Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

PĂRINTELE CALISTRAT - OMUL ŞI BISERICA
https://youtu.be/8H99An_jHpI

[cristiboss56]

Lumea in care traim este tot mai agitata si tulburata. Framantarile si neimplinirile ii fac pe unii oameni sa ajunga la depresie, anxietate si chiar sinucidere. Modul de vietuire al omului din zilele noastre face ca problemele de natura sufleteasca sa se inmulteasca si asa iau nastere tot mai multe ganduri negre.
Cum putem scapa de gandurile negre?
Sfintii Parinti ne avertizeaza ca aceste ganduri au atata putere cata le dam noi. Bine ar fi ca noi sa nu le dam importanta. Daca nu putem face acest lucru de la inceput, este indicat sa-I cerem ajutorul lui Dumnezeu: “Doamne alunga din mintea mea aceste ganduri negre”. Rugaciunea ofera omului putere sa iasa biruitor din lupta cu aceste ganduri.
Imaginati-va ca lasam sa cada o samanta rea pe pamant. Cazuta, ea va avea sanse sa incolteasca. Iar daca noi ne tot insotim cu aceste ganduri, e ca si cum am uda samanta rea, samanta care pusa in pamant si udata va prinde sigur radacini. Tot astfel se intampla si cu gandurile negre. Daca noi le cultivam, ele vor creste si ne vor face sa ne indreptam intr-o directie gresita. Din acest motiv, gandurile negre trebuie alungate la vreme. O mica scanteie aprinde toata padurea.
Atunci cand ne spovedim este bine sa ne marturisim nu doar pacatele, ci si gandurile negre, care oricand pot deveni fapte. Este recomandat sa ne descoperim gandurile si persoanelor cu o viata imbunatatia, nu doar preotilor. Nu uitati ca cel care isi marturiseste gandurile se vindeca, in vreme ce ascunderea lor aduce imbolnavirea sufletului.
Parintii nu recomanda dialogul cu gandurile negre. Cei care fac acest lucru se aseamana cu acel lucrator al campului -de care se aminteste in Limonariul Pustiului Athonit -, care a gasit un sarpe inghetat la inceputul primaverii si l-a bagat la subsioara. Sarpele cand s-a incalzit, imediat l-a muscat de moarte. Asa se intampla si cu cei care nu se opun acestor ganduri negre. Ele vor deveni in scurt timp lucrare.
In Pateric se spune ca la avva Pimen s-a dus un frate si a zis: "Ce sa fac, parinte, ca-mi vin tot felul de ganduri rele in minte". Si avva Pimen a raspuns: "Opreste vantul! (batea vantul). Intinde bratele si pieptul si opreste vantul!". Si el a zis: "Nu pot sa opresc vantul!". Si parintele a continuat: "Asa cum nu poti opri vantul, asa nu poti opri gandurile rele! Dar altceva poti sa faci, si anume, cu un gand bun sa inlaturi gandul cel rau!". Deci, statornicirea in ganduri bune va duce la inlaturarea gandurilor celor rele.
Sursa: CrestinOrtodox.ro

[cristiboss56]

CUM PUTEM ŞTI DACĂ CINEVA NE ESTE PRIETEN CU ADEVĂRAT?

Maică, cum putem a ști dacă cineva este un prieten adevărat?

Pentru a spune dacă un om este prietenul nostru trebuie să-l punem la încercare. Trebuie să vezi dacă are jertfelnicie. Nu în ceea ce te privește, ci în general, pentru toată lumea. Dacă constați că această persoană este lipsită de jertfelnicie, că este egocentrică și că se grijește doar de sine, vei înțelege că această persoană nu poate fi prietenul tău.

Vei putea afla ceasta cu certitudine dacă îi vei spune, de exemplu: „Dacă ai ști cât de rău m-a durut ieri capul. Nici n-am putut să învăț… „Ah, și eu, de asemenea, am avut asta… am avut cealaltă…”. Începe să-ți grăiască despre durerile sale de cap, căci de ale tale dureri nu se grijește la fel de mult ca de ale sale. Și din acest motiv nici nu ia în seamă ceea ce tu ai spus ‒ tu sau altcineva.

(extras dintr-un dialog cu Maica Gavrilia Papaiannis)

[Copacel]

prieteniile cele tari aduc vrajmasiile cele mari
"Pateric"

[cristiboss56]

IMPORTANȚA SFINTEI CRUCI ŞI A LUMÂNĂRII ÎN BISERICA ORTODOXĂ - PR. DUMINTRU STĂNILOAIE
https://youtu.be/TE0YT1eLSx4

[cristiboss56]

SĂ IERTĂM DIN ININĂ PE TOȚI CEI CE NE-AU GREŞIT!

Să nu ne purtăm ca nişte contabili, care scriu în registrele lor „intrări” şi „ieşiri”. Seara, credinciosul trebuie să se întindă în patul său uşurat, fără să ţină nimic pentru a doua zi, împotriva fratelui său.

Si aici, se poate ca o soră să o fi supărat pe alta cu ceva, de aceea îşi cere iertare şi nu rămâne nimic pe a doua zi. Cuvântul „iartă-mă” să nu pornească de pe buze, ci din inimă. Altfel, nu facem nimic.

(Părintele Eusebiu Giannakakis, Să coborâm cerul în inimile noastre, Editura Doxologia, Iaşi, 2014, p. 30)

[cristiboss56]

Dumnezeu îngăduie ispitele aşa încât să ne poată deştepta spre a ne aminti de El. Atunci când Îl chemăm, El acţionează ca şi cum nu ne-ar auzi, în aşa fel încât să ne înmulţim rugăciunile şi să chemăm mereu sfântul Său nume, de teama feluritelor patimi. Atunci, prin durerea stăruinţelor noastre fierbinţi, inima ne este sfinţită, iar din experienţă învăţăm slăbiciunea firii noastre pătimaşe. Şi astfel înţelegem în practică faptul că fără ajutorul lui Dumnezeu nu suntem în stare să facem nimic. Această experienţă adâncă este dobândită cu sângele inimii şi rămâne de neşters; ea devine o temelie pentru tot restul vieţii acelui om.

Harul lui Dumnezeu pleacă şi vine din nou, dar experienţa nu pleacă niciodată, căci a fost întipărită înăuntrul inimii. Şi indiferent cât ar lăuda satana inima, contează ceea ce este scris pentru totdeauna în adâncul ei, şi anume faptul că fără Dumnezeu este imposibil să faci ceva. Dacă nu ar fi existat ispite […] ne-am fi transformat în alţi luciferi. Dar bunul nostru Părinte, Dumnezeu, îngăduie necazurile să vină asupra noastră, aşa încât să putem fi păziţi de smerenie, care va uşura povara păcatelor noastre. Atunci când suntem încă la vremea tinereţii, trebuie să fim ispitiţi, căci tinereţea este uşor de corupt. Cu timpul, războiul va înceta şi mult râvnita pace va veni. Să ai doar curaj şi răbdare. Nu deznădăjdui, indiferent cât de tare te luptă patimile. Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce este luptat şi nu se lasă înfrânt.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 232)

[cristiboss56]

ROLUL SMERENIEI - PR. ARSENIE PAPACIOC
https://youtu.be/Bmhs0T9WgwA

[cristiboss56]

În fiecare seară, oricât de obosiţi am fi, să nu uităm să alergăm la întâlnirea cu Hristos, Cel Care ne așteaptă tainic ascuns în rugăciune.

„Seara, când sunt istovit de truda zilei, nu am poftă de rugăciune. De altfel, pentru ce să mă rog?..."

Dar cum este cu putinţă să nu ai nicio dispoziţie să comunici cu Domnul, chiar şi când eşti istovit trupeşte? Nu cumva crezi că doar petrecerile îl revigorează pe om? Nu, acestea îl istovesc mai mult, în vreme ce rugăciunea atrage harul dumnezeiesc, care odihneşte sufletul şi trupul!

Deci, nu vă rugaţi pentru că ...sau sunteţi mânioşi pe Dumnezeu, sau credeţi că nu aveţi nevoie de El. Pentru ce să mă rog? Vă întrebaţi din nou. Simţiţi suficientă şi satisfacţie de sine. Sunteti sătui si nu vreţi să cereţi...

În fiecare seară, oricât de obosiţi aţi fi, nu pregetaţi să alergaţi la Acela. Să vă rugaţi în genunchi sau şezând. Şi, când puteţi, să vă ridicaţi în picioare. Nu are atâta importanţă poziţia, este suficient să faceţi rugăciune. Să vă rugaţi Domnului pentru ziua care a trecut, oricât de grea a fost, să-l rugaţi pentru o noapte bună şi să cereţi iertare, cu pocăinţă adâncă, pentru greşelile voastre!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească, Editura Egumenița, p. 54)

[cristiboss56]

MAMĂ SAU SOACRĂ? CUM MĂSURĂM CREDINȚA?
https://youtu.be/xf6BcthfRxA