Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Religia Islamica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 04.10.2011, 12:57:00
ioanna's Avatar
ioanna ioanna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.535
Implicit Pericolul insularizării Europei în islamofobie

Interviu realizat de Foreign Policy Romania cu Dragoș STOICA, expert roman in studii islamice
Aparut in Dilema veche, nr. 336, 22-28 iulie 2010


1. Cît de reală este teama transformării Europei în Eurabia?

În condițiile în care, de pildă, în 1932, Suedia raporta 15 musulmani, iar astăzi sînt peste 400.000, cred că putem să discutăm de o formă de islamizare demografică a Europei. Statisticile nu mint, dar nici nu trebuie să ne așteptăm la revelații finale din partea lor. Problema este dacă aceasta creștere demografică evidentă, pe fondul îmbătrînirii populației europene, se traduce automat în transformarea Europei în Eurabia. Pentru a ajunge la o astfel de concluzie trebuie să percepem acest proces în termenii unui jihad demografic. Perspectiva jihadului demografic nu este nouă și nici apanajul demersurilor senzaționaliste care abundă în spațiul media european.

Yusuf al-Qaradawi unul dintre cei mai influenți imami formatori de opinie din lumea musulmană, a cărui emisiune Shari’a și viața transmisă de Al Jazeera are o audiență imensă, a discutat în mod repetat despre un soi de islamizare benignă a Europei prin creștere demografică. Pe fond însă, teza unei Eurabii potențiale intră în rezonanță cu teama profundă de un jihad demografic, mai exact frica de islamizarea profundă a țesutului social, a spațiului politic și a mediului cultural. În umbra statisticilor stă viziunea califatului european, care iese brusc de sub specia istoriilor ficționale, intrînd în mentalitatea colectivă ca un scenariu posibil pentru viitorul european.

În realitate, teza Eurabiei (și a califatului transeuropean) se fundamentează pe o variantă a ceea ce Martha Nusbaum numește inspirat „Arcadianism normativ“, adică o proiecție a celuilalt ca fiind imun la viciile sau calitățile noastre. Este un fel de mitologie a răului sălbatic, a unui homo Islamicus care poate să se insularizeze complet de fluxul istoriei, rămînînd capabil să resacralizeze orice spațiu în care ființează.

Cu alte cuvinte, a treia generație de musulmani este privită ca fiind imună la secularizare, imună la modernizare, precondiționată genetic și religios către o revoltă radicală împotriva modernității. Sînt milioane de musulmani europeni pentru care acum Facebook-ul reprezintă moscheea, iar Twitter-ul ține loc de fatwa. Secularizarea, chiar dacă nimic nu garantează că este ireversibilă, rămîne o realitate la nivelul comunităților diasporice musulmane. Faptul că există insule de radicalism sau convertiri radicale la islamism, așa cum am văzut în cazul lui Richard Reid, nu validează generalizări premature.

La acest moment, mulți tineri musulmani europeni sau nord-americani reînvață araba, urdu sau turca în sălile de clasă ale universităților sau colegiilor și, de cele mai multe ori, își redescoperă identitatea religioasă prin efort individual și reflecție critică, în opoziție atît cu tradiția părinților lor, cît și cu radicalismul islamist. Dacă de-islamizarea nu ar fi o realitate acum, credeți ca Wahhabi, Salafi, sau Frăția Islamică ar depune atîtea eforturi să readucă variantele lor de Islam printre tinerii occidentali? Există, într-adevăr, o bătălie pentru mințile musulmanilor din Occident, dar ea nu este nici pe departe pierdută a priori, așa cum pare să profețească modelul Eurabiei. Viitorul Europei și al musulmanilor europeni cred că rămîne deschis.

2. Este posibil să fii în același timp un bun musulman și un bun cetățean, să te supui statului secular și să dezvolți o loialitate națională? Se regăsesc musulmanii în comunitatea cetățenilor?

Pentru a răspunde la această întrebare cel mai potrivit ar fi exemplul Indoneziei, cel mai populat stat musulman din lume. Aici există o separație clară între stat și religie, iar Islamul nu este religie de stat. Există chiar o formă de Islam civic, foarte apreciat ca un posibil model pentru cel european.

Răspunsul cel mai simplu este că un musulman nu numai că poate să devină un bun cetățean european, dar sînt milioane de oameni care au deja acest statut. Mai mult decît atît, dacă ne întoarcem la modelul de conviețuire prescris minorităților musulmane de tradiția islamică clasică, putem să spunem că musulmanii europeni trebuie să fie buni cetățeni.

Trebuie însă să nu uitam că, atunci cînd folosim termeni generici ca „Islam“ și „comunități musulmane“, vorbim, de fapt, despre oameni reali. Există un anume tip de discurs occidental care pare fascinat de extremele spectaculoase. Se pendulează între lumpenproletariatul emigrației musulmane sau atentatorii sinucigași și disidența profund secularizată de tip Ayaan Hirsi Ali. Se ignoră că, între aceste extreme, există milioane de oameni, majoritatea tăcută care nu apare pe primele pagini ale ziarelor și care a reușit să-și integreze identitatea în ritmurile formei de viață europene. Cred că a venit momentul să recuperăm dimensiunea umană, să subiectivizăm atît Islamul, cît și Europa.

Sub mormanul ăsta de concepte, noțiuni, slogane, sisteme și cioturi de teorii sînt striviți milioane de oameni – musulmani și non-musulmani –, care nu vor decît să-și trăiască viețile. Nimeni nu neagă că radicalii există și că retorica violentă și intolerantă își are partizanii săi. Islamul și islamismul nu sînt însă echivalente. Dintr-un radical islamist nu numai că nu poți să faci un cetățean european, dar nu poți să faci nici măcar un cetățean egiptean sau un cetățean saudit. Noțiunea de cetățenie este pur și simplu irelevantă. În paradisul adus de jihad nu se intră cu buletinul de identitate.


3. Cît de influent este Tariq Ramadan la nivelul comunităților musulmane din Europa? Care este în cele din urmă filozofia sa?

Tariq Ramadan este un personaj extrem de controversat. Influența sa în mediile arabe trebuie, însă, contextualizată, pentru că aceasta se reflectă preponderent asupra mediului universitar. Într-un fel, Tariq Ramadan este perceput ca o variantă europeană a lui Yusuf al-Qaradawi.



Pentru Ramadan, Islamul european este un fenomen nou în istoria Islamului, este modul în care comunitățile musulmane care trăiesc ca cetățeni contribuie la un model comun european. Islamul european este un Islam fără asperități și tocmai pe acest fond este Ramadan acuzat de circumstanțializare. El face o racordare terminologică, renunțînd la distincția „Casa Islamului“ și „Casa războiului“. Ramadan nu mai vorbește despre război vs Islam, ci despre un spațiu comun, în care comunități musulmane își pot apăra sau construi o identitate plurală.

Problema lui Tariq Ramadan este, însă, similară tuturor intelectualilor europeni, este o problemă de legitimitate. El este suspectat de lipsă de sinceritate, confruntîndu-se cu o lipsa acută de legitimitate în afara spațiului în care el se mișcă (preponderent universitar și cel al intelectualilor publici europeni). La acest moment, cel mai influent imam este Yusuf al-Qaradawi. Dimpotrivă, mesajul lui Ramadan nu este atît de răspîndit, nu ajunge în mediile musulmane profunde, în timp ce Yusuf al-Qaradawi sau Said Qutb penetrează mult mai ușor spațiile musulmane. Ramadan este un Salafi modern, un soi de mesaj de tip „Frăția musulmană“ modernizat și europenizat, însă mesajul său trece foarte greu peste bariera educațională. Ramadan nu cunoaște problemele din ghetouri, nu se confruntă cu aceeași realitate, nu este perceput ca unul de-al lor.

4. Pînă unde trebuie să meargă societățile gazdă europene cu integrarea comunităților musulmane pentru ca civilizația politică a acestor societăți să nu fie negată?

În acest sens, problema legată de toleranță este esențială. Dincolo de exagerările de tip Londonistan, sau al unor mesaje alarmiste de tipul „pe cînd europenii dormeau, musulmanii distrugeau societatea din interior“, în anumite moschei din Marea Britanie hate speech-ul, antisemitismul, violența manifestă au devenit parte din mesajul zilnic

Tipul acesta de toleranță nu este doar periculos, dar neagă însăși ideea de toleranță. Aceasta nu este toleranță, ci neglijență. Pînă unde trebuie să meargă toleranța? Totul depinde de ce înțelegem prin toleranță. Dacă gîndim toleranța ca pe un fel de charity, care vine de la cel puternic la cel mai slab, atunci putem spune că toleranța trebuie să rămînă limitată, circumspectă, dar deschisă către celălalt. Cu alte cuvinte, toleranța necondiționată este imposibilă. Nu poate fi transformată în valoare normativă, nu are nimic juridic și nimic politic. De-asta trebuie să o gîndim ca posibilitate. Trebuie să rămînem deschiși către celălalt. Toleranța și deschiderea societății merg împreună. În momentul în care tolerăm hate speech-urile nu învățăm nici un fel de deschidere. Acest tip de toleranță închide societatea pentru că permite perpetuarea unei logici confruntaționale care favorizeăază ghetoizarea musulmanilor europeni. În momentul în care sîntem toleranți cu intoleranții, nu aducem nici un fel de contribuție pozitivă la crearea unui model comun european. Pericolul cel mare este insularizarea Europei.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 04.10.2011, 13:05:38
ioanna's Avatar
ioanna ioanna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.535
Implicit

Tarik RAMADAN
„Identitatea musulmanilor europeni: includerea cetățenilor și integrarea imigranților”

În primul rând, este foarte dificil, deoarece noi toți ne raportăm la identitatea națională având o pregătire și o înțelegere diferită. Pentru mine, identitatea națională este ceea ce ajută într-adevăr oamenii să simtă că aparțin unei națiuni, unei societăți. Aceasta înseamnă mai mult decât a fi doar integrat din perspectivă legală: înseamnă a avea sentimentul că te afli acasă, că această națiune, această societate este a ta. Deci este legat de integrarea psihologică, nu doar de integrarea legală, culturală sau religioasă. Aceste elemente reprezintă pași și condiții, dar nu întregul proces.

Când discutăm despre imigrare și identitatea națională cred că este important nu doar să spunem că, atunci când obținem integrarea legală, suntem parte din societate și gata. Trebuie să mergem mai departe și să încercăm să realizăm punți de legătură cu oamenii care au venit, care sunt acum rezidenți și vor deveni cetățeni, iar apoi vor simți că sunt acasă și s-au integrat. Este un proces cu două sensuri. Imigranții au obligații, cum ar fi înțelegerea societății, cunoașterea limbii, înțelegerea psihologiei colective, dar și societatea are o responsabilitate uriașă în a înțelege în ce fel valorizează prezența oamenilor veniți din afară. Există o mare problemă, deoarece în marea majoritate a țărilor europene încă asociem Islamul cu imigrarea, deși nu mai este cazul.

Da, noi vorbim despre cetățeni musulmani europeni; acesta este modul în care vorbim despre ei, dar percepția noastră încă este că Islamul este o religie străină, este religia imigranților. Însă s-a terminat. Avem cetățeni europeni; ei sunt musulmani și cetățeni europeni în același timp. Trebuie să distingem mai întâi între a fi un musulman, a fi un musulman european și imigrare. Această discuție nu este cea corectă. Când vine vorba de a construi o identitate națională, venim cu un nou discurs necesar și anume: Islamul este o religie europeană, este o religie austriacă, o religie din Germania, o religie din Franța și acesta este punctul de plecare pentru a construi sentimentul apartenenței, pentru a spune că apreciem prezența voastră ca parte a societății. De ce este important să ajungem la acest nivel? La sfârșitul zilei, cu toții locuim în Europa.

În următorii douăzeci de ani, avem nevoie de nu mai puțin de douăzeci de milioane de muncitori. De unde vin ei? Vor veni din Africa, din țările arabe, în principal din țări islamice. Deci constatăm un proces pe care nu îl putem opri. Toată această discuție vine din partea unora care afirmă: „Nu dorim ca ei să vină...” Ei nu se raportează la rațiunile economice, ci la teama culturală. Ei trebuie să se raporteze la provocările economice și aici trebuie să înțelegem că cetățenii musulmani europeni pot fi de folos în acest proces. Ce trebuie să facem este să nu folosim imigranții pentru a arunca suspiciune asupra cetățenilor, ci să folosim cetățenii pentru a ajuta imigranții să fie mai integrați.

Din perspectiva cetățeniei, este foarte important să ne dăm seama că nu trebuie să discutăm doar despre cetățeni europeni, ci și despre obținerea acestui sentiment al apartenenței care nu constă doar în a cunoaște limba, a cunoaște instituțiile, a fi implicat, ci și în a-ți asuma responsabilități, a lucra la nivel local, a consolida încrederea și a înțelege că societățile noastre sunt pluralistice.

În cadrul comunităților musulmane din Europa există un discurs foarte puternic, o implicare foarte puternică pentru a construi această identitate musulmană europeană. Ești acasă, aceasta este societatea ta, o construiești pentru tine, pentru copiii tăi, pentru viitorul tău și viitorul comun al tuturor cetățenilor. Este ceva foarte important. Ca și societate trebuie să încetăm să vorbim despre integrare și securitate.

De fiecare dată când vorbim despre Islam, vorbim despre integrare și securitate. Deci faci un lucru încercând să construiești punți de legătură, dar încercând să construiești punți de legătură continui să construiești și să întărești sentimentul că există două lumi diferite. Islamul este o lume, iar Europa o altă lume. Deci trebuie să venim cu o foarte puternică politică guvernamentală, a guvernului european, și, foarte important, să nu confundăm problemele. Există o mare confuzie: vorbim despre integrare religioasă în timp ce ne raportăm la problemele sociale. Șomajul nu are nimic de a face cu Islamul.

Violența nu are nimic de a face cu Islamul. Violența domestică ... Da, musulmanul ar trebui să spună că violența domestică nu este islamică, dar 70% din cazurile de violență domestică apar în cadrul familiilor cu probleme precum drogurile, alcoolul ... și aceasta nu are nimic de a face cu Islamul. Sunt probleme ce țin de sfera socială. Trebuie să susținem această implicare civică a musulmanilor. Dacă obținem aceasta, putem să îl abordăm pe imigrant și să îl întrebăm: în ce fel te integrezi tu în societatea aceasta care este a noastră, a noastră însemnând tu și cu mine.

Tu – un nemusulman, eu – un musulman ... și oamenii ajung să înțeleagă că trăiesc într-o societate pluralistă, dar fără a li se cere să uite cine sunt ei pentru a face parte din noi. Ei sunt cu noi, cu tot ceea ce sunt. Dar ei au datorii și noi avem, de asemenea, obligații. De exemplu, datoria de a învăța limba ... pentru a fi în stare să vorbească limba celor din jur. Limba este libertate. Dacă vrei să fii liber și un cetățean real, loial țării tale, se impune obligativitatea învățării limbii. Fără a ști limba suntem precum în închisoare. Deci este ceva foarte important.

Toate acestea ar trebui să fie făcute, iar apoi, în această comunicare dintre musulmanii din interior și musulmanii care vin din afară, s-ar spune: „Uite, noi obținem ceva foarte important, pentru că suntem musulmani și europeni în același timp, deci te poți integra în societate fără a uita cine ești.” Astfel, musulmanii europeni sunt cu adevărat importanți în procesul de imigrare și aceasta ar trebui să înțeleagă politicienii noștri, însă nu se întâmplă așa.

În legătură cu discursul despre Islam. Mulți dintre imigranți se confruntă cu aceeași confuzie pe care am avut-o și noi la începutul procesului, când am venit, și anume confuzia care se face între cultura noastră de origine și Islam. Mulți oameni vin cu ideea că a fi un bun musulman înseamnă a fi musulman în maniera în care înțelegeau ei să fii musulman în țara lor de origine. Aceasta înseamnă a fi un musulman marocan în Europa, a fi un musulman pakistanez, un musulman turc... Și trebuie să îi ajutăm să înțeleagă. Nu, tu trebuie să rămâi musulman, dar nu înseamnă că trebuie să refuzi cultura europeană și să rămâi agățat de propria ta cultură, pentru că multe lucruri în cultura ta nu sunt islamice, sunt împotriva principiilor tale, și multe lucruri în cultura europeană sau vestică sunt bune, conform standardelor islamice. Deci trebuie să îi ajutăm să își dezvolte o minte critică... Nu confunda alte aspecte cu ceea ce se petrece în țara ta de origine... De exemplu, când vine vorba de rolul femeilor, avem o problemă, o problemă foarte profundă și foarte adesea musulmanii doar importă obiceiuri, tradiții și un mod de viață.

Trebuie să le spunem: „Aceasta nu este islamic, ci este ceva ce ține de cultura pakistaneză sau de cea arabă... Trebuie să ai o atitudine critică față de acestea și trebuie să schimbi situația, iar în această societate ești în stare să procedezi astfel fără a uita sau a-ți trăda principiile islamice.” Deci este un proces foarte puternic care vizează fundamentele și de aceea discursul islamic în Vest ar trebui să fie înrădăcinat în tradiția islamică pentru a fi auzit și ar trebui să fie critic față de culturi. Astfel, acest proces va fi schimbat, iar oamenii vor fi ajutați să se integreze mai bine.


sursa:http://islamulazi.ro/forum/index.php?showtopic=2704

Last edited by ioanna; 04.10.2011 at 15:19:47.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
CU CE A DERANJAT STARETUL EFREM PE STAPANII LUMII? (II) “Eu sunt impotriva Europei! myself00 Generalitati 12 05.01.2013 13:24:56
Pericolul relativizarii in Ortodoxia contemporana LgMihail Teologie si Stiinta 24 01.12.2012 15:34:57
Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord cristiboss56 Resurse ortodoxe on-line 0 18.07.2012 22:42:34
pericolul de a fi nevoita sa nasti in craiova totalsistem Generalitati 11 05.03.2010 23:07:03
Pericolul nestiut al vaccinurilor Iustin32 Generalitati 65 29.12.2009 23:23:12