Cine s-ar casatori cu o desfranata ?

[andreicozia]

În prealabil postat de felicitas

Pana la urma, Mantuitorul a venit pentru cei pacatosi, chiar cei mai pacatosi ( si din evrei si dintre cei pagani ) ceea ce afirma toate evangheliile mai mult sau mai putin direct, si a zis destul de clar cum trebuie sa ne iubim unii pe altii, ''Sa va iubiti unii pe altii asa cum Eu v-am iubit pe voi'' ( nu mai retin in care evanghelie, cred ca la Sf.Ioan ) . Iubirea asta dumnezeiesca se resfrange asupra tuturor. Noi de ce mai mergem la biserica, daca nici macar atat lucru nu intelegem? Deci ce e atat de neclar????????? Asta e modelul de iubire care ni se cere, standardul de ''calitate'', ca noua ni se pare atat de greu, asta e partea a doua, si nu putem iubi barbatul sau femeia desfranata pentru ca noi insine nu avem ''iubirea'' in noi, pentru ca punem legea in fata iubirii, adica judecam inainte sa intelegem si sa iubim, exact cum faceau fariseii....

Vezi Felicitas, ca ai incurcat iubirile! Ai inceput cu cea trupeasca data de casatorie si ai terminat cu cea sufleteasca.

Hristos nu a venit pentru impreunarea pacatosilor ci pentru pocainta si indreptarea lor, pentru cresterea unui suflet care ia nastere dintr-o fiinta incremenita de pacat.

[andreicozia]

În prealabil postat de Adelinne

Simplu si la obiect ,imi place raspunsul tau Maria !


''Cine s-ar casatori cu o desfranata?'' Cred cu siguranta un Sfant ,pentru ca el ar putea sa o ajute sa scape de aceasta viata intinata

GRESIT!
Un sfint nu ar fi ABSOLUT DELOC interesat in atingerea pulpelor ei ci doar in atingerea sufletului si trezirea lui

[felicitas]

În prealabil postat de andreicozia

Vezi Felicitas, ca ai incurcat iubirile! Ai inceput cu cea trupeasca data de casatorie si ai terminat cu cea sufleteasca.

Hristos nu a venit pentru impreunarea pacatosilor ci pentru pocainta si indreptarea lor, pentru cresterea unui suflet care ia nastere dintr-o fiinta incremenita de pacat.

Andreicozia, eu nu am incurcat nici o iubire, nu vreau sa intru in polemica cu tine, dar clarific ceea ce am scris, ia gandeste-te la una din rugaciunile slujbei Cununiei unde spune ca mirele trebuie sa-si iubeasca mireasa asa cum Hristos isi iubeste Biserica Sa, care este mireasa Lui? Tu ce intelegi prin asta? Ce iubire este deci asta, una trupeasca sau duhovniceasca? Asta e si rostul oricarei actiuni ale noastre de pe pamant, spiritualizarea noastra care sa duca treptat spre mantuire, in Rai, Adam si Eva au fost chemati spre o unire duhovniceasca, si nu trupeasca, unirea trupeasca au cunoscut-o dupa pacat. Si deci iubirea trupeasca din casatoria crestina ( tu poate te-ai referit la altfel de casatorie ) trebuie sa se supuna iubirii duhovnicesti, placerea este doar o consecinta nu un scop al casatoriei crestine. Noi suntem chemati sa restabilim ceea ce Adam si Eva au pierdut in Rai, ei au pierdut iubirea lui Dumnezeu, legatura lor cu El, asta e ceea ce Dumnezeu cere de la noi, la asta m-am referit cand am zis ca noi trebuie sa avem unii fata de altii iubirea pe care Mantuitorul a avut-o, o are si o va avea fata de noi, indiferent din ce unghi priveste problema tot la aspectul iubirii duhovnicesti ajungi, n-am sa scriu mai multe pentru ca mi-am dat seama de cum gandesti, si faptul ca tie iti repugna ideea de femeie desfranata e problema ta, insa Dumnezeu ne iubeste pe toti asa cum suntem, si nimeni de pe pamantul este nu este fara de pata in fata Lui

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de felicitas

Andreicozia, eu nu am incurcat nici o iubire, nu vreau sa intru in polemica cu tine, dar clarific ceea ce am scris, ia gandeste-te la una din rugaciunile slujbei Cununiei unde spune ca mirele trebuie sa-si iubeasca mireasa asa cum Hristos isi iubeste Biserica Sa, care este mireasa Lui? Tu ce intelegi prin asta? Ce iubire este deci asta, una trupeasca sau duhovniceasca? Asta e si rostul oricarei actiuni ale noastre de pe pamant, spiritualizarea noastra care sa duca treptat spre mantuire, in Rai, Adam si Eva au fost chemati spre o unire duhovniceasca, si nu trupeasca, unirea trupeasca au cunoscut-o dupa pacat. Si deci iubirea trupeasca din casatoria crestina ( tu poate te-ai referit la altfel de casatorie ) trebuie sa se supuna iubirii duhovnicesti, placerea este doar o consecinta nu un scop al casatoriei crestine. Noi suntem chemati sa restabilim ceea ce Adam si Eva au pierdut in Rai, ei au pierdut iubirea lui Dumnezeu, legatura lor cu El, asta e ceea ce Dumnezeu cere de la noi, la asta m-am referit cand am zis ca noi trebuie sa avem unii fata de altii iubirea pe care Mantuitorul a avut-o, o are si o va avea fata de noi, indiferent din ce unghi priveste problema tot la aspectul iubirii duhovnicesti ajungi, n-am sa scriu mai multe pentru ca mi-am dat seama de cum gandesti, si faptul ca tie iti repugna ideea de femeie desfranata e problema ta, insa Dumnezeu ne iubeste pe toti asa cum suntem, si nimeni de pe pamantul este nu este fara de pata in fata Lui

Felicitas, dar nici tu nu trebuie sa judeci pe nimeni sau sa tragi concluzii...care iti depasesc practic atributiile. Fiecare se casatoreste cu cine vrea, dar exact si chiar numai cu cine vrea....si nu isi au loc dezbaterile legate de cat de mare si mica e iubirea si de care...aici exagerezi cam mult, judeci si acuzi pe altii ca judeca precum farisesii!!!

Cum comentezi afirmatia unui monah care m-a intrebat candva " Asa barbat iti trebuie tie, ( credincios) asa si asa?"...oare de ce nu mi-o fi spus ca imi trebuie orice fel de barbat, ateu, un homosexual sau mai stiu de care...si ca indicat e sa ma casatoresc pentru a salva pe cineva si nu cu cine consider eu ca pot iubi?

Eu cred ca si Dumnezeu face in asa fel incat pe unii ii putem iubi, iar pe unii nu...pentru ca nu e vorba de iubirea aia pentru tot omul sau de compasiune pentru patimile lui, ci de o iubire mult mai complexa, care contine mai multe ingrediente si care ne face pe noi receptivi la ceva anume, dar nu la orice....si care poate avea loc numai pentru un anumit om, intr-un anumit context si de dorit pentru toata viata, si numai Dumnezeu ne da acest dar atunci cand crede El...fiind ceva aparte.

Ideea e ca iubirea in vederea casatoriei o intelege fiecare cum vrea, avem aceasta libertate, si de iubirea si casatoria aceea crestineasca vorbesc...dar e ceva mult prea personal ca sa ne indici tu cum trebuie sa iubim, si mult prea personala pentru a iubi pe toti la fel... numai un anumit tip de persoane, sau pe fiecare se perinda in viata noastra, asa la comanda!

[anna21]

În prealabil postat de Marius22

Subiectul deschis de Dorin este unul extrem de profund si delicat. Daca Sfantul Ioan Gura de Aur, indrazneste sa spuna despre Hristos ca "Si-a luat de sotie o desfranata", referindu-se la firea umana asumata, nu o face in mod intamplator. Isi asuma cele spuse. El cunoaste prea bine, pe de-o parte starea firii umane cazute, iar pe de alta, lucrarea lui Hristos.

Hristos se smereste si isi asuma din dragoste pentru noi, firea umana, pentru a o ridica si a o insanatosi. Dar, in Hristos, firea umana nu a ramas o desfranata deoarece El i-a redat stralucirea si chipul de odinioara, de inainte de pacat.

In ceea ce ne priveste, oricare dintre noi ne ingrozim, la eventualitatea de a avea o sotie sau un sot desfranati. Noi, cei dusi la biserica, "tinem la eticheta", ii evitam, la drept vorbind, "pe vamesi si pacatosi". Nu prea avem partasie cu ei. Ne este mai usor sa-i judecam, sa ramanem numai la trecutul lor, fara a cauta insa spre ce pot fi, spre ce pot ei deveni. Vorbim, prin urmare, nu numai de o lipsa a smereniei, ci si de lipsa dragostei si a nadejdii.

Multi am "incremenit duhovniceste". Nu mai credem in schimbarea noastra si a celor de langa noi pentru ca sensul indemnului "sa te faci tuturor toate" ne este strain. De multe ori, nu ne mai asumam cele ale nostre, cu atat mai putin, ne mai asumam cele ale altcuiva.

Un raspuns cu bun simt intr-un thread aberant (nu te supara Windorin)
Atata discutie pt nimic... cine s-ar casatori cu o desfranata.
In opinia mea, noi nu se cuvine sa discutam despre asta cat timp inima noastra este impartita intre bunuri lumesti: ne iubim propriile noastre patimi, iubim prestigiul si laudele, iubim confortul si placerile lumesti etc...
Nu suntem noi "desfranata" cand Iisus a murit pentru pacatele noastre, dar noi tot pe ale noastre le iubim?

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

Nu suntem noi "desfranata" cand Iisus a murit pentru pacatele noastre, dar noi tot pe ale noastre le iubim?

NOI nu. CInd faci asemenea afirmatii este mai bine sa scrii " eu desfrinata" bine?, nu NOI.
cheers!

[andreicozia]

În prealabil postat de felicitas

Andreicozia,faptul ca tie iti repugna ideea de femeie desfranata e problema ta, insa Dumnezeu ne iubeste pe toti asa cum suntem, si nimeni de pe pamantul este nu este fara de pata in fata Lui

Mie nu-mi repugna nimic, nu stiu daca ai observat, eu lucrez si am lucrat cu tot felul de categorii de oameni de religii si culturi diferite, insa ce imi repugna intradevar este sa fiu curios ce au prostituatele sub haine. Nu sunt interesat deloc in acea forma de "dragoste"

[unvames]

În prealabil postat de Marius22

Subiectul deschis de Dorin este unul extrem de profund si delicat. Daca Sfantul Ioan Gura de Aur, indrazneste sa spuna despre Hristos ca "Si-a luat de sotie o desfranata", referindu-se la firea umana asumata, nu o face in mod intamplator. Isi asuma cele spuse. El cunoaste prea bine, pe de-o parte starea firii umane cazute, iar pe de alta, lucrarea lui Hristos.

Hristos se smereste si isi asuma din dragoste pentru noi, firea umana, pentru a o ridica si a o insanatosi. Dar, in Hristos, firea umana nu a ramas o desfranata deoarece El i-a redat stralucirea si chipul de odinioara, de inainte de pacat.

In ceea ce ne priveste, oricare dintre noi ne ingrozim, la eventualitatea de a avea o sotie sau un sot desfranati. Noi, cei dusi la biserica, "tinem la eticheta", ii evitam, la drept vorbind, "pe vamesi si pacatosi". Nu prea avem partasie cu ei. Ne este mai usor sa-i judecam, sa ramanem numai la trecutul lor, fara a cauta insa spre ce pot fi, spre ce pot ei deveni. Vorbim, prin urmare, nu numai de o lipsa a smereniei, ci si de lipsa dragostei si a nadejdii.

Multi am "incremenit duhovniceste". Nu mai credem in schimbarea noastra si a celor de langa noi pentru ca sensul indemnului "sa te faci tuturor toate" ne este strain. De multe ori, nu ne mai asumam cele ale nostre, cu atat mai putin, ne mai asumam cele ale altcuiva.

Si mie imi pare acesta un raspuns de substanta. Intrebarea topicului, mai precis raspunsul care se impune, poate fi un exercitiu de umilinta pentru cine a mers o bucata de drum pe calea imbunatatirii duhovnicesti. Probabil ca are efectul unui dus cu apa rece, a unei mai bune si mai corecte vederi a propriilor limite.
Nu ma indoiesc ca 100% din cei de pe site, barbati si femei, ar raspunde negativ la asemenea intrebare, din motivele descrise in citatul de mai sus. Ce mi-ar placea tare mult ar fi sa aud de un exemplu in care minunea asta, a indreptarii, s-a intamplat.

[felicitas]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Felicitas, dar nici tu nu trebuie sa judeci pe nimeni sau sa tragi concluzii...care iti depasesc practic atributiile. Fiecare se casatoreste cu cine vrea, dar exact si chiar numai cu cine vrea....si nu isi au loc dezbaterile legate de cat de mare si mica e iubirea si de care...aici exagerezi cam mult, judeci si acuzi pe altii ca judeca precum farisesii!!!

Cum comentezi afirmatia unui monah care m-a intrebat candva " Asa barbat iti trebuie tie, ( credincios) asa si asa?"...oare de ce nu mi-o fi spus ca imi trebuie orice fel de barbat, ateu, un homosexual sau mai stiu de care...si ca indicat e sa ma casatoresc pentru a salva pe cineva si nu cu cine consider eu ca pot iubi?

Eu cred ca si Dumnezeu face in asa fel incat pe unii ii putem iubi, iar pe unii nu...pentru ca nu e vorba de iubirea aia pentru tot omul sau de compasiune pentru patimile lui, ci de o iubire mult mai complexa, care contine mai multe ingrediente si care ne face pe noi receptivi la ceva anume, dar nu la orice....si care poate avea loc numai pentru un anumit om, intr-un anumit context si de dorit pentru toata viata, si numai Dumnezeu ne da acest dar atunci cand crede El...fiind ceva aparte.

Ideea e ca iubirea in vederea casatoriei o intelege fiecare cum vrea, avem aceasta libertate, si de iubirea si casatoria aceea crestineasca vorbesc...dar e ceva mult prea personal ca sa ne indici tu cum trebuie sa iubim, si mult prea personala pentru a iubi pe toti la fel... numai un anumit tip de persoane, sau pe fiecare se perinda in viata noastra, asa la comanda!

Andrusca.... in primul rand nu m-am adresat tie, deci nu inteleg de ce anume te-ai apucat tu si cu ce drept sa-mi faci mie morala aici pe forum? Am citit si ce ai postat in alte topic-uri si nu mi-a placut felul in care razi si ii ironizezi pe ceilalti, dar eu spre deosebire de tine nu m-am apucat sa-ti fac observatie intr-un mod atat de brutal, asa ca inainte sa te lansezi la atac, uita-te intai la barna din ochiul tau, si dupa aceea vezi ce e si cu mine, Bunul simt are niste limite..... dar se pare ca nu toti le cunosc chiar daca au ajuns la o anumita varsta 2. Daca doream lectii de iubire din partea ta ti le-as fi cerut, nu crezi? Te rog mult sa-ti tii parerile pentru tine atunci cand mai vrei sa-mi adresezi ceva. 3. Unii de aici de pe forum au si studii legate de teologie, tu mai mult ca sigur nu ai, dar iti place foarte mult sa arati ca ai, dupa aceea sa nu intelegi nimic din ce am scris eu mai sus, si sa te lansezi aiurea la atac.....

[andreicozia]

În prealabil postat de unvames

Ce mi-ar placea tare mult ar fi sa aud de un exemplu in care minunea asta, a indreptarii, s-a intamplat.

Hai ca esti simpatic
Parca si vad exemplele curgind..ceva de genul:
Buna , ma numesc Z , am fost prostituata, am cunoscut barbati cu duiumul iar acum sunt maritata si am copii. Hai sa vi-l prezint pe sotul meu sau pe Sfintul care mi-a schimbat viata.

Asa ceva ai sa auzi doar in Pateric sau in filmele de la Hollywood...in rest situatiile de genul asta se tin in secret si bine se face.