Pacatul a intrat si in Biserica

[ory]

Mirean,si ce daca BOR a incercat sa musamalizeze aceasta poveste,nu ti se pare normal!,ce,vrei sa se autidscrediteze??? In societate se musamalizeaza atatea lucruri meschine,de ce acesta care din fericire se prezinta destul de izolat,n-ar fi musamalizat!!!
Traim in aceisi societate,chiar daca tindem mai mult spre spiritual(unii)si trebuie sa ne conformam legilor ei scrise si nescrise.

[odin]

Hai sa zic asa: Nu sunt dus de foarte multe ori la manastire. Insa cred ca cei care traiesc acolo ar trebui sa fie caracterizati tocmai de un astfel de echilibru existential. Si mai cred ca multi reusesc acest lucru, altii insa nu. Un fotograf a stat vreo 2 saptamani intr-o manastire, pt. a face un pictorial. Oricum, cel mai impresionat a fost (omul nu avea foarte mare treaba cu spiritualitatea ortodoxa) de un monah care zambea destul de des... era plin de voiosie. Si l-a intrebat de ce este asa. Calugarul a zis ca asta poate el sa ii ofere: bucurie. Ce vreau sa zic este ca sunt medii monahale sanatoase, care inteleg adevaratul rost al prezentei lor intr-o obeste....
Pot sa aduc foarte multe critici mmonahilor nostri, insa din fericire pt. mine, exista si monahi buni. Pt. mine este suficient...

Cred ca pt. a evita astfel de situatii ar trebui impuse niste limite de varsta mai inaintate. De asemenea (desi Traditie s-ar putea sa imi sara iar in cap) ar fi INDICAT ca staretul si ieromonahii dintr-o obste sa aiba studii superioare. Ei pot face educatie celor care vor sa intre in manastire, daca acestia nu o au inca... Am un singur exemplu, insa il cunosc destul de bine: staret sef de promotie in Facultate de Teologie, master, doctorant la Oxford...Situatie financiara extraordinara inainte de a se calugari... Ma indoiesc ca un astfel de om ar face greseli de acest gen... De astfel oameni am avea nevoie...Asta nu inseamna ca nesocotesc pe cei mai simpli, sau cu pregatire mai putina... pot intra in monahism si pot fi calugari extraordinari... insa nu as pune pe unul staret, pt. ca din el va ajunge maine-poimane IERARH... si atunci... devine o problema...

Insa fruntea sus... ;)

[Mirean]

În prealabil postat de ory

Odin,daca s-a adresat monahul cu un limbaj de mahala,ai dreptate ca este de condamnat,dar ma intreb de ce ca monah a adoptat acest limbaj,ce fel de educatie are si in ce spirit este el coordonat pe caile mantuirii acolo in mediul monahal???In manastire nu intereseaza pe nimeni ce fel de om esti,ce gandire ai si in ce mod iti pot influenta aceste trasaturi statutul de calugar,fapt care determina pe cei ce vietuiesc acolo sa fie cumva individuali in personalitatea lor.Si voturile au inceput sa se depuna destul de timpuriu,chiar si la 17 ani,fapt total in neconcordanta cu legile care tind sa pregateasca monahismul,varsta la care un tanar este destul de imatur si as putea spune,destul de confuz.
Intr-o casnicie partenerii au tendinta de-a cantari pe celalalt,de-a descoperi lucrurile comune,aspectele spirituale,sentimentele,sensibilitatea,precum si pozitia materiala,intr-un cuvant se verifica compatibilitatea dintre cei doi pentru bunul mers al relatiei,dar comunicarea si increderea sunt esentiale.In manastire insa,oamenii vin ca niste straini si asa raman,mai nimeni nu stie prea multe din profunzimea celuilalt,nu intereseaza pe nimeni,sinceritatea este un lucru aproape superficial mascata de asa zisa smerenie,iar comunicarea lipseste cu desavarsire.Din punctul meu de vedere,acolo se desfasoara o viata mai putin definita printr-un echilibru existential,este o viata de robot si o doctrina in aceiasi masura,nu se cantaresc oamenii ca si indivizi cu caractere diferite,toti se vrea a se adapta si a adopta aceleasi principii,fara nici un drept de afirmare intr-un sens diferit.Este adevarat cei ce aleg aceasta viata o fac intr-un mod voluntar,insa multi dintre acestia merg acolo la o varsta frageda,unii se schimba pe parcurs,altii nu mai dau doi bani pe adevaratul sens al vietuirii in acel cadru...dar nici unul dintre acestia nu are dreptul de-a se razgandi,presati de legi si anateme care-i forteaza psihic sa continue viata pe un drum in care nu-si mai doresc sa mearga,si astfel apare nonconformismul si pacatele,astfel apare perturbarea notiunii de viata monahala.De aceia am specificat faptul ca manastirea ar trebui sa aiba criterii mai flexibile,fiindca cine are cu adevarat "chemarea"nu se lasa amagit si influientat de acceptiunea legala a celor care nu mai doresc sa continuie acest drum.
Si ma intreb,de ce acel calugar a vorbit intr-un limbaj total nespecific?,fiindca fratilor manastirea nu i-a conferit educatia necesara de care are nevoie orice om intr-o familie si intr-un colectiv,acolo i s-a pus in fata doar legi "divine"pe care sa le urmeze fara vre-o interferenta cu firea lui umana si cu formarea sociala,fara a se tine cont de aspectul psihologic unic si atat de complex cu care suntem toti inzestrati.
Din pacate un calugar nu prea cunoaste cum ar trebui sa fie o relatie interumana,civilizata si bazata pe principii care ne departajeaza de instinctele animalice prin ratiune si discernamant,pentru ca ei nu au nevoie de asa ceva,ci doar de rugaciune si post...de parca trupul lor ar fi inert si viata lor inexistenta intr-un creier atat de "maret".Cunosc foarte multi calugari si maici,dar foarte rar mi-a fost dat sa vad pe vre-unul adoptand o moralitate demna de un suflet care tinde spre desavarsire...adevarata desavarsire.Ei nu prea simt regretul de sine cand defaima pe semenii lor,cand ai ranesc fizic sau psihic,nu stiu ce-nseamna toleranta si mila,datorita faptului ca in jur nu simt si nu gasesc iubire,in sufletul lor isi face loc cu usurinta rautatea.nu au notiunea si sentimentul binelui si-a raului in spiritul uman-social,mint fara nici o jena,se scuza cu tot felul de pretexte nefiltrate prin sita intelectului,scuzate de criterii "religioase",materialismul este baza care-i determina sa formeze relatii,patimile inlantuite ai fac sa fie obsedati de posibilitatea lor de realizare,frustrati de propriile instincte.Acestea toate se reflecta intr-un suflet care vrea sa se depaseasca pe sine,complexat de multitudinea de restrictii ajunge sa le renege in mod inconstient si astfel apare personalitatea lor confuza.Prin reactiile lor indignate ajung de fapt sa incalce ceea ce cere de fapt spiritul religios de la oameni.NU ai detest,mi-e mila de ei,de rautatea lor copilareasca,cand vad cum se comporta si cum gandesc fata de tot ce-i in jur(inclusiv de societate)imi spun in sinea mea ;"pur si simplu n-am ce sa-i cer,n-am ce sa-i cer decat sa-l ignor,fiindca imi face rau cu sau fara stiinta..."Cu sau fara stiinta ei nu pot iubi,n-au invatat sa iubeasca semenii asa cum ar trebui cu spirit neperfid,pentru ca la randul lor nu au simtit iubirea in jur,considerand ca iubirea fata de Dumnezeu e totul...din pacate aceea nu-i decat confuza,fiindca este IMPOSIBIL sa poti pretinde ca iubesti o divinitate atata timp cat fata de semeni nu simti pic de compasiune.
Este o vorba in manastire;"in manastire te duci NEPOFTIT,traiesti NEIUBIT si mori NEJELIT!" Doamne cata raceala si nepasare exista acolo,nu va puteti inchipui!!!,cica este o sobrietate favorabila mediului monahal si singuratic.Daca Dumnezeu vrea sa-l iubim in acest fel,atunci Dumnezeu vrea niste slujitori egoisti...dar nu cred ca vrea aceasta de la noi,a dovedit-o prin insasi SACRIFICAREA SA SUBLIMA.

Era staret, nu simplu calugar :D

[Mirean]

În prealabil postat de ory

Mirean,si ce daca BOR a incercat sa musamalizeze aceasta poveste,nu ti se pare normal!,ce,vrei sa se autidscrediteze??? In societate se musamalizeaza atatea lucruri meschine,de ce acesta care din fericire se prezinta destul de izolat,n-ar fi musamalizat!!!
Traim in aceisi societate,chiar daca tindem mai mult spre spiritual(unii)si trebuie sa ne conformam legilor ei scrise si nescrise.

Daca BOR, in loc sa incerce sa musamalizez, venea si spunea ca reegreta ca apierdut un monah in acest fel dar se bucura ca societatea a castigat o familie nu iesea asa sifonata.

Lumea intelege ca si calugarii gresesc, dar irita tendinta unora din BOR de a lua pe restul de prosti si le da prah in ochi.

Greseala recunoscuta e pe jumatat ierata, cel putin in fata societatii...

Ca e un caz izolat trebuia sa o spuna BOR, nu sa discutam noi, in cerc restrans, pe forum...

Ca aminteai de discreditare... efectul negativ s-a accentual atunci cand opinia publica a aflat ca reprezentantii BOR au incercat, din nou, sa minta.

[odin]

Aici Mirean are perfecta dreptate... De vina este si comunicarea slaba intre centrele eparhiale si patriarhie, totusi (nu este o scuza, oricum)

[Mirean]

Preotii imobiliari (Adevarul)

Prelati din Craiova si-au ridicat vile de sute de metri patrati, estimate la zeci de mii de euro. Adevarate palate, casele preotilor rivalizeaza cu cele ale marilor bogatasi din orice colt al tarii
Majoritatea preotilor craioveni sfideaza cumpatarea proslavita chiar de ei in altar. Vilele pe care acestia si le-au ridicat in ultimii ani si impresionantele parcuri auto pe care le detin starnesc invidia nu doar a amarastenilor, ci chiar si a celor mai bogati oameni din Dolj.
Cel mai bogat preot craiovean este, de departe, parintele Ion Doran. Preotul s-a facut remarcat in urbe in primul rand prin numeroasele scandaluri in care a fost implicat. Cel mai rasunator dintre ele a fost cel in care parintele a urmarit, ca in filme, o echipa de jurnalisti care a indraznit sa-i puna intrebari despre activitatea sa. Doran locuieste cu familia intr-o vila impunatoare din Craiova, pe strada Nanterre, una dintre zonele cele mai bine cotate de investitorii imobiliari. Palatul este construit chiar in fata bisericii in care acesta slujea. Pe langa vila, preotul mai detine si un impresionant parc auto, format dintr-un Ford Mondeo, un Fiat Brava si un Peugeot 307.
A daramat casa parohiala ca sa-si faca vila
Coleg intru cele sfinte cu parintele Ion Doran, preotul Gheorghe Zanfir i-a urmat indeaproape exemplul si si-a construit vila, evaluata la peste 150.000 de euro de expertii imobiliari, la cativa metri de biserica in care slujeste. Profesor la Facultatea de Teologie din Craiova, preotul Zanfir a daramat, pur si simplu, casa parohiala pentru a-si ridica resedinta. In fata functionarilor Mitropoliei Olteniei, preotul a sustinut ca pe locul casei parohiale va ridica o cantina pentru saraci. Dupa ce a ridicat maretul edificiu, Zanfir l-a trecut insa pe numele sau. „Nu am ce discuta cu dumneavoastra, va rog sa ma lasati in pace", au fost singurele cuvinte pe care ni le-a spus parintele Zanfir atunci cand l-am intrebat daca este crestineste ca un preot sa locuiasca intr-o casa de o asemenea opulenta, in timp ce o buna parte din enoriasi traiesc intr-o saracie crunta.
Mai atent cu imaginea sa a fost insa preotul Stefan Resceanu, actualul decan al Facultatii de Teologie, care a ales sa-si ridice vila intr-un loc mai retras. „Ne-au ajutat parintii, pe mine si pe sotia mea. Am mai strans si noi bani, dar nu e o casa asa mare si opulenta, cum lasa unii sa se inteleaga", sustine Resceanu. In Craiova este de notorietate revolta studentilor de la Teologie, de acum doi ani, care au acuzat faptul ca, sub patronajul preotului Stefan Resceanu, preotii-profesori confunda buzunarele proprii cu cutiile milei. Nici directorul Seminarului de la Mofleni nu o duce prea rau. Preotul Costica Popescu si-a ridicat o vila in apropierea Parcului Puskin din Craiova, pe strada Anul 1848. Popescu sustine ca a vandut un apartament pentru a-si ridica locuinta cu etaj si mansarda. Pe langa aceasta vila, parintele mai detine o casa de vacanta la Lainici.
„Nu pot fi condamnati pentru locuintele construite"
"Trebuie sa pornim de la vechiul precept conform caruia bogatia nu este un pacat prin ea insasi, precum nici saracia nu este o virtute. Adevarat este ca este un pacat sa te imbogatesti pe cale ilicita. Trebuie sa subliniez ca preotii despre care spuneti au construit sau construiesc biserici si sunt foarte activi la nivelul parohiei si Arhiepiscopiei. Cum nu exista reclamatii din partea enoriasilor, iar controalele inspectorilor nostri nu au dezvaluit nimic ilegal, nu pot fi condamnati pentru locuintele pe care si le-au construit", ne-a declarat purtatorul de cuvant al Arhiepiscopiei Craiovei, Gheorghe Cioiu.
Ceea ce nu spune insa purtatorul de cuvant al Arhiepiscopiei este ca tarifele percepute de acesti preoti pentru diverse servicii religioase sunt, in cele mai multe cazuri, enorme. Un enorias ajunge sa plateasca 500 de lei pentru o inmormantare sau o cununie. Sunt rare insa cazurile cand parohul da si chitante pentru banii primiti. Controalele Finantelor Publice si ale Curtii de Conturi sunt aproape inexistente.

[moro.d]

am o mare nelamurire... unde scrie k cel ce preacurveste nu mai poate fi calugar?
dak capii bisericii vor sa-l excluda atunci cum ramane cu numeroasele pagini din vietzile sfintilor in kre monahii au luat-o pe calea gresita, dar mai apoi s-au indreptat?!
intzeleg sa-l cateriseasca, dar monahia... odata data nu mai poate fi luata inapoi.. din cate stiu eu. :|

[Mirean]

În prealabil postat de ispita_ta

am o mare nelamurire... unde scrie k cel ce preacurveste nu mai poate fi calugar?
dak capii bisericii vor sa-l excluda atunci cum ramane cu numeroasele pagini din vietzile sfintilor in kre monahii au luat-o pe calea gresita, dar mai apoi s-au indreptat?!
intzeleg sa-l cateriseasca, dar monahia... odata data nu mai poate fi luata inapoi.. din cate stiu eu. :|

Prietene, nu-l a plecat de bunavoie din manastire, pe 1 aprilie, cu 2 saptamani inainte sa se afle de copilul lui...
Nimeni nu vrea sa il excluda...

[moro.d]

A :D
multzumesc.
nu am urmarit atenta subiectul, ci doar m-a consternat un titlu de la tv "calugarul proscris"

[Sylvie]

Hristos a inviat!
Si mie imi pare rau de aceasta cadere a lor.Cum a spus si Ory,in Manastire cei care cad,nu sunt corectati,nu sunt indrumati cum trebuie,nu se pune SUFLET.Si eu am gresit cumplit crezand ca fac bine daca ascult de cineva mare in rang,iar mai tarziu,dupa cativa ani,sa mi se spuna ca nu trebuia sa ascult de acela.Nu stiu daca am facut bine atunci,dar stiu ca puteam sa ma corectez si astfel nu mai cadeam in alta ispita.Am facut greseala dupa greseala.Dar nu este asa peste tot.Totul depinde de staret.Daca iubeste fratii(surorile),daca in tot ce face pune suflet si prin viata lui da un ex.si celorlalti,atunci totul va fii bine pt. toti.In zilele noastre nu prea mai gasesti viata duhovniceasca,dar Dumnezeu stie asta si nu ne lasa daca vede din partea noastra bunavointa,intelegere si putina lupta.Pr. Cleopa de aceea ne spune ca ne vom mantui prin rabdare.Si sa incercam si noi sa nu le facem crucea mai grea prin rautatile noastre,pt. ca si asa sunt ei chinuiti de fapta lor.