Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Spiritualitatea ortodoxa
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 28.01.2012, 18:29:39
STEPHAN STEPHAN is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 28.01.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 28
Implicit Cum intelegeti cultul ortodox ?

Doamne ajută tuturor membrilor acestui forum!Postez pentru prima dată și îmi cer scuze dacă nu voi posta exact la categoria care trebuia ( încă nu sunt familiarizat cu instrumentele forumului ).
Citesc de curând o carte deosebită :"Liturgica generală" scrisă de Pr.Prof.Ene Braniște (ediția1993) . Mi-a atras atenția un citat deosebit din această carte și aș vrea să văd cum îl înțelegeți dv.: "...memorialul liturgic din cadrul cultului bisericesc nu este numai amintirea trecutului, ci el ne face prezente și contemporane evenimentele din trecut și ne sugerează cele din viitor ( eshatologie ). În marile sărbători ale Mântuitorului devenim un fel de martori oculari ai evenimentelor comemorate, devenim contemporani cu ele . Fiecare act divin din iconomia mântuirii a avut loc odată, într-un anumit moment al istoriei, dar se oferă, devine continuu prezent în taine, în misterul liturgic." (p.121)
Poate că nu se poate raționaliza prea mult, totuși m-ar interesa cum înțelegeți această afirmație ?
Reply With Quote
  #2  
Vechi 28.01.2012, 18:48:11
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.703
Implicit

Eu cred ca se refera la slujbele Bisericii si la cantarile din cadrul lor. Sa fim mai atenti la ceea ce se canta la strana, in sarbatori!
De exemplu, de Boboteaza e o cantare care spune aproximativ Azi se boteaza in Iordan... in sensul ca de Boboteaza (sau in alta sarbatoare) nu comemoram Botezul Domnului de acum 2000 de ani, ci serbam un eveniment actual. E un prezent etern.

Tot asa cum in fiecare duminica serbam Invierea Domnului, dar nu cea de acum 2000 de ani, ci cea din ziua respectiva. Sau la fiecare Sfanta Liturghie, celebram Jertfa Mantuitorului, care se jertfeste, aici si acum, pe Sfanta Masa (painea si vinul care se transforma de fiecare data in Trup si Sange, nu sunt simboluri ale ceea ce a fost candva).

Latura eshatologica se refera la faptul ca tot ceea ce facem noi in viata aceasta o facem intru nadejdea invierii si a vietii celei ce va sa fie.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 29.01.2012, 08:37:00
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Citat:
În prealabil postat de STEPHAN Vezi mesajul
Citesc de curând o carte deosebită :"Liturgica generală" scrisă de Pr.Prof.Ene Braniște (ediția1993) .
O carte de referință.

Citat:
Mi-a atras atenția un citat deosebit din această carte și aș vrea să văd cum îl înțelegeți dv.: "...memorialul liturgic din cadrul cultului bisericesc nu este numai amintirea trecutului, ci el ne face prezente și contemporane evenimentele din trecut și ne sugerează cele din viitor ( eshatologie ).
Cu alte cuvinte, și în terminologie catolică, Sfânta Euharistie nu este numai memorial, ci sacrificiu actual.

În înțelegerea acestui pasaj, vă sfătuiesc să plecați de la natura duală a lui Isus. El nu numai că a fost Dumnezeu și Om, dar ESTE și VA FI Dumnezeu și om, după cum au definit părinții conciliari în perioada patristică.

Știind acest lucru, avem și răspunsul la întrebarea: acum, când postez eu, acum, când citiți dv aceste rânduri, unde se află Isus ? Ca Dumnezeu, El este ubicuu: se află peste tot, în Cer și pe pământ, umplând fiecare spațiu, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Spirit, cu care alcătuiște o singură substanță divină (ousia). Ca om, Isus se află în Cer, mai exact într-o Sfântă a Sfintelor cerească, mijlocind pentru noi. Până când se va afla omul Isus acolo ? Până la sfârșitul vremilor, până la Judecata de obște. Așadar, nu numai că Isus A FOST preot, sacrificând pentru noi chiar Sfântul Său Trup, ci Isus ESTE preot, și anume "preot în veac" (adică în timpul istoric al acestei lumi). Misiunea preoțească a lui Isus, începută pe Golgota, nu s-a sfârșit acolo, ci continuă și va continua până la Eshaton. Abia după aceea El se va așeza la masa Ospățului Veșnic, la dreapta Tatălui.

Acum înțelegem mai bine și de ce nimeni nu se mai poate mântui DUPĂ finalul istoriei: fiindcă nu va mai fi niciun preot: Isus nu va mai preoți, ci va împărăți ca Pantocrator. Preotul este alcătuitorul de punți (pontifex). Să trecem puntea acum, că după Judecată nu va mai fi nicio punte între lumi.

O confuzie larg răspândită, care împiedică înțelegerea sensului Sfintei Liturghii, este părerea că Cel căruia Jertfa îi este adresată este Isus Cristos. Nimic mai fals. Mie însumi mi-a "căzut fisa" greu, fiindcă citeam în cărți de liturgică și tipic tot felul de chestii complicate, mai puțin acest adevăr simplu și de la care trebuie plecat. Adresantul Sfintei Liturghii este Dumnezeu Tatăl. Beneficiari ai Sfintei Liturghii sunt cei din biserică și cei pentru care se face sacrificiul. Cel care se jertfește (în sens real), ca și cel care administrează jertfa (în sens teologic) este Isus.

Acest lucru este prefigurat în fel și chip în Biblie. Abraham este "antitip" al Tatălui Ceresc, fiul lui este antitip al Fiului, care va deveni Mielul jertfit. Isus ne oferă apă și tot El este apa cea vie, avem aici două ipostaze: Isus preot și Isus miel. A treia ipostază este aceea sugerată de "mi-e sete". Este setea se suflete care să dorească să Îl urmeze. Altfel spus, lui Isus îi este sete de setea noastră pentru Isus. El este cel care ne oferă apă, iar apa aceea este El însuși. Numai Isus satură...

Acum înțelegem mai bine (atâta cât se poate omenește înțelege) ce este Sfânta Liturghie. Este asocierea noastră la jertfa prezentă și continuă a lui Isus. Toți cei din congregație suntem niște tâlhari care Îi spunem Preotului Isus aflat în Sfânta Sfintelor din Cer: "pomenește-mă, Doamne, în împărăția Ta !" Și El se coboară în Sfânta Sfintelor cea de pe pământ, El ne răspunde: "Gustați să vedeți cât de bun este Domnul". De ce face asta ? Ca să ne ridice. Acum înțelegem mai bine și de ce partea mai mare a bisericii este numită "navă" ("naos"). Fiindcă, din punct de vedere teologic, este chiar o navă. Cel care o conduce prin furtunile "mării" (=spațiul ostil sufletelor) este preotul, care acționează "în persoana capului Isus". Așadar, Liturghia de pe pământ are legătură tainică cu Liturghia din Cer. Realitatea de aici nu este simplu memorial, ci conectare actuală la o realitate pe care nu o putem vedea cu ochii trupului, dar o putem vedea cu ochii credinței: despre ea mărturisim la imnul final al Sfintei Liturghii: "văzut-am lumina cea adevărată".

Astăzi, când vom merge la Sfânta Liturghie, să avem mai clar în minte la ce anume mergem: suntem așteptați să urcăm într-o corabie. Cuiva îi este sete de noi, dor după dorul nostru, ne așteaptă la o întrunire. Căpitanul ne invită la o călătorie cu El și ne spune că este Calea, Adevărul și Viața. Să mergem cu Cristos, prin Cristos și în Cristos spre Tatăl Ceresc !
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com

Last edited by Mihnea Dragomir; 29.01.2012 at 08:53:05.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 29.01.2012, 08:55:49
I.Calin's Avatar
I.Calin I.Calin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.08.2010
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 822
Implicit

Citat:
În prealabil postat de glykys Vezi mesajul
Tot asa cum in fiecare duminica serbam Invierea Domnului, dar nu cea de acum 2000 de ani, ci cea din ziua respectiva. Sau la fiecare Sfanta Liturghie, celebram Jertfa Mantuitorului, care se jertfeste, aici si acum, pe Sfanta Masa (painea si vinul care se transforma de fiecare data in Trup si Sange, nu sunt simboluri ale ceea ce a fost candva).
Latura eshatologica se refera la faptul ca tot ceea ce facem noi in viata aceasta o facem intru nadejdea invierii si a vietii celei ce va sa fie.
Exact. Ortodocșii nu comemorează spre aducere aminte evenimentele descrise în Evanghelie. Ele sunt reactulizate, trăite, acum ca și atunci. La fiecare Sfântă Liturghie, Mântuitorul vine în lume, predică, ne învață, moare, învie și se dăruiește pentru noi. Nimic din ceea ce se întâmplă la Sfânta Liturghie nu simbolizează nimic, nici crucea săvârșită de un creștin, absolut nimic, toate exprimă realități profunde existente acum și aici.
__________________
Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, pentru toate, pentru fiecare zi și pentru moartea ce va veni, Te ascult, Doamne și nici măcar după ascultare, nu-mi da mie, ci numai după voia Ta, ajută-mi părtaș să fiu binecuvântărilor Tale, acum și întru împărăția Ta. Amin.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 29.01.2012, 09:59:14
N.Priceputu
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Aș adăuga că lucrurile trebuie înțelese în acest fel datorită atemporalității Jertfei Mântuitorului - „Mielul junghiat de la întemeierea lumii”. Ea s-a petrecut și în timp, în urmă cu două mii de ani, însă Dumnezeu-Cuvântul Se află într-o permanentă stare de jertfă.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 29.01.2012, 15:24:50
STEPHAN STEPHAN is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 28.01.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 28
Implicit

Mulțumesc tuturor pentru răspunsuri, mi-au fost de un real folos !
Am înțeles mai clar despre ce este vorba mai ales în ceea ce privește Sf. Liturghie .
Părintele Braniște vorbea însă, după cum puteți vedea din citatul din prima postare, și de marile sărbători ale Mântuitorului . Cum am putea înțelege, privi , trăi, din acest punct de vedere, al "prezentului continuu", un mare praznic, Botezul Domnului bunăoară ? Scuzați neputința unei minți "moderne" !
Reply With Quote
  #7  
Vechi 29.01.2012, 16:52:59
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.703
Implicit

Citat:
În prealabil postat de STEPHAN Vezi mesajul
Mulțumesc tuturor pentru răspunsuri, mi-au fost de un real folos !
Am înțeles mai clar despre ce este vorba mai ales în ceea ce privește Sf. Liturghie .
Părintele Braniște vorbea însă, după cum puteți vedea din citatul din prima postare, și de marile sărbători ale Mântuitorului . Cum am putea înțelege, privi , trăi, din acest punct de vedere, al "prezentului continuu", un mare praznic, Botezul Domnului bunăoară ? Scuzați neputința unei minți "moderne" !
Hm, teoria cred ca e simpla, dar practica tare grea.
In primul rand, trebuie sa fii prezent la slujbele bisericesti. Dar prezent nu doar fizic, ci trup, minte si suflet. Trebuie sa fii atent la ce se canta, sa nu te poarte gandurile aiurea, sa fii in stare de rugaciune, sa iti deschizi sufletul, sa poti participa si tu, la masurile tale, la acea mare sarbatoare.
Trebuie sa fii tu insuti prezent, aici si acum. Si pentru a ajunge in faza aceasta, trebuie spovedanie, trebuie sa ai un duhovnic bun, sa iti pui ordine in ganduri, multe...
Apoi, starea de prezenta de la biserica trebuie sa te insoteasca si afara. Nu neaparat ca zici in gand rugaciuni, ci ca pastrezi starea, ca nu o pierzi lasandu-te tulburat de tot felul de maruntisuri cotidiene. Trebuie sa fii si statornic.


Uite ce am gasit la par. Papacioc (sper sa iti foloseasca):

"Eu sigur nu dau canoane mari. Ca zice Tatal nostru, ca zice si nu-l zice. Sau zice in graba, fara atentie. Si gata, mi-am facut canonul. Ii dau canoane din acestea, de simitire, de traire: Vezi, creeaza-ti un moment din zi si fa asa in momentul ala din zi. O data. O singura data. Chiar 30 de secunde. Stii? Ca sa il tin mereu prezent. Asta ma intereseaza. Ca un Tatal nostru o data, cum trebuie, e mult mai bun decat o mie de ori mecanic, ca atunci nu mai este pocainta.
Eu lupt ca el sa fie mereu prezent. Un singur lucru, dar bun. Ca sa fie mereu prezent. Macar "Doamne, iarta-ma!" si daca tresare asa o, data, tot e ceva. Fa lucrul acesta!"
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 29.01.2012, 23:42:55
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Citat:
În prealabil postat de STEPHAN Vezi mesajul
Mulțumesc tuturor pentru răspunsuri, mi-au fost de un real folos !
Am înțeles mai clar despre ce este vorba mai ales în ceea ce privește Sf. Liturghie .
Părintele Braniște vorbea însă, după cum puteți vedea din citatul din prima postare, și de marile sărbători ale Mântuitorului . Cum am putea înțelege, privi , trăi, din acest punct de vedere, al "prezentului continuu", un mare praznic, Botezul Domnului bunăoară ?
Noul Adam, care este Isus, a fost om asemenea nouă, afară de păcat. El a trecut prin toate etapele prin care trec oamenii. Acest lucru a fost dorit și hotărât de Dumnezeu în Sfatul cel Veșnic, probabil atât ca asumare deplină a condiției omului, cât și ca să ne ofere un exemplu. El S-a înomenit ca prunc. A crescut în ascultare și în har. A lucrat și S-a rugat. A călătorit. S-a distrat ca cei din lume, a postit și S-a retras în pustie ca monahii. A suferit, a cunoscut ispita diabolică, a cunoscut teama și sentimentul că este părăsit de Dumnezeu. Un singur lucru din viața oamenilor a lipsit în viața lui Isus: bătrânețea. Unii teologi sunt de părere că Isus a murit în plină maturitate, ca să ne arate că la bătrânețe nu vom culege altceva decât am semănat la tinerețe. Fiind ca Isus în vremea copilăriei, tinereții și maturității noastre, putem fi siguri că vom fi asemenea Lui în vremea bătrâneții noastre.

Dar a fi cu Isus înseamnă a recapitula și marile momente ale vieții Lui. De astădată nu mai vorbim de asociere reală și asociere teologică precum la Sfânta Liturghie, ci doar de asociere teologică. Biserica ne cheamă să "respirăm" ritmul vieții lui Isus, care se desfășoară de-a lungul unui an liturgic. Astfel, ne naștem cu El și ne bucurăm la Crăciun. Reînnoim legămintele noastre la Tăierea Împrejur. Sărbătorim din nou la Botez. Postim împreună cu El înainte de Paști, participând la un moment de maiestate în cadrul Postului atunci când este întâmpinat cu flori în Ierusalim. Dar tocmai când ne bucuram că toată lumea Îl primește pe Isus ca pe un Rege, urmează trezirea la realitate: Săptămâna Patimilor, când aceiași oameni care I-au strigat "Osana, Fiule al lui David" acum îl chinuie și îi pregătesc crucea. Noi suntem aceia, noi suntem cei care L-am primit în viața noastră și noi, în mod personal sau prin gura nașilor, I-am promis că Îi vom sluji ca unui Dumnezeu și Stăpân la botez, pentru ca apoi să Îl chinuim și să îi împovărăm Crucea prin păcatele noastre. Cât de rău ne pare în Vinerea Patimilor și ce pustiu simțim ! Dar ne bucurăm din nou de Paști, când a înviat. Și iarăși ne bucurăm când S-a înălțat și atâția oameni au putut vedea Trupul Său glorificat chiar cu ochii lor !

Citat:
Scuzați neputința unei minți "moderne" !
În vechime, oamenii erau mai legați de conducătorul lor decât acum. Când un prinț moștenitor se năștea, era motiv de mare bucurie în tot regatul. Oamenii mergeau la ospețe, mâncau și închinau pahare în cinstea noului născut. Asemenea sărbători durau trei zile și se numeau "praznice împărătești". Dimpotrivă, atunci când regele murea, mai ales dacă era vorba de un rege bun și iubit de popor, era motiv de jale peste tot: doliu național. Nimeni nu se distra în ziua aceea, nimeni nu asculta muzici, ba de multe ori nici nu aprindeau focul și nu mâncau, ci se îmbrăcau în sac și își puneau cenușă în cap, fiecare întrebându-se cu ce a greșit și dacă nu cumva asemenea nenorocire care a cuprins împărăția este din cauza greșelilor lui. Un alt praznic împărătesc, ba încă și cu mai mare bucurie decât în cazul nașterii unui viitor rege, era când poporul afla că a scăpat de robia unei tiranii care îl opresa și că regele a ieșit glorios dintr-o mare luptă, că Dușmanul a fost înfrânt și Regele este viu printre oamenii Săi.

Acuma, întreb: știind toate acestea, nu este cu atât mai normal să ne bucurăm cu Isus și să suferim împreună cu El, cu cât Regele nostru nu este un simplu rege de pe pământ, nu este oricare dintre urmașii lui David, ci unul anume dintre ei: chiar Împăratul Împăraților, la auzul numelui Căruia tot genunchiul trebuie să se plece ?
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com

Last edited by Mihnea Dragomir; 29.01.2012 at 23:46:17.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 29.01.2012, 23:43:43
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de STEPHAN Vezi mesajul
Doamne ajută tuturor membrilor acestui forum!Postez pentru prima dată și îmi cer scuze dacă nu voi posta exact la categoria care trebuia ( încă nu sunt familiarizat cu instrumentele forumului ).
Citesc de curând o carte deosebită :"Liturgica generală" scrisă de Pr.Prof.Ene Braniște (ediția1993) . Mi-a atras atenția un citat deosebit din această carte și aș vrea să văd cum îl înțelegeți dv.: "...memorialul liturgic din cadrul cultului bisericesc nu este numai amintirea trecutului, ci el ne face prezente și contemporane evenimentele din trecut și ne sugerează cele din viitor ( eshatologie ). În marile sărbători ale Mântuitorului devenim un fel de martori oculari ai evenimentelor comemorate, devenim contemporani cu ele . Fiecare act divin din iconomia mântuirii a avut loc odată, într-un anumit moment al istoriei, dar se oferă, devine continuu prezent în taine, în misterul liturgic." (p.121)
Poate că nu se poate raționaliza prea mult, totuși m-ar interesa cum înțelegeți această afirmație ?
Multumesc lui Dumnezeu ca sunt aici si Il rog sa ma ierte ca indraznesc sa scriu cateva cuvinte, pentru care imi cer iertare si de la voi, fratilor si surorilor intru Hristos.
Pentru mine, acest pasaj la care va referiti (precum si toate ale noastre din Biserica) nu are inteles, in adevaratul sens al cuvantului. Adica fara duh de pocainta toate ale Bisericii sunt nebunie si sminteala.
Asadar, mai intai duh de pocainta. Ca cat inainteaza omul in duh de pocainta, in asezare cu inima infranta si smerita inaintea lui Dumnezeu, inaintea Mantuitorului Iisus Hristos, cu atat urca in om Cuvantul lui Dumnezeu sfintindu-l pe om, invesnicindu-l.

Dumnezeu se actualizeaza in omul cu inima infranta si smerita.

Iar omul urca in Dumnezeu (persoana e trasa prin Persoana) pe masura pocaintei lui si a revarsarii harului Duhului Sfant. Doar cand persoana face efortul lepadarii de sine. Asa, lepadind clipa egoismului, omul se invredniceste de vesnicia data in dar totdeauna, aparte cu prilejul comemorarilor, oricare ar fi acestea.
Toata literatura crestina, toate sarbatorile si comemorarile sunt apa de ploaie, si inca nebunie si sminteala cata vreme Domnul nu ne daruieste duh de pocainta iar noi nu Il cinstim cum se cuvine.

Cand este pocainta este si pregustarea vesniciei, iar aceasta inseamna ca sufletul nostru este contemporan cu acel continut comemorat, este acolo, participa acum (traim in trup, respiram in lut) si totodata acolo, distinctia dintre acum si atunci piere treptat, ca fumul imprastiat de aerul curat, ca intunericul desfiintat de lumina. Are loc sfintirea clipei traite de persoana.
Aceasta este, intradevar, o taina. Care se petrece in om, in inima infranta si smerita, prin darul Domnului.
Si inteleg aici neaparat rugaciunea. De fapt, toate comemorarile pe care le savarsim in sfantul lacas sunt sarbatori ale duhului invesmantate si purtate in suvoiul viu al rugaciunilor. Nu cunoastem comemorari fara rugaciuni. Sfintitii preoti ne pastoresc in procesiunea de rugaciuni catre pregustarea vesniciei. Traim impreuna acestea doar in Biserica. traim altfel de bucurii, altfel de dureri. Traim o innoire: noi, clipe trecatoare, devenim oglinzi ale vesniciei intregi. In punctul trecator numit om incape, prin Duhul, toata vesnicia necuprinsa. Mare taina este aceasta, darul de nespus, Mila Tatalui nostru din ceruri Care ne gazduieste, comemorind noi, in Imparatie. Timpul profan se pierde, sfintindu-se in om, cand bate clipa liturgica, impreuna-petrecerea cu Duhul Sfant. In Biserica nu mai suntem (doar) in lumea aceasta.

Asa cred eu, in nepriceperea mea, om pacatos si nevrednic care traiesc doar prin Mila Domnului (pe care nu o inteleg, cunoscindu-ma pe mine insumi). Este Dar sfant si sfintitor aceasta Mila (de care caut sa ma bucur si ii indemn si pe fratii mei crestini sa ne bucuram impreuna).
Sa ma iertati, fratilor si surorilor, pentru cat v-am gresit, pacatosul de mine, asa cum ma cunoasteti.
Domnul fie laudat!
Sa ne rugam unii pentru altii! AMIN+

Last edited by ioan cezar; 30.01.2012 at 06:56:54.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 30.01.2012, 07:38:35
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de STEPHAN Vezi mesajul
Mulțumesc tuturor pentru răspunsuri, mi-au fost de un real folos !
Am înțeles mai clar despre ce este vorba mai ales în ceea ce privește Sf. Liturghie .
Părintele Braniște vorbea însă, după cum puteți vedea din citatul din prima postare, și de marile sărbători ale Mântuitorului . Cum am putea înțelege, privi , trăi, din acest punct de vedere, al "prezentului continuu", un mare praznic, Botezul Domnului bunăoară ? Scuzați neputința unei minți "moderne" !
O nuantare pe aceasta tema gasim si in cuvintele Parintelui Arhimandrit Sofronie Zaharov.

"Cand este vorba de cunoasterea fiintiala a Dumnezeului Personal, avem in vedere impartasirea in fiinta, iar nu doar simpla intelegere intelectuala a problemei.
Omul-persoana viaza prin Dumnezeu si in Dumnezeu.
Aceasta realitate poate fi graita si in alte cuvinte: Dumnezeu imbratiseaza omul in intregime - si mintea si inima si trupul. Persoana cea care cunoaste si Dumnezeu Cel cunoscut - sunt unite intruna.
Nici unul nici altul nu devin nicicum un "obiect" in unirea lor. Cunoasterea reciproca - a omului de catre Dumnezeu si a lui Dumnezeu de catre om - are un caracter "personal", care exclude "obiectivarea".
Aceasta unire a dragostei este un act duhovnicesc in care Cel Iubit devine fiintarea noastra. Dragostei ii este propriu a stramuta viata (legat de actul chenotic, de desertare, dupa modelul contopirii Celor Trei Ipostasuri in Fiinta Dumnezeu - nota mea) intru Acela pe Care Il iubesti, pana la a uita de sine.
Dragostea Dumnezeiasca, dupa firea sa, dupa vrednicia sa, dupa maretia sa, dupa armonia sa, dupa stapania sa - depaseste tot ce cunoaste pamantul. Ce este minunat pe langa cele spuse, este ca aceasta stare se traieste ca singura cu adevarat fireasca omului. Uimitor lucru: El este si Celalalt si totodata - al meu."
(Din volumul "Vom vedea pe Dumnezeu precum este", capitolul "Pentru principiul personal", pag. 318-319.)

P.S. "modernitatea" mintii omului nu tine de secolul 21 ci este rodul de-a lungul intregii istorii umane a pacatului primordial. Omul cazut, din toate timpurile, este "modern" - cata vreme este rupt de Dumnezeu. Pocainta si harul Duhului in Biserica ne lecuiesc de "modernitate". AMIN+

Last edited by ioan cezar; 30.01.2012 at 07:42:57.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Ce intelegeti dumneavoastra prin desfranare? AGabriela Generalitati 83 23.02.2024 20:19:51
Ce intelegeti prin citatul acesta Marcel_Ionut Spiritualitatea ortodoxa 10 03.11.2012 17:24:26
Cum va intelegeti cu prietenii necredinciosi? Vladimir-Adrian Generalitati 43 25.09.2010 20:00:46
Ce intelegeti prin.......... mara2008 Nunta 12 30.06.2010 08:27:25