Psalmul 136 in talcuirea lui Serafim Rose

[iustin10]

Si pe mine m-a fermecat din interpretarea data de Serafim Rose,asocierea Babilonului,mai degraba cu lumea .Si dovedeste cat de actual este . Caci lumea contemporana,mult mai mult ca in alte epoci ,se identifica cu ispita,si deci cu pacatul.
In trecut mai exista o 'viata la tara' ,un ciclu mai pasnic al vietii.Acum insa,nu mai exista decat un asalt formidabil al ispitei. In tot :ce mancam(semi-preparate),ce privim(TV),cum ne deplasam(auto),cum muncim(comod)
Si unde e ispita e si pacat .Si apoi ,dupa pacat,"sezum si plansem" .
Singura parte pozitiva este ca macar atunci,cu ardoare,dorim mai mult "Ierusalimul"

[cristiboss56]

În Vechiul Testament salcia îşi părtrează acest aspect dublu , denumit de Sfinţii Părinţi ca dualism simbolic : viaţă şi moarte . În psalmul 136 , unde se face referire la salcie , se accentuează atmosfera sumbră , pierderea speranţei, disperarea evreilor aflaţi în robia babilonică : "La râul Babilonului , acolo am şezut şi am plâns , când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor am atârnat harpele noastre". Salcia care la Sărbătoarea Corturilor era un simbol al bucuriei, aici devine un semn al neputinţei , al resemnării, al tristeţii.

[andrei_im]

un site foarte folositor, cu talcuirile Sfintilor Parinti la psalmi:
http://psaltirea.wordpress.com/

[mihailt]

Cred ca pe mine ma trag ispitele in jos,si ar trebui sa fac pocainta in Postul Mare pentru asta ca am pacate in sufletul meu.
(ca psalmul asta parca se citeste in Postul Mare).
Ispita ma atrage ca sufletul meu iubeste acea aratare a pacatului.
Asta inseamna ca nu e Raiul si in inima mea (adica in sufletul meu) ci cam e iadul.
Si ar trebui sa vin la invatatura Sfantului Siluan Athonitul:
"Tine mintea in iad si nu deznadajdui".In Iad adica sa nu uit de pacatele mele dar nici sa nu deznadajduiesc ci sa am nadejde in mila cea fara sfarsit a lui Dumnezeu care poate sa ma vindece.
Asa auzeam ca a zis Sfantul Grigorie Palama ca trebuie sa tiu mintea in inima adica in suflet, la privirea propriului suflet,la privirea sentimentelor pe care le am in legatura cu diferite situatii,persoane si ce o mai insemnand asta.

Am mai auzit ca a zis parintele Cleopa ca spre aproapele sa am inima de mama,spre Dumnezeu sa am inima de fiu si spre mine insumi inima de judecator.

Eu am scris asa teoretic ce ar trebui sa fac nu ca as aplica eu teoria asta in practica.

[cristiboss56]

În prealabil postat de mihailt

Cred ca pe mine ma trag ispitele in jos,si ar trebui sa fac pocainta in Postul Mare pentru asta ca am pacate in sufletul meu.
(ca psalmul asta parca se citeste in Postul Mare).
Ispita ma atrage ca sufletul meu iubeste acea aratare a pacatului.
Asta inseamna ca nu e Raiul si in inima mea (adica in sufletul meu) ci cam e iadul.
Si ar trebui sa vin la invatatura Sfantului Siluan Athonitul:
"Tine mintea in iad si nu deznadajdui".In Iad adica sa nu uit de pacatele mele dar nici sa nu deznadajduiesc ci sa am nadejde in mila cea fara sfarsit a lui Dumnezeu care poate sa ma vindece.
Asa auzeam ca a zis Sfantul Grigorie Palama ca trebuie sa tiu mintea in inima adica in suflet, la privirea propriului suflet,la privirea sentimentelor pe care le am in legatura cu diferite situatii,persoane si ce o mai insemnand asta.

Am mai auzit ca a zis parintele Cleopa ca spre aproapele sa am inima de mama,spre Dumnezeu sa am inima de fiu si spre mine insumi inima de judecator.

Eu am scris asa teoretic ce ar trebui sa fac nu ca as aplica eu teoria asta in practica.

Frate draga, fi sigur ca scriind atata teorie , te vei satura si o vei pune negresit in practica , caci ignoranta e mult mai periculoasa , neavand de multe ori cale de intors . Nadejde !