Ne dorim un copilas

În prealabil postat de mirelat

eu nu, ptr ca daca asta ar vrea Dumnezeu de la noi, altfel ne-ar fi facut.

Mirela?
Te iubesc mult!
Scuze off topic..

[andreicozia]

În prealabil postat de mirelat

vai de duhovnicul care primeste asemenea intrebari.

se pare ca unii nu mai stiu sa fie oameni, ci doar robotei ascultatori.

Exact, Mirela, si mai ales, CA FEMEIE...!!!!!!... CUM IL INTREBI???.... ca sa nu cumva sa-l faci sa inteleaga altceva.... si sa inceapa practic sa-ti arate ce si cum...iar mai tirziu sa apara pe Pro TV

[andreicozia]

În prealabil postat de eduardd

ca niciodata nu imi va putea spune mie Andrei spre exemplu ( Scuze Andrei) daca am voie sau nu sa ma culc cu sotul

Doamne Fereste Jenica!

Eu am sustinut ideea ca trebuie sa faci cum simti nu ce-ti spun eu sau Duhovnicul care...sa fim seriosi nu are absolut nici o treaba cu ce simt femeile in abdomen cind sunt insarcinate...si parerea mea sincera este ca nici nu trebuie facut CURIOS sa stie ce si cum... ci in aceste curiozitati sa se rezerve pentru preoteasa sa.

El este doctorul sufletului, nu ginecolog, deci sa formulam intrebari decente....

Eu unul nu inteleg cum de ar putea o femeie sa intrebe asa ceva, e chiar scirbos, nu stiu, asa mi se pare mie!...daca tu Jeni vezi altfel problema, te respect in alegerea ta!

[patinina34]

În prealabil postat de felixlivadaru

Eu si sotia mea ne dorim un copil. Mentionez ca ea este o femeie cu un suflet bun, si cred ca va fi o mama deosebita. Amandoi ne dorim sa ne crestem copii dupa legea crestineasca si invatatura bisericii noastre ortodoxe. Intrebarea mea este: daca ea ramane insarcinata, mai putem face dragoste? Daca da pana cand este permis acest lucru, sau v-a trebui sa ne abtinem pana ce v-a naste si ea va iesi din perioada de lehuzie?

Pentru astfel de intrebari, trebuie consultat un medic de specialitate, in primul rand.

Din punct de vedere religios, sint scrieri pe tema asta de catre Sfintii Parinti:Omiliile, Oranki, Credinta si Trairea in Ortodoxie, Smerenia si dragostea-insusirile trairilor ortodoxe, Virtutea de a fii Om, Casa Crestinului etc., Viata de familie.

iar dupa ce copilasii / copilasul a sosit pe lume:
Cum ne crestem copiii
si altele legate de aceasta tema.

În prealabil postat de andreicozia

daca tu Jeni vezi altfel problema, te respect in alegerea ta!

multumesc Andrei!
Si acum pentru toti cei ce NU m-au inteles. NU m-au framanatat si Nu ma framanata acest tip de intrebare atata timp cat sunt sotie nu monahie. mai mult sunt pefect de acorod cu Mirela si Andrei. Eu m-am exprimat clar:
[COLOR=Red]"Pentru cei ce ii framata astfel de intrebari/raspunsuri"[/COLOR]
ps. cred ca userul livadarufelix (din cate imi amintesc) este penticostal..

[felixlivadaru]

Imi primul rand scuze pentru intrebare, tuturor membrilor acestui forum. Voiam sa stiu numai daca cineva stie daca exista ceva scris in acest sens.Dar am constatat ca nu exista. Atat eu cat si sotia mea nu am fost si nu sentem penticostali. Suntem crestini ortodoxi si asa vrem sa ramanem pana la sfarsitul vietii.

Felix, imi cer scuze public! Greseala e de partea mea!
Imi cer iertare!
ps- ma bucur ca ai inteles inutilitatea intrebarii..

[ory]

Din experienta stiu ca aceasta problema chiar se pune si inaintea duhovnicului,fiindca dpdv spiritual aceasta tine de competenta sa,care de altfel va fi categoric impotriva.Ca unii duhovnici sunt mai maleabili,iar altii de-a dreptul neintelegatori,aceasta este altceva,cert este ca acest gen de intimitate chiar are legatura cu activitatea confesionala,daca se pune problema din punct de vedere religios.
Eu,deci acum vorbim din experienta,incepand din luna a doua,perioada in care burtica abia se zarea,AM SPUS STOP,nici macar nu am vorbit cu duhovnicul despre aceasta(de cand ma stiu am avut duhovnic de manastire).Exact asa mi se manifesta personalitatea de cand ma stiu,inbin credinta cu moralitatea,cu necesitatea,cu neputinta,cu demnitatea,cu personalitatea sotului,cu a celor din jur...cu toate cate intampinam,dar niciodata intr-un stil de robot fata de duhovnic,fiindca aici este vorba si de incredere,in sine,in cei din jur,in propriile-ti principii si in Dumneze(nu neaparat pe ultimul loc),astfel ca o atitudine absolut supusa fata de scrieri si de duhovnic,care pot fi,de asemeni interpretative,mi se pare o aberatie si,mai degraba o credinta necunoscuta.
Deci,eu am spus stop incepand din luna a doua,nu aveam probleme de sanatate,insa fiind prima sarcina imi era teama de complicatii,nu aveam de unde sa stiu cum se poate manifesta o astfel de atitudine si "presiune"fata de fat,plus ca mi se parea(asa,dupa mintea mea)oarecum mai decent sa ingrijesc sarcina cat mai bine si sa-i acord o atentie adecvata.Cat despre sot,a inteles,de fapt ai si era teama sa fie altfel,era si el nestiutor si extrem de entuziasmat de aceasta sarcina,dorind sa...fie mai bine asa.Ba chiar a asteptat pana cand a trecut destul timp de lahuzie,avand si dureri,cam pana cand puiul avea 3 luni.
In mod normal,doctorul nu indica abstinenta in acest sens,pana in luna a 7a,decat daca sarcina prezinta probleme medicale,ori detine o anumita fragilitate in mentinerea acesteia.Si duhovnicii au pareri contradictorii,unii nu stiu unde ar putea incadra o astfel de fapta,pe altii nu-i intereseaza intr-atat viata intima a fiilor,iar altii se manifesta destul de potrivnic si dur in aceasta priviinta.
Se stie ca multi dintre copii nascuti in luna a 8a,li s-au intamplat acestea tocmai datorita vietii sexuale din timpul sarcinii,spermatozoizii avand in compozitia lor substante similare cu cele care declanseaza travaliul.
Oricum,este mai bine ca lucrurile sa fie cantarite din mai multe puncte de vedere,dar mai ales adaptate la familia in cauza.

În prealabil postat de mirelat

vai de duhovnicul care primeste asemenea intrebari.

se pare ca unii nu mai stiu sa fie oameni, ci doar robotei ascultatori.

Mirela, era vorba de situatia unei familii care asteapta un copil. In asemenea situatie iti pui niste intrebari. Iti poti inchipui ca femeia se transforma in cele 9 luni si nu mai e apta...
Deci exemplul cu mersul barbatului la animale nu mi se pare bun, caci daca femeiase poate abtine, pentru binele copilului, ar trebui si sotul sa aduca un mic sacrificiu si sa astepte pana viitoarea mama isi va fi revenit dupa nastere. Nu este vorba de a-ti refuza sotul in conditii normale. Parerea mea, de crestin ortodox de mucava.
P.S. Tu, Mirela, cand vei fi insarcinata sa nu-l refuzi pe sotul tau pana la nastere... Vei vedea insa ca e imposibil.

Si m-as bucura sa nu mai vad atata dispret afisat deschis si fara jena, fata de cei, care pentru credinta lor doresc sa respecte niste reguli crestine. Sa inceteze odata aceste jigniri, care nu-si au rostul.