De ce sa fie asa?

[laurastifter]

Hristos a înviat!
Aşa cum ştim, joia aceasta (adică peste două zile), confraţii noştri creştini romano-catolici vor sărbători Înălţarea Domnului Iisus Hristos, în timp ce noi suntem încă în perioada pascală, urmând să ne bucurăm de acest praznic împărătesc săptămâna viitoare, pe data de 24 mai.
Acest fapt mi-a readus în minte următoarea întrebare (evident, retorică): de ce trebuie să ne bucurăm în zile diferite de prăznuirea principalelor evenimente ale istoriei mântuirii (mă refer în special la Învierea Domnului...)? Chiar nu s-ar putea găsi o soluţie pentru ca toţi creştinii să prăznuiască măcar Sfintele Paşti (cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii) la aceeaşi dată, să-şi poată spune "Hristos a înviat" începând din aceeaşi zi? Ce mărturie dăm noi în faţa necredincioşilor, păstrând această atitudine în relaţiile dintre noi?
Ştiu, mi se vor oferi explicaţii legate de diferenţele calendaristice... dar aceste detalii le ştiu şi eu de la cursurile de Liturgică. Totuşi... dacă diferenţele dogmatice sunt mult mai dificil de depăşit (pentru că fiecare creştin păstrează în suflet convingerea că aparţine adevăratei Biserici a lui Hristos, iar relativizarea învăţăturii de credinţă ar fi inacceptabilă), fixarea unei sărbători la aceeaşi dată ar fi, în opinia mea, un demers destul de simplu, având în vedere faptul că, din fericire, conţinutul teologic al acesteia este comun pentru ambele confesiuni.
Ce credeţi? V-aţi bucura ca toţi creştinii să stabilească toate sărbătorile (în special Sfintele Paşti) la date comune? Eu cred că aceasta ar fi o realizare istorică!

Doamne ajută!

[ucenic]

În prealabil postat de laurastifter

(...)Ce credeţi? V-aţi bucura ca toţi creştinii să stabilească toate sărbătorile (în special Sfintele Paşti) la date comune? Eu cred că aceasta ar fi o realizare istorică!

Da, eu unul m-as bucura. Nu sunt catolic nici ortodox dar m-a bucura sa ii vad pe toti una in Hristos.

"Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis." (Ioan.17:21)

[laurastifter]

În prealabil postat de ucenic

Da, eu unul m-as bucura. Nu sunt catolic nici ortodox dar m-a bucura sa ii vad pe toti una in Hristos.

"Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis." (Ioan.17:21)

Nu sunteţi catolic sau ortodox, dar vă număraţi printre credincioşii lui Hristos, sunteţi creştin! :)

P. S. Nu-mi mai dau seama... Dvs când sărbătoriţi Sf. Paşti? Parcă împreună cu ortodocşii şi greco-catolicii? Am reţinut corect?

[ucenic]

În prealabil postat de laurastifter

Nu sunteţi catolic sau ortodox, dar vă număraţi printre credincioşii lui Hristos, sunteţi creştin! :)

P. S. Nu-mi mai dau seama... Dvs când sărbătoriţi Sf. Paşti? Parcă împreună cu ortodocşii şi greco-catolicii? Am reţinut corect?

Da, insa mult m-as bucura ca sa fim cu totii una, macar in sarbatoare.

Stiti cand au fost cu totii una? Catolici, ortodocsi, evanghelici? In inchisoare. Am citit marturiile lui Richard Wurmbrand din perioada vietii lui petrecuta in inchisorile comuniste. Acolo, alaturi de ceilalti frati crestini se bucurau nespus ca pot lua Sf.Impartasanie (sau Cina Domnului) cu totii impreuna.

Cat de indaratnici putem fi noi daca numai necazul, razboiul sau carcera ne uneste?

Cat de bine ne cunoaste Domnul Iisus daca se roaga Tatalui pentru noi ca sa fim una in El...
"Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis." (Ioan.17:21)

[laurastifter]

În prealabil postat de ucenic

Da, insa mult m-as bucura ca sa fim cu totii una, macar in sarbatoare.

Stiti cand au fost cu totii una? Catolici, ortodocsi, evanghelici? In inchisoare. Am citit marturiile lui Richard Wurmbrand din perioada vietii lui petrecuta in inchisorile comuniste. Acolo, alaturi de ceilalti frati crestini se bucurau nespus ca pot lua Sf.Impartasanie (sau Cina Domnului) cu totii impreuna.

Cat de indaratnici putem fi noi daca numai necazul, razboiul sau carcera ne uneste?

Cat de bine ne cunoaste Domnul Iisus daca se roaga Tatalui pentru noi ca sa fim una in El...
"Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis." (Ioan.17:21)

Da, chiar m-aş bucura să citesc şi eu mărturiile lui R. Wurbrand, cred că sunt deosebit de impresionante.
Am citit "Jurnalul fericirii" de Nicolae Steinhardt şi m-a impresionat profund. Cred că părintele Nicolae Steinhardt, acest evreu botezat creştin în închisoare, care a preferat să-şi piardă libertatea decât să devină informator al Securităţii şi trădător al prietenilor săi, este un model de viaţă morală autentică, de eroism şi, în primul rând, de dragoste neclintită pentru Domnul nostru Iisus Hristos. În "Jurnalul fericirii", părintele Steinhardt relata, exact ca Richard Wurbrand şi ca mulţi alţi mărturisitori ai credinţei din perioada regimului comunist, faptul că, în închisori, exista o solidaritate incredibilă între deţinuţii politici de diferite confesiuni creştine. Gardienii chiar făceau astfel încât clerici şi credincioşi aparţinând unor confesiuni şi denominaţiuni diferite să fie colegi de celulă, pentru a intra în conflict între ei. Iar deţinuţii, în loc să intre în conflict, se întăreau în dragostea faţă de Dumnezeu şi unii faţă de alţii.
Pentru a-şi arăta respectul sincer faţă de creştinii de alte confesiuni, părintele Steinhardt, atunci când a fost botezat de către ieromonahul ortodox Mina Dobzeu (astăzi călugăr la o mănăstire din Huş), a rostit "Crezul" în prezenţa a doi preoţi greco-catolici şi a făgăduit ca, întreaga sa viaţă, să lupte pentru cauza unităţii creştinilor. Tot în "Jurnalul fericirii", mai există foarte multe relatări impresionante despre solidaritatea dintre creştinii din închisorile comuniste... Acei mărturisitori ai Domnului îndurau suferinţe fizice şi psihice cumplite doar pentru "vina" de a crede în Dumnezeu şi de a căuta libertatea... Oare mai are importanţă, în faţa lui Hristos, cărei confesiuni au aparţinut acei credincioşi ai Săi? Cred că nu!

Vă doresc multă pace şi bucurie întru Domnul!

[laurastifter]

Observ că mi-au fost adresate mai multe mesaje, toate deosebit de interesante. Acum, din păcate, va trebui să închid calculatorul... dar voi reveni şi le voi răspunde tuturor celor care mi-au scris.
Este o bucurie să ne împărtăşim unii altora aceste gânduri despre credinţă, să putem comunica exact despre ceea ce este esenţial în viaţa noastră!

Doamne ajută!

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

Acei mărturisitori ai Domnului îndurau suferinţe fizice şi psihice cumplite doar pentru "vina" de a crede în Dumnezeu şi de a căuta libertatea... Oare mai are importanţă, în faţa lui Hristos, cărei confesiuni au aparţinut acei credincioşi ai Săi? Cred că nu!

Astept sa ajungi sa citesti si mesajul meu si poate atunci vei intelege. Invatatura ortodoxa nu este dupa credinta noastra, ci dupa cum o spune Biserica si sfintii. Parerile noastre diferite sunt doar personale. Confesiunile nu sunt partide politice, ci ruperi de adevar si de Biserica. Noi nu suntem uniti prin buna intelegere sau printr-o filozofie teologica, ci prin dreapta credinta si har. Un ortodox trebuie sa manifeste solidaritate si sa ajute pe orice om indiferent de religie, cu atat mai mult pe cineva din alt cult. Nicolae Steinhardt a devenit apoi ortodox, putea sa devina orice fiind initial in religia mozaica. Si eu cand am inceput sa devin ortodox credeam ca toate cultele sunt la fel de bune, ba ma mai si rugam pentru vietile trecute. Si adevarul il stim pe masura ce il aflam (citim), important e sa il acceptam.

[Raoul]

În prealabil postat de laurastifter

Hristos a înviat!

Adevarat a inviat!

În prealabil postat de laurastifter

V-aţi bucura ca toţi creştinii să stabilească toate sărbătorile (în special Sfintele Paşti) la date comune?

Nu!

În prealabil postat de laurastifter

Eu cred că aceasta ar fi o realizare istorică!

Eu cred ca ar fi un prim pas spre ecumenism! Si ce este acesta? Este uraciunea pustiirii,dupa talcuirile sfintilor parinti.

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!

Doamne ajuta, si multa pace sufleteasca Laura.

[laurastifter]

Raoul: "Adevarat a inviat!


Nu!


Eu cred ca ar fi un prim pas spre ecumenism! Si ce este acesta? Este uraciunea pustiirii,dupa talcuirile sfintilor parinti."

Raoul, dacă ecumenismul va duce la relativism, atunci, într-adevăr, este "urâciunea pustirii"!
În schimb, dacă mişcarea ecumenică va consolida comuniunea, solidaritatea, iubirea autentică şi necondiţionată dintre creştinii aparţinând diverselor confesiuni, atunci ar putea fi considerată ca autentic creştină, ca o reparaţie istorică, pentru că noi, oamenii, suntem cei care am dezbinat Biserica în 3 confesiuni şi acestea subîmpărţite în...
Dacă ecumenismul va conduce la sincretism, la relativizarea dogmelor/adevărurilor de credinţă revelate, atunci ar trebui dezaprobat cu toată convingerea de către orice creştin consecvent confesiunii din care a ales în mod liber să facă parte. Dacă, în schimb, mişcarea ecumenică are drept scop apropierea creştinilor unii faţă de alţii şi crearea unui climat favorabil pentru dezvoltarea unui dialog teologic sincer, atunci înseamnă că această mişcare este profund creştină.
Şi care este realitatea despre ecumenism?
Ştiu că scopul mişcării ecumenice este unirea tuturor confesiunilor creştine - o aspiraţie legitimă a oricărui creştin, care ştie că Dumnezeul său este iubire. Totuşi, pentru că scopul nu scuză mijloacele... se cuvine să ne întrebăm şi să cercetăm cu mare atenţie CUM se urmăreşte, în mişcarea ecumenică, realizarea unităţii atât de mult dorite.
Eu acum nu am răspunsul la această întrebare şi, de aceea, evit să-mi dau cu părerea în necunoştinţă de cauză. Voi putea afirma clar dacă ader sau nu la mişcarea ecumenică, atunci când, după ani întregi de studiu teologic, după diverse experienţe pe care le voi acumula în timp, îmi voi putea forma o imagine clară, complexă asupra acestei realităţi.
Acum pot avea doar aceste certitudini în privinţa mişcării ecumenice:
1. există preoţi duhovnici de o moralitate ireproşabilă, care mărturisesc Ortodoxia în cadrul dialogurilor ecumenice şi chiar reuşesc să-i pună serios pe gânduri pe confraţii de alte confesiuni (cunosc personal un astfel de părinte, nu creez personaje fictive);
2. comuniunea dintre creştini (nu mă refer la comuniunea euharistică) este, cu siguranţă, dorită şi chiar poruncită de către Domnul nostru Iisus Hristos, pe Care toţi Îl mărturisim şi-L iubim;
3. buna înţelegere, solidaritatea dintre creştini rămâne scop în sine, dar este dezirabilă şi pentru că iubirea este, potrivit cuvintelor Mântuitorului, semnul distinctiv alcreştinilor între cei de alte credinţe şi astfel, pentru misiunea noastră de a-L mărturisi pe Hristos între atei şi persoane de alte religii, avem datoria de a fi uniţi, de a da o mărturie comună;
4. relativismul religios, în orice situaţie şi sub orice pretext, este inacceptabil pentru un creştin sincer şi consecvent.

Mai departe, Raoul... cred că viitorul mişcării ecumenice depinde de cei care vor participa la ea, de intenţiile celor care vor purta mai departe misiunea dificilă şi atât de necesară de a menţine vie dragostea dintre creştini, fără a ştirbi în vreun fel adevărul de credinţă.
"Nu se ascunde adevărul credinţei de dragul păcii" - a afirmat, cu preţul vieţii sale, Sfântul Maxim Mărturisitorul, atunci când, sub pretextul "păcii" dintre creştini, era pus în pericol adevărul şi, în mod foarte camuflat (dar real) era renegat Hristos.

Ucenic, colegul nostru de forum, a fost impresionat în mod pozitiv de o afirmaţie de-a mea de pe un alt topic. Spuneam atunci că nici dragostea nu trebuie sacrificată pentru adevăr şi nici adevărul nu poate fi trădat sub pretextul iubirii. M-am bucurat din tot sufletul că Dumnezeu m-a ajutat să ajung la această concluzie şi reacţia ucenicului (pe care-l consider drept o persoană credincioasă, cu un mod de înţelegere profund al credinţei) m-a încurajat mult.
Dacă noi Îl vom iubi din toată inima pe Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, ferindu-ne în aceeaşi măsură de relativism şi de intoleranţă, cred că vom fi pe drumul dreptei socoteli... Nu spun că vom fi şi dobândit această virtute considerată ca esenţială de către Sfântul Antonie cel Mare, dar nici nu vom fi prea departe de ea. :)

Creştinii de alte confesiuni cred în Hristos ca şi noi şi, cu siguranţă, nu ni se va întâmpla nicio tragedie duhovnicească, dacă vom încerca să ne deschidem faţă de ei, să le acordăm încredere, să-i înţelegem şi, nu în ultimul rând, să le povestim despre frumuseţea Ortodoxiei noastre, despre modul nostru de a trăi comuniunea cu Dumnezeu prin dreapta slăvire a Sa. Este minunată şi unică Ortodoxia! Şi cred că întreaga Ortodoxie, deşi infinit de complexă, poate fi rezumată în două cuvinte: adevăr şi iubire - care nu pot fi separate una de cealaltă, căci Izvorul lor comun este Dumnezeu Cel unic şi întreit în Persoane.




"Doamne ajuta, si multa pace sufleteasca Laura."
Şi ţie la fel, Raoul, Doamne ajută şi multă pace sufletească şi bucurie întru Hristos, Domnul nostru!

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

În schimb, dacă mişcarea ecumenică va consolida comuniunea, solidaritatea, iubirea autentică şi necondiţionată dintre creştinii aparţinând diverselor confesiuni, atunci ar putea fi considerată ca autentic creştină, ca o reparaţie istorică, pentru că noi, oamenii, suntem cei care am dezbinat Biserica în 3 confesiuni şi acestea subîmpărţite în...

Tot ieri am deschis si eu un topic in care este vorba chiar de aceste probleme, adica de invatatura ortodoxa in aceasta privinta. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14964
Aceasta analiza si hotarare a sinodului unei BO spune ca teoria ramificatiilor care sta la baza conceptiilor ecumeniste este o erezie eclesiologica (adica afecteaza rolul Bisericii).
Citez: "Comisia Teologica a Patriarhiei Georgiei considera inacceptabile invataturile eretice:
- Valabilitatea Sfintelor Taine si în afara granitelor canonice ale Bisericii lui Hristos celei adevărate.
- Asa zisa "Teorie a ramificatiilor".
Detinătoarea harului este exclusiv una, sfîntă, sobornicească si apostolească Biserică Ortodoxă. Amin."

Ecumenismul doar in forma sa extrema spune sa se contopeasca toate invataturile. In forma normala, acceptata de majoritatea celor ce isi insusesc aceste conceptii, spune ca poti sa nu renunti la adevarul invataturilor, dar sa le accepti si pe ale celorlalti. Adica sa spui ca adevarul este la fel ca neadevarul, ori ca adevarul nu are mare importanta. Asta e doar o forma mai pe ocolite sa accepte cineva toate ereziile care exista in alte culte, pierzand el insusi drepta credinta.
Asadar conceptiile ecumeniste spun ca ortodocsii sa creada ca nu e doar o singura Biserica, ci mai multe sau e una mare de tot care ii cuprinde pe toti, doar sa aiba Sola Fide, adica sa devina protestanti. Nu are nicio importanta daca unii ar crede in Iisus dar nu sunt in BO pentru ca nu au har. Cei din afara Bisericii sunt la fel ca toti oamenii dinaintea pogorarii harului la Cincizecime. Dar eu ti-am mai spus acestea, din pacate nu le iei in considerare.