PENTICOSTARUL sau raiul anului

[Mihailc]

”Ziua Învierii popoare să ne luminăm! Paștile Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi cei ce cântăm cântare de biruință.
Să ne curățim simțirile și să vedem pe Hristos strălucind cu lumina neapropiată a Învierii. Și, cântându-I cântare de biruință, luminat să-L auzim zicând: Bucurați-vă!
Cerurile după cuviință să se veselească și pământul să se bucure. Și să prăznuim toată lumea văzută și nevăzută, că s-a sculat Hristos, Bucuria cea veșnică” (Catavasiile Învierii)



http://www.youtube.com/watch?v=Due0P...eature=related

”Numim sărbătoarea de azi Paşti, după cuvântul care în vechiul grai evreiesc însemnează trecere; fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus, la început, lumea dintru nefiinţă întru fiinţă. În această zi smulgând Dumnezeu pe poporul israelitean din mâna Faraonului, l-a trecut prin Marea Roşie şi tot în această zi, S-a pogorât din ceruri şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei. Iar acum, smulgând tot neamul omenesc din legăturile iadului, l-a suit la cer şi l-a adus iarăşi la vechea vrednicie a nemuririi. Dar pogorându-Se la iad Domnul, nu a înviat pe toţi câţi erau acolo, ci numai pe cei care au voit să creadă în El; şi sufletele sfinţilor din veac, ţinute cu sila de iad, le-a slobozit şi a dăruit tuturor putinţa să se urce la ceruri. Drept aceasta, bucurându-ne peste fire, prăznuim, cu strălucire, Învierea, închipuind bucuria cu care s-a îmbogăţit firea noastră prin îndurarea milostivirilor lui Dumnezeu. De asemenea, dându-ne unul altuia obişnuita sărutare de Înviere, prăznuim şi risipirea vrajbei, arătând prin aceasta unirea noastră cu Dumnezeu şi cu îngerii Săi.” (Sinaxarul Utreniei Învierii part I)