Psihologie - întrebări

[sophia]

Pentru Anna

1. Incearca sa te adresezi lui Ioan prin mesaj privat. Pe forum nu poate da consultatii si intrebarile tale nu prea au legatura cu subiectul.

2. Incerci sa compari aici trei notiuni care de fapt nu au nici o legatura.
Poate nu stii tu semnificatia lor? Poti sa explici ce intelegi tu?

Procrastinare - taraganare, amanare a executarii unui lucru (vezi in dexonline de ex.)
Dependenta - sa nu poti renunta la ceva (fumat, alcool, droguri, internet, jocuri de noroc etc.)
Depresie - mai bine sa nu stii ce inseamna.

Eu cred ca tu de fapt esti OK, dar ai probleme in a-ti organiza viata.
Insa nu stim nimic despre tine: esti casatorita, ai copii, ai serviciu, ai frati, surori, prieteni, ai hobby-uri?

In incheiere, as recomanda alt fel de lecturi. Poate ca lui Ioan, din punct de vedere profesional i-o fi potrivit si Dostoievski si Anna Karenina si altele asemanatoare.
Imi amintesc (tot pentru Ioan) ca mai cu multi ani in urma mi-a vorbit o cunostinta despre un scriitor - Camus. Ii placea ei.
Am luat si eu o carte a lui si m-a daramat. Si asa eram intr-o stare trista atunci. Nici cunostinta aceea nu era mai bine, avea destule probleme. M-am intrebat la ce ii trebuia ei sa citeasca pe Camus, ca s-o zdrobeasca mai rau.
Si m-am intrebat si ma intreb si acum cum ajung oamenii sa scrie asa carti cumplite, triste (la fel ca si Arghezi de ex.)? De ce vad ei numai raul si uratul in lume?

Eu recomand lecturi de alt gen, cu adevarat constructive - biografii, carti despre diverse culturi, saga (romane chiar reale despre familii intregi si evolutia lor).
Sa vezi cum au luptat oamenii si au ajuns la ceva si cum si-au croit viata si nu au abandonat. Si nu e vorba numai despre mari personalitati ci exista multe carti despre oameni obisnuiti, necunoscuti, dar care au avut experiente de viata deosebite.
Unii au trait pe alte meleaguri si in alte culturi, altii au avut talente mari, altii au trecut prin intamplari de viata neobisnuite (handicap, orfelinat, emigrare, razboi, saracie, schimbari radicale de viata etc.).
Sa vezi ce inseamna sa faci ceva cu pasiune si sa lupti pentru acel vis.
Astea sunt carti constructive si educative, nu sa citesti despre jocuri de noroc si violenta si nebunie.

In fond fiecare om ar putea sa-si scrie romanul vietii si chiar si de acolo am avea de invatat ceva.

[sophia]

O intrebare pentru Ioan:

Tu ai auzit despre hipersensibilitate? Ai invatat despre asa ceva?
Exista multi oameni care sunt asa si totusi nu este inca bine studiat fenomenul. Inteleg (dar nu stiu sigur) ca nu este nici integrat ca problema (sa nu-i spun suferinta) psihica.
Si totusi s-au scris si carti despre asta. Exista forumuri unde scriu oamenii cu asa problema.

Hipersensibilitate inseamna sa reactionezi puternic la diversi stimuli si sa fii altfel decat ceilalti. Are avantaje si dezavantaje.
Este de obicei ceva genetic, dar nu numai. Si nu se refera numai la ceva fizic (zgomot, mirosuri, medicamente, conditii de mediu) ci si la sensibilitate psihica (la diverse situatii, comportamentul altora, stres, etc.)

Pentru cel hipersensibil insusi este o problema si de multe ori o suferinta. Pentru cei din jur este si un castig (caci acest om vede si simte lucruri pe care altii nu le vad si simt si pot ajuta), dar si o problema (nu il inteleg, nu stiu sa se poarte cu asa oameni, sa-i ajute).

[AlinB]

În prealabil postat de Anna

Si mai concret, in multe zile, in loc sa fac ceva de folos, sau ceva ce ar trebui sa fac in ziua respectiva, stau pe net cu orele. Si de multe ori nici nu dorm destul pentru ca tot zic inca putin inca putin. Si tot nu-mi dau seama care dintre cele 4 chestii le am, desi cel mai mult tind sa cred ca e dependenta/obisnuinta/old habits die hard. Dar tare mi-as dori sa fiu si eu echilibrata si sa nu-mi irosesc viata.

Omul e facut ca sa iubeasca si sa actioneze in baza acestei iubiri nu sa fie consumator semi-pasiv de senzatii.

Este o diferenta care multi nu o realizeaza nici macar in teorie, ca sa nu mai vorbesc de a o pune in practica.

Si da, atat timp cat nu o pui in practica, viata e ca si irosita iar timpul trece fara folos.

[Anna]

Nu trimit mesaj in privat ca sa se foloseasca si altii care vor citi. Imi pare rau daca deranjeaza problemele mele, dar totusi cred ca sunt in topic. Daca intr-adevar confirma mai multa lume ca o dau pe langa, n-am sa mai postez atunci.

[Anna]

Camus nu mi-a placut deloc...m-a lasat cu o senzatie grea si urata asa ca nu l-am mai citit

[AlinB]

În prealabil postat de Anna

Nu trimit mesaj in privat ca sa se foloseasca si altii care vor citi. Imi pare rau daca deranjeaza problemele mele, dar totusi cred ca sunt in topic. Daca intr-adevar confirma mai multa lume ca o dau pe langa, n-am sa mai postez atunci.

La ce te referi?
Nu o lua in seama pe sophia daca te deranjeaza :)

Ea e mai speciala..ca noi toti de altfel :))

[Anna]

Ma refer ca daca vorbesc de anumite probleme cu care ma confrunt nu inseamna ca vreau consultatie, ci doar ca vreau sa discut, doar e un forum. Si vreau sa fie o discutie publica, nu in privat. De asemenea, aici e topic de intrebari despre comportamente umane, si eu chiar vad o legatura intre lene, procrastinare, depresie si dependenta. Nu ma deranjeaza Sophia, imi plac postarile ei, doar ca are un stil mai taios, dar asa e in mediul virtual, te trezesti cu tot felul de neintelegeri

[ioan67]

Da, Sophia, am auzit de hipersensibilitatea asta... Am avut un client cu asa ceva, unul singur.
I se mai spune şi hipersenzitivitate, e şi un cod internaţional în engleză despre asta, se pare că sunt deja nişte asociaţii gen AA, se lucrează pe traume timpurii (părinţi demenţi, cu multe păcate în cârcă, familii dezbinate, cel puţin un părinte cu probleme psihiatrice evidente, care nu prea se ţine de tratament etc.; urmările unei copilării chinuite, fără achiziţii fireşti.)...
Şcoala italiană a investit cel mai mult în terapia "hipersensibililor", din câte cunosc.
Dupa opinia mea e vorba de fapt despre altceva: tulburare de personalitate evitantă şi asertivitate scăzută, submisivitate - în cadrul unei familii disfuncţionale.
Iar asta se lucrează cu un terapeut dispus la ani de lucru, cu terapie individuală şi în grup, eventual cu intervenţie în familie (dacă sunt dispuşi la aşa ceva), precum şi cu un client care chiar voieşte să se dezvolte. Pentru că în final e un blocaj serios în dezvoltarea abilităţilor care privesc relaţiile interpersonale. Mai e şi imaginea de sine scăzută şi o serie de complicaţii nevrotice etc. etc. Un întreg chin.
Mai mult nu pot spune, în acest cadru.

[ioan67]

În prealabil postat de sophia

Pe forum nu poate da consultatii...

Nici în privat şi nici în altă situaţie. Nu mai lucrez.
Pot doar să recomand nişte chestiuni generale, de minim bun simţ.
Mesajul meu central este:
1) Lăsaţi demonizarea, că ne îmbolnăveşte pe toţi!
2) Să mergem la medic, psiholog, duhovnic. Nu neapărat în ordinea asta.
3) Ignoranţa ucide.

[ioan67]

Iată o descriere magistrală a unei "credincioase" obişnuite, vai...
Are cuvântul Maestrul D.:

...doamna, care, ascultînd tulburată, ţipa şi îşi acoperea ochii cu mâinile...
- Imaginaţi-vă, am presimţit totul!
Eu am acest dar, îmi imaginez orice, totul, aşa cum se întâmplă. Şi, Doamne, de câte ori m-am uitat la acest om îngrozitor, de fiecare dată mă gândeam: iată omul care până la urmă mă va omorî şi pe mine. Şi uite că s-a şi întâmplat.
Adică, dacă el nu m-a omorât pe mine acum, ci pe tatăl lui, e posibil că aici a fost mâna lui Dumnezeu, care m-a protejat, şi-apoi, pe deasupra, el s-a abţinut să mă omoare pentru că eu însămi, aici, în acest loc, i-am atârnat o iconiţă la gât, cu puternica Varvara, marea muceniţă...
...ştiţi, eu nu cred în minuni, însă această iconiţă şi această minune vădită care s-a întâmplat cu mine acum - aceasta mă face să mă cutremur şi încep să cred din nou în tot ce se poate crede. Aţi auzit de stareţul Zosima?...
(Fraţii Karamazov, vol. 2, "Începutul carierei funcţionarului Perhotin")

E o mică ilustrare a vieţii noastre obişnuite, "de credinţă". Balamuc, delir, prostie şi influenţă socială - toate la acelaşi pachet.
Dumnezeu să ne ajute!