Casatoria cu o persoana divortata

[Decebal]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu nu am intalnit, nici in Biblie, nici in Sfanta Traditie, conceptul de divort ca disolutie facuta de om a legaturii casatoriei facuta de Dumnezeu. Prin urmare, persoanele divortate continua sa fie subiect al legaturii casatoriei, legatura care isi exercita efectele "pana ce moartea ii va desparti".

Prin urmare, intrebarea dv se reduce la "oare este pacat sa te casatoresti cu o persoana deja casatorita, care nu se intelege bine in fostul cuplu?".
Raspuns afirmativ: da, este pacat.

"Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter." (Matei 19, 3-9)

Deci iată un argument biblic foarte clar că în acest caz, al adulterului, Hristos a permis divorţul ("cartea de despărţire") şi implicit şi recăsătorirea. Mai mult, în cazul respectiv, specificat de Însuşi Hristos, cel care divorţează de soţia lui (şi probabil că şi reciproca este valabilă, atunci când bărbatul comite preacurvia iar nu soţia) nu comite adulter, el având dreptul să despartă ceea ce înainte era unit în căsătorie. Şi având dreptul să se despartă şi să fie neunit are în mod implicit şi dreptul de a se recăsători, pentru că el nu mai este unit cu femeia respectivă înaintea lui Dumnezeu. Iar Hristos specifică clar acest lucru.

Cu alte cuvinte, acolo unde Hristos Iisus Însuşi a spus clar că poate exista divorţul, pentru motivul preacurviei, şi că deci căsătoria (fie ea şi religioasă) poate fi desfăcută, căci bărbatul îi poate da "cartea de despărţire" sau de divorţ femeii respective, fără a săvârşi adulter, adică fără a fi în păcat de moarte (spre deosebire de adulterină, care este în păcat de moarte) vine Biserica Romano-Catolică şi spune că de fapt lucrurile nu ar sta aşa, şi că ceea ce spune papa şi papismul este deasupra a ceea ce a spus Hristos Însuşi. De ce? Pentru că BRC pretinde că este indisolubilă căsătoria, că nu se poate desface (nici măcar când are loc un adulter) deşi Hristos Iisus Însuşi a spus foarte clar că există o cauză pentru care o căsătorie poate fi desfăcută, adică în cazul unei preacurvii sau adulter. Cu alte cuvinte căsătoria nu este chiar aşa de indisolubilă precum pretinde biserica romano-catolică, şi asta pe temeiul cuvintelor lui Iisus Hristos. În cazul în care căsătoria a fost desfăcută în mod justificat cel care a dat "cartea de despărţire" pe motive temeinice nu este vinovat de adulter, şi nu este deci în stare de păcat de moarte; mai mult el este dezlegat de unirea anterioară şi nu mai este "un singur trup" cu fosta soţie, nefiind vinovat de despărţirea a ceea ce "Dumnezeu a unit".

Ba da, uniunea poate fi ruptă, ea nu este absolut indisolubilă. Şi asta este specificat foarte clar de Însuşi Iisus Hristos: "Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter" (Matei 19, 9) de unde se poate vedea că nu este vorba doar de lăsarea soţiei sau despărţirea de soţie, ci şi de unirea în căsătorie cu o alta. Hristos Dumnezeu arată foarte clar că într-o asemenea situaţie separarea de una şi unirea cu o alta, în mod legitim, este posibilă, iar ceea ce nu este interzis de Hristos Iisus nu poate fi interzis de Biserică, decât dacă papa şi papismul sau biserica se consideră deasupra Cuvântului lui Dumnezeu, iar în acest caz este evident că despre asta este vorba. În cazul specificat de Hristos nu doar deci că uniunea poate fi ruptă, dar poate fi făcută alta valabilă, validă, legitimă. Se poate vedea că poziţia papistă este greşită.

În prealabil postat de fallen

Nu a zis nimic despre pricipnile pt care femeia isi poate lasa barbatul (violenta, amenintari, alcoolism, etc)....

intradevar,nu a mentionat de acestea,tocmai de aceea sunt soti care rabda muceniceste si de multe ori il aduc pe celalalt pe calea cea buna,totusi sunt si situatii exceptionale cand e "permis" divortul,chiar daca nu e din pricina adulterului.parintele Nicolae Tanase povestea ca a venit la el o mama cu copii sai...erau toti stropiti cu benzina,barbatul vroia sa le dea foc.Doamne fereste de astfel de situatii,din pacate se intampla foaste des.

În prealabil postat de guardian knight

1). pe primul plan se afla prostia sau lipsa de minte in alegerea partenerului cel mai potrivit, astfel incat sa nu se ajunga la divort .(multi isi aleg partenerul numai dupa impresia pur fizica, neglijand multe aspecte ale caracterului care pot trezi suspiciuni : inclinatie spre violenta, bautura, minciuna sau curvie !)

nu e intotdeauna asa.din pacate,exista cazuri cand el/ea se schimba radical dupa casatorie.chiar eu am in familie un caz.el a inceput sa bea din ce in ce mai mult pana a devenit alcoolic,astfel ca nevasta lui l-a parasit.e adevarat,trebuie multa atentie atunci cand iti alegi partenerul,dar niciodata nu e nimic sigur,lucrurile se pot schimba in viitor.

[stefan florin]

În prealabil postat de AGabriela

Hristos a inviat!

Vin si eu cu o intrebare ce ma framanata in ultimul timp (nu sunt in situatia aceasta ci pur si simplu m-am gandit mai mult la ea): oare este pacat sa te casatoresti cu o persoana divortata, daca acel divort a avut loc datorita neintelegerii in fostul cuplu (exclus adulterul)?

Multumesc anticipat pentru parerile dvs.
AGabriela

cel mai bine ar fi sa vorbesti despre acest subiect cu un preot

[Parascheva16]

În prealabil postat de maria-15

.Parintele Nicolae Tanase povestea ca a venit la el o mama cu copii sai...erau toti stropiti cu benzina,barbatul vroia sa le dea foc.Doamne fereste de astfel de situatii,din pacate se intampla foaste des.

Parintele Tanase a povestit treaba asta intr-o conferinta/inregistrare? Daca da, cum se numeste caci as dori sa o ascult!

este vorba despre un interviu luat parintelui si publicat in FAMILIA ORTODOXA(un numar mai vechi,cred ca de anul trecut).

[Parascheva16]

În prealabil postat de maria-15

este vorba despre un interviu luat parintelui si publicat in FAMILIA ORTODOXA(un numar mai vechi,cred ca de anul trecut).

Multumesc! Am sa caut in Fam.Ortodoxa. :)

[AGabriela]

Dar ferirea de nastere de prunci este un motiv real de divort?

P.S: Mentionez ca nu sunt eu in aceasta situatie ci un bun prieten din adolescenta (fac aceasta precizare deoarece am intalnit comentarii ce ma acuzau desi am precizat de la inceput). Cat despre parerea duhovnicului meu o stiu insa caut si alte pareri. Oare gresesc cu ceva?

Multumesc

În căsătorie problemele nu se tratează individual. Cei doi au împreună o problemă dacă unul din ei nu are în vedere mântuirea. Dacă celălalt o caută, însă, fiind una cu celălalt „în Hristos și în Biserică”, nu poate să o caute doar pe a sa proprie.
Mă tem ca nu cumva să caute să-și împace conștiința cu motive „canonice”, în care să-și transfere responsabilitatea divorțului.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AGabriela

Dar ferirea de nastere de prunci este un motiv real de divort?

Da. In practica catolica, aceasta ar putea fi o cauza de declarare a nulitatii casatoriei (CIC, canonul 1096). Mai general spus, sotul care, in raspar cu dorinta celuilalt sot, nu doreste copii nu si-a dat consimtamantul informat la casatorie, definita ca uniune intre un barbat si o femeie in vederea nasterii si cresterii copiilor. Avem, deci, consimtamant viciat. Pe de alta parte, trebuie observat ca, de multe ori, este si vina preotului aici, care incheie o astfel de "casatorie" fara sa se asigure ca mirii au inteles ce inseamna casatoria si care este principalul ei scop. Astfel, preotii cedeaza de multe ori prea usor la presiunea mirilor, nasilor, celorlalti nuntasi, care se grabesc, spun ca au facut deja pregatirile de nunta, neintelegand ca pregatirea de casatorie inseamna, de fapt, in primul rand catehizarea sotilor cu privire la Sacramentul Casatoriei si viata in comun.

Eu, daca as fi episcop si as declara nulitatea unei asemenea casatorii in care unul dintre soti nu a inteles rostul casatoriei, m-as interesa cine este presbiterul care a incheiat-o si as cere sa imi descrie cu amanuntul cum face pregatirea mirilor pentru casatorie, de vreme ce ei nu au stiut ce este aceea.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mai general spus, sotul care, in raspar cu dorinta celuilalt sot, nu doreste copii nu si-a dat consimtamantul informat la casatorie, definita ca uniune intre un barbat si o femeie in vederea nasterii si cresterii copiilor. Avem, deci, consimtamant viciat. Pe de alta parte, trebuie observat ca, de multe ori, este si vina preotului aici, care incheie o astfel de "casatorie" fara sa se asigure ca mirii au inteles ce inseamna casatoria si care este principalul ei scop. Astfel, preotii cedeaza de multe ori prea usor la presiunea mirilor, nasilor, celorlalti nuntasi, care se grabesc, spun ca au facut deja pregatirile de nunta, neintelegand ca pregatirea de casatorie inseamna, de fapt, in primul rand catehizarea sotilor cu privire la Sacramentul Casatoriei si viata in comun.

Eu, daca as fi episcop si as declara nulitatea unei asemenea casatorii in care unul dintre soti nu a inteles rostul casatoriei, m-as interesa cine este presbiterul care a incheiat-o si as cere sa imi descrie cu amanuntul cum face pregatirea mirilor pentru casatorie, de vreme ce ei nu au stiut ce este aceea.

De acord întru totul.