Sa ne impartasim saptamanal

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Toţi credincioşii care intră (în biserică) şi ascultă scripturile, dar nu rămân la rugăciune (slujbă) {1} şi la Sfânta împărtăşanie {2}, aceia trebuie să se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică.

Prezența la Liturghie este obligatorie {1}. E cît se poate de limpede. Liturghia constă în toate momentele de la ”Binecuvîntată este Împărăția” pînă la ”Pentru rugăciunile Sfinților”. Transformarea darurilor e între și prezența e deci obligatorie cum scrie la acest prim punct.
A rămîne la Sfînta Împărtășanie {2} însemnează deci participarea, nu simpla prezență ca martori la ce face preotul. Deoarece prezența este specificată la punctul {1}. Este perfect logic și nu am nici un dubiu că se poate interpreta diferit. Este scopul pentru care Liturghia are loc, ca noi să ne împărtășim. Noi = creștinii din veacul 1 pînă la cei din ultimul veac.
Deci mai meditează împreună cu Cătălin și cu toți cei care citesc aici.
Eu mă opresc aici.

E gresit cum ai impartit textul. De fapt adaugirile din paranteza nu sunt in text, sunt facute de cei ce au dat textul. E cum am spus in mesajul precedent, adica cei ce pleaca dupa ce se citeste Scriptura. De aceea se spune de neoranduiala. Prezenta la Liturghie e reglementata de canonul 80 Trulan, dat la referintele acestui canon. Canonul de la Trulan spune ca un crestin sa nu lipseasca 3 saptamani la rand de la Liturghie, daca nu are o treaba sau e plecat.

Randuiala impartasirii s-a schimbat cu un motiv intemeiat, iata ce spune Sf. Pavel: „Să se cerceteze omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.” (I Cor. 11, 28-30).
Sfantul Apostol spune ca multi s-au imbolnavit si multi au murit din cauza impartasirii cu nevrednicie, nu spune ca doar cativa. La inceput luau impartasania fara o pregatire speciala, chiar si dupa ce luau masa, si in fiecare zi. Apoi s-a renuntat la asta, nu s-a mai dat nici impartasania acasa. Deci se impartaseau doar duminica. Cu un motiv, tocmai din acest motiv. Apoi s-a legat impartasania de post si de spovedanie, tot cu un motiv.
Biserica este sfanta si in secolul I si in secolul IV si in sec. XX, este o eroare sa spuna cineva ca a gresit sute de ani.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ovidiu b.

Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioşilor - n.n.] nu eşti vrednic să le auzi, deci, dacă (zici că) nu eşti vrednic să te aprpii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumenii, pentru că nu te deosebeşti cu nimic de ei" (Sf. Ioan Gură de Aur).

Mare lucru "vrednicia" si usurinta cu care ne pretindem vrednici, lunand dupa propriile ingaduinte, sfaturile Sf. Ioan Gura de Aur, intr-o perioada in care lumea chiar se straduia sa tina pasul cu biserica, mai ales fiindca ispitele nu erau atat de diversificate. Acum, doar fiindca aceste ispite nu existau in perioada Sfantului Ioan Gura de Aur, sau a altor sfinti parinti, si nu ne-au vorbit despre ele, luam drept virtute ceea ce in ochii lui Dumnezeu este goliciune sufleteasca. Mai exact, sa ne cercetam pe sine: cat din 24 de ore, muncim constiincios, multumind lui Dumnezeu pentru tot, incepand si terminand munca dand lui Dumnezeu, slava? Cei ce fac asta, vrednici sunt sa se impartaseasca. Cati ajung in ziua de astazi sa ii ramana "timp la dispozitia soldatului", iar acest timp sa nu si-l petreaca in fata televizorului in marea lui majoritate, ci sa se cerceteze pe sine, pe cei din jur cu mila si dragoste, sa se roage sau sa citeasca din sfintii parinti stiut fiind ca o viata nu ne-ajunge pentru a cunoaste Calea!? Cei ce indeplinesc aceste criterii, sau incep munca in zori si sfarsesc epuizati in toiul noptii, vrednici sunt sa se impartaseasca. (Parintii si strabunii nostri, asa faceau!)
Ceea ce facem noi este umplere de lauri. Intre noi si cei carora li se adresa Sf Ioan Gura de Aur, e greu sa facem o comparatie cinstita. Dumnezeu stie foarte bine "unde ne incadram" in osteneala noastra. Da, in perioada de post, multi dintre crestini, se straduiesc mai mult, evita multe dintre ispite, se roaga mai mult, cerceteaza pe cei nevoiasi mai mult, tin post, se impaca cu cei pe care sau de care a fost suparat. Ei, asta-i cu totul altceva. Dar cand noi HUZURIM in fiecare zi, cum putem crede ca facem cele placute lui Dumnezeu astfel incat sa fim atat de vrednici?

În prealabil postat de ovidiu b.

Minţim în faţa lui Dumnezeu. Noi ne jucăm cu cuvintele în Sfânta Liturghie, pur şi simplu ne jucăm cu cuvintele. Nici măcar nu ne gândim, de fapt că noi ne jucăm cu vorbele. Nici nu ne gândim de fapt că a spus Hristos că pentru fiecare cuvânt deşert vom da seama. Înţelegeţi? Ştiţi ce facem noi? Noi chiar facem ritual, dar Liturghia nu este un ritual. Oamenii mai demult aveau conştiinţa asta foarte clară

Daca intelegi cata dreptate ai, esti un om salvat!!!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Iertare, dar unde am scris așa ceva?

Moșule, am avut destule ispite din partea dumitale, aș putea face o colecție pînă acum.

Ionut, ispitele "din partea mea" au puterea sa te intareasca. Eu pot sa renunt usor, mai ales ca, indiferent ce crezi tu, nu am simtit ca sunt stapanit de rautate. Doar ca in locul meu, Dumnezeu iti va trimite 10 mai rai, pentru a te face sa intelegi cum stau lucrurile. Nu te plange de ispitele trimise "de altii" atat timp cat "in noi" este schimbarea, nu in altii. De aceea spun: "Dragoste cu de-a sila, nu se poate!" Omul slab, e greu de convins, iar daca n-o facem cu multa dibacie, dragoste si intelegere, nici macar singuri nu ne vom putea mantui! Sper sa intelegi si sa nu te mai necajesti atat de rau.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Te rog să mă ierți pentru ce ți-am greșit

Mie personal nici tu si nici altcineva nu mi-a gresit cu nimic. Sau cel putin nu consider greseli la adresa mea. Eu "ma bag in treaba" cand in cauza intervine o nedreptate, un fals vizibil sau o parere de sine care ar putea fi luata drept buna de altii, ea fiind ori o smintire, ori o lipsa de ingaduinta sau dragoste. Pe-aici (nu ma refer la tine) se vorbeste de Sfinte Taine, si de vrednicie, dar se omite sa se puna in balanta exact dragostea fata de Mantuitor si fata de aproapele (oricare-ar fi el, catolic, musulman, etc). Sa ne vedem de propria mantuire in primul rand, iar pe cel pe care dorim sa-l indreptam sa-l tratam ca pe fratele sau copilul nostru. Eu, prin exemplul pe care tocmai l-am spus in mesajul trecut, n-am fost in stare, desi Dumnezeu sigur s-ar fi asteptat sa fiu! Credinta nu se impune, ci se constata prin fapte si puterea exemplului.

În prealabil postat de Florin-Ionut

haide să ne oprim aici cu dialogul nostru direct sau indirect.

Daca te manii... ai pierdut! Asta vrei? Crede-ma, NU sunt dusmanul tau, chiar de esti tentat sa crezi asta. Daca as fi singurul care inceraca sa-ti spuna ceva, posibil sa ai dreptate, desi inca e nevoie sa ne cercetam, si din vorba unui copil sau betivan. Dar daca mai multe opinii duc in aceeasi directie, eu zic sa mai verifici!

În prealabil postat de Florin-Ionut

Degeaba am impresia că oarecine va medita la cele aflate, că va căuta să se documenteze dacă va avea dubii, că măcar unul va vorbi cu duhovnicul pe tema asta. Toate rămînd vorbe-n vînt, ba chiar pe ici pe colo se strecoară cîte o eroare din care dracul are cîștig.

Cand vei simti ca NU vor mai ramne vorbe-n vant, inseamna ca in sfarsit ti-ai insusit lectia primita "de sus". Si ce vei simti atunci, n-ai cum sa intelegi acum! Nu te mai incapatana si nu mai amana acel moment, refuzand acele lucruri pe care tu le consideri "palme pe obraz", desi nu sunt. Oricum, esti dator sa le primesti, dar eu nu ma refer la datorie, ci la efectul de dupa acceptare!
Iarta-ma ca te-am suparat prin felul meu de a aborda subiectul. Nu pentru ca ti-am gresit, fiindca noi doi nu prea avem cum sa ne gresim unul altuia la modul neiertarii.

[catalin2]

De cand am discutat cu Ovidiu despre impartasirea fara spovedanie inainte am gasit informatii mai multe pe aceasta tema.
Parintele Pruteanu si toti cei care propaga aceste conceptii au luat ideile din cartea Par. Schmemann, din 1961. Dar aceasta carte are multe erori, parintele a fost infleuntat de teologii catolici francezi, care, la randul lor, preluasera idei protestante. Chiar si Par. Serafim Rose evidentiaza aceste lucruri: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/...emica-moderna/

Citez: "Argumentele cărtii se păreau Părintelui Serafim mai curând protestante decât ortodoxe. Abordarea subiectului de către Pr. Alexander incerca intr-adevăr să urmeze liniile sus-pomenitei „mişcări liturgice” din protestantism şi romano-catolicism."
Parintele fusese influentat in perioada petrecuta la Paris de teologii catolici care voiau sa reformeze liturghia catolica. Citez: "Deşi mişcarea din urmă provenea din rândul clericilor şi al ierarhilor romano-catolici, demersul lor critic i-a dus la concluzii similare protestantismului, devenind un factor decisiv in reformarea Bisericii Romane la Conciliul II Vatican."
Citez: "Incercând să depăşească „robia apuseană” a liturgicii ortodoxe, Pr. Alexander, spune Pr. Serafim, „a devenit el insuşi robul ideilor raţionaliste protestante privitoare la teologia liturgică”, bazându-se in critica Tradiţiei ortodoxe pe izvoare, ipoteze istorice şi metodologii apusene, heterodoxe. In cartea sa, Pr. Alexander priveşte principalele stadii ale dezvoltării dumnezeieştilor slujbe ca pe nişte manifestări istorice obişnuite, formate ca rezultat al schimbării imprejurărilor istorice, respingând abordarea scriitorilor ortodocşi care socoteau intreaga istorie a slujbelor ca fiind „dumnezeieşte aşezată şi proniatoare“. Asemeni invăţaţilor protestanţi şi câtorva romano-catolici moderni, el pune intr-o lumină indoielnică schimbările petrecute la inceputul epocii constantiniene privindu-le nu ca pe nişte noi forme de exprimare a aceleiaşi evlavii, ci mai curand ca pe o reformare a interpretării slujirii şi ca pe o abatere de la spiritul si formele liturgice timpurii. "

[catalin2]

Teologii ce sustin impartasirea fara spovedanie si impartasirea deasa invoca sfintii care au scris despre asta in sec. XVIII, in special Sf. Nicodim.
Am citit povestea cu parintii colivari. Totul a pornit de la dorinta unui schit de a citi pomelnice pentru morti si duminica (pentru ca erau foarte multe). Un parinte si alti cativa i-au acuzat, spunand ca doar sambata se pot citi. Desi nu era nimic reglementat, au fost acuzati de erezie cei ce citeau si duminica. Pana la urma Patriarhia ecumenica a spus ca nu e un motiv de cearta si sa faca fiecare cum considera, nu exista reglemementari. S-a spus ca in cadrul Proscomidiei se face acest lucru pentru morti. Pana la urma parintii colivari (la inceput nu era sf. Nicodim) aveau oarecum dreptate, parastasele se tin sambata, dar exagereau, nu este interzis sa se tina si in alte zile, adica duminica. Stim cu totii ca se face acest lucru si duminica, iar in Grecia in acea perioada se faceau si duminica, la fel ca la noi.
Tot parintii colivari sustineau impartasirea deasa. Spuneau ca impartasirea mai rara ar fi o influenta de la catolici. E interesant ca in acea perioada si catolcii faceau ca noi, nu cum impartasesc acum. Am citit ca parintele profesor care acuzase prima data a stat o perioada si la Brasov (este o biserica numita a grecilor) si i-a suparat pe ortodocsii brasoveni pentru ca se impartasea de mai multe ori pe saptamana.
Si in aceasta privinta exagerau, pentru ca ei considerau ca numai impartasirea deasa e buna, cine nu se impartaseste o des (probabil la fiecare Liturghie, adica o data pe saptamana) e in eroare.
De fapt traditia adevarata este cea pastrata si al noi, de 40 de zile, cealalta fiind ceva nou (motivul fiind ca asa era in primele secole). Dar in zilele noastre se sustine si impartasirea fara spovedanie (si post), vedem mai jos ce spunea chiar Sf. Nicodim, des invocat.

[catalin2]

Sf. Nicodim Aghioritul vorbeste despre spovedirea deasa, desi e invocat in sprijinul ideei de impartasirea fara spovedire inainte: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/...paza-de-pacat/

Citez: "De a treia pazire foloseste-te, spovedindu-te des, asa incat, daca este cu putinta, sa alergi indata la duhovnic, nu doar cand vei savarsi un pacat mare si de moarte, ci si cand vei savarsi unul mic si care se iarta. Fiindca, dupa cum ranile care sunt aratate doctorului nu se maresc, tot asa si pacatele, cand sunt marturisite, nu sporesc, dupa cuvantul Scararului: “Vanataile, care sunt date la iveala, nu se vor inrautati ci se vor tamadui” (Cuvantul 4, pentru ascultare).
Berzele au un obicei: cand li se strica cuibul, nu se mai duc acolo; asa si demonii fug de cel ce se spovedeste des, fiindca, prin marturisirea deasa, isi pierd cuiburile si mrejele lor, dupa cum i-au spus demonii insisi unui barbat imbunatatit, ca – adica – nu au inlesnire si nici putere impotriva cui se spovedeste des. Si pe langa acestea au mai spus ca, in vreme ce omul se afla nespovedit, toate madularele lui sunt ca si legate de pacat si nu se pot misca spre a savarsi binele. Si, cand se va fi spovedit, numaidecat ele sunt dezlegate."

[iustin10]

În prealabil postat de ovidiu b.

Sfânta Liturghie este însăşi manifestarea truplui lui Hristos, nu este o slujbă. E foarte complicat înţelegem acest lucru, pentru că neavând experinţa a ce înseamnă a fi mădular a trupului lui Hristos.
totuşi fiecare celulă are conştiinţa că aparţine unui trup şi formează un singur organim. Practic, asta trebuie să facă Liturghia, să mă aducă la conştiinţa a unui singur organism, realmente să-l simt pe celălat mădular al meu, dar lăutrinc. O simţire mult, mult mai adâncă decât ar avea nişte fani a unui star de muzică la un concert. Acolo 70.000 de oameni pulsează la unison, şi trăiesc la unison, şi pentru ei idolul e viaţa lor, şi se înţeleg unii cu alţii, şi simt unii pe alţii, şi se unesc unii pe alţii, şi se iartă unii pe alţii. Întrebarea este: trăim noi la Liturghie, ca stare lăutrică, măcar zece la sută din intesitatea pe care o trăiesc rockerii la un concert rock sau microbiştii la un meci de fotbal când se ridică zeci de mii de oameni şi urlă la unison "hai Dinamo!"

Frumoasa comparatia cu meciul ,care ne arata cat de departe suntem de unitate
Exista totyusi o unitate ,anume unitatea imprastierii gandului , si gandirii la orice altceva decat la sfanta Liturghie . Aceasta e privita ca un spectacol ,dar mult prea abstract , asa ca ,macar cei de la fotbal se duc din pasiune.
La noi ,pasiunea lipseste ,pentru ca facem totul dintr-o convingere intelectuala,dar nu din pasiunea aceea simpla si curata.
Acceptam dogme fara sa le intelegem,respectam traditii fara sa stim ce reprezinta ,ne inchinam fara sa stim la ce
Suntem caldicei .
Bifam liturghii,rugaciuni si imparatsanii dpdv cantitativ,dar sufletul nostru este departe

De ce? Pentru ca este o anumita supralicitare a cultului , a formelor fara fond.
Neintelegand ce e daruirea si iubirea ,noi suntem practicanti,'credinciosi'
Nu se mentine echilibrul sanatos intre cult si dragostea aceea simpla pentru Hristos . Se inclina balanta, ori prea mult in favoarea cultului,astfel ca ajungem biserici goale si pustii ,in care duhul nu locuieste ,ori in partea cealalta ,in favoarea increderii exagerate in ce simtim si gandim noi , fara a cauta sa intelegem valoarea adaugata a Tainelor .
Biserica nu se poate intelege fara dragostea de Hristos,iar dragostea de Hristos nu se poate simti fara biserica .
Fariseul stia toata dogma templului lui Dumnezeu , dar vamesul striga sincer spre Dumnezeu . Care dintre ei era credinciosul ?

[tabitha]

În prealabil postat de sophia

@Florin-Ionut (si altii care va impartasiti saptamanal) - voi cum faceti?

Eu una nu fac nimic special. Dacă e post scris în calendar îl tin, dacă nu, NU.
Ajunare totală (inclusiv fară apă) de la miezul noptii de sâmbătă spre Duminică, pâna la Împărtăsanie. Spovedanie cel putin 1 dată pe lună. Mai des dacă simt că ceva nu este în regulă cu constiinta mea. :)

PS pentru Yasmina : socializarea de week-end nu cred că este un impediment. doar dacă nu sari calul cu ceva !

[fallen]

Probabil daca sari calul cu ceva ( te certi cu cineva, petreci sambata seara pana tarziu, etc), nu te mai duci...sau te spovedesti inainte, daca apuci, si vezi ce zice preotul...

Totusi cred ca pe la noi majoritatea preotilor nu accepta asa ceva, sa te impartasesti fara sa te spovedesti inainte...poate doar copiii, sau am mai vazut cateva femei insarcinate ( avansat) impartasindu-se cateva saptamani la rand, dar acum n-am d unde sa stiu eu daca se spovedisera sau nu inaite...
Si pe mine m-a intrebat una, duminica trecuta, paremi-se chiar una din cele care a nascut de curand, daca nu ma impartasesc, eu doar tineam lumanarea unui copil care mai are maica-sa unul mic in brate, si i-am zis ca nu, abia trecuse 1 sapt sau 2 de la Pasti, si mi s-a parut destul de mirata...dar acum, ce sa fac, pana nu imi zice parintele ( daca mai zice) sa ma mai impartasesc, n-am cum s-o mai fac...

Daca ar fi sa judec numai dupa constiinta mea, daca mai e sau nu cazul sa ma impartasesc, mi-ar fi cam greu, chiar si asa, in conditiile de acum...de multe ori ma trezesc dimineata si nu stiu daca se cuvine sau nu sa mai iau aghiazma si anafura, dupa ce am gandit sau visat peste noapte, sau dupa relele pe care le-am facut in ajun...daca era pt mine nu as face-o, aproape niciodata, dar zic mereu ca e pt sanatatea copilului...dar si asa mi se pare ipocrizie, sa iei anafura si aghiazma doar asa pt sanatate, parca ar fi niste leacuri miraculoase, care te vindeca de orice, indiferent ce pacate faci sau nu faci...

. Culmea ca analizandu-mi constiinta, pana la urma pacatele trupesti, lacomia pantecelui si celelalte, mis e par chiar mai putin grave decat altele pe care le poti face mai ales cand pe celelalte fie nule mai faci datorita starii fiziologice, fie ti se ingaduie tocmai din aceasta cauza ( sa mananci orice/oricat, de exemplu)...

In fine, mi-aduc aminte ca intr-o zi de sarbatoare, in vara, era in cursul saptamanii, pe la pranz, a venit un preot la mine la magazin. Am intrebat " gata slujba, parinte, asa repede"? Zice pai da, ca e in cursul saptamanii, n-a prea venit lumea...zic si nici la impartasit nu au venit ( macar copii/batrani)? Zice pai nu, cine se mai impartaseste azi,in zi de sarbatoare, la mine doar cine se spvedeste in ziua aia se impartaseste, ca de pe o zi pe alta, sigur mai faci pacate...
Si iar am ramas putin surprinsa, ca noi ne spvedisem cu o seaa inainte, la vecernie ( adica dupa), eu am luat aghiazma mare de dim si apoi am plecat la munca ( poate dac aveam voie ma impartasea la prima ora, inainte de servicu ???), iar cei care au putut au mers la slujba si s-au impartasit. Ba chiar cativa s-au impartasit duminca imediat urmatoare, cei care probabil au muncit si n-au ajuns in ziua praznicului...

[sophia]

1.@Mirela - multumesc
Mi se pare corect si normal cum spui tu.
Totusi eu una am unele probleme in a merge la impartasit fara post, macar de 3
zile.
Mi se pare ca nu respectam suficient.

2. Exact ce spune fallen se intampla daca nu se reglementeaza cumva.
Prin reglementare stiu si preotii ce au de facut.
Preotii nu te impartasesc fara spovedanie si te intreaba si de post.

3. @Catalin - sunt interesante povestile tale, dar noua ne trebuie solutii si nicaieri nu sunt scrise. Cum ne pregatim pentru impartasirea deasa?

Vedeti voi, dupa ce tot timpul suntem luati cu severitatea si regulile si ca fiecare gest are o importanta in credinta, acum brusc trebuie sa dam drumul si sa luam impartasania ca pe bombonica.
Cat este de derutant pentru noi!
Exista si printre teologi si preoti doua tabere si nu se cade la consens si cereti de la noi amaratii?

Pai scrieti dragilor, care sunteti in BOR regulile, dati-ne drumul si noi venim sa ne impartasim. Preotii nu stiu si cer, noi nu stim si ne rusinam.

Apropos de ce scrie Catalin despre pomelnice si parastase duminica - si la noi se face asa. Nu avem slujba sambata.
Eu sunt obisnuita din tara altfel si nu reusesc sa ma acomodez asa.