nunta in zi de post

[AlinB]

În prealabil postat de delia31

Ce-mi place mie pendularea asta! :) Cea care a deschis topicul, zicea ca-i o nunta din obligatie. Tu, din dorinta de a nuanta situatia, vii si pui problema cu prietenul care se bucura de tine si tu de el. Ipoteze distincte, concluzia fiind…in functie de caz, nu.

In postarea initiala nu vad nimic despre "din obligatie".
Nu am citit tot topicul, discutia extinzandu-se oricum peste problema in sine, asa ca ...

Vezi ca a zis Yasmina intr-o postare ceva asemanator cu ce propui tu. S-a nimerit sa fie prinsa de imprejurari in voiajul de nunta al unor prieteni in Las Vegas, chiar in Vinerea Mare.
Vezi ce concluzii a tras! Tu te-ai duce, for instance, la nunta de dragul prietenul tau, chiar in Vinerea Mare? Sau, fiind asa prieteni apropiati, nu cumva ar fi fost mai nimerit in prealabil, in faza de pregatire, sa fi incercat sa-l sfatuiesti din timp sa aleaga alta ocazie cand sa-si faca nunta?

Situatia nu este exact aceeasi, pentru Vinerea Mare te pregatesti mai bine de o luna cu post, si nu e vorba atat de post cat de atmosfera si mai ales ziua anume.

In ceea ce priveste consilierea, tine doar daca sunt de aceeasi credinta, iar daca sunt si fac astfel de alegeri nu e mai usor ci mult mai dificil si cred ca si notiunea de "prieteni apropiati" trebuie pusa intr-o alta perspectiva.

In cazul de fata oamenii sunt de o alta credinta si nici nu este Vinerea Mare.

Cel de o credinta cu tine, poate sa-ti inteleaga refuzul (desi asta nu inseamna ca nu poti sa participi macar la cununia religioasa si sa le dai un cadou) desi nu iti impartasesc convingerile si ar fi chiar si un mesaj bun pentru ei, poate o clipa ii pune pe ganduri.

La cei de alta credinta, depinde cum am zis, de situatie, sunt foarte multe nuante aici si cred ca am definit destul de bine contextul in care duhul trebuie sa treaca inaintea literei.

Cred ca este o problema tendinta omului de a generaliza si a scoate din orice caz particular o regula universal valabila.
Cred ca tine de aplecarea mai mult spre litera decat spre Duh..

[delia31]

În prealabil postat de AlinB

In postarea initiala nu vad nimic despre "din obligatie".
Nu am citit tot topicul, discutia extinzandu-se oricum peste problema in sine, asa ca ....

În prealabil postat de lidiap

Trebuie sa mergem pentru ca avem o datorie

În prealabil postat de AlinB

In cazul de fata oamenii sunt de o alta credinta si nici nu este Vinerea Mare.

si nici in situatia unui prieten foarte apropiat (daca am inteles bine) pentru care Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul sa treaca pe plan secundar.
Solutia cu trimis darul, mie imi pare foarte ok.

In fine, Lidia zicea ca a inteles ce are de facut, so case closed!
La alte situatii, poate alt tip de rezolutie :)

[AlinB]

Intelegerea tine atat de capacitatea de intelegere cat si de influenta celor din jur.

In cazul ei si doar al ei, influenta poate fi o scuza buna, la altii mai cu pretentii, mai putin.

Si apropo, ce inseamna "trimis", nu poate participa nici la cununia civila si religioasa?

[sophia]

În prealabil postat de ovidiu b.

Alin,

Concluzia Deliei prinde foarte bine ceea ce tu ai subliniat în mesajele anterioare, însă fără a face abstracţie de rânduiala Bisericii. Ori tu ai negleijat rânduiala Bisericii, dând întâietate dragostei faţă de aproapele. Dacă tot ai alte ocazii să posteşti, de ce nu poţi pune problema în acelaşi mod şi faţă de aproapele? Crezi că Dumnezeu nu-ţi va da ocazia să-ţi demonstrezi adevărata prietenie în multe alte ocazii? Doar pentru că este un moment unic din viaţa aproapelui? Dar apropele în cazul de faţă de cine ascultă? Este binecuvântată acea bucurie când Biserica spune clar să nu facem nunţi/petreceri în zile de post? Cine va binecuvânta acea nuntă? Ori dragoste fără discernământ nu se poate. Şi cel mai potrivit lucru, în acest caz, pe care îl poţi face este să te sfătuieşti cu duhovnicul. Şi nu cred că duhovnicul nu va ţine cont de faptul că îţi este un prieten apropiat sau este unul doar de afaceri. Sau crezi că el nu ştie ce înseamnă a avea un prieten (bun sau de afaceri)?

Pe undeva ai dreptate dar atunci apar alte intrebari:

1. Daca acorzi atentie aproapelui inseamna ca ai neglijat randuiala Bisericii? Dumnezeu n-a spus oare tot timpul sa ne iubim aproapele. In el se afla insusi Dumnezeu. De ce tot dam la o parte aceasta invatatura.
Tot timpul asta ne-a invatat: sa ne iubim unii pe altii. Cate pilde se refera la asta si cate la post?
Hai sa punem listele!

2. Aproapele de cine asculta si cine binecuvanteaza nunta? Problema este ce fac confesiunile crestine si de ce este asa un haos intr-o religie crestina.
De ce aproba unii nunti intr-o zi cand altii le interzic. Si doar stiu acum ca lumea este deschisa si sunt relatii de prietenie si interconfesionale.
A cui este vina pana la urma?
A mirilor, a autoarei firului, sau a Bisericilor?

[sophia]

În prealabil postat de delia31

Da, pai si ascetii au papile gustative. Dar nu-si fac din ele idoli mentali carora sa le aduca cele mai rafinate ofrande.
Vezi mai sus ce zicea Sf. Grigore cel Mare. "Pacatul nu sta in hrana, ci in modul in care o primesti. De aceea se poate sa mananci feluri gustoase si gatite cu grija, fara sa pacatuiesti in vreun fel si sa inghiti mancaruri de rand si sa te intinezi cu ele".

Nu hrana in sine ar fi problema, nici gustul ei, ci felul in care ne folosim de ea. Poate fi cumpatat, poate fi exagerat, fie accentuand cantitatea, fie cautand exclusiv calitatea ultra, desfatarea rafinata a simturilor.

In esenta, e vorba de modul de hranire propus de Dumnezeu, raportul optim dintre inteligibil si sensibil, pentru a nu deraia in directii patologice.

Nu trebuie sa fii musai ascet, nici sa-ti spuna nutritionistul sau psihologul, ca ne dam singuri seama cand ne facem rau prin exces si intrebuintarea patologica a hranei. Mancatul compulsiv, bulimia - stim ca fac mari ravagii. Psihologul nostru, Ioan Cezar ne poat explica mai bine mecanismele compensatorii ale tulburarilor de genul asta. Lipsa iubirii si golul resimtit de absenta cuiva, trebuie umplut cu ceva, cel mai la indemana fiind mancarea. Mai ales dulciurile.

Ascetii percep lacomia de mancare in sensul unei intelegeri rasturnate a dorintei de a ne hrani. Omul e facut sa se hraneasca si spiritual si material, si inteligibil si sensibil. Ce-a zis Hristos pe tema asta? "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot Cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu".

Cand dorinta noastra de a manca si de a ne desfata exagerat simtul gustului e mai mare decat dorirea de Dumnezeu, ea ne devine patima si pricina de moarte sufleteasca.

Hrana Il poate descoperi omului pe Dumnezeu ( asta-i o arta a ascetilor), fiindca mancarurile pot fi cugetate ca un mediu transparent al energiilor lui Dumnezeu. Sf. Isaac Sirul, vorbeste chiar de cel ce a vazut / perceput in hrana sa pe Domnul, adica poate intelege ratiunea, motivatia lui Dumnezeu cand a facut roadele cu care sa ne hranim. Nici intr-un caz spre imbuibare ori ca afrodisiac de innebunit simturile. IMHO.

Aici este alta discutie.
Ma intreb in ceea ce ai scris tu aici, ce loc acorzi postului de fapt.
Ca totusi postul la noi ortodocsii este foarte sever si te duce la ideea ca tot ceea ce mananci este rau.
Unde este limita intre normal/modest si imbuibare?

Cand spui asa:

"Cand dorinta noastra de a manca si de a ne desfata exagerat simtul gustului e mai mare decat dorirea de Dumnezeu, ea ne devine patima si pricina de moarte sufleteasca."

...spui ca daca bei lapte in loc de ceai dimineata esti exagerat, sau nu mai ai dorire de Dumnezeu? Daca mananci un ou sau o bucatica de branza este patima si moarte sufleteasca?

Patologice sunt: bulimie, anorexie, adica a manca prea mult dar si prea putin.

Asceza este deja un lucru extrem, la fel ca si postul negru.
Te duc astea mai mult/mai degraba la Dumnezeu, la credinta?

As vrea sa inteleg cat este pentru om postul o necesitate pentru credinta, o imagine a iubirii de Dumnezeu si cat altceva (regim alimentar, ambitie etc.)

Am mai spus ca am citit patericul athonit si mi-a ramas (neplacut) in minte toata asceza lor: fara mancare (unii refuzau complet), fara somn, spanzurati nu stiu cum toata ziua, fara haine etc..
Si ma intreb daca asta ne cere Dumnezeu si daca asta este credinta.

Si da, nu traim numai cu painea, cu hrana trupeasca. Tocmai aici este problema.
Multi insista pe post si renuntarea la social, la iubire, la omul de langa noi.
Nu conteaza sa fim cu oamenii cat ceea ce bagam in gura.

Eu raman la ideea ca se denatureaza totusi credinta.

Si ca sa raspund si lui Ovidiu aici si altora, in incheiere.
Pana la urma situatia de dezbinare ajunge foarte stresanta.
Pentru ca se repeta mereu si mereu.

Te invita o prietena la o inghetata, sau in pauza de pranz si trebuie sa tii cont ca este vineri (cine tine si miercuri, sau chiar si luni), ca este sarbatoarea nu stiu care si e post, ca Postul Craciunului, al Pastelui, etc.
Asta o spun pentru cie care se afla in alte tari.
Se organizeaza diverse actiuni la institutii, organizatii, sau in privat, la care trebuie sa participi.

Si nu in ultimul rand trebuie sa tii cont si de sanatatea si puterile tale.
"In esenta, e vorba de modul de hranire propus de Dumnezeu, raportul optim dintre inteligibil si sensibil, pentru a nu deraia in directii patologice."

Patologic este si cand ti se face rau pentru ca nu mananci ce si cat trebuie.

[Yasmina]

Fratilor,prea subliniati "iubirea de aproapele"intr-o zona in care se loveste de alte interese personale,cum ar fi curatirea prin post,infranare de distractii.

Din cele ce sustineti,Alin si Sophia,reiese ca ar trebui sa facem tot ce ne sta in putinta sa le facem pe plac oamenilor,sa nu cumva sa-i suparam iar poruncile si sfaturile bisericii sa le incalcam in numele acestei iubiri pt aproapele.
Daca am face asta,reiese ca am tine post foarte rar,din intamplare,atunci cand scapam neinvitati la o petrecere cu fast,sau cand nu suntem chemati la o masa prieteneasca -unde prietenii ori nu sunt ortodocsi ori nu traiesc in spiritul ortodox.

Despre ce iubire pt oameni este vb cand participi la o nunta?Adica am facut tot ce mi-a stat in putinta,am ajutat saracii,am facut vizite pe la orfelinate,camine de batrani,puscarii si scoli de corectie?am ajutat oamenii strazii,familiile cu multi copii si bolnavii? Adica toate astea le-am bifat si nu mi-a mai ramas decat sa-mi "ajut"niste biete cunostiinte cu prezenta la nunta? Hotarat lucru,le-am facut pe toate !!

Daca nu sunt decat niste cunostiinte vagi,care te-au invitat ca sa umple restaurantul care are capacitate de 400 de locuri,mai ganditi-va daca merita sa participati in ziua taierii capului Sf.Ioan Botezatorul.
Ma amuza ce cred unii,ca daca sunt invitati la o nunta oamenilor le pasa de ei sau de prezenta lor!!! Asta este foarte amuzant :)
Daca este sora,verisoara,colega de banca din liceu sau vecina cu care aveti relatii f bune atunci este mai dificil sa nu va duceti,caz in care apelati la autoritatea duhovnicului.

Eu vad dorinta de participare din"dragostea de aproape"doar o dorinta personala ,ascunsa, de a petrece alaturi de oameni. Nu-i rau,dar poate fi amanata pt ca ocazii mai sunt ,Slava Domnului.

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Aici este alta discutie.
Ma intreb in ceea ce ai scris tu aici, ce loc acorzi postului de fapt.
Ca totusi postul la noi ortodocsii este foarte sever si te duce la ideea ca tot ceea ce mananci este rau.
Unde este limita intre normal/modest si imbuibare?

Cand spui asa:

"Cand dorinta noastra de a manca si de a ne desfata exagerat simtul gustului e mai mare decat dorirea de Dumnezeu, ea ne devine patima si pricina de moarte sufleteasca."

...spui ca daca bei lapte in loc de ceai dimineata esti exagerat, sau nu mai ai dorire de Dumnezeu? Daca mananci un ou sau o bucatica de branza este patima si moarte sufleteasca?

Patologice sunt: bulimie, anorexie, adica a manca prea mult dar si prea putin.

Asceza este deja un lucru extrem, la fel ca si postul negru.
Te duc astea mai mult/mai degraba la Dumnezeu, la credinta?

As vrea sa inteleg cat este pentru om postul o necesitate pentru credinta, o imagine a iubirii de Dumnezeu si cat altceva (regim alimentar, ambitie etc.)

Am mai spus ca am citit patericul athonit si mi-a ramas (neplacut) in minte toata asceza lor: fara mancare (unii refuzau complet), fara somn, spanzurati nu stiu cum toata ziua, fara haine etc..
Si ma intreb daca asta ne cere Dumnezeu si daca asta este credinta.

Si da, nu traim numai cu painea, cu hrana trupeasca. Tocmai aici este problema.
Multi insista pe post si renuntarea la social, la iubire, la omul de langa noi.
Nu conteaza sa fim cu oamenii cat ceea ce bagam in gura.

Eu raman la ideea ca se denatureaza totusi credinta.

Si ca sa raspund si lui Ovidiu aici si altora, in incheiere.
Pana la urma situatia de dezbinare ajunge foarte stresanta.
Pentru ca se repeta mereu si mereu.

Te invita o prietena la o inghetata, sau in pauza de pranz si trebuie sa tii cont ca este vineri (cine tine si miercuri, sau chiar si luni), ca este sarbatoarea nu stiu care si e post, ca Postul Craciunului, al Pastelui, etc.
Asta o spun pentru cie care se afla in alte tari.
Se organizeaza diverse actiuni la institutii, organizatii, sau in privat, la care trebuie sa participi.

Si nu in ultimul rand trebuie sa tii cont si de sanatatea si puterile tale.
"In esenta, e vorba de modul de hranire propus de Dumnezeu, raportul optim dintre inteligibil si sensibil, pentru a nu deraia in directii patologice."

Patologic este si cand ti se face rau pentru ca nu mananci ce si cat trebuie.

Astea-s consecintele daca avem prieteni neortodocsi sau dintre cei care traiesc inafara credintei.
Nu-i bai,daca un prieten va iubeste ,va respecta "stilul de viata" si va intelege"toanele",ca asa-s prietenii atenti si respectuosi.

Dar daca nu este post si oricum nu pot sa mananc inghetata deoarece am intoleranta la lactoza? Asta inseamna ca nu merit sa am prieteni,pt ca sunt altfel construita decat cei normali?(nu mai intru in detalii de nutritie,moderna care afirma ca majoritatea adultilor dezvolta intoleranta la lactoza,laptele fiind un aliment pt sugari only).

Dragostea pt oameni(prieteni)deseori trece peste aceste amanunte enervante.
Ieri am fost la ziua de nastere a prietenei mele thailandeze. A avut vreo 20 de persoane invitate,daca nu mai multe. Eeei...chiar si asa a gatit ceva special vegetarian pt mine,desi eram singura cu aceasta problema acolo.
La fel,cand am invitati acasa care nu sunt vegetarieni sau vegani le prepar ceea ce stiu ca le place,incluzand produsele pe baza de carne.
Si am oroare de carne cruda de animale moarte in jurul meu...dar pt prietenie si familie,inchid ochii si-mi pun vata-n nas!


Vorbesc si eu ca nu am ce face,stiu Sophia ca pt tine scriu degeaba si niciodata nu o voi scoate la capat in dicutiile despre post,mancare de post,zile de post,evenimente in zile de post,nutritie optima in perioada de post,prietenii si postul ortodox etc etc etc etc ......

[Mihailc]

După ce auzi la biserică, în dimineaţa zilei de 29 august, Evanghelia praznicului, şi rămâi cu ceva în minte din conţinutul ei, parcă nu-ţi mai arde de ospeţe cel puţin o vreme. Mie mi-ar fi greu să n-o văd peste tot pe Salomeea executând coregrafii lascive pe placul regelui şi m-aş aştepta în orice clipă să intre un ospătar purtând pe o tipsie capul încă sângerând al Prodromosului.

În vremea aceea a auzit Irod împăratul vestea despre Iisus, căci numele lui Iisus ajunsese cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea puterile lucrează în El. Alţii însă ziceau că este Ilie, iar alţii ziceau că este prooroc, ca unul din prooroci. Dar auzind Irod, a zis: acesta este Ioan căruia eu am pus să i se taie capul; el s-a sculat din morţi. Căci Irod trimiţând, prinsese pe Ioan şi-l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Însă Ioan îi zicea lui Irod: nu-ţi este îngăduit să ai de nevastă pe femeia fratelui tău. De aceea Irodiada îl pizmuia şi voia să-l omoare, dar nu putea pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l om drept şi sfânt, şi îl ocrotea; şi când îl asculta, sta mult pe gânduri şi era bucuros să îl asculte. Dar s-a ivit o zi cu bun prilej: când Irod, de ziua sa de naştere, făcea ospăţ dregătorilor şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea. Atunci fiica Irodiadei intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor care şedeau cu el la ospăţ. Iar împăratul a zis fetei: cere de la mine orice voieşti, şi-ţi voi da. Şi s-a jurat fetei, zicând: orice vei cere de la mine voi da ţie, până la jumătate din împărăţia mea. Iar ea ieşind, a întrebat pe mama sa: ce să cer? Iar Irodiada a zis: capul lui Ioan Botezătorul. Atunci, îndată a intrat grăbită la împărat şi i-a cerut, zicând: vreau să-mi dai numaidecât pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul. Şi împăratul s-a întristat adânc, dar din pricina jurământului şi din pricina celor care şedeau împreună cu el la ospăţ, n-a voit să-i nesocotească cererea. Şi trimiţând îndată pe paznicul temniţei, împăratul a poruncit să aducă capul lui Ioan. Iar acela mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Când au aflat ucenicii lui, au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt. Şi apostolii s-au adunat la Iisus şi I-au spus toate câte au făcut şi câte au învăţat pe oameni. (Marcu 16, 14-30)

În Biserică există reguli şi excepţii de la reguli. Dacă pe acestea nu le confunzi între ele, depărtându-te deopotrivă de desfânarea de-a stânga (nepostirea cu tot felul de justificări) şi desfrânarea de-a dreapta (zelul fanatic pentru formele ascezei), eşti încă viu, cu şanse de însănătoşire (mântuire).

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Pe undeva ai dreptate dar atunci apar alte intrebari:

1. Daca acorzi atentie aproapelui inseamna ca ai neglijat randuiala Bisericii? Dumnezeu n-a spus oare tot timpul sa ne iubim aproapele. In el se afla insusi Dumnezeu. De ce tot dam la o parte aceasta invatatura.
Tot timpul asta ne-a invatat: sa ne iubim unii pe altii. Cate pilde se refera la asta si cate la post?
Hai sa punem listele!

2. Aproapele de cine asculta si cine binecuvanteaza nunta? Problema este ce fac confesiunile crestine si de ce este asa un haos intr-o religie crestina.
De ce aproba unii nunti intr-o zi cand altii le interzic. Si doar stiu acum ca lumea este deschisa si sunt relatii de prietenie si interconfesionale.
A cui este vina pana la urma?
A mirilor, a autoarei firului, sau a Bisericilor?

Imi place asta la nebunie :)
Pt dragostea de aproapele,mananc cu drag si bucurie tot ce-mi pica de dulce ,in perioade de post. Si ma si duc la tot felul de petreceri sa ma distrez.
Vorba aia,de dragul tau as manca un pui fript! :))

De ce nu,de dragul aproapelui as face ceva mai putin placut ? Sa sacrific ceva din mine?

În prealabil postat de sophia

Pe undeva ai dreptate dar atunci apar alte intrebari:

1. Daca acorzi atentie aproapelui inseamna ca ai neglijat randuiala Bisericii? Dumnezeu n-a spus oare tot timpul sa ne iubim aproapele. In el se afla insusi Dumnezeu. De ce tot dam la o parte aceasta invatatura.
Tot timpul asta ne-a invatat: sa ne iubim unii pe altii. Cate pilde se refera la asta si cate la post?
Hai sa punem listele!

Nu poţi îndeplini dragostea faţă de aproapele făcându-te în acelaşi timp părtaş păcatului în care fratele tău se scaldă. Un priten adevărat îi arată fratelui său greşeala în care se află, dar nu neapărat predicând, ci mai ales prin faptă. Păcatul ne desparte de Dumnezeu, ceea îmi dă motiv să mă îndoiesc că Îl vei descoperi pe Dumnezeu la o nuntă care nu are binecuvântarea Bisericii. Să avem în vedere dragostea cu discernământ şi nu dragostea pătimaşă.

În prealabil postat de sophia

2. Aproapele de cine asculta si cine binecuvanteaza nunta? Problema este ce fac confesiunile crestine si de ce este asa un haos intr-o religie crestina.
De ce aproba unii nunti intr-o zi cand altii le interzic. Si doar stiu acum ca lumea este deschisa si sunt relatii de prietenie si interconfesionale.
A cui este vina pana la urma?
A mirilor, a autoarei firului, sau a Bisericilor?

Vina este a noastră, a tuturor.