De ce crezi in Dumnezeu ?

De ce cred in Dumnezeu? Pentru ca El aproape ca m-a luat de manuta si mi-a aratat ca exista. Intamplari vesele si triste, chiar si dramatice, in perfecta legatura cu increderea pe care I-o acordam in momentul respectiv ma faceau sa exclud ipoteza unor coincidente repetate. Mi-am dorit de mica sa ma ocroteasca Maica Domnului, iar atunci cand gandul imi zbura prin alte parti, Maica Domnului m-a ocrotit eliminand multe obstacole care m-ar fi putut face sa ma indepartez de Dumnezeu.

De fapt chiar ma rugam sa nu-mi ajute Dumnezeu daca ceea voiam sa fac nu era bun. Apoi uitam, greseam si plangeam. Am plans mult de pomana pana cand am inteles purtarea de grija a Maicii Domnului. M-au ajutat si cartile duhovnicesti pe care le-am citit si cativa duhovnici sa lupt cu mine insami. Simteam cum Dumnezeu imi scotea in cale cate o carte ori cate un om induhovnicit si astfel gaseam raspunsul la problemele ce ma framantau.

Fericirea cea adevarata deriva din credinta, nu din implinirile pe plan lumesc. Iar cine o afla stie cat pretuieste! Acela uraste din inima pacatul ca sa nu-L supere pe Dumnezeu. De fapt scopul credintei noastre este mantuirea si dobandirea Duhului Sfant. Cine-L dobandeste simte ca-i arde pieptul de fericire, iar necazurile care ii fac nefericiti pe cei necredinciosi i se par mici si neinsemnate.

In timp ce unii necredinciosi cad in deznadejde chiar in fata unui necaz marunt, credinciosii se roaga, acceptand voia lui Dumnezeu. Cate sinucideri s-au datorat unor motive minore, unor capcane dracesti de care un crestin adevarat ar fi ras pur si simplu? Crestinul are un aliat in toate, caci spune ,,Domnul este intarirea mea!" Necredinciosul nu are pe nimeni, saracul, si crede ca gandurile rele care-i vin in cap sunt ale sale. N-are cum sa vada ca-si bate joc dracul de el. Caci daca nu e cu Dumnezeu e cu satana. Daca e trufas zice ca trufia ii apartine si nu vede ca face voia celui rau.

[Dex53]

În prealabil postat de Anca-Miha

Banuiesc, ca DEX se afla pe acest forum pentru a gasi niste raspunsuri. Trimitandu-l de aici, pleaca neimbogatit; lasandu-l sa stea poate va gasi raspunsurile cautate.


La prima intrebare nu-ti raspund, ci te las pe tine sa gasesti raspunsul, astfel: iei un pumn de orez si arunci boabele de orez pe masa de atatea ori, pana cand reusesti sa formezi o figura geometrica, aruncand boabele absolut la intamplare. Daca acest lucru nu se poate realiza la intamplare, atunci trebuie sa crezi ca exista un Creator, care a facut legi fizice, care ordoneaza materia; si uitandu-te la creatiile Sale, natura, omul, animalele si toate celelalte, trebuie sa recunoastem ca nimic nu s-a nascut accidental, ci din voia cuiva. Cine, altul, decat Dumnezeu.
Nu lua drept bun ceea ce scriu eu aici, ci experimenteaza o vreme cu pumnul de orez; apoi treci la un pumn de faina, caci atomii sunt mult mai mici decat bobul de faina macinata.


Nu ne-ai spus din ce motiv i-a pedepsit astfel pe egipteni. Poate astfel vei gasi si raspunsul de ce a procedat asa. Oare nu oamenii sunt cei, care provoaca prin faptele lor?!? Dumnezeu ne iubeste si nu ne-ar pedepsi, daca nu ar fi pentru indreptarea si mantuirea noastra.
Nimic din ce face Dumnezeul Treimic, care sa fie malefic, caci este un Dumnezeu al Iubirii si al Milei.


Daca nu a gresit cu nimic, de ce sa ne ceara iertare? Dar noi care gresim in fiece clipa, nu e normal sa ne cerem noi iertare de la Dumnezeu?

1) corect. chiar daca consider ca am o vedere destul de buna asupra a lumii inconjuratoare, nu pot afirma ca detin un adevara absolut. de acea sunt curios de ce anumite religii sustin ca ele intr-adevar acest tip de adevar. am citit biblia, am citit carti ortodoxe (de curand am citit Vamile Vazduhului) deci am o idee zic eu cat de cat formata legata de aceasta religie. insa s-ar putea totusi sa ma insel in anumite privinte, de acea consider ca dialogul cu niste crestini practicanti ma poate edifica. proape intotdeauna omenirea a progresat prin dialog, nu prin violenta sau indiferenta.

2) spui ca privind creatia lui Dumnezeu realizam ca totul este rezultatul creatiei sale. ce dovezi aduci in afara de Biblie. sigur ca alternativ (adica evolutia) nu este perfecta, se descopera permanent noi dovezi care sa o sustina, dar si noi problema care o infirma.( orice dovada fie pro sau contra evolutiei este supusa timp de mai multi ani examinarii si demonstratiilor) pana la urma evolutia este singura teorie viabila (chiar daca nu este completa) nu exista o teorie creationista inca. creationisti pur si simplu incearca sa exploateze golurile teoriei evolutionista fara sa aduca o varianta proprie viabila (dovezi concrete)

3) referitor la pasajul cu cea de-a saptea napasta asupra egiptenilor. in primul rand nu exista dovezi arheologice sau scrise cum ca evreii chiar ar fi fost vreodata in Egipt. presupunand totusi ca informatia din Biblie este reala, chiar daca egiptenii au fost vinovati de inrobirea poporului ales, pedepsele alese de Yehova sunt foarte dure si crude. ce vina aveau nou-nascutii egiptenilor? dar animalele? nu gasesti nimic malefic in acel pasaj? daca vrei iti mai dau pasaje asemanatoare, VT abunda de cruzime si acte criminale (mai ales in primele 5 carti ale VT)

4) nu a gresit? repet iti dau sute de citate din Biblie daca vrei, care demonstreaza cruzimea si in unele cazuri chiar rautatea as putea spune, lui Dumnezeu.

sigur multi crestini incearca sa devieze discutia si sa respinga aceste citate, ca si cum VT nu ar face parte din Biblie. ei se refugiaza in scrierile NT care intr-adevar se axeaza in principal pe propavaduirea pacii si pe iubirea fata de aproape. (aceste legi morale erau intr-adevar foarte avansate, raportate la societatea secolului 1) totusi chiar si NT este depasit in prezent de normele societatii moderne. de ce? deoarece in NT se accepta, ba chiar se incurajeaza sclavia ( sec 1 era totusi in plina perioada sclavagista, daca vreti va dau citate), exista o dicriminare foarte puternica a femeii (in raport cu mentalitatile epocii, idem va dau citate daca vreti) homofobie si intoleranta religioasa.

faptul ca Biblia contine mentalitati specifice epocii bronzului (VT) sau ale epocii romane (NT, chiar daca totusi invatamintele altruiste ale lui Hristos sunt totusi avansate pentru acea perioada) este o dovada in plus ce confirma caracterul pur uman, fara urma de divinitate al acestei carti.

ma intreba cineva daca eu cred in Iisus Hristos. desi nu sunt dovezi ca el ar fi existat (nu apare in niciun document oficial contemporan, ci doar in scrieri la cateva zeci de ani de la presupusa lui moarte) eu sincer cred ca a existat un om pe nume Iisus, un om intelept, foarte altruist, cu o mentalitate foarte avansata raportata la era in care traia, un avangardist daca vreti. totusi nu cred in natura sa divina, in invierea sa, din simplul motiv ca nu sunt surse (in afara de Biblie) care sa-l mentioneze macar ca persoana (daramite ca semi-zeu)

[Dex53]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Nu cauta acul in carul cu fan.Cu un ateu nu ai ce sa vorbesti.Mereu va fi contrar afirmatiilor noastre.Eu zic Anca sa nu-ti mai bati capul cu el.

ba din contra, eu imi recunosc greselile, si nu de putine ori in astfel de discutii cu alti teisti am recunoscut ca m-am pripit si ca nu am interpretat corect Biblia. problema o aveti de obicei voi, care nu recunoasteti niciodata cand religia sau cartea voastra sfanta greseste, indiferent cat de bine ne argumentam noi ateii, punctul de vedere.

[Thheo]

De ce cred in Dumnezeu?....nu vreau sa caut un raspuns stiintific....pur si simplu cred....ma uit la toate din jurul meu si cred in Dumnezeu....ma bucur ca exista rai....sunt atatea suflete ce au suferit aici pe pamant ....si vreau sa cred ca sunt in rai.....ma gandesc si la iad....tare ar fi fost bine sa fie gol....dar se pare ca nu este....de ce cred in Dumnezeu?.....pur si simplu cred....atat....

[OvidiuO]

În prealabil postat de Dex53

ma intreba cineva daca eu cred in Iisus Hristos. desi nu sunt dovezi ca el ar fi existat (nu apare in niciun document oficial contemporan, ci doar in scrieri la cateva zeci de ani de la presupusa lui moarte) eu sincer cred ca a existat un om pe nume Iisus, un om intelept, foarte altruist, cu o mentalitate foarte avansata raportata la era in care traia, un avangardist daca vreti. totusi nu cred in natura sa divina, in invierea sa, din simplul motiv ca nu sunt surse (in afara de Biblie) care sa-l mentioneze macar ca persoana (daramite ca semi-zeu)

Da, eu te intrebam. Multumesc frumos pt. rapuns. Deci mai ramane sa afli daca Iisus Hristos este si Dumnezeu. De aici pleci de acuma. Cauta si vei afla.
Doamne ajuta !

PS: dar in Invierea lui Lazar crezi ?

[laraG]

Cred in Dumnezeu pentru ca, asa cum mai spunea cineva mai inainte, Il simt in viata mea.Nu de acum ,ci din coplilaria mea L-am simtit, in casa bunicilor si mai apoi in cea a parintilor.Sigur, e foarte dureros sa te intrebi daca exista Dumnezeu sau daca ai credinta in El.Cred in Dumnezeu pentru ca L-am descoperit prin impartasirea cu El, ca imi ajuta sa-mi port crucea, ca mi-a dat viata, ca doar El are formula vietii, nu-i asa ?Cred in El, pentru ca fara El nu pot face nimic, pentru ca fara El as umbla in intuneric si nu as avea bucuria pe care o traiesc in fiecare zi vazand frumusetile lumii create de El si...din multe alte motive.
Sa inteleg ca este o provocare aceasta intrebare?Daca da, atunci sa-l iubim pe cel care ne provoaca, sa ne fie drag de el dumnezeieste, in acelasi timp gandindu-ne ca poate si noi am contribuit cu ceva la inversunarea cu care ni se adreseaza.Doamne ajuta !

În prealabil postat de laraG

Cred in Dumnezeu pentru ca, asa cum mai spunea cineva mai inainte, Il simt in viata mea.Nu de acum ,ci din coplilaria mea L-am simtit, in casa bunicilor si mai apoi in cea a parintilor.Sigur, e foarte dureros sa te intrebi daca exista Dumnezeu sau daca ai credinta in El.Cred in Dumnezeu pentru ca L-am descoperit prin impartasirea cu El, ca imi ajuta sa-mi port crucea, ca mi-a dat viata, ca doar El are formula vietii, nu-i asa ?Cred in El, pentru ca fara El nu pot face nimic, pentru ca fara El as umbla in intuneric si nu as avea bucuria pe care o traiesc in fiecare zi vazand frumusetile lumii create de El si...din multe alte motive.
Sa inteleg ca este o provocare aceasta intrebare?Daca da, atunci sa-l iubim pe cel care ne provoaca, sa ne fie drag de el dumnezeieste, in acelasi timp gandindu-ne ca poate si noi am contribuit cu ceva la inversunarea cu care ni se adreseaza.Doamne ajuta !

Sunt intr-u totul de acord cu cele spuse de Georgeta dar,a-ti pune intrebari face parte din trairea tineretii cand inca, viata nu ti-a demonstrat ca [SIZE=3]fara Dumnezeu nu poti face nimic.[/SIZE]
Asadar,sa-i lasam pe tineri sa ne provoace cu intrebari indraznete iar noi(cei mai maturi)
cu dragoste si cu intelepciune sa le dam raspunsuri care sa-i zideasca si nu de pe pozitia unor intelepti ci,de pe pozitia celor gresiti ,a celor care am cazut,ne-am ridicat pentru a cadea din nou si a ne ridica.

[tigerAvalo9]

Există dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Vei găsi mai jos câteva motive clare şi sincere care ne fac să credem că există Dumnezeu...

De Marilyn Adamson

Nu-i aşa că ţi-ar plăcea ca măcar o dată să vină cineva la tine şi să îţi arate clar dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Fără nici o forţare din partea nimănui. Fără afirmaţii de genul: „Trebuie să crezi şi gata.” Ei bine, iată, încerc aici să îţi ofer câteva motive care sugerează existenţa lui Dumnezeu.
Dar mai înainte aş vrea să te gândeşti puţin... Dacă cineva respinge până şi posibilitatea existenţei lui Dumnezeu, atunci orice dovadă s-ar aduce, el o poate demonta, respingând-o printr-o explicaţie sau alta. Este ca atunci când cineva refuză din principiu să creadă că oamenii au ajuns pe Luna şi, oricâte informaţii ar primi, nu se va răzgândi. Fotografii ale astronauţilor în timp ce merg pe Lună, interviuri cu astronauţii, roci selenare... toate dovezile n-ar avea nici o valoare dacă persoana respectivă a ajuns deja la concluzia că oamenii nu pot ajunge pe Lună.
Când vine vorba de posibilitatea existenţei lui Dumnezeu, Biblia spune că unii oameni au văzut suficiente dovezi, dar că aleg să înăbuşe adevărul despre Dumnezeu.1 Pe de altă parte, acelora care vor să ştie dacă există Dumnezeu, Dumnezeu Însuşi le spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi; dacă Mă veţi căuta cu tot dinadinsul, Mă voi lăsa găsit.”2
Înainte de a analiza datele referitoare la existenţa lui Dumnezeu, răspunde-ţi la întrebarea: „Dacă Dumnezeu chiar există, aş vrea să-L cunosc?” Iată apoi câteva motive care ne pun pe gânduri...
1. Există Dumnezeu? Complexitatea planetei noastre ne indică existenţa unui Creator care nu doar a creat universul în care trăim, ci îl şi menţine în viaţă astăzi.

Ar putea fi date multe, poate nenumărate, exemple care reflectă „mâna” creatoare a lui Dumnezeu. Dar iată aici doar câteva:
Planeta noastră... mărimea sa e perfectă. La suprafaţa Pământului există un strat subţire de gaze, în cea mai mare parte azot şi oxigen, strat care se înalţă doar cam 80 km deasupra suprafeţei planetei. Dacă Terra ar fi fost mai mică, ar fi fost imposibil să aibă atmosferă, cum este cazul planetei Mercur. Dacă ar fi fost mai mare, atmosfera sa ar conţine hidrogen liber, cum este pe Jupiter3]. Din câte se ştie, Terra este singura planetă a cărei atmosferă este alcătuită dintr-un amestec de gaze perfect pentru a susţine viaţa vegetală, animală şi umană.
Terra se afla la distanţa perfectă de Soare. Gândeşte-te puţin la diferenţele de temperatură pe care le întâlnim aici; să zicem, în mare, de la -20 grade la +40 grade. Dacă Terra s-ar afla puţin mai departe de Soare, am îngheţa cu toţii. Dacă s-ar afla mai aproape de Soare, cât de puţin, am arde. Chiar şi o modificare neînsemnată a poziţiei Terrei faţă de Soare ar face imposibilă viaţa pe planeta noastră. Ei bine, Terra rămâne însă la această distanţă perfectă de Soare în timp ce se învârteşte în jurul Soarelui cu o viteză de aproape 100.000 de km/h. Totodată se roteşte şi în jurul propriei axe, făcând ca întreaga suprafaţă a planetei noastre să fie încălzită şi răcită cât este nevoie în fiecare zi.
Şi Luna, satelitul nostru, are mărimea perfectă... şi se află la o distanţă perfectă faţă de Terra, cu atracţia sa gravitaţională. Luna creează fluxul şi alte mişcări importante ale oceanelor - astfel încat apele oceanice să nu stagneze - şi în acelaşi timp împiedică vastele oceane să inunde uscatul4.
Apa... deşi incoloră, inodoră şi insipidă, totuşi nici o vietate nu poate supravieţui fără ea. Plantele, animalele şi oamenii sunt alcătuiţi în cea mai mare parte din apă (cam două treimi din trupul uman este apă). Vei vedea imediat de ce caracteristicile apei o fac să fie atât de propice vieţii:
Are un punct de fierbere şi un punct de îngheţ neobişnuit de ridicate. Apa ne îngăduie să trăim într-un mediu cu schimbări de temperatură, menţinându-ne în acelaşi timp organismul la o temperatură constantă de 36,5 grade.
Apa este un solvent universal. Aceasta proprietate a sa face ca mii de substanţe chimice, minerale şi nutritive să poată fi transportate în tot trupul nostru şi în cele mai mici vase de sânge5.
În plus, apa este neutră din punct de vedere chimic. Fără să influenţeze componenţa substanţelor pe care le transportă, apa îngăduie ca medicamentele, alimentele şi mineralele să fie absorbite şi folosite de către organism.
Apa are o tensiune superficială deosebită. Aşa se face că apa din plante poate să curgă în sus, învingând forţa gravitaţiei, transportând apa şi substanţele hrănitoare până în vârful celor mai înalţi copaci.
Datorită faptului că apa îngheaţă de sus în jos şi pluteşte, peştii pot trăi chiar şi iarna.
Cam 96% din apa Terrei se află în oceane. Dar aici pe Terra există un sistem care îndepărtează sarea din apa oceanică şi apoi o distribuie pe toată suprafaţa planetei. Prin procesul de evaporare, se înlătură sarea din apa oceanică şi se formează norii; aceştia sunt mişcaţi cu uşurinţă de către vânt, împrăştiind astfel apa pe deasupra Pământului, pentru hidratarea vegetaţiei, a animalelor şi a oamenilor. Acest sistem de furnizare a apei şi de purificare a ei, de reciclare şi refolosire, ajută la menţinerea vieţii pe planeta noastră6.
2. Există Dumnezeu? Complexitatea creierului uman indică existenţa unei inteligenţe superioare la originea sa.

Creierul omenesc... procesează simultan un volum impresionant de informaţii. Creierul tău primeşte informaţii referitoare la toate culorile şi obiectele pe care le vezi, la temperatura din jurul tău, la presiunea cu care apasă picioarele pe podea, la sunetele din jurul tău, la cât de uscată îţi e gura, chiar şi cum apare acest articol pe ecran. Creierul înregistrează şi procesează toate emoţiile, gândurile şi amintirile. Totodată el urmăreşte continuu funcţiile trupului, cum ar fi ritmul în care respiri, mişcarea pleoapelor, senzaţia de foame şi mişcările muşchilor mâinilor.
Creierul uman procesează peste un milion de mesaje pe secundă7. Creierul analizează importanţa tuturor acestor informaţii, sortându-le pe cele relativ lipsite de însemnătate. Această funcţie de filtrare îţi îngăduie să te concentrezi şi să acţionezi cu eficienţă. Şi crezi tu că acest creier care se ocupă de peste un milion de informaţii în fiecare secundă, evaluându-le în acelaşi timp importanţa şi îngăduindu-ţi apoi să acţionezi în funcţie de cele mai pertinente informaţii... crezi tu că acest creier a apărut, pur şi simplu, la întâmplare? Au apărut dintr-o dată acele cauze biologice care au dus la formarea în mod desăvârşit a ţesutului, a fluxului sanguin, a neuronilor, a întregii structuri cerebrale? Creierul funcţionează altfel decât celelalte organe. Se caracterizează prin inteligenţă, prin capacitatea de a raţiona, de a provoca sentimente, de a visa şi de a planifica, de a acţiona şi de a comunica cu ceilalţi oameni. Cum putem explica existenţa la întâmplare a creierului uman?
3. Există Dumnezeu? „Întâmplarea” sau „cauzele naturale” nu pot explica în mod credibil toate aceste lucruri extraordinare.

Dacă nu credem că există Dumnezeu, atunci nu ne rămâne decât să credem alternativa: că tot ceea ce există în jurul nostru a apărut la întâmplare, din cauze naturale. Dacă cineva ar juca zaruri, ce şanse ar avea să dea doi de şase? Destul de mare, nu-i aşa?! Dar care ar fi probabilitatea ca pe nişte zaruri albe-albe să apară acele puncte negre? Ceea ce a încercat să dovedească Pasteur cu secole în urmă este confirmat acum de ştiinţă: viaţa nu poate apărea din ne-viaţă. Atunci de unde a apărut viaţa umană, animală şi vegetală?
Şi încă ceva: „cauzele naturale” nu pot explica de ce există un volum atât de mare de informaţii foarte exacte în ADN-ul uman. Celui care respinge ipoteza existenţei lui Dumnezeu nu-i mai rămâne să creadă decât că tot ceea ce există a apărut la întâmplare - fără nici o cauză, fără nici un plan, pur şi simplu, la noroc. Dar este o ofensă pentru raţiune să vezi un plan foarte complex şi să consideri că a apărut la noroc.
4. Exista Dumnezeu? Pentru a putea afirma cu siguranţă că nu există Dumnezeu, trebuie să ignori complet pasiunea unui număr enorm de mare de persoane care sunt convinse că există Dumnezeu.

Nu vreau să spun că un lucru este neapărat adevărat dacă un număr suficient de mare de oameni îl crede. În ştiinţă, de pildă, s-au descoperit despre univers adevăruri noi care au desfiinţat concluziile anterioare. Dar pe măsură ce ştiinţa a progresat, nici o nouă descoperire ştiinţifică nu a infirmat probabilitatea ca o minte inteligentă să fi conceput toate aceste lucruri. Ba chiar, cu cât se fac mai multe descoperiri despre viaţa umană şi despre univers, cu atât descoperim că acestea sunt mai complexe şi mai exact concepute. Noile dovezi nu numai că nu ne îndepărtează de Dumnezeu, ci indică cu şi mai mare precizie spre o sursă inteligentă care a creat totul. Oricum, dovezile obiective nu sunt totul.
Mai este o chestiune mult mai vastă. De-a lungul istoriei miliarde de oameni de pe tot globul şi-au confirmat convingerile ferme despre existenţa lui Dumnezeu - concluzii la care au ajuns în urma unei relaţii personale, subiective, cu Dumnezeu. Şi în zilele noastre milioane de oameni pot relata amănunţit despre viaţa lor cu Dumnezeu.

[tigerAvalo9]

5. Există Dumnezeu? Ştim că există fiindcă în mod constant caută să ne atragă la El.

Pe vremuri nu credeam în existenţa lui Dumnezeu. Şi nu ştiu cum se face că, precum toţi ceilalţi atei, eram foarte deranjată de faptul că unii credeau totuşi în El. Ce se întâmplă cu ateii... de folosesc atât de mult timp, atenţie şi energie, căutând să combată ceva ce ei nici nu cred că există?! Ce ne determină să facem asta? Când eram atee, îmi închipuiam că o fac fiindcă îmi pasă de acei sărmani oameni naivi... că o fac pentru a-i ajuta să-şi dea seama că îşi pun nădejdea în ce nu trebuie. Ca să fiu sinceră, mai aveam încă un motiv. Când îi provocam la întrebări pe cei ce credeau în Dumnezeu, eram în adâncul meu curioasă să văd dacă mă pot convinge că au dreptate. Căutam să fac acest lucru în parte şi deoarece doream să mă eliberez de „enigma Dumnezeu”. Dacă le puteam dovedi în mod convingător că greşesc, atunci îmi puteam lua gândul de la subiectul acesta şi-mi puteam vedea de viaţa mea.
Nu mi-am dat seama însă care era adevaratul motiv pentru care eram atât de măcinată de subiectul „Dumnezeu”... fiindcă Dumnezeu Insuşi îl aducea la lumină. Am ajuns să înţeleg însă că Dumnezeu vrea să fie cunoscut. Ne-a creat pentru ca să-L cunoaştem. Ne-a înconjurat cu dovezi ale existenţei Sale şi ne pune chiar sub ochi această chestiune a existenţei Sale. Parcă nu puteam să nu mă gândesc la posibilitatea existenţei lui Dumnezeu. De fapt, chiar în ziua când m-am hotărât să recunosc că Dumnezeu există, mi-am început rugăciunea astfel: „OK, ai câştigat!” Poate că motivul subtil pentru care ateii sunt deranjaţi de cei care cred în Dumnezeu este că Dumnezeu este Cel care nu îi lasă în pace.
Nu sunt singura care a trecut prin aşa ceva. Filosoful Malcolm Muggeridge scria: „Aveam impresia că într-un fel sau altul, în îndelungile mele căutări, eu eram cel urmărit.” C. S. Lewis îşi amintea: „...noapte de noapte, ori de câte ori îmi luam gândul de la munca mea, chiar şi pentru o clipă, simţeam apropierea constantă, neostoită, a Aceluia pe care, îţi spun sincer, nu-mi doream să-L cunosc. În cele din urmă, am avut parte tocmai de acel lucru de care mă temusem îngrozitor. Am cedat şi am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu, am îngenuncheat şi m-am rugat; cred că în clipa aceea nu exista în toată Anglia un păcătos întors la credinţă, care să fie mai nefericit şi mai reticent ca mine.”
Dupa aceea Lewis a scris o carte intitulată „Surprised by Joy”, ca urmare a faptului că L-a cunoscut pe Dumnezeu. Nici eu nu aveam nici un fel de aşteptări... în afară de aceea de a fi cinstită şi de a recunoaşte pe drept existenţa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, de-a lungul lunilor care au urmat momentului recunoaşterii lui Dumnezeu, am devenit tot mai uimită de dragostea Sa pentru mine.
6. Există Dumnezeu? Spre deosebire de celelalte revelaţii ale lui Dumnezeu, Isus Hristos este imaginea cea mai evidentă şi mai directă a lui Dumnezeu.

De ce Isus? Analizează puţin toate religiile majore ale lumii şi vei vedea că Buddha, Mahomed, Confucius şi Moise s-au considerat toţi învăţători sau profeţi. Niciunul dintre ei nu a pretins vreodată ca ar fi egal cu Dumnezeu. Dar, în mod surprinzător, Iisus Hristos a susţinut că este egal cu Dumnezeu. Aceasta Îl deosebeşte pe Iisus de toţi ceilalţi. El a spus că Dumnezeu există şi chiar acum vă uitaţi la El. Când vorbea despre Tatăl Său din ceruri, nu vorbea despre cineva separat de El, ci despre cineva cu care era într-o unitate extrem de strânsă, necunoscută oamenilor. Iisus a spus că cine L-a văzut pe El L-a văzut pe Tatăl şi că cine crede în El crede în Tatăl.
El a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”8 El a susţinut că are calităţi pe care le are doar Dumnezeu: de a le ierta păcatele oamenilor, de a-i elibera de obiceiurile păcătoase, de a le da o viaţă bogată şi viaţă veşnică în ceruri. Spre deosebire de alţi învăţători, care îi determinau pe oameni să se concentreze asupra cuvintelor lor, Iisus îi conduce pe oameni spre Sine. El n-a spus: „Urmaţi cuvintele Mele şi veţi găsi adevărul.” Ci: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”9
Ce probe a adus Iisus Hristos pentru a dovedi că este Dumnezeu? A făcut ceea ce oamenii nu pot face. A făcut minuni. A vindecat pe bolnavi... orbi, şchiopi, surzi; chiar a înviat şi doi oameni din morţi. A dovedit că are putere asupra lucrurilor... a înmulţit mâncarea într-atât încât au putut mânca pe săturate câteva mii de oameni. A făcut minuni şi în ce priveşte natura... a mers pe lac, a poruncit unei furtuni puternice să înceteze. Oamenii de pretutindeni mergeau după El fiindcă le îndeplinea nevoile şi făcea minuni. El a spus oamenilor că dacă nu vor să creadă ceea ce le spune, ar trebui să creadă în El măcar fiindcă văd minunile pe care le face.10
Iisus Hristos ne-a arătat că Dumnezeu este blând, plin de dragoste, conştient de egoismul şi de defectele noastre şi că totuşi... Îşi doreşte din suflet o relaţie cu noi. Hristos ne-a revelat că, deşi Dumnezeu consideră că suntem păcătoşi şi că merităm să fim pedepsiţi, totuşi dragostea Sa pentru noi a biruit, făcându-L să Se gândească la un alt plan pentru scăparea noastră. Dumnezeu însuşi a luat chip de om şi a primit în locul nostru pedeapsa pentru păcatele noastre. Ţi se pare ridicol sau absurd? Poate... dar cunosc mulţi taţi care, dacă ar fi posibil, ar face bucuroşi schimb de locuri cu copilul lor aflat pe patul de spital, din cauza cancerului. Biblia spune că motivul pentru care îl putem iubi pe Dumnezeu este că... El ne-a iubit mai întâi.
Iisus a murit în locul nostru, pentru ca noi să putem fi iertaţi. Dintre toate religiile din lume, veţi vedea ca numai prin Iisus Dumnezeu le întinde o mână oamenilor, deschizându-le astfel calea unei relaţii personale cu El. Iisus ne arată dragostea lui Dumnezeu, care caută să ne împlinească nevoile şi să ne atragă la Sine. Datorită morţii şi învierii lui Iisus, astăzi ni se oferă o viaţă nouă. Putem primi iertarea de păcate, putem fi total acceptaţi şi iubiţi de către Dumnezeu. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”11 Iată-L, aşadar, pe Dumnezeu în acţiune!
Există Dumnezeu? De vrei să ştii răspunsul, caută să afli cât mai multe despre Iisus Hristos. Biblia ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”12
Deşi Ii stă în putere să ne oblige să credem în El, totuşi Dumnezeu nu o face. Dimpotrivă, El ne pune la dispoziţie suficiente dovezi ale existenţei Sale, pentru ca noi să alegem singuri să Ii răspundem. Distanţa perfectă a Terrei faţă de Soare, proprietăţile chimice deosebite ale apei, creierul uman, ADN-ul, numărul mare de oameni care confirmă faptul că Il cunosc pe Dumnezeu, dorinţa - care ne macină inima şi mintea - de a afla dacă există Dumnezeu, dorinţa lui Dumnezeu de a Se lăsa găsit prin Iisus Hristos. Dacă vrei să ştii mai multe despre Iisus şi despre motivele care te îndeamnă să crezi în El, te rog să citeşti „Dincolo de credinţa oarbă”.
Dacă vrei să începi o relaţie cu Dumnezeu chiar acum, o poţi face.

Trebuie să iei singur această hotărâre; nimeni nu te obligă s-o faci. Însă dacă vrei să fii iertat de către Dumnezeu, dacă vrei să ai o relaţie personală cu El, poţi începe chiar acum, rugându-L mai întâi să îţi ierte păcatele şi să vină în viaţa ta. Domnul Iisus a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”13 Dacă vrei să faci acest pas, dar nu eşti sigur ce anume să-I spui, iată aici o rugăciune după care te-ai putea lua: „Doamne Iisuse, Îţi mulţumesc că ai murit pentru păcatele mele. Tu-mi cunoşti viaţa şi ştii că am nevoie să fiu iertat de păcatele mele. Te rog chiar acum să mă ierţi şi să vii în viaţa mea. Vreau să Te cunosc cu adevărat. Vino, Te rog, în viaţa mea acum. Si Îţi mulţumesc că doreşti să ai o relaţie personală cu mine. Amin.”
De acum Dumnezeu consideră relaţia Sa cu tine permanentă. Iisus a spus despre toţi aceia care cred în El: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”14
Având în vedere toate cele de mai sus, putem trage concluzia că există Dumnezeu, că este plin de dragoste şi că poate fi cunoscut în mod personal, de aproape.

[OvidiuO]

Sa vedem cum a ajuns marele filosof Descartes la convingerea ca exista Dumnezeu.


“ Filosoful porneste de la un fapt sigur: in sufletul omului este sadita ideea de Dumnezeu. (Jean Jacques Rousseau facuse – dupa cate mi-aduc aminte – experienta cu un copil, pe care l-a izolat cu desavarsire de oameni, situandu-l intr-o padure si aducandu-i cele necesare, numai ca sa nu auda de la nimeni vorbindu-i-se despre Dumnezeu. Dar mare i-a fost mirarea cand l-a vazut pe baiat inchinandu-se soarelui pe care il considera Dumnezeu. Nu importa ca se inchina Soarelui, fapt este ca intr-insul era sadita idea de Dumnezeu, inainte de a-i fi vorbit cineva despre o Fiinta supranaturala)
Si atunci Descartes isi pune intrebarea: de unde vine aceasta idee de Dumnezeu pe care el o gaseste aprioric sadita in sufletul sau ? Aceasta idee, raspunde tot el, nu poate veni decat din trei izvoare: ori din lumea inconjuratoare, ori din el insusi, ori intr-adevar exista aceea Fiinta supranaturala care i-a sadit-o.
Descartes le analizeaza pe rand.
Din lumea inconjuratoare nu poate veni, fiindca zice el – ideea de Dumnezeu sadita in mine este infinita pe cata vreme lumea inconjuratoare este finita. Iar ceva finit nu poate sa-mi dea ceva ce este infinit.
Din mine insumi, continua filosoful – iarasi nu poate veni, fiindca si eu sunt marginit, in timp ce ideea de Dumnezeu este nemarginita. Cauza nu poate fi mai mica decat efectul.
Daca asa stau lucrurile, atunci ideea de Dumnezeu nu poate veni decat de la o Fiinta supranaturala care intr-adevar exista si care mi-a sadit aceasta idee.
Dar filosoful care s-a indoit pana si de propria sa existenta a pus la indoiala pana si aceasta concluzie.

-Dar daca, zice el – aceasta idee mi-a sadit-o un spirit rau ? Nu cumva in locul lui Dumnezeu sta diavolul care ma minte si-si bate joc de mine ?
Descartes a respins si aceasta indoiala, bazat pe faptul ca idea unui Dumnezeu infinit implica in sine Perfectiunea. Iar o Fiinta perfecta, desavarsita in toate privintele, nu poate minti. Si in acest caz, concluzia este ca ideea de Dumnezeu a fost sadita de insusi Dumnezeu care exista intr-adevar. “

(“ De la moarte la Viata” – Pr. Arhim Paulin Lecca – pag 31-32)