Postul Craciunului

Deschid acest topic pentru cei care au poate anumite nelamuriri fata de post. Despre cum trebuie tinut, anumite neclaritati legate de dezlegari, ce randuiala au cei bolnavi, copii, elevii etc. Poate unii sunt departe si nu au un duhovnic..de aceea ma gandesc ca acest topic ar fi de folos tuturor. Va rog pe dvoastra parintii nostri duhovnicesti( bunul nostru Negroponte si pr. Dan) de pe forum sa ne lamuriti atunci cand suntem nestiutori:rolleyes: Totodata urez tuturor Post cu pace si bucurii duhovnicesti.
iertati-ma jenica

[alexandra28again]

sper sa veniti si cu idei de mancaruri sau cu rugaciuni care se citesc in post

Ma gandesc ca Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos ar fi indicat:) asteptam si alte propuneri. Cat despre retete, avem datorita bunului nostru Admin, pe prima pagina o sectiune numita, Retete si mancaruri de post. Dar mai asteptam si alte ideii.:)
Scopul topicului:
Ma gandesc ca uneori avem nevoie de o "rezolvarea personala" la o anumita problema si neavand duhovnic..ar fi bine sa fim ajutati/sfatuiti de pers. avizta:D
Am facut acesta precizare pentru ca tot pe prima pagina se afla ( MULTUMIM admin) cum trebuie tinut acest post. Dar pentru ca fiecare om este unic, ma gandeam ca nu intodeauna sfaturile comune se potrivesc, se mai fac anumite pogoraminte de la caz la caz.

[Mirean]

Mai este post cu: hamburgeri din soia, branza de post, pate de post, salam de post, friptura (soia) etc.?
Adica, ca gust, intre carne, lapte, oua si produsele amintite nu prea exista diferenta...si, zic eu, rostul postului este infranarea, nu cura alimentara fara proteine de origine animala...
???

Unii ucenici ai parintelui Antim, dintre cei care practicau rugaciunea lui Iisus, posteau nu numai în zilele de miercuri si vineri, ci si lunea, asa cum e rânduiala în unele manastiri în care vietuirea este mai aspra.
La unul dintre ei, la Teodor, a venit într-o zi în vizita sora lui, împreuna cu cei trei copii ai ei. A adus prajituri, ca sa manânce cu toti.
Cand serveau prajitura, a sunat cineva la sonerie. Era un baiat care venea la biserica de putina vreme, care tocmai se lasase de meditatia transcendentala si caruia parintele Antim nu îi daduse binecuvântare nici sa posteasca lunea, nici sa spuna rugaciunea lui Iisus.
Vazând ca Teodor tocmai termina de mâncat o prajitura cu frisca, s-a smintit. Si a refuzat sa manânce si el, chipurile ca sa nu se faca partas greselii lui Teodor.
Duminica dimineata, când a dat pomelnicul la biserica, s-a plâns parintelui:
- Sa stiti ca pe mine ma nedreptatiti, în timp ce pe altii îi lasati sa posteasca, chiar daca ei calca postul.
- Cine calca postul?
- Teodor.
Parintele l-a chemat pe Teodor, a vorbit cu el putin, apoi i-a spus celuilalt:
- Postul de luni nu e obligatoriu. Eu le dau unora binecuvântare sa îl tina, dar, daca e cazul, le-am spus ca îl pot dezlega. Daca Teodor ar fi refuzat sa manânce împreuna cu sora sa si cu nepotii sai, acestia s-ar fi întristat. Si nu numai ca s-ar fi suparat pe Teodor, dar s-ar fi suparat si pe Dumnezeul pe care Îl cunosc atât de putin. Daca ar fi fost miercuri sau vineri, sora lui nu ar fi adus prajituri. Sau ar fi adus de post. Dar postul în ziua de luni nu îl poate întelege. I se pare exagerare. Si Teodor, mâncând prajitura, a tinut postul dragostei. Postul nu este scop, ci mijloc.Postim ca sa iubim, nu iubim ca sa postim...

Într-o sâmbata, la biserica parintelui Ioan cineva a facut o masa de parastas. Au fost chemati toti oamenii din biserica. S-a nimerit sa fie acolo si un crestin care venea de departe, asa ca l-au chemat la masa.
Când s-au adus farfuriile cu sarmale, strainul a spus cu voce tare:
- Mie sa nu îmi aduceti, ca nu mai manânc carne de mai bine de cinci ani. Peste câteva zile se împlinesc sase.
Parintele l-a chemat deoparte si i-a spus:
- Frate, cinci ani de post i-ai pierdut într-o clipa. Daca vrei sa postesti, nu te lauda altora cu nevointa ta. Nu esti singurul de la aceasta masa care nu manânca de obicei carne. Unii au mâncat acum tocmai pentru a se smeri. Dar la masa e cineva care, desi nu a mâncat, a avut grija ca ceilalti sa nu îsi dea seama de postul sau. Nu a trâmbitat ca tine ca este nevoitor.

Odata, în ultima saptamâna din Postul Pastelui, la coada la pâine a început o discutie despre post. Unii oameni spuneau ca postul e o prostie, ca slabeste organismul, altii spuneau ca e de mare folos, deoarece curata si trupul, si sufletul.
- Eu pot sa tin patruzeci de zile post numai cu apa, a spus unul care era ras în cap si avea o privire foarte ciudata.
- Mare lucru, a spus o femeie. Va rugati mult?
- Da� de unde, a spus omul acela. Eu fac yoga si mi-am educat trupul foarte bine, postesc cât vreau si când vreau, fara sa mi se faca rau.
La coada se afla un om care tinea pentru prima oara post în viata lui; post crestinesc, fara bucate de dulce. Pâna sa îl auda pe yoghin, i se parea ca este mare ascet, renuntând la carne, lapte, oua. Ba chiar se gândea sa renunte la post, ca sa nu îsi forteze organismul peste masura. Dar, auzindu-l pe yoghin, s-a gândit:
"Iata ca eu socoteam ca am facut o mare nevointa. Dar yoghinul acesta, slujindu-l pe diavol, are mult mai multa râvna decât am eu, slujindu-L pe Dumnezeu." Si, dându-si seama cât de putin se nevoieste pentru a dobândi cununa mântuirii, s-a hotarât sa nu se mai vaite ca postul rânduit de Biserica e prea greu, si sa îl tina pâna la sfârsit. Ba si-a dat seama ca postul fara spovedanie nu are valoare, si s-a spovedit pentru prima data în viata lui.
Parintele, negasindu-i pacate opritoare la împartasanie, i-a dat binecuvântare sa se împartaseasca împreuna cu ceilalti credinciosi în noaptea de Pasti.:)

În Postul Pastelui, un crestin a început sa ajuneze în fiecare zi, pâna la apusul soarelui. Toti colegii de serviciu îl laudau pentru nevointa sa. Dar, într-o zi, au chemat un preot sa le faca sfestanie la birouri. Când i-au spus preotului despre nevointa colegului lor, acesta a întrebat:
- Dar ai binecuvântare de la duhovnic pentru un post atât de aspru?
- Nu, dar ma descurc, nu îmi e greu.
- Chiar daca nu îti e greu, tot e bine sa ceri binecuvântare de la parintele tau.
Când a ajuns la duhovnic, acesta l-a mustrat, spunându-i:
- Daca mi-ai fi cerut binecuvântare de la început, ti-as fi dat, dar ti-as fi dat ascultare sa nu stie nimeni în afara de sotia ta ca ajunezi. Dar asa, dupa ce te-au laudat toti, va trebui sa renunti la nevointa ta. Vei ajuna doar miercurea si vinerea. Si sa nu le spui ca eu te-am pus sa renunti la post. Ca sa te smeresti, sa le spui ca nu ai mai rezistat.
Crestinul a facut asa. Dar a observat ca îi era greu sa ajuneze chiar si numai doua zile pe saptamâna. Când a fost biruit de foame, si a mâncat într-o zi de vineri dimineata, în loc sa se duca la serviciu s-a dus mai întâi la duhovnicul sau:
- Ce se întâmpla, parinte? Înainte puteam sa postesc mult mai aspru, iar acum îmi e gândul numai la mâncare.
- Înainte te hraneai din laudele celorlalti. Dracul mândriei îti alunga foamea. Abia acum îti poti cunoaste masura adevarata. Îti poti da seama de neputintele tale. Dar rabda. Ca nu e usoara calea mântuirii.
Colegii de serviciu, vazându-l ca a renuntat sa ajuneze în fiecare zi, au început sa râda de el, si îl mustrau ca nu e în stare sa se tina de ceea ce îsi propusese sa faca. Dar parintele i-a spus:
- Acum mergi pe calea bineplacuta lui Dumnezeu, când nu stie stânga ce face dreapta.:rolleyes:

[dan73]

Trebuie sa marturisim ca sunt foarte putini aceia care se concentreaza asupra sufletului atunci cand postesc. Chiar daca se opresc de la anumite mancaruri, continua sa blesteme, sa urasca, sa invidieze, sa pofteasca, sa lacomeasca, sa unelteasca, sa minta, sa amageasca, sa denatureze etc. Pentru multi dintre noi lucrurile nu mai sunt decat ceva ce se mananca, iar persoana semenului e numai un trup care poate trezi placeri trupului nostru. Astfel, lucrurile si persoanele nu mai cuprind decat ceea ce cade imediat sub simturi, si nimic dincolo de simturi.
Mancarea de post are rostul de a slabi puterea neretinuta a poftei, care face din om un rob si-i ia putinta de a vedea si altceva in cele le mananca decat materia de consumat.

[cos]

Postul Craciunului
2007 11 14| de Daniela Livadar

Batran de 1.600 de ani
Postul este o randuiala disciplinara a Bisericii, fiind fundamentat
pe texte scripturistice si patristice. El consta in infranarea totala
sau partiala de la anumite alimente, pe un timp mai lung sau mai
scurt, fiind practicat inca de la inceputul omenirii. O dovada in
acest sens il constituie si faptul ca postul se regaseste in toate
religiile lumii.

IN ANTICHITATE. Originea postului este incerta. Unii considera ca
postul a aparut ca o completare a cultului mortilor. Cei vii aduceau
jertfe animale pentru morti, dar nu aveau voie sa se atinga de ele.
Pe de alta parte, durerea pricinuita de moartea celor dragi a avut
drept urmare fireasca ignorarea mancarii si bauturii. Altii considera
practicarea postului drept un act de austeritate si cumpatare,
recomandat si practicat de intemeietorii religiilor sau curentelor
filosofice. Caracterul religios al postului s-a impus treptat, in
special in urma unor viziuni cu caracter divin. Postul a inceput sa
fie privit drept un act de pocainta, o pregatire inaintea savarsirii
actelor religioase sau ca un semn de doliu, depasind caracterul
simplist de mijloc igienic pentru sanatatea corporala.

POSTUL PROOROCILOR. In Vechiul Testament, primul indemn spre post
este prefigurat in porunca adresata de Dumnezeu lui Adam si Eva: "Din
toti pomii din Rai poti sa mananci, iar din pomul cunostintei binelui
si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei
muri negresit!” (Facere 2, 16-17). Dupa alungarea primilor oameni din
Rai, postul a fost prescris poporului evreu prin poruncile date de
Dumnezeu prin Moise si ceilalti prooroci. El se referea la anumite
zile din an. Sfanta Scriptura consemneaza si postul particular,
practicat in diferite imprejurari: postul lui Moise de 40 de zile pe
Muntele Sinai, postul lui Daniel de 3 saptamani, in Babilon, postul
lui David in semn de pocainta, postul lui Ilie, postul proorocitei
Ana.

ISTORIC. In cadrul anului bisericesc, care debuteaza la 1 septembrie,
primul post de durata este cel randuit inaintea Nasterii Domnului,
numit si postul Craciunului. Primele mentiuni despre acest post
dateaza din secolele IV-V, Fericitul Augustin si episcopul Leon cel
Mare al Romei numindu-l postul din luna a zecea (calendarul roman
incepea cu luna martie). Numarul zilelor de post era variabil, intre
7 si 40 de zile. La fel si asprimea lui. Sinodul local din
Constantinopol, prezidat in anul 1166 de patriarhul Luca
Chrysoverghes, a uniformizat durata si asprimea postului. El urma sa
inceapa la 15 noiembrie si sa se incheie in seara zilei de 24
decembrie. Daca ziua lasatului de sec cade miercuri sau vineri,
postul incepe din aceasta zi, 14 noiembrie, asa cum este cazul si in
acest an.

In mod simbolic, Postul Nasterii Domnului aduce aminte de proorocii
si dreptii Vechiului Testament care au petrecut in post si rugaciune,
asteptandu-L pe Mesia. De altfel, numerosi prooroci care au vestit
Intruparea Domnului sunt praznuiti in acest post.

Masura dragostei
Sfintii Parinti au pus un accent deosebit asupra laturii spirituale a
postului. Astfel, postul crestin nu se rezuma doar la abtinerea
voluntara de la mancare si bautura, ci si la lupta impotriva
patimilor, instinctelor si pornirilor pacatoase ale trupului sau
sufletului. Se poate spune ca postul este masura dragostei noastre
fata de Dumnezeu. De aceea, postul nu trebuie centrat pe om, pe
sanatatea sa (tinem post pentru ca s-a demonstrat stiintific ca este
benefic organismului) , ci trebuie sa se indrepte spre Dumnezeu. De
aceea, postul trupesc trebuie unit cu postul sufletesc. Sfintii au
aratat foloasele postului atat pentru suflet, cat si pentru trup.
Postul crestin a imbracat un important caracter religios, devenind un
act de virtute si de cult, o treapta in urcusul duhovnicesc, un semn
de respect si o jertfa personala adusa lui Dumnezeu.

Tipuri de postire
Primele reglementari privind postul crestin dateaza inca de la
sfarsitul secolului I. "Didahia sau Invaþatura celor 12 Apostoli"
fixeaza ca zile de post miercurea si vinerea, in amintirea Patimilor
Mantuitorului. Mai tarziu, "Canoanele Apostolice”, "Didascalia"
si "Constitutiile Apostolice" prescriu postul inainte de hirotonie,
botez si impartasire, postul de miercuri si vineri, precum si
inaintea marilor sarbatori. Totodata, s-au stabilit si diferite
tipuri de post.
Astfel, el poate fi: integral (total), constand in abtinerea completa
de la orice mancare si bautura; postul negru (xirofagie), in care
este ingaduita doar hrana uscata: paine, fructe uscate, seminte,
legume si apa; postul comun (obisnuit), care admite consumarea
mancarurilor gatite din alimente de origine vegetala, inclusiv
untdelemnul; postul usor, numit si dezlegare, cand este ingaduita
consumarea pestelui, vinului si untdelemnului.

Indemnuri de la Sfinti
"Fa stomacul mic, limba tacuta, pastreaza-ti mintea limpede, inima
curata, blanda si smerita. Iata postul." (Sfantul Vasile cel
Mare) "Chiar daca ai sta flamand si ai dormi pe pamant si ai manca
cenusa si ai plange totdeauna, daca nu esti de folos celuilalt, nimic
maret nu ai realizat." (Sfantul Ioan Gura de Aur) "Postul, acest
doctor al sufletelor noastre, are puterea la unii sa reprime
infierbantarile si zburdalnicia trupului, la unii sa domoleasca
mania, la altii sa alunge somnul sau sa stimuleze dorinta pentru
fapta buna. El face pe fiecare sa ia aminte la sine insusi si-l
invata sa-si aminteasca pacatele si lipsurile sale." (Sfantul Simeon
Noul Teolog) "Postul nu inseamna numai sa mananci rar, ci sa mananci
putin. Adevaratul post nu consta, de altfel, numai in a domoli
propriul nostru corp, ci in a renunta la hrana in scopul de a da
painea ta celui ce nu are." (Sfantul Serafim de Sarov)

40 de zile a durat postul Mantuitorului inainte de a-si incepe
activitatea publica. El a adaugat postului rugaciunea, curatia inimii
si milostenia, pentru a fi o arma de nebiruit impotriva ispitelor.
Sfintii Apostoli au postit si ei, asemeni Invatatorului lor. Astfel,
postul a intrat in Traditia Bisericii. Sfintii Parinti au practicat
la randul lor postul, inmultindu-l.

Fragment din supliment al ziarului Jurnalul National, miercuri, 14
novembrie 2007