Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sarbatori > Sfintii Apostoli Petru si Pavel
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 07.12.2012, 01:11:45
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Si o versiune despre viata Apostolului neamurilor:
http://video.crestinortodox.ro/index...id=PWKw44Dy5Dy
Reply With Quote
  #22  
Vechi 15.12.2012, 00:34:03
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Este evident ca o personalitate precum a Apostolului Neamurilor urma sa fie analizată si comentata îndelungată de oameni din cele mai diverse sfere ale vieții religioase sau măcar intelectuale.Recomandarea de fata subliniază aceasta idee si prin urmare va supun atentiei trei cărți.Prima se numește ,,Sfantului Pavel:Intemeietorul universalismului" scrisa de Alain Badiou,filosof, romancier, dramaturg si activist politic francez.Are o abordare cu care mare majoritate a cititorilor de aici nu sunt obisnuiti dar activismul politic,mai ales cel francez, are o amprenta inconfundabila in abordarea intelectuala,s-ar putea sa nu placa la toată lumea dar surprinde o anumita intelegere modernă ce devine interesantă tocmai prin modul cum se raporteaza la personalitatea si invatatura Apostolului.Cartea aparuse la editura ,,Tact"in seria ,,Angelus Novus".

A doua carte pe lista este ,,Sfantul Pavel"a lui Arthur Darby Nock.Aici este vorba deja de analiza critica din partea unui cadru universitar specializat in istoria religiilor si cu o inclinatie spre studiul vieții si mesajului Apostolului. Comparativ cu francezul diferența este între un cadrul universitar britanic format la Cambridge si un filosof francez imprevizibil,fiecare cu genul sau de abordare.Nock insa nu este genul care sa facă concesii sentimental-religioase in dauna unei analize aproape chirurgicale,asta ca sa știți cam la ce sa va așteptați.Cartea se găsea la editura Herald.

Si la final dar nu la urma ,,Hristos viața noastră:asceza si mistica paulina"scrisa de Mitropolit Nicolae Mladin si apărută la editura Deisis,ediție ingrijita si preferata de Preot Profesor Ioan Ica Senior.Aceasta ultima recomandare poate fi mult mai apropiată de abordarea tradiționale,foarte interesantă,o replica ortodoxa de finete,erudita, la abordarile clasice catolice si protestante.Tocmai de aceea le-am si ales pe acestea trei deși autorul francez cu greu se poate califica ca fiind un catolic tradițional dar am optat pt verva eseistului in dauna unui spirit dogmatic usor arid.

Lectura plăcută pt cei interesați,celor nemulțumiți de recomandare ramanindu-le dreptul democratic de a-l huidui pe compilator,adică pe mine :) Personal francezul m-a surprins dpdv al disponibilitatii de a intra cu o analiza putin mai mult profana intr-un spatiu sacru,la Nock stiam la ce sa ma astept,este un clasic pt o un anumit gen de abordare dar cartea Mitropolitului Mladin mi-a placut foarte mult,foarte vie in abordare,nimic plictisitor,te indeamna spre mai mult studiu prin finetea abordarii si iti lasa in memorie multe aspecte frumos si erudit analizate.Numai bine.

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 15.12.2012 at 01:03:13.
Reply With Quote
  #23  
Vechi 26.12.2012, 20:54:54
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Sensul mortii in raport cu viata din perspectiva Apostolului Pavel: o diagnoza spirituala a ,,Marii Treceri".

Intro: ,,Așadar, putem afirma că ceea ce i-a fost descoperit Apostolului Pavel, legat de sensul morții în raport cu viața, este că viața pământească își capătă sensul ei deplin de-a fi, abia după depășirea momentului morții, eveniment prin care ajunge în faza ei ultimă, eshatologică. Din această perspectivă, moartea nu-i decât un pod, pe care trebuie să trecem dintr-o parte într-alta, sau o poartă, care dincolo de ea, ne deschide priveliștea veșniciei.Ceea ce s-ar impune acum, ca o concluzie finală, se transformă însă într-o întrebare: Suntem pregătiți pentru această mare trecere? Cuvintele Sfântului Antonie cel Mare, care cerea pe patul de moarte, lui Dumnezeu, să-i mai dea încă puțin timp de pocăință, cred că exprimă totul din răspunsul pe care ar trebui să-l dăm."

Articolul poate fi citit aici
Reply With Quote
  #24  
Vechi 17.02.2013, 18:18:10
iana iana is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.04.2008
Locație: romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 553
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit Vezi mesajul
Sensul mortii in raport cu viata din perspectiva Apostolului Pavel: o diagnoza spirituala a ,,Marii Treceri".

Intro: ,,Așadar, putem afirma că ceea ce i-a fost descoperit Apostolului Pavel, legat de sensul morții în raport cu viața, este că viața pământească își capătă sensul ei deplin de-a fi, abia după depășirea momentului morții, eveniment prin care ajunge în faza ei ultimă, eshatologică. Din această perspectivă, moartea nu-i decât un pod, pe care trebuie să trecem dintr-o parte într-alta, sau o poartă, care dincolo de ea, ne deschide priveliștea veșniciei.Ceea ce s-ar impune acum, ca o concluzie finală, se transformă însă într-o întrebare: Suntem pregătiți pentru această mare trecere? Cuvintele Sfântului Antonie cel Mare, care cerea pe patul de moarte, lui Dumnezeu, să-i mai dea încă puțin timp de pocăință, cred că exprimă totul din răspunsul pe care ar trebui să-l dăm."

Articolul poate fi citit aici

Este minunat articolul. Mie si celorlalti care: "nu dorim moartea pentru că ne place viața, pentru că ne iubim casa, familia, opera noastră etc., iar atașamentul față de acestea este, de cele mai multe ori, excesiv" nu ne ramane decat sa ne punem intrebarea: de ce nu suntem pregatiti pentru aceasta mare trecere? Oricum ( din pacate) nu din acelasi motiv pe care-l invoca Sfantul Antonie cel Mare, care mai voia doar timp pentru pocainta.
Am vrut doar sa atrag atentia (ca si dv) asupra articolului. Va multumesc, (spiritele incep, incet,sa se calmeze, nu stiu pana cand).
Reply With Quote
  #25  
Vechi 17.02.2013, 21:57:47
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iana Vezi mesajul
Este minunat articolul. Mie si celorlalti care: "nu dorim moartea pentru că ne place viața, pentru că ne iubim casa, familia, opera noastră etc., iar atașamentul față de acestea este, de cele mai multe ori, excesiv" nu ne ramane decat sa ne punem intrebarea: de ce nu suntem pregatiti pentru aceasta mare trecere? Oricum ( din pacate) nu din acelasi motiv pe care-l invoca Sfantul Antonie cel Mare, care mai voia doar timp pentru pocainta. Am vrut doar sa atrag atentia (ca si dv) asupra articolului. Va multumesc, (spiritele incep, incet,sa se calmeze, nu stiu pana cand).
Ma bucur mult daca lectura acelui frumos articol v-a bucurat sufletul si v-a indemnat poate launtric spre o si mai de durata aprofundare a subiectului tratat,convins fiind ca rod bun va va aduce trairii credintei dvs in fiecare clipa.Daca va mai ingadui Domnul mai am multe de adus despre acest mare apostol,desi nu pot promite cand,micile si nesemnificativele mele postari incercand sa se inscrie intr-o idee a apostolului si anume ca dedicarea in viata crestina este un raspuns la harul si dragostea lui Dumnezeu si nu un mijloc de a-i capta bunavointa cu nevrednice incercari fara corespondent duhovnicesc interior.Numai bine,Dumnezeu sa va calauzeasca pasii.

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 17.02.2013 at 22:00:57.
Reply With Quote
  #26  
Vechi 29.03.2013, 19:08:20
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Imnul dragostei

Cateva ganduri:,,Capitolul 13 din prima Epistolă către Corinteni a fost numit „imnul dragostei”. Iubirea creștină nu este o simplă emoție pasageră, un impuls de moment, ci este o stare și o lucrare. Dragostea este singura ce ne duce către veșnicie, pentru că iubirea cuprinde gândul veșniciei. Cel care iubește nu își pune problema morții, problema despărțirii, ci simte că dragostea ce o poartă persoanei iubite nu poate fi distrusă de nimic și niciodată. Pe de altă parte, atunci când iubești pe cine dorești să îl ai totdeauna aproape, iar în fața lui nu te mai lauzi, nu ții atât de mult la părerea ta, ci devii binevoitor și nu vrei să îl rănești. Iubirea scoate la lumină bunătatea și frumosul. Dintr-un suflet cuprins de răutate și dintr-o viață urâțită de păcate multe, iubirea poate transforma răul în bine și urâtul în frumos, poate schimba suflete și poate reface vieți. De asemenea, iubirea poate ierta foarte mult, poate uita răul și poate șterge nedreptatea suferită. Din aceste motive spunem că iubirea nu se limitează la sentiment, ci ea acționează cu răbdare și bunătate, cu putere multă. Minunatul iubirii se află în orientarea ei, întotdeauna către celălalt, a trăi pentru a bucura pe altul, a trăi din bucuria celui de lângă tine și a nu-l abandona niciodată. Dragostea le suferă pe toate cu multă răbdare, dar și cu multă nădejde, arătând că iubirea acoperă cu tăcere păcatul celuilalt în fața oamenilor, dar nu uită să stea de vorbă cu cel păcătos pentru a-l îndrepta. „Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea”, încheie Sfântul Pavel acest imn al iubirii creștine. Credința este încrederea în Dumnezeu, chiar dacă parcă istoria ne este împotrivă, nădejdea este mișcarea neîncetată către Dumnezeu, iar dragostea este Însuși Dumnezeu, iar prin iubire Îl găsim pe Cel Care este iubire și ne-a iubit cel dintâi. Sfântul Apostol Pavel ne spune în acest capitol că, dincolo de toate darurile, mai mare este Dăruitorul, iar iubirea este putearea care ne transformă, ajutându-ne să fim asemenea Dătătorului."(Ziarul Lumina)

,,Invatatura si viata crestina in intregime se intemeiaza pe dragoste. In acest sens, existenta lumii si a omului nu ne-o putem explica decat in virtutea dragostei dumnezeiesti. De asemenea, marturisim ca Dumnezeu este Iubire avand incredintarea faptului ca El, fiind Treime de Persoane, pe toate le lucreaza cu iubire. Si noi, oamenii, suntem chemati la asemanarea cu Dumnezeu in iubire, adica la a lucra toate manati fiind de puterea dragostei de Dumnezeu si de semeni.Pericopa apostolica aflata in I Cor. 13;1-8, cunoscuta indeobste sub numele Imnul dragostei, se inscrie in randul acelor pasaje biblice care nu sunt "cu anevoie de inteles". Intalnim in Sfanta Scriptura si indeosebi in epistolele Sfantului Apostol Pavel multe pasaje care, fara indoiala, necesita explicatii suplimentare, lamuriri, comentarii. Imnul dragostei insa nu. Citindu-l, nu starneste in mintea noastra intrebari deoarece nu ai cum sa nu constati simplitatea expunerii si totodata evidenta ei.

Imnul dragostei - de ce este citit la Maslu si nu la Cununie? Totusi, un semn de intrebare legat de acest pasaj, are in vedere maniera in care a fost asimilat acesta in cultul crestin. Nu de putine mi-a fost dat sa ma intreb cum de nu si-a aflat locul, Imnul dragostei, in cadrul Tainei Cununiei? De ce Biserica nu a randuit sa le puna inainte tinerilor, inca de la inceputul casatoriei importanta si specificul dragostei asa cum Sfantul Apostol Pavel, ni le prezinta in cunoscutul pasaj? Raspunsul ni-l ofera chiar pericopa apostolica, apartinand tot Sfantului Apostol Pavel, care se citeste in cadrul Tainei Cununiei, Efeseni 5; 20-33, in care se face referire in mod evident la dragostea dintre barbat si femeie, intre sot si sotie, in asociere cu cea dintre Hristos si Biserica: "Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica, si S-a dat pe Sine pentru ea [... ] barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insesi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia pe sine se iubeste. Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, precum si Hristos Biserica".

Toate cele puse pe seama dragostei in Imnul dragostei raman valabile in cazul familiei crestine, numai ca in pasajul din Efeseni ni se arata un aspect particular al dragostei, specific familiei.Regasim insa cunoscutul imn al dragostei in randuiala Tainei Sfantului Maslu, citit in cadrul celui de-al treilea Apostol. Locul in care Biserica a randuit ca Imnul dragostei sa fie citit in cultul divin public ne arata caracterul universal al acestui pasaj, ca unul ce face referire mai ales la dragostea crestina fata de aproapele. Taina Maslului in intregime are un caracter tamaduitor, atat la nivel sufletesc cat si trupesc, de intarire in credinta, nadejde si dragoste. Pericopele apostolice, cele evanghelice, precum si rugaciunile citite, intaresc acest aspect. Dragosta crestina apare aici cu atat mai necesara, in raport cu suferinta si nevoile aproapelui.

In alt Apostol citit la Maslu se spune in acelasi sens: "Fratilor, datori suntem noi, cei tari, sa purtam slabiciunile celor neputinciosi si sa nu cautam placerea noastra; ci fiecare dintre noi sa caute sa placa aproapelui sau, la ce este bine, spre zidire". La ce oare ar putea face referire acel "noi, cei tari" daca nu la taria intru dragoste, credinta si nadejde, la taria statorniciei in virtuti. Iata, asadar, cum Imnul dragostei isi afla locul sau binemeritat in cadrul Sfantului Maslu, ca unul ce pune in evidenta puterea tamaduitoare a dragostei.Nu avem pretentia ca Sfantul Apostol Pavel a spus in aceste opt versete totul despre dragoste. Acest sentiment, despre care aflam tot din Scriptura ca este "cel mai mare", cel mai important, a fost de mii de ani versificat de poeti, cantat de muzicieni, pictat de artisti, explicat de filosofi, fara a fi epuizat. Dragostea este o realitate ce nu poate fi traita si prin urmare nici tratata exhaustiv. Avem insa pretentia ca Sfantul Apostol Pavel a surprins in acest pasaj esenta dragostei.

Daca la inceput spuneam ca Imnul dragostei nu este "cu anevoie de inteles", trebuie sa recunoastem cu sinceritate ca, din pacate, este "cu anevoie de trait". Toti resimtim sub o forma sau alta, in unele imprejurari, putinatatea dragostei in noi fata de ceilalti si in ceilalti fata de noi. De aceea, ar trebui sa citim cat mai des aceasta marturie despre dragoste a Sfantului Apostol Pavel. Ba chiar sa o invatam pe de rost, rostind-o ca pe o rugaciune in toate momentele in care constientizam ca am cazut din adevarata dragoste.Insa, cel mai important, este faptul ca Imnul dragostei nu trebuie sa ramana numai un reper pentru noi, numai "cuvintele Apostolului Pavel", ci sa devina propriile noastre cuvinte, propria noastra marturie izvorata din adancul inimii:

De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.Dragostea nu cade niciodata"(autor:Radu Alexandru, sursa crestinortodox.ro)

Mai puteti citi si ,,Despre dragoste-virtute teologica"

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 29.03.2013 at 19:52:34.
Reply With Quote
  #27  
Vechi 06.05.2013, 21:22:05
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

,,Tmpul care ramane: un comentariu al Epistolei catre romani" de Giorgio Agamben.Scurt extras din carte:

,,Ceea ce Pavel spune intr-un pasaj extraordinar constituie poate definitia cea mai riguroasa pe care el a dat-o vietii mesianice ( I Corinteni 7:29-32): "Aceasta apoi spun,fratilor,timpul s-a contractat;restul este pentru cei care au femeie ca neavand (hos me)sa fie si cei ce plang ca neplangand si cei ce se bucura ca nebucurandu-se,cei ce cumpara ca neposedand,si cei ce se folosesc de lume ca neprofitand.Trece de fapt figura acestei lumi.Vreau ca sa fiti fara grija".Hos me ,,ca neavand": aceasta este formula vietii mesianice si sensul ultim al lui klesis.Vocatia cheama la nimic si catre nicaieri: din acest motiv ea poate coincide cu cobditia factica in care fiecare se gaseste chemat; dar tocmai din acest motiv ea o revoca de la un capat la celalalt.Vocatia mesianica este revocarea oricarei vocatii.In acest sens ea defineste unica vocatie care mi-se pare acceptabila.In fond ce anume este o vocatie daca nu revocarea oricarei vocatii factice concrete?Desigur,nu este vorba de a substitui o vocatie mai adevarata uneia mai putin autentice: in numele a ce putem decide in favoarea uneia mai mult decat in favoarea alteia?Nu,vocatia cheama vocatia insasi,este ca o urgenta care o lucreaza si o sapa din interior,o anihileaza in gestul insusi prin care se mentine in ea,salasuieste in ea.Aceasta-si nimic mai putin decat aceasta-inseamna a avea o vocatie,a trai in klesis-ul mesianic".

Cartea filosofului italian a aparut in colectia ,,Angelus novus".
Reply With Quote
  #28  
Vechi 08.05.2013, 00:19:41
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit Vezi mesajul
,,Tmpul care ramane: un comentariu al Epistolei catre romani" de Giorgio Agamben.Scurt extras din carte:

,,Ceea ce Pavel spune intr-un pasaj extraordinar constituie poate definitia cea mai riguroasa pe care el a dat-o vietii mesianice ( I Corinteni 7:29-32): "Aceasta apoi spun,fratilor,timpul s-a contractat;restul este pentru cei care au femeie ca neavand (hos me)sa fie si cei ce plang ca neplangand si cei ce se bucura ca nebucurandu-se,cei ce cumpara ca neposedand,si cei ce se folosesc de lume ca neprofitand.Trece de fapt figura acestei lumi.Vreau ca sa fiti fara grija".Hos me ,,ca neavand": aceasta este formula vietii mesianice si sensul ultim al lui klesis.Vocatia cheama la nimic si catre nicaieri: din acest motiv ea poate coincide cu cobditia factica in care fiecare se gaseste chemat; dar tocmai din acest motiv ea o revoca de la un capat la celalalt.Vocatia mesianica este revocarea oricarei vocatii.In acest sens ea defineste unica vocatie care mi-se pare acceptabila.In fond ce anume este o vocatie daca nu revocarea oricarei vocatii factice concrete?Desigur,nu este vorba de a substitui o vocatie mai adevarata uneia mai putin autentice: in numele a ce putem decide in favoarea uneia mai mult decat in favoarea alteia?Nu,vocatia cheama vocatia insasi,este ca o urgenta care o lucreaza si o sapa din interior,o anihileaza in gestul insusi prin care se mentine in ea,salasuieste in ea.Aceasta-si nimic mai putin decat aceasta-inseamna a avea o vocatie,a trai in klesis-ul mesianic".

Cartea filosofului italian a aparut in colectia ,,Angelus novus".
Textul îmi pare foarte concentrat. Pesemne sunt eu prea diluat...:)
Vrei să dezvolți (să faci mai accesibil) un pic, te rog, mai la firul ierbii?...
Cu recunoștință frățească, îți mulțumesc!

Last edited by cezar_ioan; 08.05.2013 at 00:22:50.
Reply With Quote
  #29  
Vechi 08.05.2013, 08:56:43
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Sigur Ioan,desi lucrurile nu sunt simple insa daca patrundem esenta o perspectiva profunda se deschide in fata mintii.Sa nu uitam ca Apostolul Pavel a avut,fie si doar omenesc vorbind,o capacitate intelectuala greu de pus in comparatie cu altceva si in plus traducerile textului respectiv din I Corinteni nu surprind toate nuantele din textul original,de aici si mari probleme de intelegere.Despre ce este vorba,ca sa explic in cuvintele sale,observatia lui Agamben.

Termenul ,,hos me" este un termen tehnic al vocabularului paulinic iar particula ,,hos"indeplineste,in sinoptice,o functie importanta,de obicei introduce o comparatie mesianica,de exemplu in Matei 18:3 ,,daca nu va veti face ca niste copilasi" (hos ta paidia).Acest ,,hos me" la Pavel este ca un fel de atractor de tip special,el nu asipira,cand este folosit,campul semantic al unui concept in directia altui concept,ci in mod genial folosit el pune conceptul in tensiune cu el insusi in forma lui ,,ca si cum nu".De exemplu:cei care plang ca si cum n-ar plange.Prin urmare tensiunea mesianica nu se indreapta spre altundeva si nici nu se epuizeaza in indiferenta dintre ceva si opusul sau.Apostolul nu spune ,,cei care plang ca si cum ar rade" si nici ,,cei care plang ca si cei care nu plang".Tensiunea mesianica genereaza o unde de soc in chiar fiinta in sine,apostolul spune ,,cei care plang ca si cum n-ar plange".

Conform principiului acestui klesis mesianic o conditie factica este pusa in relatie cu ea insasi-plansul este pus in tensiune cu plansul,bucuria cu bucuria-fiind in acest mod revocate dar fara a li-se altera forma.De aceea pasajul paulinic in legatura cu ,,hos me" se incheie cu ,,paragei gar to schema tou kosmou toutou" (I Corinteni 7:31)adica ,,trece de fapt figura,modul de a fi al acestei lumi"punand fiecare lucru in tensiune cu el insusi ,,ca si cum nu",mesianicul nu sterge chipul lumii,ci il face sa treaca,ii pregateste sfarsitul.El nu este un alt chip,o alta lume,este trecerea chipului acestei lumi.

In Ecleziastul exista un termen tehnic ebraic ,,qoelet"care separa timpii pe care Pavel ii uneste ,,plansul isi are vremea lui si rasul isi are vremea lui..".Pavel defineste conditia mesianica pur si simplu suprapunand,prin intermediul lui ,,hos me" timpii pe care ,,qoelet"ii separa.In esenta este vorba de o intrezarire a acelui tainic si incredibil mecanism de trecere al acestei lumi,timpul mesianica contracta,pune in tensiune,genereaza efecte,cumva,desi departat,seamana cu tensiunea dintr-o fuziune nucleara,insa ii depaseste cu mult intensitatea,aici vorbim de mecanismul divin de a trece chipul acestei lumi in apropierea instaurarii depline a Imparatiei.Si ca orice mecanism divin pare doar o mica samanta neajutorata in aparenta dar klesis-ul din samanta ascunde de fapt puterea lui Dumnezeu.Ramai fara cuvinte cand doar incepi sa intrezaresti acest mecanism.

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 08.05.2013 at 09:00:18.
Reply With Quote
  #30  
Vechi 08.05.2013, 10:26:02
Ivanacristescu Ivanacristescu is offline
Member
 
Data înregistrării: 07.05.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 92
Implicit Dialog,contrazicere

Citat:
În prealabil postat de iustin10 Vezi mesajul
:) Ei,chiar credeti ca are cineva in intentie sa se contrazica pe tema ap Pavel sau a gandirii patristice. Macar si cum ziceti,cine s-ar putea lua la trinta cu un sfant ?
Dialogul mai are si alte sensuri decat a critica.El poate fi o calauza buna spre cunoastere ,pentru toate partile implicate. Pentru ca fiecare spune ce intelege si astfel fiecare se poate cunoaste pe sine si pe celalalt.
Sa nu fiu inteles gresit ! Nu ma refer aici ca trebuie sa urmam mereu opiniile sf parinti,si sa ne cunoastem nimicnicia
Dar acest fel de topicuri nu au rol de contraziceri,ci doar de cunoastere ,si aici ,ar fi ideal sa existe dialog. Ce ai inteles iu,ce am inteles eu...ar fi o abordare care ar putea astfel sa inlocuiasca spiritul mult prea bataios uneori de pe forum
Am citit,asa ca ..opinez:
Nu e nimic rau in faptul de a fi contrazis.Atunci cind toata lumea-i de acord cu tine(mine/el/ea),ceva nu-i in ordine!!! Si da ,ar fi ideal sa existe dialog.Asa cum bine ai punctat,exista pe forumuri,si cu precadere pe acesta,cu nume pompos altfel,in care daca unii dintre noi,ne-am afla fata catre fata,ne-am sparge urgent capetele.Si..pentru ce? Doar pentru o diferenta de ..opinii!! Tu tii cu Pavel,eu cu Petru...Eu nu-l iubesc pe patriarh,tu il adori...asa ca ,eu n-am dreptul sa zic ceva impotriva lui ca ma craaaapi!!! Tii,ce mai balamuc!Si asta ,pe CR ORT!!!HRISTOS a INVIAT!!!,oameni buni.Nu mai trageti!!! Va iubesc neconditionat! Ma iertati ca-m intrat ca musca-n laptele vostru!...
toata darea ce buna,,de la Dumnezeu este,de la Parintele Luminilor! sa fiti in LUMINA lui Hristos,Celui Inviat!
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Apostolul iubirii Carmen FUNIERU Moaste 12 18.05.2013 22:48:25
Apostolul Petru si evanghelia atribuita lui alyna26 Biserica Romano-Catolica 4 25.09.2011 15:24:21
Apostolul Luca a pictat icoane spre_rasarit Generalitati 17 09.08.2011 15:49:36
Apostolul Toma - un indoielnic? costel Generalitati 20 03.05.2011 17:08:48
Sfantul Andrei - Apostolul romanilor Dumitru calin Intrebari utilizatori 0 01.12.2010 00:12:15