Pentru scaparea de demoni, sfat din cartea Puterea rugaciunii, Iertarea mortilor

[crina09]

"Cand un crestin se cearta cu un frate al sau, ori in ce loc s-ar afla si-l da raului, cum se desparte si nu mai vede pe acela, sa-si aleaga loc ascuns si plecand genunchii sa zica cu lacrimi: Iarta-mi Doamne, greseala ce facui de dadui raului pe fratele meu cutare...numindu-l cu numele si iarta-l si pe le, caci eu il iert din tot sufletul, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh,amin! Iar pe diavol il cert in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh,amin!

Iar cand isi face rugaciunea ziua si noaptea, sa zica dupa rugaciune, asa: Sa te certe puterea Sfintei Treimi, sa te certe Domnul Iisus Hristos, sa te certe toate puterile ceresti, pe tine demon al intunericului. Sa piei cu toata puterea mestesugului si stapanirea ta, din tot cuprinsul meu si sa piei tu demon si de la toti pe care ti i-am dat eu tie in zilele vietii mel, cand ei m-au suparat si eu nu i-am iertat. Caci eu ii iert in clipa aceasta pe toti cati am dat raului in toata viata mea, iert pe toti cati i-am blestemat si iert pe toti cu cati m-am certat si sunt certat "

[anne]

În prealabil postat de crina09

"Cand un crestin se cearta cu un frate al sau, ori in ce loc s-ar afla si-l da raului, cum se desparte si nu mai vede pe acela, sa-si aleaga loc ascuns si plecand genunchii sa zica cu lacrimi: Iarta-mi Doamne, greseala ce facui de dadui raului pe fratele meu cutare...numindu-l cu numele si iarta-l si pe le, caci eu il iert din tot sufletul, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh,amin! Iar pe diavol il cert in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh,amin!

Iar cand isi face rugaciunea ziua si noaptea, sa zica dupa rugaciune, asa: Sa te certe puterea Sfintei Treimi, sa te certe Domnul Iisus Hristos, sa te certe toate puterile ceresti, pe tine demon al intunericului. Sa piei cu toata puterea mestesugului si stapanirea ta, din tot cuprinsul meu si sa piei tu demon si de la toti pe care ti i-am dat eu tie in zilele vietii mel, cand ei m-au suparat si eu nu i-am iertat. Caci eu ii iert in clipa aceasta pe toti cati am dat raului in toata viata mea, iert pe toti cati i-am blestemat si iert pe toti cu cati m-am certat si sunt certat "

Bine ai venit pe forum, draga Crina! Multumim pentru sfat.

[eu-cristina83]

Nu cred ca este bine sa certam noi demonii. Sunt rugaciuni pe care le citesc doar preotii. Imi povestea odata duhovnicul meu ca a venit la el o femeie care spunea ca se misca patul cu ea cand citeste niste rugaciuni. Cand a intrebat-o ce rugaciuni citea, a spus ca Molitfele Sf. Vasile.....De multe ori suntem tentati sa credem ca daca tinem post, mai mergem pe la biserica, etc. suntem mari si tari. Trebuie sa existe CUMPATARE in toate, si mai presus de orice trebuie sa ne cunoastem puterile si sa stim ceea ce suntem.

[crina09]

În prealabil postat de anne

Bine ai venit pe forum, draga Crina! Multumim pentru sfat.

Bine v-am gasit!
Eu am cumparat cartea Puterea rugaciunii, Iertarea mortilor de la catedrala si m-am gandit sa scriu acea rugaciune si aici pe forum!

Doamne ajuta!

[costel]

Noi oamenii nu stim sa stam de vorba cu Dumnezeu, dar ne consideram vrednici de a rosti cuvinte impotriva demonilor. Nu asa sunt indepartati demonii cu lucrarea lor din noi. Ei pot fi indepartati prin rugaciuni scurte dar pline de atentie, traire. Asa ca rugaciunea nu e o reteta, spui asta si scapi de demoni. Rugaciunea e vorbirea omului cu Dumnezeu. Si degeaba spunem ca stam de vorba cu El, cand noi prin vietuirea noastra stam permanent cu spatele la El.

[windorin]

Cei ce vor sa lupte cu diavolii, sa ia aminte la cuvintele din Faptele Apostolilor 19, 13-16, acolo unde fiii unui evreu cautau sa scoata pe demoni in numele lui Hristos, fara a-L avea insa pe Hristos in inimile lor.

"Si au incercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scotand demoni, sa cheme peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicand: Va jur pe Iisus, pe Care-l propovaduieste Pavel. Si raspunzand, duhul cel rau le-a zis: Pe Iisus Il cunosc si il stiu si pe Pavel, dar voi cine sunteti? Si sarind asupra lor omul in care era duhul cel rau si biruindu-i, s-a intaratat asupra lor, incat ei au fugit goi si raniti din casa aceea."

Nici macar ingerii nu lupta direct cu diavolul, ci tot cu trimiterea lui Dumnezeu. Sfantul Arhanghel Mihail ne apare intr-o confruntare cu diavolul, pentru trupul lui Moise."Dar Mihail Arhanghelul, cand se impotrivea diavolului, certandu-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa aduca judecata de hula, ci a zis: "Sa te certe pe tine Domnul!" (Iuda 1, 9)

Sa avem grija !

[alexandru cristel]

ma numesc ALEXANDRU CRISTEL si va rog si va implor as vrea din tot sufletul sa cumpar cartea puterea rugaciunii am ascultat si ascult mai mereu acea pilda povestita de parintele VISARION IUGULESCU cu acea vedenie sfanta cereasca si de atunci caut mereu aceasta carte am cautato la manastirea ciolanu buzau manastirea cernica manastirea antim mitropolie dar nu o gasesc va rog deci pe voi credinciosii lui DUMNEZEU sa ma ajutati si DOMNUL IISUS HRISTOSsa va dee iertare de pacate si sa vedem cu totii raiul bucurandu-ne de ramanerea acolo pentru faptele cele bune .II multumescDOMNULUI si voua care vreti si puteti sa ma ajutati numarul meu de tel ,,0753109309

[-1NDEPENDENT]

Uitati ceva asemanator aici: http://www.munteleathos.com/Pagina/A...vremea_noastra

Inafara de asta sa mai cititi ceva interesant:
Intr-una din predici, parintele Calistrat Chifan a spus o istorioara scurta. Cum ca cineva care isi petrecuse 70 de ani de pustie.
Iar intr-o zi a venit Satana in chip de om care trecea prin pustie si i-a spus asa: "Ma, cu ce te-ai ales tu de 70 de ani de stat aici singur cuc daca o proorocie n-ai spus, un mort n-ai inviat, un bolnav n-ai vindecat, o minune n-ai facut, un semn nu ti-sa aratat. Dute ma in lume, nu vezi ca pierzi vremea degeaba aici".
Zis si facut, cu atata tact a fost rostita aceasta fraza de satana incat i-a strapuns cugetul, s-a lasat coplesit, si-a luat bocceluta si sa plece in lume.
Ingerul care stia lucrarea lui, smerenia lui, simplitatea lui, naivitatea lui si darul lui Dumnezeu care il acoperea, i-a iesit inainte sub forma de calugar si l-a intrebat:
-Parinte, da unde pleci?
-Pai am ajuns la concluzia ca 70 de ani de pustie nu mi-au folosit la nimic si nu am primit macar un dar de la Dumnezeu. Ma duc in cetate.
-Intoarcete inapoi ca in trei zile s-ar putea sa mori.
La auzul acestor vorbe s-a cutremurat si s-a intors inapoi in pustie dupa sfatul tanarului care ai aparuse inainte, calugarul respectiv.
Si in momentul in care a ajuns la chilie a maturat chilia, a luat Psaltirea si a inceput sa citeasca.
Cand i-sa facut foame, s-a dus in spatele chiliei sa isi ia curmalele care ise cuveneau lui din pomul care era acolo si l-a hranit 70 de ani. Nu-i pomul, a fost primul cutremur, prima scuturatura sufleteasca.
S-a mai rugat putin, ia parut rau de cele petrecute si si-a dat seama ca a fost o oarecare inselare.
Si s-a dus sa bea apa, cand s-a dus nici izvorul nu era. Si in clipa aceea intorcandu-se in chilie a zis: "Doamne da daca m-ai hranit 70 de ani acuma pentru trei zile pana la sfarsitul vietii mele ma lasi sa pier de foame si de sete".
Si atunci se aude glasul ingerului pazitor care ai spune: "Ticalosule, dar 70 de ani nu te-ai gandit cum sta acest pom in arsita pustiei si rodeste si acest izvor cum curge in loc fara de apa? Care era cea mai mare minune? Sa te gandesti la pasariile cerului care nici nu culeg nici nu seamana si Domnul le hraneste. Iar tihna si linistea ta nu ti-a stricat-o nimic".
Deoarece el nu a avut ispite nici viziuni, nici aratari, nici semne nici minuni. Dar nici ispite nu a avut. Dumnezeu a cautat la masura lui si i-a dat lucrare pe masura lui.


Unii oameni isi pun intrebarea: "De ce Dumnezeu ingaduie ca unii oameni sa fie saraci, altii bogati, unii sa moara in accidente, unii sa se nasca cu deficiente, iar altii sa moara de tineri".
Raspunsul se afla in istorisiriile de mai jos.

1) Un pustnic il ruga fierbinte pe Dumnezeu ca sa-i descopere judecatile dumnezeiesti si a luat ca nevointa post aspru. Dar Dumnezeu nu-i descoperea ceea ce dorea el sa afle. Calugarul nu inceta sa se roage si, in sfarsit, Dumnezeu s-a milostivit de el. Intr-o zi, pustnicul a pornit la drum dorind sa ajunga la un calugar batran care locuia departe. Atunci i-a aparut in cale un inger in chip de calugar, care s-a oferit sa-i fie insotitor. Pustnicul s-a bucurat mult si astfel amandoi au purces la drum.

A doua zi, calatorii s-au oprit pentru un popas in casa unui crestin. El i-a primit cu multa bucurie si cu mare cinste, le-a spalat picioarele, le-a dat ceva sa manance si le-a pregatit patul pentru odihna. Dimineata, cand oaspetii sa pregateau sa purceada din nou la drum, stapanul casei i-a rugat sa-i binecuvanteze copilul. Insa ingerul, atingandu-l pe copil, i-a luat sufletul. De durere, tatal nu a putut rosti nici un cuvant, iar pustnicul, ingrozit, a iesit din casa. Dupa el a iesit si ingerul calugar.

Peste putin timp, pustnicul a intrebat:

„Cine esti? Diavol sau inger? De ce ai luat sufletul copilului?”

insotitorul i-a raspuns:

„Daca acest copil ar fi ramas in viata, ar fi devenit un om foarte rau. Dar tatal lui este un barbat drept si placut lui Dumnezeu, pentru ca face mult bine celor din jurul lui. De aceea am luat sufletul copilului, ca acesta sa se mantuiasca impreuna cu tatal sau. Iata ce-ti spun, batrane! Intoarce-te in chilia ta si nu-ti mai framanta mintea, caci caile Domnului sunt necunoscute, de aceea sa nu ceri ca sa le afli. Nu-ti va folosi la nimic”.

Ingerul s-a facut nevazut. Mirat, calugarul s-a cait de cererile sale nechibzuite si a povestit cele intamplate si altor frati, ca sa le fie spre invatatura. Nadajduim ca toate cele spuse de pustnic vor fi ajuns pana la urechile tatalui copilului mort si-i vor fi mangaiat inima indurerata.

2) In mod indirect, se confirma si povestirea mamei decembristului Kondratii Raleev. Dumnezeu i-a descoperit in vis viitorul fìului ei. Povestirea a fost publicata in „Istoriceskii Vestnik” din ianuarie 1894.

Mama lui Raleev a povestit cunoscutilor ei urmatoarele: cand a implinit varsta de trei ani, baiatul ei s-a imbolnavit grav. Probabil ca avea anghina difterica. Medicii ca*re erau chemati la patul bolnavului dadeau neputinciosi din cap si spuneau: „Pana dimineata copilul va muri”. Sufocandu-se, copilul se zvarcolea in pat, strangand manutele subtiri si palide si nu-si mai recunostea mama.

„Bucuria mea, fericirea mea, comoara mea, oare chiar ma vei parasi?… Nu, nu se poate!…Nu voi putea suporta aceasta!” soptea mama, scaldand cu lacrimi manutele copilului. “Oare nu exista nici o sansa?”

„In disperare mare, a continuat ea, am ingenuncheat in fata icoanei Mantuitorului si a icoanei Maicii Domnului, luminate de candele si m-am rugat fierbinte pentru insanatosirea micutului meu. M-am rugat cum nu m-am mai rugat niciodata dupa aceea. Sufletul meu l-am pus in cuvinte si ma adresam lui Dumnezeu...

Nu stiu cat a durat acest extaz, dar tin minte doar ca toata fiinta mea s-a umplut de o bucurie neinteleasa, lu*minata de un sentiment de liniste… De parca cineva ma legana, imbiindu-ma la somn. Pleoapele mi s-au facut grele. M-am ridicat cu greu in picioare, m-am asezat langa patutul bolnavului si sprijinindu-ma de el am adormit imediat. Nici acum nu pot pricepe daca a fost un vis sau daca am auzit cu adevarat… Oh! Cat de clar am auzit o voce necunoscuta, dar placuta, dulce, care mi-a spus:

- Revino-ti! Nu-L ruga pe Dumnezeu pentru insanatosirea fìului tau… El, Care este atotstiutor, stie de ce copilul trebuie sa moara acum… Din bunatatea si mila Sa, El vrea sa va fereasca de suferintele viitoare …Ce ar fi daca ti le voi arata?… Oare chiar si atunci vei cere insanatosirea lui?…

- Da…, da…, voi cere…, voi da tot, voi accepta toate suferintele numai ca el, bucuria vietii mele, sa ramana in viata!…, spuneam adresandu-ma acelei voci si incercand in van sa deslusesc cui ii putea apartine.

- Atunci urmeaza-ma!

Si eu m-am supus acelei voci minunate, urmand-o, fara sa stiu in ce directie s-o iau. In fata mea vedeam doar un sir lung de camere. Prima era la fel cu cea unde se afla acum copilul meu, care era la un pas de moarte. Dar, in acel moment, el nu murea. Nu i se mai auzea respiratia grea ca inainte de agonie. Nu! El dormea linistit, obrajii ii erau usor imbujorati si zambea in somn. Micutul meu era complet sanatos. Am vrut sa ma apropii de patul lui, dar vocea ma chema sa intru in alta camera.

Acolo era un baietel voinic si vioi. Invata. Pe biroul lui erau insirate carti si caiete.

Dupa aceea l-am vazut adolescent si mai tarziu om matur. Era militar.

Dar iata si ultima camera. In ea se aflau multe persoane necunoscute mie. Toate vorbeau cu inflacarare, iar fiul meu, agitat, incerca sa le explice ceva. Din nou am auzit acea voce, insa de data aceasta in inflexiunile ei intrezaream note amenintatoare, dure:

- Priveste! Poate te razgandesti, nebuno! Cand vei vedea ce se ascunde dupa perdeaua care desparte aceasta camera de celelalte, va fi prea tarziu! Mai bine supune-te si nu mai cere nimic pentru copil, care este un inger si nu cunoaste inca rautatea.

Dar eu am strigat : «Nu, nu, vreau ca el sa traiasca!» si m-am grabit sa ajung la acea perdea. Ea s-a dat incet la o parte si am vazut… o spanzuratoare”.

In acel moment, mama a strigat si s-a trezit. Ea s-a aplecat deasupra copilului. O, minune! Acesta dormea linistit si fara griji. Suieratul din gat s-a preschimbat in respiratie li*nistita, iar obrajorii i s-au imbujorat. Peste putin timp copilul s-a trezit si a intins manutele spre mama. Ea nu putea pricepe: ce a fost asta? Vis sau realitatea mult dorita? S-a intamplat exact asa cum i s-a aratat in prima camera!

Nevenindu-i inca sa creada, mama a chemat-o si pe dadaca si impreuna s-au incredintat de vindecarea minunata a copilului care fusese la un pas de moarte. Mama ii cersise viata!

„Timpul trecea, a continuat doamna Raleeva, iar visul meu se implinea cu exactitate, chiar si in cele mai mici detalii: tineretea lui si, in sfarsit, adunarile clandestine… Cand fiul imi prezenta pe unul din prietenii lui, eu recunosteam in el pe una din persoanele din ultima camera.

Mai departe nu pot sa mai continui. Vreau sa ma intelegeti… moartea lui… spanzuratoarea… o, Doamne!…”

Vocea doamnei Raleeva tremura, lacrimile o inabuseau.

„Jur…, jur pe amintirea fiului meu ca nu este o aiureala a imaginatiei mele, ci adevarul pur!”, a spus ea dupa o clipa de tacere.

Cu adevarat, o mama care isi plange fiul mort nu va indrazni, mai ales in cele mai grele momente, sa spuna vreun neadevar! Iar cei care o cunosteau pe doamna Raleeva o stiau ca pe o femeie cinstita si corecta.
SURSA: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-lui-dumnezeu/

[-1NDEPENDENT]

Pentru avva Daniil

1. A zis avva Daniil, că în Babilon o fată a unuia din cei mai mari avea drac. Şi tatăl ei avea un călugăr iubit, şi acela i-a zis lui: nimeni nu poate să tămăduiască pe fiica ta, fără numai sihaştrii aceia, pe care îi ştiu şi de îi vei ruga pe ei, nu vor voi să facă aceasta pentru smerenie. Ci aceasta să facem: când vor veni în târg, faceţi-vă că voiţi să cumpăraţi vase. Şi când vor veni să ia preţul lor, să zicem lor să facă rugăciune şi cred că se va tămădui. Ieşind ei în târg, au aflat pe un ucenic al bătrânilor, şezând ca să vândă vasele lui. Şi l-au luat pe el împreună cu coşniţele, cum că ia preţul lor. Şi când a venit călugărul în casă, a venit şi îndrăcita şi i-a dat o palmă, iar el a întors şi cealaltă faţă, după porunca Domnului. Şi muncit fiind dracul, a strigat zicând: o, silă! Porunca lui Iisus mă scoate. Şi îndată s-a curăţit fata. Şi după ce au venit bătrânii, le-a povestit lor ceea ce s-a făcut. Şi au proslăvit pe Dumnezeu şi au zis: obicei are mândria diavolului, să cadă prin smerenia poruncii lui Hristos.

2. S-a suit odată avva Daniil cel de la Schit cu ucenicul său în Tebaida cea de sus la pomenirea lui avva Apolos şi au ieşit părinţii spre întâmpinarea lui ca la şapte stadii, fiind la număr ca cinci mii. Şi era cu putinţă a-i vedea pe nisip întinşi pe pântece, ca în rânduială de îngeri, care cu frică primesc pe Hristos; că unii hainele le aşterneau pe cale înaintea lui, iar alţii pământul îl udau cu lacrimile. Şi ieşind arhimandritul s-a închinat de şapte ori înaintea feţei bătrânului şi sărutându-se între dânşii, au şezut şi i s-au rugat să audă cuvânt de la dânsul, că nu degrabă vorbea cuiva. Deci după ce a şezut afară de chinovie, pe nisip, că nu îi încăpea biserica, zis-a avva Daniil, ucenicul său: de voiţi să vă mântuiţi, iubiţi neagoniseala şi tăcerea, că de aceste două fapte bune toată viaţa călugărilor atârnă. Şi ucenicul lui a dat unuia din fraţi scrisoarea şi a tălmăcit-o egipteneşte. Şi după ce s-a citit părinţilor, au plâns toţi şi petreceau pe bătrânul plângând; căci nimeni nu îndrăznea să-i zică, fă milostenie. Şi venind la Ermupoli, a zis ucenicului său: du-te, bate în poarta mănăstirii aceleia şi spune că aici sunt!

Că era acolo mănăstire de femei, care se zicea a lui avva Ieremia, în care locuiau ca trei sute de surori. Şi s-a dus ucenicul şi a bătut. Şi i-a zis lui portăriţa cu glas subţire: mântuieşte-te! Bine ai venit! Ce porunceşti? El a zis ei: cheamă-mi pe maica arhimandrită, căci voi să vorbesc. Iar ea a zis: nu se întâlneşte cu nimeni niciodată, ci spune-mi, ce porunceşti şi îi voi spune. Iar el a zis: spune-i că un călugăr vrea să-i vorbească. Iar ea mergând i-a spus. Iar igumenia venind i-a zis: ce porunceşti? Şi a zis fratele: ca să faceţi milostenie să dorm aici cu un bătrân, căci este seară şi nu cumva să ne mănânce fiarele. I-a zis lui maica: de folos vă este vouă să fiţi mâncaţi de fiarele cele dinafară, iar nu de cele din lăuntru, că aici bărbat niciodată nu intră. I-a zis fratele: avva Daniil este, cel al Schitului. Iar ea auzind, a deschis porţile şi a ieşit alergând, asemenea şi tot soborul şi îmbroboditurile lor le-au aşternut de la poartă până jos, unde era bătrânul, tăvălindu-se la picioarele lui şi sărutând urmele picioarelor lui. Şi intrând ei înăuntru în mănăstire, a adus stareţa lighean şi l-a umplut cu apă căldişoară şi cu buruieni şi a pus pe surori două cete şi a spălat ea picioarele bătrânului şi ale ucenicului lui şi luând un pahar, lua din lighean şi turna pe capetele surorilor şi apoi a turnat în sânul ei şi pe cap. Şi putea să le vadă cineva pe toate ca pe nişte pietre neclintite, fără de grai, căci tot răspunsut lor cu semn se făcea. Zis-a dar bătrânul, stareţei: pe noi ne au la evlavie, sau aşa sunt totdeauna surorile? Iar ea a zis: totdeauna aşa sunt roabele tale, stăpâne, roagă-te pentru dânsele! Iar una din ele zăcea în mijlocul curţii dormind, ruptă şi zdrenţuroasă. Şi a zis bătrânul: cine este aceasta care doarme aici? Şi a zis una din surori: este beţivă şi ce să-i facem nu ştim; că a o scoate din mănăstire ne temem de osândă şi de o vom lăsa, sminteşte surorile. Zis-a bătrânul ucenicului său: ia ligheanul şi-l aruncă deasupra ei. Iar el făcând aşa, s-a sculat sora ca dintr-o beţie.

Deci a zis stareţa: stăpâne, totdeauna aşa este. Şi luând pe bătrân, au intrat în trapeză şi au făcut cină surorilor, zicând: blagosloveşte pe roabele tale, ca înaintea ta să guste! Iar el le-a blagoslovit şi numai ea şi cea de a doua după dânsa au şezut cu ei. Şi bătrânului i-au pus un vas, care avea verdeţuri muiate şi crude şi curmale şi apă, iar ucenicului linte caldă şi puţină pâine şi vin amestecat. Iar surorile au pus bucate multe: peşte şi vin din destul şi au mâncat foarte bine şi nimeni nu a grăit. Iar după ce s-au sculat ei, zis-a bătrânul stareţei: ce este ce ai făcut că noi trebuie să mâncăm bine şi voi aţi mâncat cele bune? I-a răspuns lui aceea: tu călugăr eşti şi hrană de călugăr ţi-am pus şi ucenicul tău ucenic de călugăr este şi hrană de ucenic i-am pus; iar noi începătoare suntem şi hrană de începătoare am mâncat. I-a zis bătrânul: pomenită fie dragostea ta; cu adevărat ne-am folosit. Şi mergând ei să se odihnească, zis-a bătrânul ucenicului său: du-te de vezi unde doarme beţiva aceea care zăcea în mijlocul curţii. Şi s-a dus de a văzut şi a venit de i-a spus lui, ca la sfârşitul ieşitorilor1(W.C.). A răspuns bătrânul: priveghează cu mine în noptea aceasta. Şi după ce au adormit toate surorile, a luat bătrânul pe ucenicul său şi s-a pogorât pe din dos şi a văzut pe beţivă că s-a sculat şi şi-a întins mâinile sale la cer şi lacrimile ei ca pârâul şi metaniile le făcea până la pământ şi când simţea că vine vreo soră la ieşitori, se arunca pe sine jos horăind. Deci a zis bătrânul, ucenicului său: cheamă-mi pe stareţa încetişor! Şi mergând a chemat-o pe ea şi pe a doua după dânsa şi toată noaptea priveau cele ce făcea.

Iar stareţa plângea zicând: zvon s-a făcut pentru dânsa între surori şi a cunoscut ea şi s-a dus binişor unde dormea bătrânul şi i-a furat toiagul şi pieptarul şi a deschis uşa mănăstirii şi a scris un bileţel şi l-a pus pe încuietoarea uşii, zicând: rugaţi-vă şi mă iertaţi de orice v-am greşit, şi s-a făcut nevăzută. Şi după ce s-a făcut ziuă, au căutat-o şi n-au găsit-o şi s-au dus la poartă şi au găsit uşa deschisă şi pităcelul pe dânsa şi s-a făcut plângere mare în mănăstire şi a zis bătrânul: eu pentru dânsa am venit aici, că acest fel de beţivi iubeşte Dumnezeu. Şi toate se mărturiseau bătrânului, spunând ce i-au făcut ei şi făcând bătrânul rugăciune surorilor s-au dus amândoi la chiliile lor, slăvind şi mulţumind lui Dumnezeu, Celui ce ştie singur, câţi robi ascunşi are.


Avva Agathon din Patericul Egiptean

A intrat odata avva Agathon in cetate sa-si vanda putinele vase si a gasit pe un lepros lepadat in cale. I-a zis lui leprosul: unde te duci, si i-a raspuns avva Agathon : in cetate, sa vand niste vase. Zis-a lui leprosul: fa milostenie, de ma ia acolo ! Si luandu-l pe spatele sale, l-a dus in cetate. I-a zis lui acesta : unde vei vinde vasele tale, acolo sa ma pui. Si a facut batranul asa. Si dupa ce vindea un vas, zicea bubosul : cu cat l-ai vandut? Si-i raspundea : intr-atata. Si-i zicea iarasi : cumpara-mi o placinta. Si-i cumpara. Si iar vindea alt vas. Si ii zicea leprosul iarasi : dar acesta cu cat ? Si-i raspunse batranul : intr-atata. Si-i zicea: cumpara-mi acest lucru. Si-i cumpara. Deci dupa ce a vandut toate vasele si vroia sa se duca, i-a zis bubosul: te duci ? Si i-a raspuns lui: da ! Si i-a zis din nou : fa iarasi milostenie, de ma du unde m-ai gasit ! Si luandu-l pe spatele lui, l-a dus la locul lui. Si i-a zis lui : binecuvantat esti Agathone, de Domnul in cer si pe pamant. Si ridicand ochii sai, pe nimeni n-a vazut. Ca a fost ingerul Domnului care a venit sa-l ispiteasca.

Se povesteste pentru avva Agathon, ca se silea sa faca toate poruncile si cand trecea in coraabie, el intai apuca lopata si cand mergeau la dansul fratii, indata dupa rugaciune, mana lui punea masa, caci era plin de dragostea lui Dumnezeu. Iar cand a vrut sa se savarseasca, a ramas trei zile avand ochii deschisi si nemiscati. Si l-au miscat fratii zicand : avvo Agathoane, unde esti ? Si le-a raspuns lor : inaintea judecatii stau. I-au zis lui: si tu te temi, parinte ? Le-a zis lor: cu adevarat m-am silit dupa puterea mea, ca sa pazesc poruncile lui Dumnezeu; dar om sunt si de unde stiu de au placut lucrurile mele lui Dumnezeu ! Si i-au zis lui: dar nu nadajduiesti, ca lucrul tau este dupa Dumnezeu ? Zis-a batranul: nu nadajduiesc, de nu voi intampina pe Dumnezeu, caci alta este judecata lui Dumnezeu, si alta a oamenilor. Iar cand au vrut sa-l mai intrebe alt cuvant, le-a zis lor : faceti bine si nu mai graiti acum cu mine, caci n-am vreme. Si indata s-a savarsit cu bucurie. Ca-l vedeau tragandu-se, in ce fel heretiseste cineva pe prietenii si iubitii sai. Avea inca pazire mare in toate si zicea, ca fara de pazire mare nu paseste omul la nici o fapta buna.

[-1NDEPENDENT]

Vedenie a Sfantului Ierarh Nifon al Constantianei despre INFRICOSATA JUDECATA
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...l-5-82952.html

Viata Sfantului Ierarh Nifon al Constantianei
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...-ierarh-nifon/