Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Pocainta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #751  
Vechi 25.05.2014, 21:46:38
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.978
Implicit

Spuneau părinții că era într-un sat unul care postea mult, încât se chema numele lui postitorul. Și auzind avva Zinon de dânsul, l-a chemat pe el; iar el s-a dus cu bucurie. Și rugându-se ei, au șezut. Deci a început bătrânul să lucreze tăcând, iar postitorul neaflând să vorbească cu dânsul, a început să se supere de trândăvie. Și a zis bătrânului: roagă-te pentru mine, avvo, că voi să mă duc! Zis-a lui bătrânul: pentru ce? Iar el răspunzând, a zis: căci inima mea arzând este și nu știu ce are. Căci când eram în sat, până seara posteam și niciodată așa nu mi s-a făcut. Zis-a lui bătrânul: în sat te hrăneai din urechile tale. Ci mergi de acum și mănâncă la ceasul al nouălea! Și orice faci, întru ascuns fă. Și cum a început să facă, cu necaz a așteptat ceasul al nouălea, și ziceau cei ce-l știau pe el, că postitorul s-a îndrăcit și venind el, a spus bătrânului toate. Iar el i-a zis lui: această cale este după Dumnezeu.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #752  
Vechi 25.05.2014, 21:53:38
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.978
Implicit



Zilnic, o fetiță mergea și venea de la școală. Deși în acea dimineață vremea era pusă sub semnul întrebării și se formau nori, ea și-a parcurs zilnicul drum spre școala elementară. Pe măsură ce după-amiaza înainta, vânturile s-au stârnit împreună cu tunete și fulgere. Mama fetiței a devenit îngrijorată de faptul că fiicei sale i-ar putea fi frică în timp ce vine acasă de la școală, și s-a temut că furtuna electrică i-ar putea vătăma copila.

În urma vuietului de tunete, fulgerele, precum o sabie de flăcări, tăiau zarea. Plină de îngrijorare, mama a intrat rapid în mașină și a condus de-a lungul rutei spre școala copilei sale. Făcând asta, și-a văzut fetița mergând, însă, la fiecare fulger, fetița se oprea, privea în sus și zâmbea. Altul și altul urmau rapid, iar fetița, la fiecare fulger, privea la lumină și zâmbea.

Când mama a ajuns cu mașina lângă fetiță, a deschis geamul și a strigat-o: “Ce faci? De ce te tot oprești?”

Copila a răspuns: “Încerc să arăt drăguță, Dumnezeu continuă să îmi facă poze.”

Fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze în furtunile cu care te confrunți în calea ta! Și nu uita să le zâmbești!



Râd și dansez în ploaia vieții. Bucuria și tristețea sunt molipsitoare. Caut din toată inima bucuria de a fi, nu bucuria de a avea! Cine a cunoscut măcar o dată pe Dumnezeu nu mai poate fi trist!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #753  
Vechi 29.05.2014, 22:20:09
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.978
Implicit Rugăciunea

Grișa învăța foarte bine, însă era destul de egoist, dorind să fie cel mai bun elev din clasă. Cu puțin timp în urmă, în clasa lor venise un coleg nou, care, spre marea nemulțumire a lui Grișa, era eminent! Atunci când răspundea noul său coleg, Grișa nu-și mai găsea locul pe scaun, atât de mult își dorea ca băiețelul să facă vreo greșeală. Odată, la ora de matematică, Grișa fu chemat la tablă, pentru a demonstra o formulă nouă. Ca de obicei, el răspunse de nota zece și își luă o grijă. Grișa știa că la matematică avea doar note de zece și, considerând în sinea sa că, dacă astăzi fusese chemat la tablă, mâine învățătoarea nu îl va mai întreba, el nu mai învăță tema nouă pentru acasă.
A doua zi, tot la lecția de matematică, învățătoarea îl chemă pe colegul său eminent la tablă.
Băiețelul răspundea încrezător, iar Grișa se uita insistent la el și șoptea în sinea sa: „Ei, haide greșește ceva, greșește!"
Însă colegul său continua să vorbească fără să se oprească. Ascultându-l, Grișa începu să Îl roage pe Dumnezeu: „Doamne, rânduiește, te rog, așa încât căposul de el să greșească ceva! Doamne Dumnezeule, Tu doar ești atotputernic! Rânduiește, te rog, ca învățătoarea să-i pună nota cinci sau, cel mai bine, nota patru pentru răspunsul său!"
Și, chiar în acel moment, „o minune" se întâmplă! Colegul său într-adevăr se opri din discurs, uitând ceva. Se emoționase și încetase să mai vorbească. Profesoara, văzându-l îngândurat, i se adresă lui Grișa:
- Ei, eminentule, amintește-i te rog colegului tău ceea ce a uitat!
Auzind-o, „eroul nostru" își pierdu graiul.
- Ei, haide, eminentule, du-te la tablă!
Grișa se înroși până în vârful urechilor, încât nici nu mai era în stare să se ridice din bancă.
- Ce-i cu tine? Nu ai învățat tema pentru acasă?
Băiețelul își lăsă capul în jos.
- Dă-mi carnetul, te rog!, spuse învățătoarea, supărată.
Și, peste o clipă, Grișa văzu în carnetul său nota patru, atât de mare, încât ieșea din spațiul destinat semnăturii învățătoarei!
Întorcându-se spre casă, Grișa cugeta necăjit în sinea sa: „Doamne, de ce oare le-ai rânduit pe toate așa? Doar eu Te rugasem să-i pui nota patru colegului meu, nu mie... Și acum, ce mă fac? La sfârșitul trimestrului n-am cum să mai obțin nota zece! Mama se va îngrijora, iar tatăl meu mă va certa. Doamne Dumnezeule, doar Tu ne Înveți pe noi: Cereți și vi se va da (Mt 7,7).”
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #754  
Vechi 11.06.2014, 20:45:45
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.978
Implicit

Într-o școală de la marginea unui oraș era un profesor foarte iubit de copii. Totdeauna el avea grijă de toți elevii, încercând să-i învețe cât mai multe. Dar, într-o zi, copiii au observat că unul dintre colegii lor fură și l-au pârât imediat profesorului. Acesta însă nu l-a pedepsit pe făptaș. După câteva zile, hoțul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de această dată, domnul profesor nu l-a pedepsit. Când același lucru s-a întâmplat și a treia oară, câțiva băieți s-au dus la profesor să se plângă și i-au spus: „Acest coleg al nostru fură mereu. Nu este bine ceea ce se întâmplă și vă rugăm să-l dați imediat afară din școală, altfel plecăm noi“. „N-am să-l dau afară. Dacă vreți, puteți pleca toți, dar el rămâne“. „Domnule profesor, dar cum este posibil să renunțați atât de ușor la noi toți, care v-am ascultat mereu?“ Privindu-i cu blândețe, profesorul le-a explicat elevilor săi, atât de mirați de această neașteptată situație: „Voi știți deja ce e bine și ce e rău. Dacă ați pleca în lume, cu siguranță că ați ști cum să vă purtați, nici nu mă îndoiesc! Dacă însă el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face? Asta de ce nu v-ați întrebat? De ce v-ați gândit doar la voi? Credeți că dacă o să-l dau afară va fi mai bun? Dacă aici, între noi, el nu știe cum e bine să te porți, ce va face el în lume? Așa că, indiferent dacă voi rămâneți sau plecați, el va sta în continuare aici, iar eu voi avea grijă să se schimbe și să devină un om bun. Iar atunci când va dori și el acest lucru, cu siguranță că dintr-un hoț ocolit de colegi va deveni un copil apreciat și iubit de toți cei din jurul său“. Când a aflat despre cele petrecute, impresionat de bunătatea profesorului său, băiețelul, care până atunci furase și le pricinuise atâtea necazuri celor din jurul său, a promis că se lasă de furat. Și s-a ținut de cuvânt, fiindcă - așa cum spusese și domnul profesor - de data aceasta el era cel care dorea din tot sufletul să fie mai bun.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #755  
Vechi 11.06.2014, 20:47:50
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.978
Implicit

Un tânăr monah dintr-o mănăstire aflată în munți era foarte irascibil aproape tot timpul. Se supăra extrem de repede, din orice nimic. Deși implora neîncetat mila lui Dumnezeu ca să îl scape de iritare, de fiecare dată când se ridica de la rugăciune, se mânia din nou pe frați. Voia chiar să plece să se sihăstrească pentru a scăpa de neplăcerile conviețuirii cu frații întru nevoință. La un moment dat, îndrăzni să-I spună lui Dumnezeu: „Doamne, nu Te-am rugat eu să mă scapi de iritare? De ce mă lași să mă cert cu frații așa de des?“
Atunci Dumnezeu i-a răspuns: „Cum vrei tu să exersezi refuzul supărării pe altul fără a avea ocazia de a locui împreună cu el? Nu Mi-ai spus tu să te scap de irascibilitate? Asta am și făcut. Ți-am trimis mereu pe cineva ca să ai ocazia să nu te superi pe el chiar dacă îți va oferi motive pentru aceasta. Dacă vei fugi de oameni, nu vei putea niciodată să-ți probezi stăpânirea de sine. Doar vei masca lipsa ta de patimi, care vor reveni imediat ce vei locui într-o comunitate, și nu în pustie. Crezi că poți să înveți să înoți într-un bazin fără apă? E imposibil. La fel este și cu răspunsul Meu la rugăciunile tale. Ține minte că numai tu ești stăpân pe reacțiile tale“.
Atunci călugărul s-a luminat și până la sfârșitul vieții și-a spus mereu: „Mă supăr doar atunci când vreau eu“. Și așa a scăpat de iritare.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #756  
Vechi 11.06.2014, 20:58:20
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.978
Implicit

În viață, ca oameni, nu putem să nu greșim, spunea arhimandritul Sofronie Saharov. Și uneori greșelile pot fi mici, dar pot fi și mari. Important este să nu ținem minte răul și să iertăm. Doar așa Dumnezeu va rămâne în sufletele noastre și vom primi și noi, la rândul nostru, iertarea tămăduitoare.
Un țăran mânios pe copiii vecinului care se jucau cu mingea în curtea lui a adus un dulău care să țină copiii departe de proprietatea sa. Ideea a funcționat. Copiii o răriseră cu joaca în preajma câinelui care lătra la ei ori de câte ori se apropiau de el. Dar, într-o zi, mingea șutată de un băiat a zburat chiar lângă cotețul dulăului, iar o fetiță care nu pricepea primejdia ce o pândea s-a dus să o recupereze. Câinele a omorât-o, iar vecinii, și chiar întregul oraș, au fost așa de indignați, încât s-au unit și au refuzat să mai aibă vreo legătură cu proprietarul câinelui. Pur și simplu, când acesta mergea la magazin să cumpere mâncare sau alte lucruri, era refuzat. Omul ajunsese în mizerie și se îmbolnăvise. Atunci, tatăl fetiței pe care o omorâse dulăul a intrat în casa celui părăsit de toți cu un coș mare plin de mâncare. Bolnavului nu-i venea să creadă. Doar din pricina lui fetița murise. A strigat către vecinul său: „Doamne Dumnezeule, de ce faci tocmai tu aceasta pentru mine?“ Tatăl copilei moarte a răspuns: „O fac ca să-l păstrez pe Dumnezeu viu în mine!“
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #757  
Vechi 12.06.2014, 20:31:38
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.978
Implicit

Un bătrân locuia împreună cu fiul și cu nora sa, care aveau un băiețel de 4 ani. Mâinile celui vârstnic tremurau tot timpul, ochii îi erau încețoșați, iar pașii ușor împleticiți. Întreaga familie mânca împreună la aceeași masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului și vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură. Boabele de mazăre sau de fasole i se rostogoleau din lingură pe covor, iar când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din ea se vărsa pe fața de masă. Fiul și soția lui se simțeau tot mai iritați de neajutorarea bătrânului. Până într-o zi când a fost luată o hotărâre.
„Trebuie să facem ceva cu bunicu', a spus băiatul omului neputincios. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe resturi de mâncare și să curăț după fiecare masă covorul! Tata va mânca de acum încolo la o măsuță într-un colț al bucătăriei, după ușă.“ Zis și făcut. Acolo a fost mutat bunicul care mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei din sufragerie. Și pentru că bătrânul reușise să spargă câteva farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.
Uneori, când se uitau în direcția bătrânului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiți și triști. Singur, după ușă, omul își mânca bucățica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul și nora lui le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculița pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băiețelul lor, de 4 ani, se uita când la bunicul, când la mămica și la tăticul lui, fără să spună un singur cuvânt…
Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatăl băiatului a observat că acesta meșterea ceva în camera lui. S-a apropiat și a văzut că micuțul încerca să cioplească o bucată de lemn. „Ce faci tu acolo?“, l-a întrebat tatăl. Băiețelul și-a ridicat ochii mari spre părintele său și i-a răspuns cu blândețe: „O, am treabă. Vreau să fac un blid ca al bunicului. Un blid din lemn, din care să mănânci tu și mami atunci când eu o să cresc mare…“ Copilul a zâmbit, apoi s-a întors la treaba lui.
De data aceasta a fost rândul părinților să rămână fără cuvinte. O liniște apăsătoare s-a așternut în cameră. Și lacrimi mari au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii pe care se citea rușinea. Nici un cuvânt nu rosteau, domnea deplina tăcere, dar amândoi știau ce au de făcut.
În seara aceea, fiul și-a luat de mână tatăl vârstnic și l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicul urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie, în seara aceea și în fiecare seară de atunci înainte, până la sfârșitul zilelor lui. De atunci, nici fiul, nici nora bătrânului nu au mai fost deranjați dacă se vărsa din lapte pe fața de masă sau dacă mai cădea vreo furculiță plină de mâncare pe covorul sufrageriei…
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #758  
Vechi 13.06.2014, 22:01:53
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.978
Implicit

Într-una din povestirile sale, Tolstoi relatează că un tânăr nemulțumit de viața sa se plângea că Dumnezeu nu i-a dat nici un dar, adică nici un talant. Dumnezeu cel bun, zicea el, împarte la toți fel de fel de daruri și numai mie nu mi-a dat nimic. Cum aș putea să fiu mulțumit în viață dacă nu am primit nimic?
Un înțelept, auzind cuvintele rostite de tânăr, îi spuse:
Crezi că ești sărac? Da, a răspuns tânărul, nu am de nici-unele.
Dar sănătos ești? Da, pot fi chiar mândru de puterea și tinerețea mea.
Înțeleptul apucă atunci mâna dreaptă a omului nemulțumit și-i zise: Ai vrea să-ți dai mâna aceasta pentru zece mii de lei? Nu, negreșit că nu. Dar mâna stângă? Ferească Dumnezeu. Atunci ochii, pentru un milion de lei? Nu mi-aș da un singur ochi pentru nimic în lume.
Ei, vezi, zise bătrânul înțelept. Vezi ce bogăție de daruri ți-a dat Dumnezeu? Și mai îndrăznești să te mai plângi că n-ai nimic.
Abia atunci tânărul și-a dat seama cât de înzestrat era ca să-și poată câștiga existența și să fie mulțumit de viață.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #759  
Vechi 14.06.2014, 22:08:16
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.978
Implicit

Pe scara durității materialelor există două minerale care, deși au în componență același element chimic, carbonul, se află la maximă distanță unul față de celălalt. Nu știu dacă ați ghicit care sunt cele două. Este vorba de grafit și de diamant.
Grafitul are pe scara alcătuită de mineralogul austriac Carl Friedrich Christian Mohs locul cel mai de jos ca duritate, notat cu cifra 1.
Diamantul este în vârful ierarhiei, cu nota 10.
Ce face diferența între cele două minerale? Diamantul este asemenea grafitului, o bucată de cărbune care însă a fost supusă la temperaturi și presiuni foarte mari. Cele mai frumoase și valoroase diamante se află la 150 km în adâncul pământului, pe când grafitul se poate exploata și în cariere de suprafață.
Grafitul este așa de moale, încât lasă urme pe hârtie și clivează, adică se desface în plăci sau lame cu suprafețe plane. De altfel, numele de grafit vine din limba greacă, de la un verb care înseamnă a scrie. Diamantul lasă altfel de urme. Cu el se poate tăia foarte ușor chiar sticla.
Grafitul nu are o structură moleculară ordonată, ci amorfă, diamantul însă are o structură cubică foarte solidă, care-i conferă stabilitate.
Dar nu voiam să vă țin un curs de mineralogie. Ci doar să vedem că asemenea acestor două minerale cu componență identică suntem și noi, oamenii. Toți avem un trup și suntem un suflet. Dar cât de diferite sunt sufletele noastre între ele… Diamantul, dacă putem spune așa, este un cărbune care a suferit. La fel și oamenii, devin prețioși în ochii lui Dumnezeu atunci când practică virtuțile până la măsura eroismului. Să luăm exemplul răbdării. Cum am putea dobândi răbdare dacă nu am întâlni multe situații care ne pun la încercare? Doar așa vom putea ajunge la un grad înalt al puterii de a îndura. Sau cum am putea deveni curajoși dacă nu am fi puși în situații care cer o îndrăzneală extremă? Este aproape cu neputință să te înalți și să sporești duhovnicește fără a face mari sacrificii și a suporta multă durere, adică tot ceea ce Hristos a numit Cruce. Poate că trecem chiar acum printr-o perioadă grea. Și ne întrebăm dacă putem rezista. Ne vine să strigăm: „Doamne, pune-i odată capăt!“ Dar să ne amintim că așa cum diamantele iau naștere din carbonul aflat sub presiunea enormă a mii de tone de pământ, la fel și Dumnezeu permite caracterelor noastre să se formeze sub presiunea încercărilor și a necazurilor.(după o povestire din vol. „Vitamine duhovnicești“, Anthony M. Coniaris )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #760  
Vechi 14.06.2014, 23:26:54
oaie_cugetatoare oaie_cugetatoare is offline
Banned
 
Data înregistrării: 31.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.297
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Dar nu voiam să vă țin un curs de mineralogie.
Pai nici nu ai tinut.Tine-ai un curs de stiinta materialelor daca incepai astfel:
Diamantul este o structura ce cristalizeaza in sistem CFC(cub cu fetze
centrate), in care fiecare atom este situat la o distanta de
"a x (radical din 3) /4 ", unde a=constanta retelei cristaline.
Graiftul este o structura ce cristalizeaza in sistemul HC(hexagonal compact)
Diferenta dintre diamant si graiftul o consta atat sistemul de cristalizare
cat si numarul planelor de clivaj existent in structura retelei cristaline
a fiecaruia.Planurile de alunecare din sistemul CFC au cea mai mare densitate
atomica, de aici fortele inter-atomice fiind cele mai mari=> structura CFC
are cea mai mare duritate, avand 4 familii de plane octaedrice de alunecare.

Cam asa ar suna o introducere curs de mineralogie.In fine la mine s-a chemat stiinta materialelor.

Last edited by oaie_cugetatoare; 14.06.2014 at 23:29:07.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Povesti cu talc silverstar Generalitati 500 22.03.2015 19:01:38
Despre rugaciunea continua ( o povestioara cu tâlc ) cristiboss56 Rugaciuni 10 25.10.2010 23:21:27
Violonistul - o poveste cu talc costel Generalitati 2 25.09.2009 15:35:42