţial mai aproape de dezvoltarea spirituală decât un bărbat. Acesta este motivul pentru care multe culturi vechi aleg instinctiv figuri sau analogii feminine pentru a reprezenta sau descrie realitatea transcendentă sau lipsită de formă. De multe ori, ea a fost privită ca un pântec care dă viaţă tuturor lucrurilor care au fost create, care le susţine şi le hrăneşte în timpul vieţii lor în lumea formei. În Tao Te Ching, una dintre cele mai vechi şi mai profunde cărţi care au fost scrise vreodată, Tao, care ar putea fi tradus prin Fiinţă, este descris ca „prezentul etern, infinit, mama universului”. Este natural ca femeile să fie mai aproape de Fiinţă decât bărbaţii, deoarece ele „întrupează” Nemanifestul. Şi mai mult, toate creaturile şi toate lucrurile trebuie să se întoarcă în final la Sursă. „Toate lucrurile dispar din nou în Tao. El este singurul care durează”. Deoarece Sursa este privită ca fiind feminină, acest lucru este reprezentat prin cele două părţi, luminoasă şi întunecată, ale arhetipului feminin în psihologie şi mitologie. Zeiţa sau Mama Divină are două aspecte: ea dă viaţă şi ia viaţa.

Când mintea a preluat controlul şi oamenii au pierdut contactul cu realitatea esenţei lor divine, ei au început să îl gândească pe Dumnezeu ca figură masculină. Societatea a devenit dominată de bărbaţi, iar femeia, supusă bărbatului.
Nu încerc să sugerez că ar fi bine să ne întoarcem la reprezentările feminine iniţiale ale divinului. Unii oameni folosesc în prezent termenul de Mamă Divină în loc de Dumnezeu. Ei restabilesc astfel un echilibru între partea feminină şi cea masculină, care s-a pierdut cu mult timp în urmă, şi asta este foarte bine. Dar rămâne totuşi o reprezentare şi un concept, poate temporar util, ca o hartă sau un indicator folositor o vreme, dar care sunt mai mult un obstacol decât un ajutor atunci când sunteţi pregătit să vă daţi seama de realitatea din spatele tuturor conceptelor şi imaginilor. Adevărat rămâne totuşi faptul că frecvenţa energetică a minţii pare să fie, în esenţă, masculină. Mintea opune rezistenţă, se luptă pentru control, foloseşte, manipulează, atacă,
încearcă să înşface şi să posede ş.a.m.d. Acesta este motivul pentru care Dumnezeul tradiţional este o figură patriarhală, învestită cu autoritate, ce deţine controlul, dominatoare şi de multe ori un bărbat mânios, de care ar trebui să ne temem mereu, după cum sugerează Vechiul Testament. Acest Dumnezeu este o proiecţie a minţii umane.
Pentru a depăşi mintea şi a vă reconecta cu realitatea mai profundă a Fiinţei aveţi nevoie de calităţi extrem de diferite: abandonarea, atitudinea necritică, o deschidere care să-i permită vieţii să existe în loc să i se opună, capacitatea de a păstra toate lucrurile în îmbrăţişarea plină de iubire a cunoaşterii. Toate aceste calităţi sunt mult mai strâns legate de principiul feminin. Dacă energia mentală este dură şi rigidă, energia Fiinţei este moale şi flexibilă şi infinit mai puternică decât mintea. Mintea conduce civilizaţia noastră, în timp ce Fiinţa guvernează viaţa pe Pământ şi în univers. Fiinţa este inteligenţa ale cărei manifestări vizibile formează universul fizic. Deşi femeile sunt potenţial mai aproape de ea, şi bărbaţii pot avea acces la aceasta în sinea lor.

În acest moment, marea majoritate a bărbaţilor şi femeilor încă se mai află în ghearele minţii: se identifică cu gânditorul şi corpul-durere. Desigur, acest lucru împiedică dezvoltarea spirituală şi înflorirea iubirii. Ca regulă generală, obstacolul major tinde să fie pentru bărbaţi mintea în plină activitate de gândire, iar pentru femei corpul-durere, deşi în anumite cazuri situaţia poate fi inversă, iar la unele persoane ambele obstacole să aibă o forţă egală.

Dizolvarea corpului-durere feminin colectiv
De ce corpul-durere este un obstacol mai mare pentru femei?
Corpul-durere are de obicei un aspect colectiv şi unul personal. Aspectul personal este reziduul acumulat al durerii emoţionale suferite în timpul vieţii. Corpul-durere colectiv este durerea acumulată în psihicul uman colectiv de-a lungul a 2.000 de ani, prin boli, torturi, războaie, crime, acte de cruzime, nebunie ş.a.m.d. Corpul-durere personal al fiecărui om participă la acest corp-durere colectiv. Există zone diferite în ce priveşte corpul-durere colectiv. De exemplu, anumite rase au ţări în care apar forme extreme de conflict sau violenţă au un corp-durere colectiv mai puternic decât altele. Orice persoană care are un corp-durere puternic şi insuficientă conştiinţă pentru a se desprinde din identificarea cu el va fi forţată continuu să îşi descarce periodic durerea emoţională; ea ar putea foarte uşor să devină fie autorul, fie victima unor acte de violenţă, după cum corpul-durere propriu este predominant activ sau pasiv. Pe de altă parte, acest gen de persoană ar putea fi potenţial mai aproape de dezvoltarea spirituală. Acest potenţial nu este neapărat o realitate, desigur, dar, dacă vă aflaţi în capcana unui coşmar, veţi fi probabil mai puternic motivat să vă treziţi decât o persoană care trăieşte momentele plăcute şi neplăcute ale unui vis obişnuit.

În afară de corpul-durere personal, fiecare femeie are rolul ei în ceea ce ar putea fi descris drept corpul-durere colectiv feminin — dacă nu este total conştientă. Acesta este format din acumularea durerii suferite de femei, în parte prin subjugarea lor de către bărbaţi prin sclavie, exploatare, viol, naştere, avort etc. vreme de mii de ani. Durerea emoţională sau fizică ce pentru multe femei precede şi coincide cu ciclul menstrual este corpul-durere în aspectul său colectiv, care se trezeşte din somnolenţă în acel moment, deşi el poate fi trezit şi în alte momente. El împiedică circulaţia liberă a energiei prin corp, a cărei expresie fizică este menstruaţia. Haideţi să rămânem la această idee un moment şi să vedem cum poate ea să devină o ocazie de dezvoltare spirituală.
Deseori, femeile sunt „stăpânite” de corpul-durere în perioada menstruaţiei. Acesta are o încărcătură energetică foarte puternică şi vă poate atrage cu uşurinţă în identificarea inconştientă cu el. Atunci sunteţi activ posedată de câmpul energetic ce vă ocupă spaţiul interior şi pretinde că sunteţi chiar dvs. — dar, desigur, nu sunteţi deloc dvs. Vorbeşte prin dvs., acţionează prin dvs., gândeşte prin dvs. El va crea în viaţa dvs. situaţii negative, astfel încât să se poată hrăni cu această energie. Vrea mai multă durere, indiferent sub ce formă. Am descris deja acest proces, care poate fi violent şi distructiv. Este durere pură, durere trecută — şi nu sunteţi dvs.

Numărul femeilor care se apropie acum de starea de trezire completă este deja mai mare decât cel al bărbaţilor şi va fi din ce în ce mai mare în anii care vor veni. În final, bărbaţii s-ar putea să le ajungă din urmă, dar pentru un interval de timp considerabil va exista un decalaj între gradul de conştiinţă al celor două sexe. Femeile îşi redobândesc funcţia la care au dreptul prin naştere şi care din acest motiv le revine mai mult lor decât bărbaţilor: aceea de a fi o punte de legătură între lumea manifestă şi Nemanifest, între fizic şi spirit. Principala dvs. sarcină acum, ca femeie, este să transformaţi corpul-durere astfel încât să nu se mai interpună între dvs. şi sinele dvs. adevărat, esenţa dvs. Desigur, trebuie să depăşiţi şi celălalt obstacol în calea dezvoltării spirituale — mintea gânditoare —, dar prezenţa intensă pe care o veţi genera când veţi lucra cu corpul-durere vă va elibera şi de identificarea cu mintea.

Primul lucru pe care trebuie să vi-l amintiţi este acesta: atâta timp cât vă construiţi o identitate din durere, nu vă veţi putea elibera de ea. Atâta timp cât o parte a sentimentului dvs. de identitate este investit în durerea dvs. emoţională, vă veţi opune inconştient sau veţi sabota orice încercare de a vă vindeca de durere. De ce? Pur şi simplu pentru că doriţi să rămâneţi intactă, iar durerea a devenit o parte esenţială a dvs. Acesta este un proces inconştient şi singurul mod de a-l depăşi este să îl aduceţi în conştiinţă.
A vă da brusc seama de faptul că sunteţi sau aţi fost ataşată de durerea proprie poate fi şocant. În momentul în care vă daţi seama de acest lucru aţi rupt ataşamentul. Corpul-durere este un câmp energetic, aproape ca o entitate, care a devenit temporar locatarul spaţiului dvs. interior. O parte a energiei vitale a rămas blocată în această capcană, o energie care nu mai circulă. Desigur, corpul-durere există din cauză că în trecut s-au întâmplat anumite lucruri. Este trecutul viu din dvs. şi, dacă vă identificaţi cu el, vă identificaţi cu trecutul. Atunci când vă identificaţi drept victimă, credeţi că trecutul este mai puternic decât prezentul, credinţă contrară adevărului. Este credinţa că alte persoane şi ceea ce v-au făcut sunt responsabile pentru felul în care sunteţi azi, pentru suferinţa dvs. emoţională sau pentru incapacitatea de a fi cel/cea care sunteţi în realitate. Adevărul este că singura putere care există este conţinută în momentul prezent: este puterea prezenţei dvs. Odată ce veţi cunoaşte acest lucru, vă veţi da seama că numai dvs. sunteţi responsabil pentru spaţiul dvs. interior de acum — şi nimeni altcineva — şi că trecutul nu poate învinge puterea Clipei de acum.

[umilul]

În prealabil postat de Tangun

Obstacolele în calea dezvoltării spirituale sunt aceleaşi pentru femei şi bărbaţi?
Da, dar accentul se pune diferit. În general, pentru o femeie este mai uşor să-şi simtă şi să-şi locuiască corpul, aşa că ea este în mod natural mai aproape de Fiinţă şi potenţial mai aproape de dezvoltarea spirituală decât un bărbat. Acesta este motivul pentru care multe culturi vechi aleg instinctiv figuri sau analogii feminine pentru a reprezenta sau descrie realitatea transcendentă sau lipsită de formă. De multe ori, ea a fost privită ca un pântec care dă viaţă tuturor lucrurilor care au fost create, care le susţine şi le hrăneşte în timpul vieţii lor în lumea formei. În Tao Te Ching, una dintre cele mai vechi şi mai profunde cărţi care au fost scrise vreodată, Tao, care ar putea fi tradus prin Fiinţă, este descris ca „prezentul etern, infinit, mama universului”. Este natural ca femeile să fie mai aproape de Fiinţă decât bărbaţii, deoarece ele „întrupează” Nemanifestul. Şi mai mult, toate creaturile şi toate lucrurile trebuie să se întoarcă în final la Sursă. „Toate lucrurile dispar din nou în Tao. El este singurul care durează”. Deoarece Sursa este privită ca fiind feminină, acest lucru este reprezentat prin cele două părţi, luminoasă şi întunecată, ale arhetipului feminin în psihologie şi mitologie. Zeiţa sau Mama Divină are două aspecte: ea dă viaţă şi ia viaţa.

Când mintea a preluat controlul şi oamenii au pierdut contactul cu realitatea esenţei lor divine, ei au început să îl gândească pe Dumnezeu ca figură masculină. Societatea a devenit dominată de bărbaţi, iar femeia, supusă bărbatului.
Nu încerc să sugerez că ar fi bine să ne întoarcem la reprezentările feminine iniţiale ale divinului. Unii oameni folosesc în prezent termenul de Mamă Divină în loc de Dumnezeu. Ei restabilesc astfel un echilibru între partea feminină şi cea masculină, care s-a pierdut cu mult timp în urmă, şi asta este foarte bine. Dar rămâne totuşi o reprezentare şi un concept, poate temporar util, ca o hartă sau un indicator folositor o vreme, dar care sunt mai mult un obstacol decât un ajutor atunci când sunteţi pregătit să vă daţi seama de realitatea din spatele tuturor conceptelor şi imaginilor. Adevărat rămâne totuşi faptul că frecvenţa energetică a minţii pare să fie, în esenţă, masculină. Mintea opune rezistenţă, se luptă pentru control, foloseşte, manipulează, atacă,
încearcă să înşface şi să posede ş.a.m.d. Acesta este motivul pentru care Dumnezeul tradiţional este o figură patriarhală, învestită cu autoritate, ce deţine controlul, dominatoare şi de multe ori un bărbat mânios, de care ar trebui să ne temem mereu, după cum sugerează Vechiul Testament. Acest Dumnezeu este o proiecţie a minţii umane.
Pentru a depăşi mintea şi a vă reconecta cu realitatea mai profundă a Fiinţei aveţi nevoie de calităţi extrem de diferite: abandonarea, atitudinea necritică, o deschidere care să-i permită vieţii să existe în loc să i se opună, capacitatea de a păstra toate lucrurile în îmbrăţişarea plină de iubire a cunoaşterii. Toate aceste calităţi sunt mult mai strâns legate de principiul feminin. Dacă energia mentală este dură şi rigidă, energia Fiinţei este moale şi flexibilă şi infinit mai puternică decât mintea. Mintea conduce civilizaţia noastră, în timp ce Fiinţa guvernează viaţa pe Pământ şi în univers. Fiinţa este inteligenţa ale cărei manifestări vizibile formează universul fizic. Deşi femeile sunt potenţial mai aproape de ea, şi bărbaţii pot avea acces la aceasta în sinea lor.

În acest moment, marea majoritate a bărbaţilor şi femeilor încă se mai află în ghearele minţii: se identifică cu gânditorul şi corpul-durere. Desigur, acest lucru împiedică dezvoltarea spirituală şi înflorirea iubirii. Ca regulă generală, obstacolul major tinde să fie pentru bărbaţi mintea în plină activitate de gândire, iar pentru femei corpul-durere, deşi în anumite cazuri situaţia poate fi inversă, iar la unele persoane ambele obstacole să aibă o forţă egală.

Dizolvarea corpului-durere feminin colectiv
De ce corpul-durere este un obstacol mai mare pentru femei?
Corpul-durere are de obicei un aspect colectiv şi unul personal. Aspectul personal este reziduul acumulat al durerii emoţionale suferite în timpul vieţii. Corpul-durere colectiv este durerea acumulată în psihicul uman colectiv de-a lungul a 2.000 de ani, prin boli, torturi, războaie, crime, acte de cruzime, nebunie ş.a.m.d. Corpul-durere personal al fiecărui om participă la acest corp-durere colectiv. Există zone diferite în ce priveşte corpul-durere colectiv. De exemplu, anumite rase au ţări în care apar forme extreme de conflict sau violenţă au un corp-durere colectiv mai puternic decât altele. Orice persoană care are un corp-durere puternic şi insuficientă conştiinţă pentru a se desprinde din identificarea cu el va fi forţată continuu să îşi descarce periodic durerea emoţională; ea ar putea foarte uşor să devină fie autorul, fie victima unor acte de violenţă, după cum corpul-durere propriu este predominant activ sau pasiv. Pe de altă parte, acest gen de persoană ar putea fi potenţial mai aproape de dezvoltarea spirituală. Acest potenţial nu este neapărat o realitate, desigur, dar, dacă vă aflaţi în capcana unui coşmar, veţi fi probabil mai puternic motivat să vă treziţi decât o persoană care trăieşte momentele plăcute şi neplăcute ale unui vis obişnuit.

În afară de corpul-durere personal, fiecare femeie are rolul ei în ceea ce ar putea fi descris drept corpul-durere colectiv feminin — dacă nu este total conştientă. Acesta este format din acumularea durerii suferite de femei, în parte prin subjugarea lor de către bărbaţi prin sclavie, exploatare, viol, naştere, avort etc. vreme de mii de ani. Durerea emoţională sau fizică ce pentru multe femei precede şi coincide cu ciclul menstrual este corpul-durere în aspectul său colectiv, care se trezeşte din somnolenţă în acel moment, deşi el poate fi trezit şi în alte momente. El împiedică circulaţia liberă a energiei prin corp, a cărei expresie fizică este menstruaţia. Haideţi să rămânem la această idee un moment şi să vedem cum poate ea să devină o ocazie de dezvoltare spirituală.
Deseori, femeile sunt „stăpânite” de corpul-durere în perioada menstruaţiei. Acesta are o încărcătură energetică foarte puternică şi vă poate atrage cu uşurinţă în identificarea inconştientă cu el. Atunci sunteţi activ posedată de câmpul energetic ce vă ocupă spaţiul interior şi pretinde că sunteţi chiar dvs. — dar, desigur, nu sunteţi deloc dvs. Vorbeşte prin dvs., acţionează prin dvs., gândeşte prin dvs. El va crea în viaţa dvs. situaţii negative, astfel încât să se poată hrăni cu această energie. Vrea mai multă durere, indiferent sub ce formă. Am descris deja acest proces, care poate fi violent şi distructiv. Este durere pură, durere trecută — şi nu sunteţi dvs.

Numărul femeilor care se apropie acum de starea de trezire completă este deja mai mare decât cel al bărbaţilor şi va fi din ce în ce mai mare în anii care vor veni. În final, bărbaţii s-ar putea să le ajungă din urmă, dar pentru un interval de timp considerabil va exista un decalaj între gradul de conştiinţă al celor două sexe. Femeile îşi redobândesc funcţia la care au dreptul prin naştere şi care din acest motiv le revine mai mult lor decât bărbaţilor: aceea de a fi o punte de legătură între lumea manifestă şi Nemanifest, între fizic şi spirit. Principala dvs. sarcină acum, ca femeie, este să transformaţi corpul-durere astfel încât să nu se mai interpună între dvs. şi sinele dvs. adevărat, esenţa dvs. Desigur, trebuie să depăşiţi şi celălalt obstacol în calea dezvoltării spirituale — mintea gânditoare —, dar prezenţa intensă pe care o veţi genera când veţi lucra cu corpul-durere vă va elibera şi de identificarea cu mintea....poate învinge puterea Clipei de acum.

Vorbiti ca din carte, ma mir ca dl. Maris a inceput discutia cu d-voastra. Probabil ca sunteti iluminat dupa cum spune dl. Maris de diferite carti, dar nu sunt cele bune, asa ca nu vad de ce trebuie sa navigati pe forumul ortodox si nu pe altele. Dar inchei discutia cu d-voastra cu un citat dintr-un sfant parinte drag mie :
[COLOR=windowtext] Despre cei ce cred ca le cunosc pe toate[/COLOR]

[SIZE=3]A crede ca stii nu înseamna totdeauna întelepciune, ba se întâmpla sa fie chiar prostie. Spuneti-mi: Dintre doi oameni, din care unul ar pretinde ca poate masura vazduhul de la cer la pamânt cu sfoara, în vreme ce altul ar râde si-ar zice ca nu-i în stare a face aceasta – care din acestia doi ne-ar face sa râdem?[/SIZE]
[SIZE=3]Omul care pretinde a sti sau cel care se marturiseste nestiutor. Fara îndoiala, cel dintâi. La întâmplarea aceasta, necunoscatorul este mai întelept decât cel ce se crede încarcat de stiinta. De ce?[/SIZE]
[SIZE=3]Pentru ca presupusa stiinta nu-i decât o necunoastere mai mare. Cel ce se marturiseste nestiutor stie, cel putin, ceva. Ce anume? Ca sunt unele lucruri pe care mintea omeneasca nu le poate sti; si aceasta nu-i putin lucru. Dimpotriva, cel care – de-ar fi sa-l crezi – zice ca ar sti mult, înca mai nestiutor decât altul este cu privire la ceea ce spune ca stie – si asta îl face sa fie si de rusine.[/SIZE]
[SIZE=3]Sa ne lasam, asadar, de asemenea cercetari – si sa ne marginim a aduce laude lui Dumnezeu pentru toate. “De aceea – zice apostolul – aduceti multumiri pentru tot”. Iata faptele unei slugi recunoscatoare, întelepte si destepte; a te purta altfel, este fapta unui vorbaret, a unui trândav, a unui nerusinat.[/SIZE]
[SIZE=3]Cel ce mult vorbeste, nimic nu face, ci cel ce munceste mult nu vorbeste niciodata fara rost.[/SIZE]
Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!!

[Tangun]

În prealabil postat de umilul

Vorbiti ca din carte, ma mir ca dl. Maris a inceput discutia cu d-voastra. Probabil ca sunteti iluminat dupa cum spune dl. Maris de diferite carti, dar nu sunt cele bune, asa ca nu vad de ce trebuie sa navigati pe forumul ortodox si nu pe altele.

Nu ai citit intreg topicul meu, incearca sa citesti tot. Atata timp cat mesajul ajunge, e bine. Restul sunt de mai mica importanta...

Nu inteleg pentru ce sa te iert?

[Tangun]

Umilul tu esti mai aproape de adevar decat iti poti da seama singur. Dar ai putea sa-ti dai seama doar daca ai incerca sa cauti cine esti Tu. Tu esti cel mai sfant lucru ce poate exista vreodata. In tine se afla Viata eterna si stralucitoare, cel mai frumos dar ce poate exista. Dar nu iti poti da seama de acest lucru pentru ca nu esti "atent" la Tine. Esti ne-atent la ceea ce esti tu cu adevarat si esti atent doar la ceea ce cred altii ca esti tu. Asa cum ai fost atent mai mult la mine, decat la ceea ce scrie, asa cum ai fost atent mai mult la dl Maris si la ceea ce crede el ca e. Observa unde nu scrie nici despre mine, nici despre tine, cele mici. Scrie despre ceea ce esti TU. Nu fii atent la mine, ci la ceea ce scrie.

De aceea eu nu am pentru ce sa te iert, ca iti gresesti tie nu mie.