Sa ne impartasim des sau rar?

[catalin2]

În prealabil postat de delia31

Catalin, la pasajul din F.Ap. 10, propui urmatoarele ipoteze de lucru:
1. Pacatul stramosesc duce la pierderea harului. ok
2. Cei din Faptele Apostolilor cap. 10 au primit harul
3. Chiar daca l-au primit, aceasta nu li s-a socotit stergere a pacatului stramosesc, asa ca ulterior au fost botezati.
Ce sa inteleaga un profan de aici?

Nu o sa ne gandim ca cineva a modificat Sfanta Scriptura. Daca asa scrie inseamna ca asa s-a intamplat. Exista si talcuiri si articole care se refera la acest pasaj.
Cum am mai spus, botezul, in opinia me,a e ceva mai mult decat primirea harului, care poate fi temporara. Daca nu e temporara inseamna ca dupa Botez nu se mai pierde harul. Ori stim ca nu e asa.

1. Pruncul primeste har datorita Impartasaniei pe care o ia mama. Nu stim ce fel. Tu sustii ferm ca primeste direct Trupul lui Hristos - adica Deplinatatea harului! Doar pentru ca biologic/anatomic ingerarea painii si vinului euharistic e evidenta si suficienta. Nu conteaza ca are pacatul stramosesc sau ca nu i-a facut nimeni exorcismele.

Corect, primeste painea si vinul, care sunt Trupul si Sangele Domnului. Cum am mai spus de cateva ori, dupa ce paine asi vinul sunt transformate in Trupul si Vinul Domnului raman asa. Esti de acord pana aici? Ca asta vad ca nu inteleg unii. Daca cineva nu spune asta inseamna ca afirma teologia lui Calvin, citata de mine. Fiind Trupul si Sangele lui Hristos oricine il mananca tot Trupul si Sangele ramane. Diferenta e ca pentru unii e de folos, iar pentur altii spre osanda, si nu ca ar manca doar paine si nu Trupul, care e teologia lui Calvin.
Asta era toata neintelegerea.

În prealabil postat de delia31

2. De ce mai trebuie botezat, de vreme ce sustii ca a primit plinatatea harului si prin urmare i s-a sters pacatul stramosesc in pantece? Ce pacate sa-i mai sterga Botezul? A facut intre timp altele?

Dar tu nu ai auzit cazuri in care un copil sau adult nu era botezat (de obicei nu stia), pana atunci s-a impartasit, dar i s-a facut si botezul cand a aflat ca nu-l are?
Sau de un bebelus e impartasit si duminica urmtoare, intr-o saptamana a facut atatea pacate ca a pierdut harul?
Cum am spus, botezul e mai mult, nu se poate pierde niciodata. Doar Mirungerea se poate repeta, un preot care repeta botezul e caterisit.

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

Luther nu avea ca tine, pretentia sa refaca traseul digestiv al Sf. Impartasanii si sa dea dogme vizavi de acesta (ce si cat se consuma, ce si daca se elimina ceva, cum circula prin corp, daca trece prin placenta, etc.)
Se pare ca Luther era doar un mic copil..

Am dat ce spunea Luther de cateva ori, tu ai citit altceva. Luther spune exact invers.

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

Am dat ce spunea Luther de cateva ori, tu ai citit altceva. Luther spune exact invers.

Nu, tu te folosesti de Luther care n-are nici o legatura cu topicul, pentru ca doar tu si numai tu l-ai adus in discutie pentru tentativa disperata a justifica niste teologumene cu pretentie de dogma care ti s-au mai atras atentia ca NU exista in ortodoxie, aspect care il ocolosesti sistematic impingandu-l mereu pe Lutherul tau in fata.

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

Eu am spus ca bebelusii nu sunt ca oamenii maturi, nu au discernamant. Nu ca ar fi in stare de inconstienta.

În prealabil postat de catalin2

Bebelusul nu e constient si se boteaza si impartaseste.
(...)
Asadar, e evident ca se impartaseste in acest mod si fatul.

Macar ai putea sa recunosti cand gresesti.

În prealabil postat de catalin2

Pruncii nu pot fi inconstienti pentru ca nu pot inghiti, si astfel nu se impartasesc, de fapt.

Esti sigur ca ai gandit bine asta inainte sa o scrii?

[delia31]

Catalin, nu inteleg logica asta a ta, cum ca unui prunc in pantece, desi ar primi prin intermediul mamei Trupul si Sangele lui Hristos, adica plinatatea harului, totusi, asta sa nu i se considere drept recuperarea harului pierdut in Eden si astfel pacatul stramosesc sa i se stearga.
Dar nu intentionez sa mai lungesc vorba pe tema asta. Aici, altfel trebuie cugetate lucrurile. Ne-am indepartat deja destul de mult.


Pentru cei care (inca) ar mai fi tentati sa cugete trupeste pe sistem analize de laborator, iata un mic cuvant al Sf. Ioan Gura de Aur:

„Căci este Trupul şi Sângele lui Hristos, care intră în alcătuirea (în constituţia) sufletului şi trupului nostru, netopindu-se, nestricându-se, netrecând în ceea ce dăm afară, ci rămânând în fiinţa noastră (Filocalia vol 8, Calist și Ignatie Xanthopol, Cap 91-92)

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

Macar ai putea sa recunosti cand gresesti.
Esti sigur ca ai gandit bine asta inainte sa o scrii?

Desigur, recunosc daca gresesc, dar in cazul acesta tu trebuie sa recunosti ca ai gresit. Poti? Am obiceiul sa verific inainte sa scriu ceva, nu scriu ceva la intamplare sau despre care nu stiu. Te indemn sa faci acealsi lucru, mai ales daca vrei sa atragi cuiva atentia ca greseste.
Cuvantul "constient" are doua intelesuri, unul folosit de mine si unul folosit in acel mesaj. DEx:
CONȘTIÉNT, -Ă, conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință.
CONȘTIÉNT adj. lucid, (fig.) treaz. (Bolnavul este perfect ~.)

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

Nu, tu te folosesti de Luther care n-are nici o legatura cu topicul, pentru ca doar tu si numai tu l-ai adus in discutie pentru tentativa disperata a justifica niste teologumene cu pretentie de dogma care ti s-au mai atras atentia ca NU exista in ortodoxie, aspect care il ocolosesti sistematic impingandu-l mereu pe Lutherul tau in fata.

Inteleg ca pentru tine teologia se restrange la parerea a 2-3 persoane care au aceeasi parere ca si tine. Cine a aratat si unde? Am zis sa se intrebe preotii, au fost doua sarbatori, ai intrebat? Atunci de ce imi expui mie teologia ta, chiar daca e in concordanta cu a altor 2-3 persoane de pe forum? Si de ce imi spui mie ca eu as afirma ceva nemaiauzit, ai uitat ca discutia pornise de la un articol si afirmatiile cuiva (monah, mai sunt si altele pe net)?
Cine spune ce zici tu? Daca ii numaram pe toti ar fi Luther, de aceea nu-ti place. Daca ii spui cuiva (din alt cult) ca greseste o sa te aprobe? Daca nu intelegi ca painea si vinul sunt Trupul si Sangele, atunci spui ca sunt doar impregnate cu Hristos, la fel ca Luther. Fiecare mica particica din paine si vin sunt Trupul si Sangele lui Hristos. De acord cu tine, discutia trebuia incheiata demult, de la prima explicatie.

[catalin2]

În prealabil postat de delia31

Pentru cei care (inca) ar mai fi tentati sa cugete trupeste pe sistem analize de laborator, iata un mic cuvant al Sf. Ioan Gura de Aur:

„Căci este Trupul şi Sângele lui Hristos, care intră în alcătuirea (în constituţia) sufletului şi trupului nostru, netopindu-se, nestricându-se, netrecând în ceea ce dăm afară, ci rămânând în fiinţa noastră (Filocalia vol 8, Calist și Ignatie Xanthopol, Cap 91-92)

Ai dat un citat care afirma ceea ce am spus si eu. De remarcat partea cu " netrecând în ceea ce dăm afară", adica faptul ca nu se elimina nimic. Ce sa se elimine daca e cum spuneti voi si nu are nimic cu digestia? Si mai important, intra si in componenta trupului, nu doar a sufletului, ca asta nu se intelege.
Voi intelegeti doar partea spirituala, adica asemanator cu Luther, ca tot amintea Alin de el. Ca sa fac o comparatie, pentru Luther impartasania e ca un fel de guma de mestecat, aroma este Trupul si Sangele, iar painea e doar impregnata.
Te intreb, nu-i asa ca orice faramitura, cat de mica, se considera ca e Trupul Domnului?

[Mihailc]

În prealabil postat de catalin2

Desigur, recunosc daca gresesc, dar in cazul acesta tu trebuie sa recunosti ca ai gresit. Poti? Am obiceiul sa verific inainte sa scriu ceva, nu scriu ceva la intamplare sau despre care nu stiu. Te indemn sa faci acealsi lucru, mai ales daca vrei sa atragi cuiva atentia ca greseste.
Cuvantul "constient" are doua intelesuri, unul folosit de mine si unul folosit in acel mesaj. DEx:
CONȘTIÉNT, -Ă, conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință.
CONȘTIÉNT adj. lucid, (fig.) treaz. (Bolnavul este perfect ~.)

Ca de obicei, selectezi numai ce-ţi convine:

Conștiența desemnează o stare corticală particulară, caracterizată printr-o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau externi, marcând o conștientizare a persoanei proprii și a mediului ambiant. Conștiența reprezintă un aspect al funcționării creierului, este deci un fenomen nervos, propriu organismelor posesoare de sistem nervos central bine dezvoltat, devenind progresiv mai complexă pe măsura dezvoltării filogenetice și atingând gradul maxim la om odată cu apariția limbajului – fenomen esențial, care a contribuit la dezvoltarea ei.

Conștiența se poate clasifica în:

1-conștiența elementară, care asigură nivelul de veghe, de vigilență, de prezență temporo-spațială (al cărei substrat neurofiziologic este prezent atât la om, cât și la animale);
2-conștiența operațional-logică în care procesele intelectuale, perceptuale și de gândire au coerență și reflectă realitatea în mod real;
3-conștiența axiologică, de opțiune pentru anumite valori în funcție de criteriile sociale.

Conștiența presupune percepție (reflectarea în SNC a evenimentelor din lumea înconjurătoare), memorie (un stocaj și destocaj continuu de informații asupra evenimentelor interne sau externe), integrare gnostică, atenție, activitate volițională, afectivitate etc. Nivelul conștiinței depinde de nivelul de excitabilitate cerebrală, impunând sistemului nervos inițial starea de veghe. Prin urmare, conștiența desemnează funcția de sinteză integrativă a întregului sistem nervos, care pe fundalul stării de veghe, integrează mesagele parvenite prin aferențele senzitivo-senzoriale din mediul extern sau intern al organismului.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihailc

Ca de obicei, selectezi numai ce-ţi convine:

Da, dar aceasta e numai a doua definitie, am spus ca sunt doua. Prima era:
CONȘTIÉNT, -Ă, conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință.
Iar definita constiintei:
CONȘTIÍNȚĂ, conștiințe, s. f. 1. (Fil.) Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență;