Sfanta Maria Egipteanca si schimbarea trupului-idol in trup-altar

[anne]

[COLOR=black][SIZE=3]În fiecare an, la începutul lunii aprilie, dată fixă în calendarul creştin ortodox, este momentul aducerii aminte a celei care a fost Cuvioasa Maria Egipteanca. Un moment numai bun, mai ales pe treptele parcurse în Postul Paştelui, să ne întărim în credinţă, luând exemplu celei ce odinioară a fost o păcătoasă şi care, ulterior, l-a descoperit pe Iisus Hristos, alegând calea mântuirii prin post şi rugăciune.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[COLOR=black][COLOR=black][SIZE=3]Aşa cum îi spune şi numele, Maria s-a născut în Egipt, iar de la vârsta de 12 ani s-a despărţit de membrii familiei şi a plecat în oraşul Alexandria, din nordul ţării. [/SIZE][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3][/SIZE]
[COLOR=black][SIZE=3]De o frumuseţe izbitoare, Maria a luat drumul desfrâului, atrăgând multe suflete în acest păcat. Timp de şaptesprezece ani şi-a petrecut viaţa în desfrâu, însă dorind să meargă la Ierusalim, să se închine lemnului Sfintei Cruci, a constatat că nu poate să intre în locul în care crucea era adăpostită, fiind de mai multe ori izbită înapoi.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[COLOR=black][SIZE=3]Acela a fost momentul în care Sfânta Maria Egipteanca a descoperit faptul că viaţa ce o dusese până atunci nu a fost întocmai pe placul Celui de Sus. Şi-a dat seama de păcatul în care trăise atâţia ani de zile. Este momentul în care Maria regretă viaţa de până atunci şi decide să se pocăiască. Se încrede în Maica Domnului şi decide să îşi schimbe radical viaţa şi comportamentul. Având trei pâini uscate drept hrană, Sfânta Maria Egipteanca a trecut apa Iordanului şi s-a afundat în pustia deşertului. Aceasta s-a rugat neîncetat, aflându-se în multe nevoinţe, călindu-şi sufletul între arşiţa şi frigul oferite de către deşert. [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3]Aşa a trăit timp de 47 de ani, în pocăinţă aspră, în încercări şi multe ispite, găsind în final mântuirea. Atât de mult s-a ridicat deasupra patimilor, încât nivelul ei spiritual îi permitea să treacă apa Iordanului pe deasupra, iar în timpul rugăciunilor se ridica de la suprafaţa pământului, preţ de un cot; cu alte cuvinte, levita. Martor la toate acestea a fost doar Dumnezeu, iar la sfârşitul vieţii l-a avut drept martor pe duhovnicul acesteia, Sfântul Zosima. Maria Egipteanca, în dialogurile pe care le-a avut cu Avva Zosima, îi spunea acestuia: “Şaptesprezece ani am petrecut în pustia aceasta, luptându-mă ca cu nişte hiare cumplite, cu ale mele nebuneşti pofte. Căci când începeam să gust hrană, îmi venea dor de carne şi de peşte, de care aveam eu în Egipt, încă doream şi de băutura vinului, pentru că mult vin beam în lume fiind, iar aicea şi apă nicidecum având, cumplit mă ardeam de sete, şi cu anevoie răbdam. Mi se făcea încă dor de cântece lumeşti, carile foarte mă tulburau şi cu care mă deprinsesem. Atuncea îndată lăcrămând şi în piept bătându-mă, îmi aduceam aminte de făgăduinţele, carile am făcut, când am ieşit la pustia aceasta şi mă făceam cu gândul înaintea icoanei Preacuratei de Dumnezeu Născătoarei, chezăşuitoarei mele, şi înaintea ei plângeam, rugându-o ca să gonească de la mine acele gânduri ce aşa îmi turburau ticălosul meu suflet. Iar după ce de ajuns plângeam, şi în piept cu osârdie mă băteam, atuncea vedeam o lumină carea de pretutindenea mă strălucea şi simţeam o alinare carea mă scotea din întreite valuri. Iară gândurile carile iarăşi mă împingeau spre păcat, cum ţi le voi spune, părinte? Iartă-mă! Pentru că foc se aprindea înlăuntrul inimii mele celei pătimaşe, şi de pretutindenea mă ardea, şi spre pofta amestecării mă silea. Iar când îmi venea un gând ca acesta, mă aruncam la pământ şi cu lacrimi mă udam, socotind că stau înaintea chezăşuitoarei mele, carea îmi judeca călcarea mea de aşezământ; şi nu mă sculam de la pământ ziua şi noaptea, până ce lumina acea dulce îmi strălucea mie şi gonea gândurile cele ce mă turburau. Aşa am săvârşit şaptesprezece ani, pătimind nenumărate nevoi. Iară de atunci până astăzi ajutătoarea mea întru toate, de Dumnezeu Născătoarea, la toate ca de mână mă povăţuieşte.” Auzind-o pe Cuvioasa Maria Egipteanca rostind pasaje din Sfânta Scriptură, stareţul Zosima a întrebat-o: „Ai citit Cartea Psalmilor, maica mea, sau alte cărţi?” Zâmbind, ea a răspuns: „Crede-mă, omule, că n-am văzut de când am trecut Iordanul pe alt om decât astăzi chipul tău. Dar nici fiară sălbatică sau altă vieţuitoare n-am zărit de când am văzut acest pustiu. Iar carte n-am învăţat niciodată. Nici n-am auzit pe cineva cântând sau citind psalmi, Cuvântul lui Dumnezeu, însă, Care este viu şi lucrător, dă omului cunoştinţă”. „Am dobândit ca o hrană neîmpuţinat㠖 nădejdea mântuirii mele – gândindu-mă numai de la câte rele m-a mântuit. Mă hrănesc şi mă acopăr cu cuvântul lui Dumnezeu”, avea să spună cea care îl depăşise pe Avva Zosima în măsura sfinţeniei, „ajunge darul Domnului spre a păstra neîntinată fiinţa sufletului”.[/SIZE] [/COLOR]


[COLOR=black][SIZE=3]Pentru sfintena ei, pentru ravna si pocainta prin care si-a schimbat trupul-idol in trup-altar, [/SIZE][/COLOR][SIZE=3]Biserica o praznuieste in ziua adormirii (1 APRILIE) .Ea este pomenita si in Duminica Sfintei Maria Egipteanca, adica in acincea duminica din Postul Mare.[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]

[SIZE=3]Sa ne ajute Bunul Dumnezeu si Maicuta Sfanta sa ne vedem pacatul si nimicnicia si sa avem ravna si lacrimile de pocainta ale Sfintei Maicii noastre MARIA EGIPTEANCA...[/SIZE]
[/COLOR]

[georgeval]

[SIZE=2]Cainta ei a fost deopotriva de dramatica; singura in desert cu un minimum de hrana si de bautura, acoperita numai de parul ei, ea a aparut preotului Zosima ca un inger sau o stafie, licarind spre el in lumina lunii, in versiunea latina cea mai populara, istoria Mariei Egipteanca era urmatoarea: [/SIZE]
[SIZE=2]In tineretea ei, Maria a ales sa duca o viata destrabalata in Alexandria pana cand intr-o zi, manata de curiozitate, s-a alaturat unor pelerini ce mergeau cu corabia spre Ierusalim. Pe drum a sedus pe multi dintre tovarasii ei de drum si a continuat sa duca aceeasi viata si in Ierusalim. In ziua inchinata cinstirii Sfintei Cruci, Maria a mers impreuna cu ceilalti spre usa bisericii Sfantului Mormant unde era expusa relicva adevaratei cruci. A vrut si ea sa intre in biserica impreuna cu ceilalti pelerini, dar in prag o putere nevazuta parea sa o impiedice sa intre. Deodata cainta i-a umplut inima si a inceput sa planga rugandu-se Mariei, Maica lui Dumnezeu, sa o ajute. Dimineata a putut intra in biserica sa se inchine Sfintei Cruci. Numaidecat ea paraseste cetatea si trece dincolo de Iordan, luand cu sine numai putina paine pe care o cumparase cu cei cativa banuti pe care ii daduse un pelerin. A trait in pustie vreme de patruzeci si sapte de ani, pana cand un monah preot, Zosima, a dat peste ea din randuiala lui Dumnezeu, a ascultat povestea ei, a impartasit-o, iar dupa catva timp s-a intors ca sa o ingroape, fiind ajutat la saparea mormantului de catre un leu.[/SIZE]
[SIZE=2]Istoria pare alcatuita din doua parti: o femeie pacatoasa la Sfantul Mormant si, respectiv, o femeie caindu-se in pustie. Nu e nimic imposibil in ce priveste cadrul acestor povestiri, iar cele doua parti ale ei au paralele independente si in alte istorii. [/SIZE]

[windorin]

Model de intoarcere pentru toti cei tinuti legati in lanturile grele ale pacatului.

Cel mai mare pacatos poate ajunge printre cei mai mari sfinti. La judecata, nimeni nu va avea cuvant de aparare "Nu am putut, pentru ca.." Daca unii dintre noi au putut, toti am fi putut. Sfintii vor judeca lumea. Daca ei au putut, toti putem.

[Marius22]

Viata Sfintei Maria Egipteanca este prin excelenta o pilda de pocainta. Atunci cand citim viata sfintei nu avem cum sa nu constientizam ca de fapt nu stim ce reprezinta pocainta adevarata, ca oricand este loc de a privi intr-un mod si mai profund insemnatatea si necesitatea pocaintei. Cei mai multi credem ca este de ajuns sa te pocaiesti pentru pacatele grele, care sunt evidente. Sunt si alte pacate care umplu de necuratie inima noastra, insa carora noi nu le acordam atata importanta, uitand ca aceasta nepasare poate insemna moarte duhovniceasca. Sau cadem in cealalta extrema. Avand pacate grele deznadajduim de mantuirea noastra, de milostivirea lui Dumnezeu si amanam a pune inceput bun pocaintei.

"Cel care este fără de păcat să ia piatra şi să arunce în ea..."Sunt cuvintel Mântuitorului Iisus Hristos şi nimeni nu a dat cu pietre în ea.
Dar noi cei de astăzi dacă vedem o femeie păcătoasă care s-a întors la credinţă ce facem?
Vă spun eu! Luăm piatra şi aruncăm în ea,o alungăm o bârfim o dispreţuim,chiar şi acei care ne socotim credincioşi.

[Florin-Ionut]

Un frate sedea intr-o chilie din Egipt, in multa smerenie petrecand. Si avea
acesta o sora care curvea in cetate pricinuind pierzare la multe suflete. De multe
ori suparandu-l batranii, mai pe urma trimitandu-l pe fratele la dansa, doar
sfatuind-o se va strica pacatul cel ce se lucra printr-insa. Dupa ce a ajuns el la
locul acela, vazandu-l unii din cunoscuti, a alergat mai inainte si a vestit surorii
lui, zicand: iata, fratele tau este langa usa. Atunci ea impungandu-se la cele
dinauntru si lasand pe ibovnicii carora le slujea, a iesit cu capul gol in
intampinarea fratelui sau. Dand sa-l imbratiseze, i-a zis fratele: sora mea cea
adevarata, fie-ti mila de sufletul tau, ca multi pier din cauza ta! Cum vei putea
suferi munca cea vesnica si amara? Iar ea cutremurandu-se, i-a zis: crezi ca mai
este mantuire pentru mine de acum? Raspuns-a fratele: de vei voi, este mantuire.
Ea aruncandu-se la picioarele fratelui sau, il ruga sa o ia in pustie, impreuna cu
el. El i-a zis: pune-ti acoperemantul pe cap si vino dupa mine! Atunci ea i-a zis:
sa mergem, ca mai de folos imi este sa fac aceasta necuviinta sa merg cu capul
gol, decat sa intru in cursa faradelegii. Si mergand ei, o sfatuia fratele sau la
pocainta. Cand vedea pe unii venind inspre ei, de vreme ce nu toti stiu ca esti
sora mea , da-te in laturi putin din cale, pana ce vor trece cei ce vin. Iar ea s-a
abatut. Dupa aceea i-a zis: sa mergem, soro, in calea noastra! Dar ea nu i-a
raspuns. Si apropiindu-se el de dansa, a gasit-o moarta. A vazut si talpile
picioarelor ei insangerate, caci era desculta. Si fratele vestind batranilor cele ce
s-au intamplat si iscandu-se neintelegere intre dansii, s-a descoperit unuia din
batrani despre dansa, ca de vreme ce nu a purtat grija de nici un lucru trupesc, ci
si-a defaimat si trupul, nesuspinand intru atata rana, pentru aceasta i s-a primit
pocainta.

[costel]

Ce minunat spune cuvioasa Maria Egipteanca: m-a dezgustat patima mea si am urat-o, am dat fagaduinta Domnului sa nu ma mai intorc la uraciunile de dinainte". Asta trebuie sa facem si noi: sa nu ne mai slujim noua insine, ci lui Dumnezeu. Aceasta este cheia care deschide usa care zavorase poacainta. Am aflat cum se poate deschide, sa o urmam in fapta si sa intram.

[georgeval]

Este coplesitoare viata Sfintei Cuvioase, dar si pilda pentru cei care zac in noroiul patimilior si cuprinsi de deznadejde renunta la pocainta. Iata, Biserica ne pune inainte un model de pocainta. Din mocirla patimilor se ridica un inger in trup.

[anne]

[SIZE=3] Undeva, in cel mai tainic coltisor al sufletului nostru, tanjim, ne dorim sa intalnim un Om Sfant, care sa ne spovedeasca si sa ne impartaseasca, un parinte Zosima… Drumul spre oamenii lui Dumnezeu, drumul spre sfintenie, de ce nu?? …e un drum de pocainta si lacrimi…o LUPTA PANA LA SANGE cu patimile ce ne stapanesc…cu ispitele ce ne impresoara… [/SIZE]
[SIZE=3] Mi-e draga, mi-e foarte draga Sfanta Maria Egipteanca…Si cred ca avem cu totii nevoie de astfel de modele.Cat ma bucur ca o indragiti si voi, dragii mei !!! Cat de frumos ati scris…va multumesc tuturor…am lacrimat citind…[/SIZE]
[SIZE=3] Ea s-a impartasit la sfarsitul vietii si s-a pocait …si s-a nevoit…si si-a plans pacatele 47 de ani in pustie…. Noi ne-am impartasit de zeci de ori…si oare…macar o data am avut lacrimile ei sfinte, curatitoare pentru pacatele noastre si ale celor dragi noua??? Vai de sufletele noastre!!! Gresim mereu si mereu si abia zicem un DOAMNE IARTA-MA…[/SIZE]
[SIZE=3] Graba vietii in care de la o vreme locuim… nu ne prea lasa sa ne vedem pacatul in toata hidosenia lui…si neputinta…si nedesavarsirea… AJUTA-NE DOAMNE CA NEPUTINCIOSI SUNTEM!!! Lumineaza-ne Stapane si da-ne lacrimile de pocainta ale Mariei Egipteanca! Goi si pustii suntem…si nimic bun in noi nu avem!!![/SIZE]

[windorin]

Sfantul este mereu printre oameni; unii il admira, altii il ocarasc; unii il lauda, altii il defaimeaza. Ochii oamenilor, desi il cunosc, nu vor sa-l mai recunoasca. "Ochi avem, dar nu vedem", pentru ca nu mai stim sa stam, sa tacem si sa ascultam. Totul este graba si viteza. Alergam, nu mergem. De unde, atunci, timp sa cautam un om adevarat langa noi, de unde timp sa-l gasim pe omul cel adevarat din noi?

Sfantul nu lipseste din viata nici unui om. Parintele Zosima nu lipseste din viata nici unui crestin. De asemenea, nici pocainta Mariei Egipteanca nu lipseste de la fata omului. Tocmai de aceea vom da seama inaintea lui Dumnezeu, ca vazand nu am vazut si auzind nu am inteles.

Lumea acopera cu noroiul ei orice curatenie. Paul Evdochimov spunea ca "existenta unei vieti spirituale reale, persoana unui sfant, va constitui un fel de ghimpe de neindurat pentru un ateism care se vrea sistematic, moral si totalitar".