|
#71
|
||||
|
||||
Nu e vorba de vreo răutate la Pelerin. Doar o glumă simpatică.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#72
|
|||
|
|||
Citat:
Decat sa dezbata intre tine lucruri complicate cu oameni care oricum sunt cunoscatori in acest sens, mai bine sa ii invete pe altii neinvatati. Ar fi un lucru extrem de folositor. Multa lume nu cunoaste lucruri minime despre religie si credinta, multi sunt analfabeti, orbi, redusi mintal sau nu au acces. Daca fac deja acest lucru, bravo lor. |
#73
|
|||
|
|||
Citat:
|
#74
|
|||
|
|||
Citat:
Si multe din lucrurile care se discuta aici, se reduc, in definitiv, la ce scrie acolo. Citat:
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#75
|
||||
|
||||
Citat:
Primul este făcut de Dumnezeu chiar din țărână. Hristos nu este creat, ci născut din veci de Tatăl și întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria. Deci este duhovnicesc. De la Adam, care este pământesc, avem firea naturală, biologică. Și murim, cum și el a murit. Că moartea se moștenește biologic. De la Hristos, care este din Cer, primim, prin unirea cu El, în Duhul Sfânt, firea duhovnicească. Prin ea primim viața veșnică. Omul firesc, adică cel din carne și sânge, nu are cum să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, că este duhovnicească. Dar Hristos unește cele două firi. Iar noi, când ne botezăm, din apă și din Duh, ne naștem din nou. Această naștere nu este ca nașterea naturală, moștenită de la Adam, ci e primirea Duhului dumnezeiesc, în care avem viața lui Hristos. Botezul este pentru noi similar cu nașterea în trup a Mântuitorului. Adică El primește trup omenesc, de carne și sânge, iar noi, invers, primim ceea ce nu avem prin fire, adică Duhul Sfânt. Iar mâncând Trupul și Sângele Său ne facem părtași firii sale dumnezeiești. În felul ăsta ne îndumnezeim și noi și primim nemurirea. De la Adam am moștenit moartea; de la Hristos moștenim viața veșnică.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#76
|
||||
|
||||
Imposibil sa fi uitat deja. Cel mai recent asta...
Citat:
Iar eu ti-am spus ca in biserica ortodoxa credem altceva Dupa care, spui ca de fapt, propozitia ta si propozitia mea sunt acelasi lucru Citat:
Daca tu zici ca esti de multe ori derutata, imagineaza-ti ce derutata-s eu in fata acestui monument. Si acum dilema mea: 1. Avem cumva aici de-a face cu o aplicatie a conceptului neoplatonician al lui Cusanus din "De docta ignorantia", numit "coincidentia opossitorum"? In cazul asta, Sophia a facut cel mai fabulos shortcut din istoria gandirii umane, ajungand prin mijloace total necunoscute mie la ideea ca esenta lumii se reduce la elementele contrare aflate permanent in confruntare. Sau 2. Poate am eu Alzheimer si habar n-am? P.S. Sophia, multumesc de conversatie si scuzele mele pentru tot. Nu trebuie neaparat sa-mi dai vreun raspuns la asta. Inca n-am reusit sa metabolizez si nu fac prea bine fata la oximoroni de genul A = non A. |
#77
|
||||
|
||||
Aia e o certitudine, nu un oxi_ce_zici_tu.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#78
|
|||
|
|||
Citat:
Una ar fi ca mostenitorul s-ar putea sa nu aiba habar ca e mostenitor. Pentru aceasta, insa, avem pe lume avocatii. In schimbul vreunui onorariu/comision, mai mic sau mai mare, ei te vestesc si, eventual, te ajuta sa iti vezi de mostenire. In plus, cum avocatii sunt priceputi in a pleda, ei se straduiesc sa te convinga (nu stiu daca din constiinciozitate profesionala sau pentru o retribuire suplimentara) ca e foarte important sa iti administrezi mostenirea cu chibzuinta. Cum? Nu ai chibzuinta? No problem, avem noi destula. Avem si Barou, avem de toate! O a doua problema ar fi zapaceala omului. Cum faci fata, adica asa incat sa ramai cu mintea limpede, unor pledoarii stralucite care te invaluie simultan? Cum infrunti tu doua traditii teribile? Sau cum le ataci! (na, ca m-am enervat...) O a treia problema poate aparea pe fondul unor evidente: unul moare, altul decedeaza, altii ard de vii, mai sunt unii despre care nu se mai stie nimic... Ihim! care va sa zica, eu nu voi avea cumva aceeasi soarta? Si tot asa, din dilema in dilema, omul cheleste, albeste, cufureste si, daca nu se intampla cu el vreo minune, ramane spanzurat in dilema celor doua mosteniri. S-au vazut destule cazuri, nu? Dar am auzit ca sunt unii care, dupa oarece sacaieli, se leapada atat de grija primei mosteniri cat si de grija celeilalte. Astia, cica, sunt saraci foarte. Atat de saraci precum e orice om care isi vede de treaba lui. (Lucru greu de dus, dealtfel, ca te tarasc avocatii din proces in proces... Unul nesfarsit, de fapt. Unul de constiinta.) |
#79
|
||||
|
||||
ai fost "rau" aici!
__________________
Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire |
|