The Blasphemy Challenge

[sherlock_holmes]

Daca ai citit ce ne-a spus parintele Rafail Noica ( sau Duhul Sfint Dumnezeu prin parinte ) la linkul de mai sus,mai poti citi cite ceva aici:

http://www.crestinortodox.ro/Despre_...-53-12001.html

E suficienta numai prima parte,ca in ex:

In ce consta acest pacat impotriva Duhului, impo­triva Duhului Sfant, care nu va fi iertat nici in veacul de acum si nici in cel viitor?

In fata unei asemenea marturii divine, noi credem ca trebuie sa ne intre­bam, mai intai, ce inseamna iertarea in intelesul ei cel mai adanc. Cu certitu­dine, in intelesul evanghelic al cuvintelor Mantuitorului, iertarea nu este un simplu act juridic sau gratial, o decizie in virtutea careia vinovatia mea nu-mi mai este imputata, dar ma lasa in aceeasi stare decazuta de mai inainte.

In sensul divin, iertarea inseamna vindecare. Cand patru barbati il aduc pe un paralitic la Iisus Hristos, Domnul ii zice: "fiule, iertate iti sunt pacatel tale". Atunci, precum ne incredinteaza Sfanta Evanghelie, unii car­turari de fata cugetau in inimile lor: "Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu. Si indata cunoscand Iisus cu Duhul Lui, ca asa cugetau ei in sine, le-a zis: de ce cu­getati acestea in inimile voastre? Ce este mai usor a zice slabanogului: iertate iti sunt pacatele sau a zice: scoala-te, ia-ti patul tau si umbla! Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogu­lui; zic tie: scoala, ia-ti patul tau si mergi la casa ta. Si slabanogul - s-a sculat indata" (Marcu: 2, 3-12). - Rezulta de aici limpede ca iertarea in duhul adanc si deplin al Evangheliei inseamna vindecare.

Dar, inteleasa intr-o asemenea plinatate, ca vindecare spirituala si fizica a firii noastre, faptul iertarii aduce cu sine o alta intrebare: este ea posibila fara noi, fara vointa si participarea noastra la darul harului dumnezeiesc?

Iertarea sa ramana atunci doar o sentinta abolita, operand asupra omului nu­mai in plan exterior, in timp ce inlauntru morbul pacatului sa-l mistuie in continuare? In nici un chip nu poate fi vorba de o asemenea vindecare in duhul Evangheliei, si deci in realitatea adevarata si vie a vietii. Dovada sta faptul ca aplicata astfel la suprafata, in plan social indicele delicventei si su­ferintei umane a crescut. De aceea, in Hristos iertarea inseamna vindecare, dar cu participarea omului, a pacatosului, a bolnavului. Ea nu se poate nicidecum implini fara conlucrarea noastra cu harul dumnezeiesc. Se savar­seste numai in "sinergie", adica printr-o impreuna lucrare la vindecarea noastra - pentru ca "impreuna - lucratori cu Dumnezeu suntem" (I Cor. 3, 9). In acest sens Mantuitorul, pe un alt slabanog il intreba: "Voiesti sa te faci sanatos?" (Ioan 5, 6). Numai astfel iertarea este o reala vindecare. Si inca nu definitiva cat timp suntem in lumea aceasta, pana nu am ajuns la "neschimbarea" in bine. Mantuitorul ii atrage atentia slabanogului de la Betezda: "sa nu mai pacatuiesti, sa nu-ti fie ceva mai rau" (Ioan 5, 14).

Revenind si mergand pe firul acestei gandiri, la semnificatia sentintei dumnezeiesti privind iertarea, sa mai observam ca Domnul spune mai intai: "Celui care zice cuvant impotriva Fiului Omului i se va ierta lui" - Intr-a­devar, fundamental, nici nu poate fi altfel. Fiul Omului, cum se numeste pe sine Mantuitorul, deci Fiul lui Dumnezeu care s-a facut si Fiul Omului, este intruparea iubirii si iertarii fara de hotar. Inainte de a ne porunci noua "sa iubim pe vrajmasii nostri", El i-a iubit mai intai. Cu iubirea Lui divina iarta pe prigonitori de la inaltimea crucii, precum iarta si pe cei ce, in minciuna, "isi prigonesc" semenii, in timp ce pe "prigoniti ii fericeste" (Matei 5, 11). Harul iertarii se revarsa din oceanul iubirii vindecatoare si eliberatoare. Pen­tru aceea a venit Fiul lui Dumnezeu in lume, pentru a ne vindeca prin iu­birea divina absoluta, prin Jertfa Crucii. De aceea pe Cruce El se jertfeste iertand, si alege crucea, precum observa Sf. Atanasie Cel Mare, pentru a muri cu "bratele intinse", deci imbratisand lumea.

Dar atunci, mantuirea ca iertare si vindecare, ca restaurare a firii, repe­tam, este un act care cere conlucrare pentru a se implini, un dialog intre Dumnezeu si faptura sa. Eu te iert, zice Hristos, dar daca tu insuti nu te ierti, daca tu nu vrei sa primesti harul, daca tu nu vrei sa intri in dialog, sa raspunzi, sa te deschizi, inseamna ca tu nu vrei iertarea, vindecarea. Raul pe care tu Mi-l faci mie, Eu ti-l iert, aceasta depinde de Mine, vrea sa ne spuna Mantuitorul. Dar raul pe care ti-l faci tu tie insuti si care lucreaza din tine si in tine cine ti-l va putea ierta fara propria ta vointa, fara constiinta si li­bertatea ta?

....