Doar un oftat....

[Seraphim7]

Sufletul se vindeca chiar data ranile Inca raman.Probabil multora le este greu sa isi deschida sufletul in fata cuiva,poate le este frica sa priveasca ei Insisi in inima lor.Cel mai greu lucru mi s-a parut in ultimii ani sa stau de vorba cu mine insumi,sa ma inteleg,sa ma ascult sau sa imi vorbesc.Mereu am fost instabil,Aveam aceasta trecere brusca de la interiorizare,insingurare,timiditate spre cealalta extrema in care imi places sa ies,sa socializez,sa cunosc etc.Dar problema e ca niciodata nu puteam sa ma regasesc deplin nici intr-o ipostaza.Cautand singuratatea si izolarea le uram si fugeam de ele,revenind in societate IAR duceam dorul pustiei,si astfel mereu e un Chin pentru mine.Mi-e foarte frica sa fac alegeri fiindca majoritatea au fost esecuri.Da,recunosc can am gresit extrem de mult,si singura vina e a mea.Acum regret faptul can am parasit Biserica,facultatea,ca mi-am batut joc de mine si de familia care a vrut sa ma vada realizat.Voiam sa fiu preot,sa.....Si totusi am vazut iadul,l-am trait, l-am invitat in viata mea.E greu sa innoti impotriva curentului.E greu sa vezi doar intuneric si mizerie,minciuni,durere,suferinta....Dar asta e riscul pe care ti-l asumi cand renunti LA Dumnezeu.Voi CE ghimpi in suflet aveti? .....Nu ma refer LA cele care se discuta cu duhovnicul.

[adelina02]

Ce a fost, este de domeniul trecutului si nu trebuie sa il lasi sa iti influenteze viata de acum. Conteaza doar prezentul si viitorul, zilnic se poate pune inceput nou daca intr-adevar vrei sa faci o schimbare in viata ta.
Cu totii avem evenimente/decizii pe care le regretam, insa sa ne plangem de mila nu rezolvam nimic.

[ioana5760]

Cati ani aveti?
Sunt lucruri care se pot repara, numai sa aveti putere si vointa sa o luati de la capat. Adica sa incepeti o facultate, sa schimbati anumite chestii din viata etc. Intr-adevar ca toate se fac la timpul lor, dar trebuie incercat chiar mai tarziu decat deloc.
E foarte greu, dar sa va ganditi ca anii oricum trec, asa ca de ce sa ii lasati sa treaca degeaba, de ce sa nu incercati?

[Jonnyw2013]

Am citit ceea ce ai scris si pe alte topicuri .Intradevar e o problema ca nu iti gasesti un servici stabil ,ca viata ta sa devina o constanta.
Legat de neterminarea Facultati de Teologie, nu stiu daca i se potriveste cuvantul parasire.Mi-aduc aminte de cuvintele unui preot din Facultatea de Teologie care spunea asa:"Teologia nu da diplome ,Teologia formeaza caractere!"
Eu tot asa nu am mai facut ultimul an ,dar nu il consider ca o parasire a ortodoxiei.Atunci anul respectiv nu am putut merge deoarece au aparut niste probleme,eu avand servici si familie atunci.Apoi,dupa anul respectiv de reflectie, am realizat ca erau destule elemente care ma faceau sa nu fiu potrivit ptr a fi preot.Unul din cele recunoscute de mine aici, un trup nebunesc, plus altele care le pastrez ptr mine.
Eu am o vorba "Decat un ofiter slab ,mai bine un soldat,sau caporal bun!" Pot sa slujesc lui Dumnezeu asa cum pot.Unde gasesc ca este ceva necesar intervin,iar multi duhovnici e firesc ca poate sa nu stie.Ex -numele unui program concret de restrictionare internet si conditii de instalare...sau alte chestii.

Intotdeauna e un om care poate are nevoie de un sfat si daca fiind in preajma si stii sa il ajuti "ai ridicat pacate" prin intelepciune.
Un sfant avea o vorba "Dobandeste pacea launtrica,si mii de oameni in jurul tau se vor mantui!" Cadere adevarata era daca ai fi fost preot, si aveai problemele astea emotionale ,oamenii veneau la tine la spovedanie, iar tu nu numai ca nu ii ajutai, ci chiar mai rau ii incurcai.
Raman la parerea ca, daca vei obtine un servici constant ,te vei echilibra emotional,apoi sa cauti intelepciunea in continuare, eu zic ca nu e o cadere ca nu ai terminat Teologia.Stiu un preot care s-a hirotonit in jur la 60 de ani.
Imi aduc aminte de o povestioara.Era un mare sfant (mi se pare Sf Antonie)si ii vine lui gandul asta sa vada daca este cineva care are o viata mai imbuntatita ca al lui.Si Dumnezeu il trimite la un cizmar care muncea cu spor si drag,care tinea nu mai stiu cati copii,se ruga in timp ce lucra si a treia parte dadea milostenie .Nu l-a trimis la un om imbracat ca si el in straie preotesti, ci la un om simplu.Poti tine calea dreapta si ca mirean!
Domnul sa te aiba in paza frate Serafim!

În prealabil postat de Seraphim7

Sufletul se vindeca chiar data ranile Inca raman.Probabil multora le este greu sa isi deschida sufletul in fata cuiva,poate le este frica sa priveasca ei Insisi in inima lor.Cel mai greu lucru mi s-a parut in ultimii ani sa stau de vorba cu mine insumi,sa ma inteleg,sa ma ascult sau sa imi vorbesc.Mereu am fost instabil,Aveam aceasta trecere brusca de la interiorizare,insingurare,timiditate spre cealalta extrema in care imi places sa ies,sa socializez,sa cunosc etc.Dar problema e ca niciodata nu puteam sa ma regasesc deplin nici intr-o ipostaza.Cautand singuratatea si izolarea le uram si fugeam de ele,revenind in societate IAR duceam dorul pustiei,si astfel mereu e un Chin pentru mine.Mi-e foarte frica sa fac alegeri fiindca majoritatea au fost esecuri.Da,recunosc can am gresit extrem de mult,si singura vina e a mea.Acum regret faptul can am parasit Biserica,facultatea,ca mi-am batut joc de mine si de familia care a vrut sa ma vada realizat.Voiam sa fiu preot,sa.....Si totusi am vazut iadul,l-am trait, l-am invitat in viata mea.E greu sa innoti impotriva curentului.E greu sa vezi doar intuneric si mizerie,minciuni,durere,suferinta....Dar asta e riscul pe care ti-l asumi cand renunti LA Dumnezeu.Voi CE ghimpi in suflet aveti? .....Nu ma refer LA cele care se discuta cu duhovnicul.

Nu fi peste masura de suparat ca nu esti preot. Preotii au multe ispite in zilele noastre. Preotia este o misiune frumoasa, dar din ce in ce mai riscanta. Necesita curajul marturisirii credintei. Exista riscul sa fii dat afara daca marturisesti adevarul.

Dumnezeu a ingaduit sa ai unele ispite cu un rost. Incearca sa-ti revii si sa vezi ce rost au avut ispitele in viata ta. Iata ca acestea iti ofera mai intai prilej de pocainta sincera. Fiecare dintre noi avem sacul propriu cu bolovani, cu pietris sau cu nisip...

Apoi, un picior in spate poate determina un pas inainte. Exista cursuri de calificare de scurta durata in profesii care se cer pe piata. Sa nu-ti fie rusine sa muncesti. Imprastierea se mai poate risipi cerand ajutorul Maicii Domnului si unor sfinti. Lasa mandria la o parte si cauta un domeniu in care poti fi competitiv. Cere-I lui Dumnezeu sa-ti arate drumul in viata. Vorbeste si cu duhovnici cu viata sfanta.

[veilur]

Dupa parerea mea: din moment ce esti prezent aici ca sa-ti spui necazul, e dovada ca tu ai supravietuit si esti in cautarea adevarului. Nimic nu e mai pretios decat sa traim in prezent si sa apreciem ca suntem in viata si sanatosi, in pofida greutatilor mai mari sau mai mici prin care am trecut fiecare.

Eu nu pot sa sa-ti dau nici un sfat, dupa cum vezi doar constat sofisme. In schimb pot sa-ti spun ce am facut eu sa combat genu asta de depresii, lucru pe care oricum il faceam de muuuult timp: in timpul liber ma joc jocuri video si ma uit la animeuri + ceva socializare cu cativa prieteni. Asta a mers in cazul meu.
A, si am uitat sa spun ca am un job, asa ca asta ma tine ocupat in fiecare zi, neavand prea mult timp sa investesc in amintiri neplacute.

În prealabil postat de Seraphim7

Sufletul se vindeca chiar data ranile Inca raman.Probabil multora le este greu sa isi deschida sufletul in fata cuiva,poate le este frica sa priveasca ei Insisi in inima lor.Cel mai greu lucru mi s-a parut in ultimii ani sa stau de vorba cu mine insumi,sa ma inteleg,sa ma ascult sau sa imi vorbesc.Mereu am fost instabil,Aveam aceasta trecere brusca de la interiorizare,insingurare,timiditate spre cealalta extrema in care imi places sa ies,sa socializez,sa cunosc etc.Dar problema e ca niciodata nu puteam sa ma regasesc deplin nici intr-o ipostaza.Cautand singuratatea si izolarea le uram si fugeam de ele,revenind in societate IAR duceam dorul pustiei,si astfel mereu e un Chin pentru mine.Mi-e foarte frica sa fac alegeri fiindca majoritatea au fost esecuri.Da,recunosc can am gresit extrem de mult,si singura vina e a mea.Acum regret faptul can am parasit Biserica,facultatea,ca mi-am batut joc de mine si de familia care a vrut sa ma vada realizat.Voiam sa fiu preot,sa.....Si totusi am vazut iadul,l-am trait, l-am invitat in viata mea.E greu sa innoti impotriva curentului.E greu sa vezi doar intuneric si mizerie,minciuni,durere,suferinta....Dar asta e riscul pe care ti-l asumi cand renunti LA Dumnezeu.Voi CE ghimpi in suflet aveti? .....Nu ma refer LA cele care se discuta cu duhovnicul.

https://marturieathonita.ro/student-...n-ca-tin-post/

În prealabil postat de Seraphim7

Probabil multora le este greu sa isi deschida sufletul in fata cuiva,poate le este frica sa priveasca ei Insisi in inima lor.(...)Voi CE ghimpi in suflet aveti? .....Nu ma refer LA cele care se discuta cu duhovnicul.

Nici eu nu sunt departe de marturia ta, Seraphim7. Am avut o perioada in care am vorbit aproape cu oricine parea dispus sa ma asculte. Acum nu mai simt nevoia. Ii multumesc lui Dumnezeu ca n-am intrat atunci sa scriu aici. M-ar fi facut astia una cu pamantul...
Odata reintoarsa "acasa", constat ca am mult de lucru cu mine. De recuperat nu poate fi vorba, in cazul meu ("cine nu adună cu Mine risipeşte"). Caut doar sa merg inainte, cu ajutorul lui Dumnezeu! Si e mult mai bine acum, chiar daca nu am produs o revolutie in viata mea. "Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu."
Asa ca, merg inainte in pas vioi, alteori taras. Un lucru e clar - in niciun caz nu mai traiesc iadul de alta data, odata ce m-am intors la biserica si am duhovnic.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te ajute!

"Cu Tine nimic nu este iremediabil pierdut, tot esti Iubire..." :)

De acum sa castigam Raiul, e tot ce conteaza! :) "Că ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? "

[Seraphim7]

Ce sa zic....Vă mulțumesc.Uneori e destul să nu fi respins.

Hristos nu doar ca nu ne respinge, dar ne si iubeste!