copii cu un sotz alcoolic... - Page 4

Florinvs · #31 28.03.2014, 20:46:17

Daca a ajuns la acest stadiu, este clar ca are nevoie de un ajutor de specialitate si de internare la o clinica de dezalcoolizare! Daca vreti sa-l ajutati cel mai indicat ar fi sa faceti acest lucru.
Apoi dupa tratamentul de dezalcoolizare ar exista doua variante: daca va iubeste si poate sa renunte la acest viciu atunci poate ar mai fi o sansa pentru casnicia dumneavoastra, insa daca nici dupa tratamentul de dezalcoolizare nu poate renunta la acest viciu, atunci foarte greu de cezut ca se mai poate salva ceva.

Yasmina · #32 28.03.2014, 22:56:39

Citat:

În prealabil postat de AlinB

Toti oamenii sunt succeptibili la diverse dependente, nu degeaba se spune ca fiecare om are patima sa, ba de fapt unii au chiar mai multe dar daca nu sunt atat de evidente sau traieste intr-o stare de negare (care nu e specifica doar alcoolicilor), spune ca nu are.

Este posibil, binenteles, sa existe oameni care genetic sa aiba anumite particularitati neurologice care sa ii faca mult mai expusi la nevoia de placere.

Sunt oameni cu o rezistenta limitata la stres si care au nevoie sa compenseze urgent printr-o doza de placere.

Dar este posibil ca viata sa-i faca de asa natura (expunerea prematura la stres excesiv, lipsa recompenselor la efort) sau chiar dependentele precedente sa "batatoreasca" anumite mecanisme neurologice generice, ale dependentei, care mai tarziu se "axeaza" eventual pe niste patimi anume.

Si nu e un caz rar, cred ca putini sunt cei care nu au aceasta problema intr-o forma sau alta.

Cati oameni de exemplu nu sunt obezi sau spun ca nu pot tine postul?
Si dau vina pe gene, hormoni, varsta, munca, starea de sanatate (nu atat de grava cum se lauda) si mai stiu si eu - cand de fapt isi cauta fericirea in farfurie.

Nefericirea estea cea care creaza dependente vicioase si noi de multe ori credem ca nefericirea e legata doar de lipsuri, dar nefericirea e de multe ori legata si de faptul ca acel om nu are pentru ce sa lupte in viata, nu este cu adevarat atasat de nimic valoros, chiar in ciuda unor crezuri formale care le afiseaza.

Poftele alimentare ascund neimpliniri, incosecvente, goluri de care de prea putine ori suntem constienti incat sa ne straduim sa le umplem.

A lupta doar cu pofta in sine, fara a incerca sa-i cauti cauzele, fara a incerca sa umpli golurile mai intai, este o munca de Sisif si nu are castigatori decat pentru scurt timp si in aparenta.

Dar nefericirea se vindeca greu, chiar si cu un prezent promitator, oamenii de multe ori prefera sa traiasca in trecut, printre cei care i-au traumatizat, cu frica, cu ura, ratand de multe ori prezentul si incercand sa obtina o fericire "chimica", printr-o relatie saraca dar aparent satisfacataoare, cu patimile lor.

Incearca sa vezi care sunt acele momente care te imping spre a consuma dulciuri, situatiile de viata in care aceste pofte cresc, gandurile din acele momente, etc. ca sa ajungi la cauze, pe langa ceea ce se poate mai usor vedea din prisma trecutului.

Chiar daca dulciurile pot fi de post (desi doar zaharul nu e suficient de satisfacator, satisfactii asemanatoare se obtin si prin consumul de grasimi, din dulciuri, carne, lactate, etc.) patima evident nu este, si desi poti manca de post, daca nu reusesti sa tai si poftele care pot fi chiar implinite cu alimente "de post", nu postesti cu adevarat.

Nu te lasa descurajata, postul tau poate incepe foarte bine si de azi, asa cum spune si cuvantul Sf. Ioan Gura de Aur, care se citeste chiar in noaptea Invierii, dupa pilda lucratorilor din Sf. Scriptura, si cei din ceasul intai si cei din ceasul al noulea, aceeasi plata vor primi.
Important este sa vina la lucru, pentru ca trebuie sa luam aminte si la pilda fecioarelor, daca vor ajunge prea tarziu, intarziind din cauza neglijentei si lipsei de intelepciune, vor ramane pe afara.

Foarte interesant si folositor mesajul Alin,multumim!
Intradevar noile descoperiri medicale arata ca pasiunea pt dulciuri a unora deriva din problemele alcoolice ale parintilor(este adevarat ca alcoolul se metalibolizeaza sub o alta forma de zahar,in sistem?).

Bine,problemele cu mancarea sunt in general de ordin traumatic si se adreseaza in primul rand planului emotioanal,afectiv.
Am avut si eu o forma mai usoara dar am scapat prin posturi successive si literamente alte preocupari care sa tina mintea ocupata.
De multe ori zic cu mandrie ca am vointa,cand as putea sa gresesc si totul sa fie pus in numele lui Dumnezeu si El de fapt sa ma fi ajutat de fiecare data in mod miraculous sa ma mentin pe linie!

Scuze pt offtopic,eu una nu stiu,nu pot sa zic nimic vizavi de acest subiect!
Intotdeauna am observant ca oamenii care se baga in astfel de probleme grele nu sunt interesati de sfaturile celor din jur,ci doar de un fel de sustinere,intelegere,acceptare. Ori asta nu prea o sa se intample.
Daca v-as fi stiut indeaproape poate ca as fi avut o idee insa asa,ma scuzati s-ar putea sa n-o nimeresc :)

Marcel_Ionut · #33 29.03.2014, 00:05:19

Nici nu stiu ce sfat sa va dau, insa stiu cum e sa traiesti cu un alcoolic in casa. Tatal meu a baut dintodeauna, si mi-a fost mie dar si mamei mele foarte greu. Eu is mai drastic, in locul dumneavoastra as divorta, daca il iubiti il veti lasa, pentru ca sunteti mai SLABA ca el. Pai o sa va joace pe degete pana o sa va bage in mormant, alcolicii manipuleaza cu nerusinare, o sa bea chiar daca il amenintati ca il parasiti, chiar daca il veti bate, chiar daca ii veti fura bautura. Spunea cineva ca alcoolismul este varful aisbergului, problemele sunt mult mai adanci. El isi suplineste nefericirea in lumea alcoolului, viata reala este prea grea pentru el, si nestiind cum sa isi rezolve problemele emotionale, financiare, spirituale etc se arunca in alcool, pentru ca alcoolul ii da placere si ii anesteziaza durerea. Dar din pacate patimile cer din ce in ce mai mult, si golul din suflet devine din ce in ce mai mare, iar acel gol nu poate fi umplut decat cu Harul lui Dumnezeu, cu dragostea Sa nemasurata. Parintele Arsenie Boca un sfant contemporan spunea ca femeile care vor face copii cu alcoolicii, acei copii vor avea probleme toata viata ( malformatii ). Eu nu cred ca stiti in ce v-ati bagat, si nu sunteti constienta!!!. Va recomand daca aveti cum, sa mergeti in orasul dumneavoastra la Al-anon pentru dumneavoastra din cauza ca sunteti codependenta, si o sa va bantuie toata viata aceasta problema, si pe sotul sa il duceti la Alcoolicii Anonimi, daca se poate. In paraclisul sau acatistul Sf Efrem cel Nou spune despre sfant cum a vindecat un tanar de lanturile drogurilor si a bauturii, este un sfant grabnic ajutator, sa ii luati acatistul si sa-l cititi nu 40 de zile, CI O VIATA INTREAGA! daca va iubiti sotul si daca spuneti ca va duceti la biserica macar faceti odata cununia aia religioasa, daca nu se vor abate in continuare numai necazuri asupra familiei dumneavoastra, asta daca nu vreti sa dati divort, asta ar fi solutia cea mai buna, ma refer la divort. Si nu uitati sa va documentati! va voi lasa numai materiale de folos, numai sa aveti bunavointa sa cititi, ignoranta aduce numai necazuri!

http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...lile-copiilor/

http://www.librariasophia.ro/carti-P...r-so-9084.html

Labirintul codependentei, vreau neaparat s-o cititi va las mai jos link-ul de unde puteti sa-l descarcati
http://tainacasatoriei.wordpress.com...-de-descarcat/

http://codependenta.wordpress.com/ce-este-codependenta/

http://www.librariasophia.ro/carti-S...e-so-5016.html

http://www.librariasophia.ro/carti-P...V-so-4749.html

http://www.librariasophia.ro/carti-D...V-so-1234.html

http://www.librariasophia.ro/carti-P...V-so-2275.html

http://www.librariasophia.ro/carti-G...V-so-3371.html

http://www.librariasophia.ro/carti-T...p-so-5609.html

http://www.librariasophia.ro/carti-C...D-so-3232.html

http://www.librariasophia.ro/carti-M...-so-10640.html

Deci site-ul asta este minunat numai sa incepi sa citesti, vorbesc foarte serios, aceasta maica a ajutat multe familii distruse de droguri, alcool, pornografie, deznadejde etc, ai aici mult material extrem de folositor ! trebuie doar sa te documentezi

http://www.sfintiiarhangheli.ro/alcoolismul

Marcel_Ionut · #34 29.03.2014, 00:11:13

In clipa in care eu ma duc sa ma intregesc cu Dumnezeu, cel mai rau partener de viata poate sa devina plinatatea bucuriei mele. Pot sa-l iubesc asa cum e. Ca si Dumnezeu ma iubeste pe mine asa cum sunt. Si vom avea surprize: pe masura ce creste iubirea si rabdarea noastra, descoperim ca cel de langa noi se vindeca. Il vindeca Dumnezeu care face minuni: ca eu l-am batut la cap 20 de ani si nu s-a schimbat, iar cand l-am lasat in pace si l-am dat pe “ mana “ lui Dumnezeu, a inceput sa se schimbe.
Maica Siluana

Oamenii se masturbează, se droghează, joacă jocuri de noroc, consumă pornografie sau dulciuri în exces, numai și numai pentru că nu-și cunosc foamea și setea de Dumnezeu și nu-și hrănesc sufletul și duhul cu Viața cea Cerească! Și nimeni nu poate cunoaște această hrană dacă nu începe să guste. Imaginația nu ne poate ajuta pentru că acea Hrană nu e din lumea acesta și nu face parte din experiența existențială. E nevoie de credință și probarea prin credință!
Maica Siluana

Numai si numai rugandu-te. O doamna se plangea unui parinte: " Parinte, nu te mai ruga de el, roaga-te pentru el ". Cand vrem sa-i ajutam pe cei din jurul nostru in relatia cu lor cu Dumnezeu, incercati sa vorbiti mai putin cu ei despre Dumnezeu, ci mai mult cu Dumnezeu despre ei. Dumnezeu are un alt mod de a lucra decat al nostru. Oamenii de la noi nu primesc, dar Dumnezeu lucreaza. Nu deznadajduiti, ziceti tot timpul " Doamne, nu ma lasa, Doamne nu-l parasi ". Si sa va mai spun ceva: Luati-l de mana si mergeti cu el la biserica, fara sa-l luati de mana fizica. L-ati pus pe pomelnic? Duceti-l la biserica. Si Dumnezeu lucreaza. Sa credeti: Dumnezeu se ocupa de mantuirea oamenilor, nu noi. Noi sa ne ocupam de noi si relatia noastra cu Dumnezeu, in care sa intre toti ceilalti.
Maica Siluana

Ce parere aveti despre ceea ce se spune despre pacatele parintilor care se transmit copiilor?

Daca spune Sfanta Scriptura, e adevarat. Si noi vedem asta acum cu copii care au fost in strada sau care sunt in orfelinate. Cei cu care lucrez eu vin din strada si au pacatele parintilor pe care le-au " mostenit ", le-au invatat si perfectionat. Ce putem face? Cum se rupe acest mecanism care pare un blestem? prin binecuvantare. Cum se opreste pacatul ? prin iertare. Copilul care vrea sa se elibereze de povara pacatelor parintilor trebuie sa-si ierte parintii si sa se roage pentru iertarea lor. In primul rand un parinte care a facut pacate, a facut pacat fata de mine. Eu trebuie sa spun: " Tata a facut pacate fata de mine, dar eu, Doamne, vreau de la Tine puterea sa-l iert. Te rog iarta-l ". Tata o batea pe mama; acesta este un pacat, m-a ranit pe mine, mi-a fost frica, mi-a ranit copilaria, mi-a ranit viata. Tata a baut, a facut pacat pentru mine, l-am urat, l-am judecat, m-a complexat, radeau copii de mine in sat, am suferit. " Doamne, iarta-l pe el " si impaca-te cu tatal tau in tine, urand pacatul din el si iertand suferinta pe care ti-a pricinuit-o. Un copil e rupt launtric atunci cand isi uraste parintii. Parintii sunt prezenti in noi, in trupul nostru, in celula noastra, ( cu ADN-ul cum spune stiinta ), in felul nostru de a vedea viata si oamenii. Pacatul omului isi pune pecetea pe trup, pe relatii, pe toata viata lui. Ei, parintii sunt in noi mai mult decat ne dam noi seama. E nevoie sa ne eliberam de robia mostenirii pacatoase. Si ne putem elibera numai prin iertare. Nu exista alta cale de vindecare decat iertarea. Sa nu ne amagim ca am iertat, pentru ca am uitat. Pana nu-mi voi vindeca celula de pacatul meu, care e ura impotriva celui care mi-a facut rau, cu puterea iubirii si iertarii lui Hristos Dumnezeu. Multi oameni scapa de boli grave impacandu-se cu parintii, iertand. Cunosc un tanar care avea un tata alcoolic si nu putea sa se impace cu el. Intr-o noapte, de Inviere, era pregatit pentru Impartasanie si tatal sau se imbatase in seara aceea, vorbise urat despre Biserica si despre Inviere si despre el ca se face popa si ca e prost, ca nu exista Dumnezeu. Si atunci el l-a zgaltait, l-a cam impins, aproape ca l-a lovit. Si a venit disperat la mine si a zis: „ Ce sa fac? Nu ma mai pot impartasi! ”. Si am zis: „ Copile, cum sa nu poti sa te impartasesti? Pai, ce zice Mantuitorul? Du-te si te impaca cu cel care are ceva impotriva ta si vino la altar. Du-te si cere iertare tatalui tau”. „ Imposibil! In primul rand ca el m-a suparat pe mine „. „ Tu fa porunca! Du-te si te impaca cu el, du-te si cere-i iertare ca l-ai zgaltait. Puteai sa rabzi. Si dupa aceea te duci si te spovedesti repede la parintele”. Asta era in Sambata Mare la ora sase. S-a dus acasa si la ora opt a venit la mine transfigurat. A zis „ Doamna – eu eram inca in invatamant – va multumesc, mi-am gasit tata. Cand i-am zis „ tata iarta-ma „ m-a luat in brate, a inceput sa planga „ A descoperit ca-si iubeste tatal si ca tatal il iubea; dar pentru ca tatal stia ca fiul il dispretuieste pentru toata mizeria lui, devenea si mai rau si mai abuziv, simtea nevoia sa-l loveasca. Fiul nu putea sa-l iubeasca pentru ca il confunda cu rautatea pe care o vedea, nu putea sa vada dincolo. Dar a facut porunca Mantuitorului cu ce-a avut, cu vointa, formal, n-a simtit nevoia sa-i ceara iertare. A crezut insa in nebunia cuvantului lui Dumnezeu. Aceasta este credinta noastra. Si Dumnezeu a facut o minune. Si face mereu, trebuie doar sa vrem.

Marcel_Ionut · #35 29.03.2014, 00:16:30

http://www.alcooliciianonimi.ro/

PASUL 1

"Am admis ca eram neputinciosi in fata alcoolului-ca nu mai eram stapani pe viata noastra."

Care om tine sa-si recunoasca infrangerea totala? Practic, nimeni – desigur. Toate instinctele naturale se razvratesc impotriva ideii de neputinta personala. Este intr-adevar groaznic sa recunoastem ca, ducand paharul la gura, ne-am pervertit mintea intr-o asemenea obsesie a bautului distructiv, incat numai un act Providential ne-ar mai putea salva.

Nu exista alt esec mai mare. Alcoolul, devenit acum creditorul rapace, ne absoarbe toata autonomia si toata vointa de a opune rezistenta pretentiilor sale. Odata ce acceptam acest fapt concret, ruina omenescului din noi este completa.

Dar, la scurt timp dupa intrarea in AA, obtinem o perspectiva noua asupra acestei stari de umilinta. Pricepem ca doar printr-o infrangere absoluta devenim capabili de primii pasi spre eliberare si putere. Faptul ca ne admitem neputinta personala se dovedeste, in final, temelia solida pe care se poate construi o viata fericita si care are un rost.

Stim ca prea putine lucruri bune i se pot intampla unui alcoolic intrat in AA, daca el nu si-a acceptat mai intai devastatoarea slabiciune, cu toate consecintele ei. Abstinenta lui – daca exista – va fi precara, daca nu-si impune acest act de umilinta el singur. Nu va gasi nici o urma de fericire. Este unul dintre faptele de viata AA – dovedit, si imposibil de tagaduit. Principiul ca nu vom gasi taria durabila pana nu ne vom admite mai intai infrangerea completa, este puternica radacina din care a incoltit si a inflorit Comunitatea noastra.

Cand am fost pentru prima data indemnati sa ne recunoastem infrangerea, cei mai multi dintre noi ne-am revoltat. Intrati in AA, ne asteptam sa ni se predea lectii de incredere de sine. Atunci, ni s-a spus ca, in ce privea alcoolul, increderea de sine nu ne folosea la nimic; de fapt, ea era marele nostru handicap. Nasii nostri ne-au explicat ca eram victimele unei obsesii mintale, pe cat de puternica, pe atat de perfida, incat nici o cantitate de putere de vointa omeneasca n-o putea invinge. Ei spuneau ca este pur si simplu imposibil sa stapanim o asemenea obsesie doar prin puterea vointei, fara ajutor. Adancindu-ne, fara menajamente, dilema, nasii ne-au scos in evidenta sensibilitatea crescanda la alcool – alergia, cum o numeau ei. Tiranul alcool manuia o sabie cu doua taisuri impotriva noastra: mai intai, ne-a palit cu o nevoie imperioasa, care ne-a condamnat la continuarea bautului, cu orice pret; apoi, cu o alergie a corpului, care ne-a asigurat distrugerea completa in cursul acestui proces. Mult prea putini au fost aceia care, asaltati astfel, sa reuseasca vreodata sa obtina o victorie de unul uni singur. Statistic era dovedit ca alcoolicii nu si-au revenit aproape niciodata prin forte proprii. Si asa a tot fost, de cand a stors omul prima data strugurii.

In anii de debut ai Comunitatii AA, acest adevar amar a putut fi inghitit si digerat doar de cele mai disperate cazuri. Chiar si aceste epave, aflate cu un picior in groapa, gaseau deosebit de dificil sa priceapa cat de disperata era, de fapt, starea lor. Dar, unii au reusit; si cand au ajuns sa se agate de principiile AA cu fervoarea naufragiatului care apuca un colac de salvare, s-au facut bine, aproape fara exceptie. Acesta este motivul pentru care prima editie a cartii Alcoolicii Anonimi, aparuta cand existau putini membri, nu relata decat astfel de cazuri extreme. Multi alcoolici mai putin disperati au incercat metoda AA, dar n-au reusit, pentru ca nu s-au putut recunoaste neputinciosi.

Cu o colosala satisfactie, constatam ca lucrurile s-au schimbat in urmatorii ani. Alcoolici care nu-si pierdusera sanatatea fizica, familia, serviciul – ba, chiar mai aveau si doua masini in garaj – incepeau sa-si depisteze alcoolismul. Pe masura ce numarul acestora crestea, li s-au adaugat tinerii, care abia incepusera experienta alcoolismului. Acestia s-au scutit de cei zece-cincisprezece ani de infern, pe care il traversaseram noi, ceilalti. Oare cum au reusit ei sa faca Pasul 1, care ne cere sa admitem ca nu mai suntem stapani pe viata noastra?

Era evident necesara ridicarea "limitei de jos" – pe care o atinseseram cei mai multi dintre noi – la nivelul afectiunii lor alcoolice. Privind retrospectiv cariera noastra de bautori, puteam demonstra ca ne scapaseram viata de sub control, cu ani de zile inainte de a ne da noi seama; ca, deja atunci, bautul nu mai era un simplu obicei; ca era deja inceputul progresiei fatale. Celor care se indoiesc, le putem spune: "Poate ca, in fond, nici nu sunteti alcoolic. Ce-ar fi sa incercati, inca o vreme, sa beti controlat, fara sa dati uitarii ce v-am povestit noi despre alcoolism?" Aceasta atitudine a adus rezultate concrete si imediate. Atunci am descoperit ca, odata ce un alcoolic i-a explicat altuia natura adevarata a bolii sale, acesta din urma nu mai putea fi acelasi, ca inainte. Dupa fiecare noua betie, omul isi spunea: "Poate ca acesti AA au dreptate...". La capatul unor astfel de experiente repetate, adesea cu ani inainte ca marile necazuri sa inceapa, se intorcea la noi, convins. Ajunsese la fundul sacului, exact ca oricare altul dintre noi. Doamna Damigeana insasi devenise cel mai bun avocat al nostru.

De ce se insista atat asupra ideii ca fiecare alcoolic trebuie sa fi atins fundul sacului, inainte de toate? Raspunsul este ca putini ar fi aceia care ar incerca sincer sa-si aplice programul AA, pana n-au atins acest prag de jos al lor. Caci, punerea in practica a urmatorilor unsprezece Pasi AA, inseamna adoptarea unor atitudini si actiuni pe care cel ce bea inca nici n-ar putea visa sa le adopte. Care om isi doreste sa fie riguros de onest si de tolerant? Cine vrea sa-si marturiseasca defectele in fata altuia si sa incerce sa repare relele facute? Cine se sinchiseste de o Putere superioara, daramite de meditatie si rugaciune? Cine vrea sa-si sacrifice timpul si energia, incercand sa transmita mesajul AA urmatorului suferind? Nu: alcoolicul de rand, egocentric pana la extrem, nu se sinchiseste de alt suferind decat daca trebuie s-o faca pentru a supravietui el insusi.

Biciuiti de alcoolism, ajungem in AA si aici descoperim natura fatala a situatiei noastre. Atunci-si numai atunci-ne deschidem sufletul si ascultam ce ni se spune, aidoma celor aflati cu un picior in groapa. Din acel moment, suntem gata sa facem orice, numai sa scapam de aceasta obsesie, ce nu cunoaste mila.

Marcel_Ionut · #36 29.03.2014, 00:24:24

Pasul 1 l-am luat de pe site, acuma iti las si cartea asta care o poti downloda

http://www.slideshare.net/gflorentin...marii-13524701

Parascheva16 · #37 29.03.2014, 09:54:30

Depdendenta de alcool nu este doar externa. Este si interna, adica sufleteasca si psihica. Alcoolul iti modifica creierul, iti distruge celulele nervoase. Tot alcoolul iti da depresie, nici decum fericire. Nimeni nu se apuca de baut sau de droguri din prea bine sau doar asa. Apoi, te lupti toata viata cu alcoolul. Alcoolic o sa fi mereu, adica daca te lasi de baut, nu mai poti pune un strop de alcool in gura, caci sunt sanse f.mari sa cazi inapoi.

Nu poti ajuta alcoolicul stand langa el, si de ce ai vrea copii si o familie cu un om cu asa mari probleme. Nu dispar odata cu copiii si cu Taina Casatoriei. Patimile trebuiesc tratate si eliminate inainte de a face copii si a te casatori.
*
Nu inteleg ceva. De ce tot spuneti ca trebuie sa stea cu omul asta, caci NU este sotul ei. De ce sa isi piarda timpul, energia si nervii cu un barbat care nu e al ei? Nu mai bine pleaca si isi gaseste un om bun? Credeti ca daca spala dupa el si il incurajeaza sa fie alcoolic, o sa se schimbe ceva? n primul rand problema ei nu e el, ci ea. Ea sa isi vindece dependenta pe care o are de acest barbat alcoolic, caci altfel nu o sa poate sa il ajute. Sunt Parinti care spun sa nu ne casatorim cu alcoolici si sa nu pierdem timpul. Nu putem schimba oamenii si sa ii mantuim noi.

Demetrius · #38 29.03.2014, 17:06:36

Citat:

În prealabil postat de Parascheva16

Depdendenta de alcool nu este doar externa. Este si interna, adica sufleteasca si psihica...

Nu există dependență externă; dac-ar exista s-ar putea ușor rezolva prin eliminarea cauzei externe și imposibilitatea de a o mai accesa.
Totul plecă de la un handicap sufletesc, de la dorințe și aspirații personale ”imposibile”, datorită cărora e necesar ca intelectul să fie ”amorțit”(alcool, droguri) cu scopul de a atenua disjuncția și a le armoniza cu realitatea... crudă, pe care subiectul o are de trăit.

Personal nu văd nici o rezolvare rezonabilă fără sacrificii majore de o parte(feminină) sau de alta(masculină).
Întrebare:
Din partea cui e necesar sacrificiul și care ar fi rezulatul acestui sacrificiu?

Florinvs · #39 29.03.2014, 21:08:34

Din pacate vad multe cazuri prezentate pe acest forum, de barbati care nu stiu sa pretuiasca ce au- fie sunt betivani, fie violenti sau neseriosi!
Unii ar vrea sa aiba ce sa pretuiasca, insa altii care au isi bat joc! Unde mai e dreptatea aici nu mai stiu!

gabriela8 · #40 30.03.2014, 16:38:33

Cat timp nu esti cununata religios, pacatul se afla ca un zid intre tine si Dumnezeu iar orice rugaciune ai face nu sparge zidul intrucat numai prin spovedanie si renuntare la pacat poti razbate.
Se intelege ca ti-e greu si nu poti acum renunta la el, dar gandeste-te ca nu esti cununata religios deci in fata lui Dumnezeu nu esti unita cu el ca atare poti oricand divorta.
Nu poti ajuta un om care nu vrea sa fie ajutat si chiar daca nu ti se pare, toata situatia aceasta te trage in jos si te tine in lanturi. Ai grija de sufletul tau (duhovniceste vorbind)!