Despre trupurile inviate in patristica

[Mihnea Dragomir]

În recente postări, s-a ridicat problema dacă, după învierea trupurilor, vom mai mânca aşa cum a mâncat Isus înviat sau dacă nu vom mai mânca, Domnul înviat mâncând doar spre a convinge oamenii asupra realităţii învierii Sale.

Întrebare: aţi întâlnit vreun text la sfinţii noştri Părinţi referitor la acest aspect ?

[delia31]

Jean Claude Larchet in lucrarea „Traditia ortodoxa despre viata de dupa moarte” trateaza si aspectul acesta dand referinte din sfintii parinti care au au scris despre asa ceva.

Am gasit un articol chiar pe site, preluat din lucrarea acestui psihoterapeut francez contemporan, din care spicuiesc cate ceva:

„Trupul inviat va avea aceeasi natura ori esenta - va fi, adica, trup omenesc; pe langa aceasta, isi va pastra identitatea personala, va fi cu adevarat trupul unei anumite persoane, care poate fi astfel recunoscuta, iar nu al alteia.

Trupul inviat va fi cel care a fost si totusi altul. Sau, altfel spus, isi va pastra esenta, substanta, natura, dar fiintarea lui va fi cu totul alta. Folosind vocabularul Sfantului Maxim Marturisitorul, vom spune ca-si va pastra logosul naturii sale, dar un alt mod de a fi.

Felul in care va fiinta trupul inviat ramane o taina, abia luminata de cuvantul Scripturii atunci cand ni-l infatiseaza pe Hristos dupa invierea Sa, caci El inviind cu trupul nostru omenesc, inseamna ca trupul nostru inviat va fi asemenea cu trupul Lui. Vedem astfel ca trupul lui Hristos dupa inviere transcende legile materiei.

Trupul inviat este trup duhovnicesc, nesupus legilor care guverneaza acum materia, spatiul si timpul, plin de putere, nestricacios, nemuritor.

Sfintii Parinti, intemeindu-se pe aceste cuvinte ale Scripturii, infatiseaza invierea drept "restaurare a omului intreg" , cand sufletul se va insoti din nou cu trupul, de asta data trup innoit.

Sfantul Grigorie de Nyssa spune ca restaurarea aceasta inseamna reasezarea omului in starea lui din vremea cand petrecea in Rai. "invierea nu este nimic altceva decat restaurarea firii noastre in starea ei de la inceput"; "Dumnezeu, prin inviere, va readuce firea omeneasca la starea ei dintai". Nu va duce lipsa de hrana ori de somn, nu va sti de boala, de durere ori de neputinta. I

Invierea nu inseamna doar innoirea si preschimbarea trupului; ea il muta pe om in viata cea noua si neasemanata, in care, eliberat din stransoarea materiei, nu mai are nevoie de aer, de hrana, sau de impreunare trupeasca.

De aceea, pe drept cuvant Sfintii Parinti s-au intrebat daca trupul va invia cu toate ale sale - din care multe nu-i vor mai fi de nici un folos -, daca asadar va fi cu adevarat restaurat in intregimea sa, in deplinatatea firii sale.

Parintii spun ca trupul isi va pastra toate organele sale. Insa, adauga Tertulian, lucrarea lor va inceta; de altfel, arata el, si in viata aceasta "e cu putinta sa nu te folosesti de stomac sau de partile trupului ce slujesc impreunarii dintre barbat si femeie" in vreme de post si infranare, fara ca deplinatatea omului sa fie in vreun fel vatamata.

Folosindu-se de un vocabular mai precis, Parintii capadocieni, Sfintii Maxim Marturisitorul si Ioan Damaschin si cei care le-au urmat afirma ca trupul isi va pastra puterile (sau facultatile), dar ca ele nu vor fi active.

Cu judecata ar fi sa spunem ca organele trupului devenit duhovnicesc si ceresc sunt si ele transfigurate, si tot asa vor fi si lucrarile lor (cf. Filip. 3, 21), dupa cum ne lasa sa intrezarim Sfanta Scriptura si experienta mistica atunci cand vorbesc de simtiri duhovnicesti sau de folosirea in chip duhovnicesc a madularelor trupului.”

Jean Claude Larchet - http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ere-69176.html

[Marius22]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În recente postări, s-a ridicat problema dacă, după învierea trupurilor, vom mai mânca aşa cum a mâncat Isus înviat sau dacă nu vom mai mânca, Domnul înviat mâncând doar spre a convinge oamenii asupra realităţii învierii Sale.

Mantuitorul ne spune ca, inca din viata de aici, "nu numai cu paine traieste omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu". Cred ca prin acesta ne arata totodata si hrana veacului viitor, harul Sau.

[costel]

Domnule Mihnea, Mantuitorul a mancat dupa Inviere pentru a inlatura necredinta. E un pogoramant al Domnului si nu ceva ce cere natura inviata.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de costel

Domnule Mihnea, Mantuitorul a mancat dupa Inviere pentru a inlatura necredinta. E un pogoramant al Domnului si nu ceva ce cere natura inviata.

Bănuiesc că aşa este, dar această presupunere aş fi vrut să o fundamentez pe un comentariu patristic.

[delia31]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Bănuiesc că aşa este, dar această presupunere aş fi vrut să o fundamentez pe un comentariu patristic.

In capitolul despre „Natura trupurilor inviate” din lucrarea lui Jean Claude Larchet, pe care am amintit-o mai sus, autorul da urmatoarele referinte bibliografice pe care si-a fundamentat studiul. Le redau in ordinea in care au fost mentionate:

1. Sf. Irineu de Lugdunum, Contra ereziilor, V, 31, 2.
2. Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la sfintele Paşti, I, 8;
3. Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola întâi către Corinteni, XLI.
4. Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola a doua către Corinteni, XLI, l.
5. Omilie la fericitul Iov, PG 64, 620D.
6. Tertulian, Despre înviere, LII;
7. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti (col. II), XV, 10;
8. Metodiu de Olimp, Despre înviere;
9. Atenagora Atenianul, Despre învierea morţilor, XV, 3.
10. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, XXVII, XXVIII;
11. Cuvinte despre sfintele nevointe, LXXXV.
12. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Filipeni, XIII. 2.
13. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti (col.II), XI, 1;
14. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, 85;
15. Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri etice, I, 4.
16. Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet şi înviere; cf. Omilie la Sfânta Pulcheria, PG 46, 877A.
17. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre morţi, PG 46, 532, 536;
18. Sf. Grigore de Nyssa, Dialogul despre suflet şi înviere in PG 46, 532, 536
19. Sf. Grigorie Palama, Triade, I. 3, 36.
20. Sf. Grigorie Palama, Cele dintâi trei tratate în apărarea celor ce vieţuiesc cu sfinţenie în isihie, I, 3, 36; Sf.
21. Sf. Maxim Mărturisitorul, Mystagogia, VII.
22. Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri etice, I, 4-5.
23. Sf. Iustin Martirul şi Filosoful. Apologia întâi, 19;
24. Sf. Ioan Gură de Aur, Despre învierea morţilor, 8;
25. Sf. Ioan Gura de Aur , Despre mângâierea în faţa morţii, I, 6;
26. Cuvânt de sfătuire către Teodor cel căzut, 1. 11;
27. Sf. Varsanufie şi Ioan, Epistole, 607;
28. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, 85;
29. Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, IV, 27;
30. Avva Ammonas, Epistole, I, 2.
31. Sf. Antonie, Epistole, IV, l;
32. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze către cei ce au să se lumineze, IV. 31;
33. Sf. Grigorie de Nyssa, La cuvântul: „Atunci si Fiul Insuşi Se va supune Celui Care I-a supus Lui toate", 3;
34. Pseudo-Maxim Mărturisitorul, Scolii la Numele dumnezeieşti, I, 4, PG 4, 197

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de delia31

In capitolul despre „Natura trupurilor inviate” din lucrarea lui Jean Claude Larchet, pe care am amintit-o mai sus, autorul da urmatoarele referinte bibliografice pe care si-a fundamentat studiul. Le redau in ordinea in care au fost mentionate:

1. Sf. Irineu de Lugdunum, Contra ereziilor, V, 31, 2.
2. Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la sfintele Paşti, I, 8;
3. Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola întâi către Corinteni, XLI.
4. Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola a doua către Corinteni, XLI, l.
5. Omilie la fericitul Iov, PG 64, 620D.
6. Tertulian, Despre înviere, LII;
7. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti (col. II), XV, 10;
8. Metodiu de Olimp, Despre înviere;
9. Atenagora Atenianul, Despre învierea morţilor, XV, 3.
10. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, XXVII, XXVIII;
11. Cuvinte despre sfintele nevointe, LXXXV.
12. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Filipeni, XIII. 2.
13. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti (col.II), XI, 1;
14. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, 85;
15. Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri etice, I, 4.
16. Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet şi înviere; cf. Omilie la Sfânta Pulcheria, PG 46, 877A.
17. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre morţi, PG 46, 532, 536;
18. Sf. Grigore de Nyssa, Dialogul despre suflet şi înviere in PG 46, 532, 536
19. Sf. Grigorie Palama, Triade, I. 3, 36.
20. Sf. Grigorie Palama, Cele dintâi trei tratate în apărarea celor ce vieţuiesc cu sfinţenie în isihie, I, 3, 36; Sf.
21. Sf. Maxim Mărturisitorul, Mystagogia, VII.
22. Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri etice, I, 4-5.
23. Sf. Iustin Martirul şi Filosoful. Apologia întâi, 19;
24. Sf. Ioan Gură de Aur, Despre învierea morţilor, 8;
25. Sf. Ioan Gura de Aur , Despre mângâierea în faţa morţii, I, 6;
26. Cuvânt de sfătuire către Teodor cel căzut, 1. 11;
27. Sf. Varsanufie şi Ioan, Epistole, 607;
28. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, 85;
29. Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, IV, 27;
30. Avva Ammonas, Epistole, I, 2.
31. Sf. Antonie, Epistole, IV, l;
32. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze către cei ce au să se lumineze, IV. 31;
33. Sf. Grigorie de Nyssa, La cuvântul: „Atunci si Fiul Insuşi Se va supune Celui Care I-a supus Lui toate", 3;
34. Pseudo-Maxim Mărturisitorul, Scolii la Numele dumnezeieşti, I, 4, PG 4, 197

Aha ! Exact asta căutam, mulţumesc ! Ştiu un loc în Bucureşti unde există PG şi mai multe dintre acestea. Am să le cer, fraţilor bibliotecari, volumele "la fix".

[JoyDivision]

În prealabil postat de costel

Domnule Mihnea, Mantuitorul a mancat dupa Inviere pentru a inlatura necredinta. E un pogoramant al Domnului si nu ceva ce cere natura inviata.

exact, cand credinciosii crestini vor ajunge in Cer, vor primi trupuri ceresti, cum au ingerii si acolo (in Cer) nu exista hrana care este acum pe pamant pentru trupurile acestea fizice.

[delia31]

În prealabil postat de JoyDivision

exact, cand credinciosii crestini vor ajunge in Cer, vor primi trupuri ceresti, cum au ingerii si acolo (in Cer) nu exista hrana care este acum pe pamant pentru trupurile acestea fizice.

Ingerii nu au trupuri. Sunt duhuri necorporale si imateriale. Nici ingerii buni, nici cei rai nu au trupuri.
Cei care vor ajunge in rai, vor avea trupuri asemanatoare trupului pnevmatizat al lui Hristos de dupa Inviere.

Faptul ca in Scriptura ingerii sunt infatisati ca avand corpuri proprii, asemanatoare cu cele omenesti, insa diafane si zburatoare, tine de incapacitatea noastra de a percepe realitatatea transcendenta.

Simpla vedere a chipului de foc al ingerilor e de ajuns pentru a face sa incremeneasca orice om. De aceea, e nevoie ca infatisarea ingerilor sa fie potrivita oamenilor carora li se arata.

Pt. asta, ei apar cu o infatisare omeneasca si mai putin stralucitoare si cutremuratoare decat au in realitatea lor transcendenta.
Cand arhanghelul Gavriil s-a aratat profetului Daniel, indata acesta s-a inspaimantat si a cazut cu fata la pamant, iar profetul n-a indraznit sa se ridice pana ce ingerul nu a luat o infatisare mai „soft”, mai putin stralucitoare, asemanatoare infatisarii umane.

[JoyDivision]

În prealabil postat de delia31

Ingerii nu au trupuri. Sunt duhuri necorporale si imateriale. Nici ingerii buni, nici cei rai nu au trupuri.

crestinii vor avea trupuri si anume trupuri ceresti, despre care Pavel vorbeste la 1 Corinteni cap. 15

"Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti."

asa ceva au si ingerii, cu care crestinii se vor asemana: Matei 22:30