Dumnezeu, Patrie, Famile

[Igor_Paslusnik]

Frate Neagu,
Nu spun despre tine că ai falsă smerenie, cum nu spun nici despre Sfântul Apostol Pavel, că are falsă smerenie, când se numeşte cel dintâi păcătos. De la el am exemplu, când mă numesc şi eu cu diferite numiri, cred cu adevărat că spun adevărul.
Iar eu, nu îţi spun niciodată nimic mai mult decât atât: urmează Bibliei şi Sfinţilor Părinţi, cât mai fidel cu putinţă. De ce? Ai să vezi la Judecată.
Da, eu ştiu că nu doar că sunt la început, nici nu am pornit, tot la curăţie sunt. Mă curăţesc, iar mă murdăresc. Îmi cunosc o parte din limite, nu toate, că sunt prost.
Despre Origen, frăţia ta, tu nu ai habar ce spui. Nu ai citit din ereziile lui, nu ştii câte sunt, ce repercursiuni are până azi, ce s-a scris împotriva lui, ce-au spus Sfinţii Părinţi la Sinodul V, nu ştii toate astea.
Ai ţinut frăţia ta 7 ani de post negru, cu smerenie binecuvântată, tăcere şi ascultare şi ai primit să vezi cine-i infamul Origen? Mă îndoiesc. După un asemenea timp şi practică de nevoinţă, nu ai mai fi aici pe forum, ci pustnic. Şi da, ai vedea cine e Origen...
Nu, eu nu am negat sfinţenia Sfintei Maria Egipteanca, pe care o iubesc foarte mult, la fel Sfântul Ciprian. Chiar am luat apărarea Sfintei Maria Egipteanca, când un preot al nostru român, o numea pe Sfântă după scrierile zăpăcitului Makarios Simonopetritul, din cartea lui Triodul Explicat, "Pseudo-Sfânta Maria Egipteanca", spunând că nevoinţele ei nu ar fi fost defapt atât de aspre, sau chiar nu ar fi existat deja. Sapă demonii minţile oamenilor, cu cât vrei să fi mai râvnitor, cu atât eşti ispitit mai tare. Până primeşti uşurare.
Şi nu, nu sunt răzvrătit. Iar ispitirea lui Origen, el putea să o biruiască, cum au biruit-o alţi Părinţi, sute, înaintea lui. Iar vrăjmaşii ne cer la ispitire, chiar şi fără să mărturisim Adevărul, despre un ticălos de eretic, care şi azi seceră suflete, precum al "Pelerin spre răsărit".
Nu mi se pare că şed, lunec în fiecare zi, sunt vrednic de iad, precum spuneam. Iar anii mei, nu contează, oricum nu am 20 de ani, şi nici 25, sunt mai în vârstă, niţeluş'. Oricum vârsta nu aduce nimic, dacă nu vrei să aducă ceva. Înţelegi...
La orice vârstă, trebuie să ne rugăm unii pentru alţii, oricât de îmbunătăţiţi sau începători suntem. Pun cât pot de mult fruntea în arşiţa mântuirii a mea şi a aproapelui meu, hai să punem împreună, fără a ne adresa ocări sau laude, unul altuia, niciodată. Vrei?
Iar de mulţumire, nu poţi mulţumi pe toată lumea, niciodată, pentru că unii se vor simţi lezaţi de o ideologie a lor stricată, împotriva căruia eu sau alţii vorbesc, şi vor spune că îi smintesc, când defapt îi ajut. Cum ar fi "războiul" contra altor oameni. Prin urmare, dialogul e calea ce frumoasă a creştinilor. Să vorbim, omeneşte. Şi vedem cine biruieşte în Hristos.
Ştiu că nu ai nimic personal cu mine, iar cine are ceva personal cu un alt om, înafară de a-l iubi şi a-l ajuta cu duhul blândeţii, dacă are cu ce să-l ajute, are o ispitire. Faptul că oamenii se răţoiesc când sunt ajutaţi şi când li se dovedeşte greşeala nu cu scop osânditor, ci cu dragoste, greşeală pe care de multe ori, şi ei o cunosc preabine, nu-i altceva decât se răţoiesc împotriva lor înşişi şi ei au de pierdut.
Iar "adevărurile" mele, nu sunt împotriva Scripturii, nu sunt împotriva lui Hristos. Ci sunt din Scriptură, din Hristos. Deci sunt adevărurile Lui. Dacă erau a mele, aş fi tăcut demult. Dar sunt adevărurile care aduc mântuirea. Altfel n-aş vorbi.
Da, când jigneşti şi ocărăşti un om, vorbeşti mult şi nu spui nimic, ca frăţia ta, în postul anterior (nu şi ăsta), nu era perlă, am spus adevărul. Doar un om ce se consideră superior faţă de alţii, jigneşte şi ocărăşte. Nu spun de frăţia ta, spun doar să ai grijă.
Iar eu nu am smerenie, nu te pot ajuta să înţelegi smerenia de la mine. Despre smerenie e cel mai greu lucru teologic de vorbit, fiindcă smerenia e haina Dumnezeirii. Şi tot nu e cea mai de preţ virtute. Iubirea e. E însuşi Dumnezeirea.
Duşmanul care ucide, ştie Dumnezeu de el, iar creştinii, n-au nevoie de păpmânt. Oricum vor primi pământul înapoi, când se va instala noua stăpânire. De ce să ucidem pe cineva? Nu, niciodată. E faptă antihristică, satanistă. Oricum eşti sclav "privilegiat", orice stăpânire ar fi. Dar cuvântul în sine, are repercursiuni psihologice adânci: anume nu eşti mulţumit cu ce ai, cârteşti, vrei mai mult, eşti lacom după materlialism, vrei cât mai mult confort, lux, comoditate, vrei să ai ca şi ceilalţi, sau chiar mai mult, etc., şi întrun cuvânt aceste complexe, din lipsa de Dumnezeu şi de iubire, le numeşti, victimizat: sclavie. Nu e nimeni sclav în Hristos. În Hristos, toţi suntem liberi, chiar şi cu capul sub ghilotină. De-ai înţelege...
Nu, sigur că nu suntem în tabere opuse, dar eu iubesc pe Dumnezeu şi pe aproapele, mai mult decât tine. Caut să-l urmez mai râvnitor decât tine. Nădăjduiesc. Şi primesc câte ceva în plus faţă de tine. În suflet. Primesc cu o condiţie: să dau tot ce-am primit. Cu drag dau, Doamne! Că "ale Tale, dintru ale Tale!" Io' n-am nimic şi nici nu vreau să am ceva fără Hristos. Nu pot nimic şi nici nu vreau să pot ceva fără Hristos. Nu vreau să spun ceva fără Hristos, nu vreau să fac ceva, să ajut, să iubesc, să iert fără Hristos.
Neagu, frate, înţelege, truda lui Origen, a fost de ucidere a sufletelor turmei lui Hristos! Înţelege odată! Nu o spun cu ură şi patimă, ci cu părere de rău, spun ce a spus Biserica. Anatema! Spun ce a spus Dumnezeu: unii ca aceştia, sunt fiii blestemului. Da, Dumnezeu îi iubeşte şi pe fiii blestemului, şi pe diavoli, pe toţi. Dar tot în iad, spune că vor ajunge. Asta-i calea aleasă de ei. Repercursiunile scrierilor lui Origen şi Augustin, fac ravagii şi astăzi în Occident. Îi iubim, dar nu-i lăsăm să împrăştie turma lui Hristos. Atât cât putem apărăm. Nu compara truda lui Origen, Arie, Nestorie, Eutihie, Augustin, Didim, Evagrie, Macedonie, Maniheu, Eunomie, Valaam, Urban, Nicolae al II-lea la Roma, şi alţi nebuni, blestemaţi, slujitori satanei, anatema pururea pe capul lor, Doamne iartă-mă că i-am amintit, cu... truda în Duhul Sfânt, a Sfinţilor Păriniţi, care sunt sute...
Judecata lui Dumnezeu, S-a arătat în Sfintele Sinoade, cele 9 Ecumenice. Cine vrea ascultă de ele, cine nu, se osândeşte. Judecata lui Dumnezeu, nu e suspendată, undeva în lumina soarelui, intangibilă, aşteptând să se împlinească, nu frăţioare, ci e vie, e reală, e palpabilă, o guşti, o miroşi, o simţi, o vezi, o auzi, de fiecare dată când participi la o Sfântă Slujbă a Vecerniei, de exemplu şi toate celelalte. Judecata lui Dumnezeu, păzeşte turma cea mică a lui Hristos, întreagă de orice nebunie, prin oamenii prin care lucrează Dumnezeu, tot pentru oameni.
Nu, la un eretic, nu străluceşte nimic. "puţină nebunie strică preţul la multă înţelepciune." - Eccesiasticul 10, 1. N-ai ce să culegi de la el, decât nebunie. Dacă stai fascinat de puţine lucruri bune, intri pe nesimţite, în fascinaţia şi de lucrurile rele şi spui: da, poate chiar aşa e. Şi-ai căzut. Când Biserica a spus că nu-i aşa. Iar lucrurile alea bune care le are, ne putem lipsi de ele, de la el, că Sfinţii Părinţi, ne-au dat insutit mai mult, din acelaşi lucru, care ne-a oferit un eretic. De la Părinţi, de ce nu vrem să punem mâna să ne luminăm şi să ne uimim şi fascinăm, în Hristos? De ce mergem ca zăpăciţii, la eretici? Vezi înşelarea diavolească? Mulţi nu înţeleg...
În fine, ai zis să-l lăsăm pe Origen deoparte, dar numai despre el ai elogiat :) De-ai elogia aşa şi despre Sfinţii Părinţi, nu numai despre ereticii, arătaţi de Biserică şi dovediţi eretici, bine-ar fi.
În rest, tot ce ai spus despre trăirea ta, e minunat şi mă bucur mult pentru tine. Dumnezeu să te ajute pe mai departe, mai minunat ca până acum, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor Săi.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Vitiate

http://antimedia.proweb.md/ortodoxie...-ortodoxe.html

http://www.crestinortodox.ro/religie...xa-120840.html

http://www.catholica.ro/2002/06/09/p...dor-stratilat/

În prealabil postat de AlinB

Pai n-ai inteles?

Astia erau militari doar cu haina, pe campul de lupta lasau sabia jos si se puneau la rugaciune.
La sfarsit, mergeau si incasau solda de ostasi, ca doar au luptat si ei, cu duhul.

De la Igor-Botos-Emilian citire.

Am mai spus, repet cu mult drag, ori de câte ori e nevoie:

Sfinţenia înseamnă tocmai lepădarea vieţii de păcat pe care-a avut-o acel om, care a urmat apoi desăvârşit lui Hristos şi a ajuns Sfânt, prin înţelepciunea dată Bisericii.

Acel om, nu este sfânt pentru crimele, tâlhăriile sau orice rele le-a săvârşit el înainte de sfinţenie. Ci e sfânt, tocmai pentru lepădarea blestematelor fapte de dinainte de-a urma în toate lui Hristos.

Înţelegeţi oameni ! Că vorbim româneşte !

Acei Sfinţi, NU erau Sfinţi pe câmpul de luptă, ucigând alţi oameni, sau NU erau Sfinţi când tâlhăreau, desfrânau, sau făceau alte rele. NU atunci erau ei Sfinţi. Ci când plângeau, şi când vroiau intenţionat, să nu mai meargă pe câmpul de luptă să ucidă alţi oameni, niciodată! Când nu mai vroiau să meargă la desfrânare niciodată! Când se sileau să placă lui Hristos în toată făptuirea lor, în tot timpul vieţii lor. ATUNCI deveneau Sfinţi.

Vă spun Adevărul !

Oare de ce nu înţelegeţi ?

[Vitiate]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Am mai spus, repet cu mult drag, ori de câte ori e nevoie:

Sfinţenia înseamnă tocmai lepădarea vieţii de păcat pe care-a avut-o acel om, care a urmat apoi desăvârşit lui Hristos şi a ajuns Sfânt, prin înţelepciunea dată Bisericii.

Acel om, nu este sfânt pentru crimele, tâlhăriile sau orice rele le-a săvârşit el înainte de sfinţenie. Ci e sfânt, tocmai pentru lepădarea blestematelor fapte de dinainte de-a urma în toate lui Hristos.

Înţelegeţi oameni ! Că vorbim româneşte !

Acei Sfinţi, NU erau Sfinţi pe câmpul de luptă, ucigând alţi oameni, sau NU erau Sfinţi când tâlhăreau, desfrânau, sau făceau alte rele. NU atunci erau ei Sfinţi. Ci când plângeau, şi când vroiau intenţionat, să nu mai meargă pe câmpul de luptă să ucidă alţi oameni, niciodată! Când nu mai vroiau să meargă la desfrânare niciodată! Când se sileau să placă lui Hristos în toată făptuirea lor, în tot timpul vieţii lor. ATUNCI deveneau Sfinţi.

Vă spun Adevărul !

Oare de ce nu înţelegeţi ?

Twilekule, insectoidule, sau ce oi fi, ca un uman pana acum intelegea: cei 40 de mucenici din Sevasta Armeniei, si multi alti militari din toate sinaxarele erau in exercitiul functiunii militare cand au fost luati la Cer. Vrei o schema, o holograma, un desen in nisip, ceva? Deci, pana in momentul in care au avut de ales intre inchinarea la imparat si inchinarea la Cristos, au omorat dusmanii, da. Care e problema? Au facut-o bucurosi pentru patria lor, Imperiul. Si inca mai bucurosi au tinut la credinta lor "si nu si-au iubit viata pana la moarte", cum zice in Revelatia Sf. Ioan. Iubirea de Cristos a coplesit si depasit deci in efecte (efectele privind viata de apoi, intelegi sper) activitatea pamanteasca de soldati. Ar fi putut poate sa scape de martiriu comitand rebeliune. Poate. Dar, atunci cand a contat cu adevarat sa nu ucida, atunci nu au mai ucis, pentru ca s-au supus din smerenie crucii date. Adica nu si-au ucis comandantii de legiune, sau centurionii, sau ce grad aveau comandantii lor care erau idololatri, desi pana in acel moment ucisesera absolut legitim dusmani ai Imperiului. Deci nu au facut mutiny, doar ca sa scape de osanda pentru refuzul arderii tamaiei la imparat si tot panteonul. La asta ma refeream ca nu au ucis.
Nici unul nu s-a razvratit, zicand ca institutia militara e de kkt.
Chiar ca esti troll. Alin are dreptate. Asta e ultimul meu raspuns catre matale.

[Igor_Paslusnik]

Nu, nu eşti insectoid, eşti om şi porţi chipul lui Hristos pe faţa ta. Şi eşti binecuvântat.

Tocmai, au fost păcătoşi şi ucigaşi în armata lui x şi y, până au refuzat să se închine împăratului şi cu-i le-o fi cerut şi idolilor imperiului, şi au refuzat să jertfească (slujească) lor. ÎN ACEL MOMENT al refuzului lor, s-au căit şi pocăit de toate faptele lor de ucidere şi alte dedreptăţi ce le-au făcut şi ATUNCI le-a început sfinţirea şi apoi le-a fost dată Sfinţenia de Mucenici, când au fost ucişi, refuzând toate păcatele din acele momente.

Da, au făcut faptele de crimă bucuroşi, fiindcă nu cunoşteau deplin sau deloc pe Hristos. Un om, ca să devină Sfânt Mucenic, nu are nevoie de Botez, de Împărtăşanie, ci doar de acele minute, să-l mărturisească pe Hristos înaintea oamenilor şi oameni să-l ucidă apoi pentru asta. Şi se mântuieşte, cum a făcut şi tâlharul de pe cruce. Doar sub acele circumstanţe. Altfel, nu. Altfel, ai nevoie de Sfântul Botez şi de Sfânta Împărtăşanie. Dar atunci, acolo, orice om, prin sângele vărsat, mărturisind pe Hristos, chiar păgân fiind, sau ateu, sau eretic, primeşte prin sângele lui vărsat în numele lui Hristos, primeşte Botezul, Împărtăşania, devine (azi) pe loc, ortodox şi se mântuieşte. La fel şi ei, Sfinţii Mucenici atunci.

Iar ce exemplu dai tu din Sfântul Apostol Ioan, "nu şi-au iubit viaţa până la moarte", este tocmai dorinţa, trezirea lor, şi devenirea de Sfinţi Mucenici, nu are treabă cu crimele ce le-au făcut înainte de trezirea lor.

Tocmai, acele efecte de care spui, Împărăţia Cerurilor, au participat la trezirea lor, la conştientizarea atrocităţilor ce le-au făcut până atunci. La fel ca Saul, pe drumul Damascului.

Ei nu vroiau să scape de martiriu, nici prin rebeliune, nici prin niciun alt mod şi fel. De ce? Că a avut loc trezirea, au cunoscut pe Hristos, în inima şi mintea şi întreagă fiinţa lor.

Ai spus minunat, cuvintele ce le-ai subliniat, dar cumva incomplet.
Da, aşa e, atunci când a contat cu adevărat, să nu ucidă, nu au mai ucis şi nu numai atât, dar le-a părut rău cu amar şi greaţă de tot răul ce l-au făcut până atunci şi şi-ar fi dorit să nu-l fi făcut niciodată. Aceea le-a fost trezirea.

Răzvrătirea a avut loc tocmai când au refuzat să se închine împăratului şi să jertfească zeilor. Răzvrătirea în ochii celor bolnavi de bolile necredinţei în Hristos. Alegerea lor, în libertatea lor, vor da răspuns la Hristos.
Deci oricum nu ar mai fi fost nevoie să le spună întreaga lor procedură de convertire, că oricum nu se poate explica în cuvinte, când ajung să creadă în Hristos, nu mai avea rost să le spună că nu vor să mai ucidă pe nimeni pentru împărat, oricum nu mai conta pentru împărat, că l-au jignit prin nejertfirea. Nu era nevoie să spun că instituţia militară e demonică. Deşi asta simţeau.

În acele momente, de trezire a lor, de mărturisire a lui Hristos, chiar dacă martirajul lor, să zicem că nu ar mai fi avut loc, ei oricum, nu ar mai fi ucis pe nimeni apoi, niciodată.

Nu ştiu ce-i aia troll, nu ştiu dacă sunt troll, că nu ştiu ce-i ăla, sau aia.
Dar oricum, de rău sau bine dacă ar fi, nu-mi pasă. Oamenii sunt schimbători, şi nu am nevoie de răsplătire de la ei, vreau doar să-i ajut, acolo unde pot, să-mi fac datoria de creştin. Nici cu osânda lor, n-am ce să fac.

Iertare.

[AlinB]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Da, au făcut faptele de crimă bucuroşi, fiindcă nu cunoşteau deplin sau deloc pe Hristos.

Adica nu cunosteau pe Hristos, dar l-au marturisit, au imbratisat cu bucurie crimele si alte nedreptati dar s-au suparat cand a fost vorba sa devina idolatri si au preferat sa plateasca cu viata pentru asta.

Se invoca exemple biblice care se potrivesc ca nuca in perete, de fapt ca orice idee a omului nostru pe discutiile celorlalti.

Pe ce baza si logica, pana la urma nu stim, mister igorian, probabil pentru ca nu e voie sa se faca sex decat marti si joi - asta e cea mai plauzibila si potrivita explicatie.
Si universala.

Oricum, la asa intereptare a Sinaxarelor pana si un sectar s-ar ascunde sub o piatra de rusine de la fatza unui asa guru.

Raman insa pe ideea unui experiment social din partea unui trol ceva mai sofisticat decat majoritatea.
Dar tot un trol pana la urma si nu se va potoli decat cand va fi tratat ca atare.

Atat timp cat se vor gasi unii sa caute vreun sens in ceea ce spune, crezand ca vorbeste cineva ravnitor dar cu oarece greseli de aboardare, cautand sa-l convinga ca a luat-o pe aratura pe ici pe colo (desi cam peste tot pana la urma) va continua sa umble pe aratura si sa improaste cu aiureli.

Pana la urma nu el este in control, ceilalti sunt, dar atat timp cat ii vor ada atentia lor, vor fraterniza cu el, chiar daca indirect.

[DragosP]

În prealabil postat de Vitiate

Twilekule, insectoidule, sau ce oi fi, ca un uman pana acum intelegea:

Uşor cu acarienii pe scări!

[Igor_Paslusnik]

Aline, forţează-te să înţelegi puţin... Că poţi, nu-i greu. Azi, la nivelul întregului pământ, fiecare om, în proporţie de 99% a auzit de Hristos şi ştiu câte ceva despre El. Dar nu vor să-L accepte, să-L mărturisească, să-L iubească, să-L trăiască, asta-i altceva. Alegerea lor.

Deci şi aceia, mucenicii care au ucis pe alţii până în clipele trezirii lor, atunci şi acolo, până să jertfească idolilor, au auzit din teorie de Hristos, deci l-au cunoscut, dar nu deplin, sau deloc, adică nu ştiau mai nimic despre El, doar că se închină creştinii la EL. Cum era şi cu Pavel pe drumul Damascului. Îl cunoştea pe Hristos, ca idee, dar prigonea pe creştini. Până L-a văzut pe Hristos şi a stat de vorbă cu EL, deşi EL era demult înălţat la cer. Că spune Hristos la ultimul verset de la Matei: "şi iată Eu cu voi sunt, în toate zilele vieţii voastre şi până la sfârşitul veacurilor". Deci era cu noi, când Saul ne prigonea, înainte să devină Pavel.

Aşa şi acei Sfinţi Mucenici, nu cunoşteau deplin sau deloc pe Hristos, când săvârşeau acele crime oribile.Până la momentul trezirii, când au înţeles ce este păcatul, adică crimele, jertfirea idolilor imperiului, desfrânarea şi altele rele şi le-au abandonat definitiv. Atunci, înaintea jertfirii, ei cu siguranţă au avut simţiri, sau au văzut pe Hristos, ca şi Pavel, spre Damasc, sau străpungerea inimii de dragostea Dumnezeiască. Şi s-au schimbat. Au început sfinţirea.
Şi până atunci, ei Sfinţii Mucenicii, erau oameni simpli, păcătoşi, păgâni chiar. Dar după trezire şi conştientizarea vieţii păcătoase, au refuzat crimele, jertfirea şi orice păcat, fiindcă au cunoscut pe Hristos în adâncul fiinţei lor.

Înţelegi acum? Am explicat cât de simplu am putut...

Nu, nu sunt un trol, că nu sunt uriaş, am înălţime medie şi nu vânez oameni noaptea, Doamne fereşte şi nici ziua. Am căutat pe net ce-i un trol.

Şi mai ales, Doamne fereşte, nu caut să fiu în control, n-am căutat asta niciodată. Sunt egal cu voi, sau chiar mai rău ca voi. Nu vreau să controlez pe nimeni, niciodată.

Vă rog să mă iertaţi dacă v-am smintit, dar trebuie să mărturisesc adevărul, pe Hristos. Iertaţi-mă, nu vreau să vă fac rău, vreau să ajut.

Hristos în mijlocul nostru.

În prealabil postat de DragosP

Un articol interesant.

Intradevar foarte interesanta analiza si cu o bibliografie la fel de interesanta. In trecut am gasit pe acel site cateva articole la fel de interesante dar in ultimul timp uitasem de acest site. Acum, gratie tie, mi-am reamintit.Thx :)

[Mosh-Neagu]

@ Igor (Emilian), din pacate n-ai inteles nimic. Dar NIMIC! Lungul tau mesaj poate fi facut franjuri, crede-ma, desi pare plin de bunavointa. Nimic nu este relevant, fiindca vorbim in abstract, nu fiindca stim ce spunem.
Un singur amendament: Iubirea NU e virtute, ci simtire!!! Cum te-ai putea forta sa... iubesti? Tu ai indoieli asupra altora ca inteleg anumite aspecte la care faci aluzie, dar te tradezi in urmatoarele fraze cand dovedesti tuturor ca vorbesti "din carti" nu din suflet, ca si cum ai fi trait pe pielea ta, efectul unor "lectii", depasirea unor ispite sau chiar caderea in ele si "nuiaua" din clipa urmatoare... Nu. Teorie si litera de lege sfanta, dar din pacate neduhovniceasca. De aceea am spus si continui sa cred sincer asta: cei ca tine L-au rastignit pe Mantuitor, fiindca au crezut in lege in mod fanatic, asa cum faci tu. Nici ei nu omorau! Aveau lege! Dar au strigat in cor: "Rastigniti-L! Rastigniti-L!!" Citeste Evangheliile si plangi, fiindca este cu adevarat de plans. Ce am facut eu sa fiu crestin-ortodox? Nimic! Dimpotriva, ma lupt cu tot felul de ganduri care stiu ca nu-mi apartin! Nu merit nimic, dar daca tot primesc, ce-as putea altceva sa fac, decat sa multumesc. Evreii erau la fel de mandri ca tine, stiindu-se popor ales, si cu lege faceau... fara-de-lege!!! Daca ar fi simtit smerenia lui Moise si a lui Avraam, in toate madularele lor, L-ar fi iubit pe Tatal, asa cum sustineau ca-L iubesc, si asa cum si tu, biet naiv, sustii. Dar erau orbi si surzi si tocmai de aceea, vorbind de Iubire, nu o cunosteau fara de smerenie, fiindca altfel nici nu se mai punea problema sa nu-L recunoasca pe Hristos. Ce le lipsea lor? Harul, frate Emilian, harul! Numai prin har, auzi foarte clar graiul Ingerului Pazitor si citesti in sufletele oamenilor fara niciun pic de efort, nu fiindca vrei tu, ci fiindca "ti se transmite"!
Despre Origen, am spus sa nu mai vorbim. Nu stiu de unde ai dedus tu ca-l sustin. Din curiozitate, descoperind la Sf.Ioan Scararu anumite atentionari, am dorit sa aflu mai multe... Omul fara har, este fals si paradoxal. Orice om. Vezi exemplele din viata: poti sa primesti mereu, mereu de la cineva, de toate, si pe toate le uiti. Dar nu uiti niciodata momentul cand ti s-a refuzat!!! Asa si cu Origen!!! Cauta, te rog, fara ura si fara partinire si afla TOATA osteneala lui Origen si nu mai fa aluzii la calamitati in materie de har (Arie, Nestorie si toata panoplia - despre Evagrie, sper sa nu te referi la Evagrie Ponticul ca iarasi esti pe-alaturi). Cand vei avea certitudinea unui singur suflet mantuit (si nu ma refer la al tau), vei primi primul semn de smerenie adevarata si abia de atunci incepe razboiul. La tine, deocamdata, ceea ce vedem noi, este o parodie cu pretentii de "jertfa"! De aceea am spus sa nu aluneci (se pare ca uneori trebuie sa ti se deseneze sa "descifrezi" mesajul) fiindca procedand astfel, Dumnezeu ii va ingadui vrajmasului sa... te cearna maruntel, si nu stiu daca chiar ai habar ce inseamna sa-l provoci pe vrajmas, prin... mandrie! Invata sa taci, invata sa asculti, invata sa treci dincolo de soaptele lui care te indeamna sa crezi ca ai tot dreptul si chiar meritul sa vorbesti si sa judeci astfel. El stie bine unde vrea sa ajungi tu, numai tu nu stii. INCA!!!
Mantuire sa ne dea bunul Dumnezeu!

[bogdan81]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Da, este Acelaşi. Dar incomplet. Impropriu spus, nedeplin, nerevelat întreg. Nedesăvârşit.
Dumnezeu din Vechiul Testament, aştepta să fie pregătită omenirea să-L primească pe Hristos.
În Noul testament, Dumnezeu S-a revelat deplin. Complet. Desăvârşit.
Hristos vine la "plinirea vremii", când omenirea avea capacitatea mentală, psihică, emoţională, deplină, să-L primească, să-L înţeleagă, să-L urmeze, anume când omenirea era civilizată, când nu mai erau nomazi şi barbari, care să se impună şi să dezbine iubirea.
Dumnezeu a găsit momentul perfect: perioada Imperiului Roman.
Inventatorii civilizaţiei au fost grecii, ştim deja, iar continuatorii şi aplicanţii civilizaţiei, erau romanii, întemeiaţi tot de greci, prin grecul Eneas, părintele gintei latine, tatăl gemenilor Romulus şi Remus.
Dumnezeu a avut nevoie de civilizaţie pe tot pământul, ca să poată veni Hristos.
Aceea era "plinirea vremii", civilizaţia. Capacitatea omului de a iubi până la jertfă. Iubirea deplină, care în nicio altă "religie" nu există (creştinismul nu-i religie).
Dar să nu ne depărtăm, aste-a alte subiecte.
Deci era acelaşi. Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt insufla prooroci, să vestească că va veni Mesia, Mântuitorul omenirii, prin deschiderea Raiului ca oamenii să intre din nou acolo de unde-au plecat, crezând în El, în Iubirea deplină a Omului, după care chip şi asemănare oamenii au fost creaţi, aplicând spre mântuire, gândirea Noului Testament.
Totul e în Vechiul Testament, pregătitorul, Înaintemergătorul, Noului Testament.
De aceea era nevoie de Vechiul.
Dumnezeu a Acelaşi. Iubire. Dar nerevelat deplin în Vechiul. De aceea trimite pe prooroci să tot anunţe.
Pas cu pas, aşa lucrează şi Dumnezeu şi demonii, care vin la luptă cu experienţă de 7500 de ani, de la facerea lumii.
În Vechiul Testament, Dumnezeu desfiinţează sclavia, treptat, pas cu pas, prin anul sabatic la evrei, când toţi sclavii erau eliberaţi. Dar tot erau sclavi 6 ani.
Desfiinţează crima, pas cu pas, când spune să nu ucizi, în cele 10 porunci, dar tot e de acord cu pedepse cu moartea.
Dar totul se face pas cu pas, că dacă ar fi spus Dumnezeu brusc, omenirii: de azi nu mai avem sclavi, nici poporul evreu nu ar fi acceptat, decât dacă venea Dumnezeu, înconjurat de slavă, la toate popoarele să le spună, dar atunci nu mai era nevoie de credinţă şi ei nu mai aveau libertate de alegere între bine şi rău, cum şi-au dorit din Rai, şi pentru care plătim cu moartea trupului material, trecător.

Deci Moise, ce a făcut, da era greşit, a ucis un om, de aceea a şi plecat din Egipt. De aceea Dumnezeu a spus: "să nu ucizi". N-o zis Dumnezeu: "păi ştiţi, când vă apăraţi, da, hai că puteţi ucide".
Asta-i de la demoni.
Deci, da Dumnezeu Treime, Iubire, a permis acele lucruri, cum i-a permis şi la Hitler şi Stalin şi iluminaţilor de azi şi la alţi nebuni să omoare atâtea mii de oameni.
Dumnezeu vede şi ştie tot.
Dar are răbdare.
Ţine pământul pentru noi, creştinii, pentru Sfânta Liturghie şi pentru pustnici.
De ce a permis oameni ca Hitler şi alţii ca el?
Din acelaşi motiv pentru a permis şi lui Adam, în Rai, să muşte din fructul cunoştiinţei binelui şi a răului, în loc să vină să-i dea peste mână: libertatea omului.
Dumnezeu a spus clar: "în ziua când vei mânca, vei muri". Atât. Mai departe, omule, eşti liber. Mă asculţi pe Mine, sau nu.
A permis Dumnezeu să vină şi ispitirea. Pe satana să-i zică la Eva minciunile care le iubea demonul aşa mult.
Că fără biruinţa ispitirilor, nu ne mântuim, nu ne încununăm. Şi Hristos a fost ispitit.

Dumnezeu, nu se justifică în faţa noastră, ci ne spune cu bucurie, orice vrem să aflăm. Doar să-L întrebăm. Ne răspunde în Biblie şi la Părinţi. Numai să citim... :)
Câte-aş vrea să vă spun de multe...



Nu e dilemă.
Nu se justifică războiul. De niciun fel şi soi. Orice război e ispită şi e de la demoni.
Dumnezeu permite ca oamenii să facă ce vor, inclusiv să se ucidă, fiindcă le respectă libertatea.
Dar când merg la EL, fiecare om când e chemat şi stă de vorbă cu EL, de ce a făcut ce-a făcut, acolo-i altceva... :)
Deci nu se justifică la Dumnezeu, nicio faptă rea. Fiindcă, oricum, nu aici e viaţa adevărată. Nu trupul material e veşnic. Ci trupul, nematerial şi material în acelaşi timp. Cum l-a avut Hristos la Înviere, că trecea prin uşile încuiate, dar totuşi a putut să mănânce, să convingă pe Apostoli că era EL şi a putut Toma, să pună mâna în rănile Lui.

Un atom de trup înviat, au vrut să facă şi cei de la Institutul de la Geneva, de sub pământ, când au unit o particulă de materie cu una de nematerie, să facă "particula lui Dumnezeu". De-au explodat pe-acolo tuburile, se temeau că creează o gaură neagră şi ne ducem din existenţă "în nefiinţă", cum le place ateilor să spună :)
Ne jucăm de-a Dumnezeu, în fine.

Revenim.
Deci e clar de ce nu se justifică? "Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu."
Unde să se întoarcă?
La EL. La starea din Rai, de unde-a plecat omenirea prin Adam şi Eva. De aceea Împărăţia Cerurilor se trăieşte înăuntrul nostru, încă din această viaţă (la fel ca iadu). Fiindcă este o stare, peste capacităţile mentale de exprimare. Cu cât iubeşti mai mult, cu atât eşti mai aproape de acea stare a Împărăţiei Cerurilor.

Războiul depărtează acea stare. O ucide. O înlocuieşte cu materialismul, lăcomia după cele ce se văd: pământ, bani, femei, averi, faimă, poziţii sociale, maşini, iahturi, elicoptere, domenii, castele, buncăre, bijuterii şi alte prostii gogonte, trecătoare ca vântul.
Aste-a de la vrăjmăşescu. :) E una din ispitele cele 3 de pe munte, date lui Hristos: "acestea toate ţi le dau ţie, numai să te închini mie".

Nu e versiunea şi argumentul meu, e Biblie. NU TREBUIE RĂZBOAIE. NU TREBUIE SĂ UCIDEM, niciodată, în nicio circumstanţă. TREBUIE SĂ IUBIM. Deci e Biblia. Şi Părinţii.
Vrei, urmezi acestora, nu vrei, nu urmezi, dar mergi în iad. Atât de simplu. E alegerea fiecăruia.
Ca în Rai: nu mânca fructul ăla, că ai să mori!
Era o singură poruncă. Una. Porunca Postului.
Şi apoi a permis Dumnezeu ispita, să vadă cât de mult ascultă oamenii de EL. Că doar nu vroiai să ai totul, omule, fără niciun pic de efort.
Şi n-a ascultat de Iubire. A căzut. Dar Iubirea tot nu l-a lăsat pe om.
A trimis Cuvântul Iubirii să vină, să salveze oamenii, Cuvântul Iubirii, după care omenirea a fost creată.
După chipul şi asemănarea Cuvântului. Dumnezeu.

A vorbi, e o acţiune materială: necesită limbă, urechi, buze. Ţine de materie, nu de nematerie. De aceea Cuvântul Iubirii, e Creatorul materiei din tot Universul, toate Galaxiile şi Domn peste ea, Fiul lui Dumnezeu şi cu Sfinţii Cuvântului Iubirii.

În fine, prea mult subiecte de vorbit. Prea amble... Iertare.

Aici sunt de acord cu tine, frate Igor, cand spui ca in Vechiul Testament Dumnezeu NU S-a revelat deplin, desavarsit. Si ca revelatia desavarsita are loc in Noul Testament.
Aceasta este, cred eu, conceptia crestina, intrucat, asa cum spune si parintele Cleopa, legea veche a fost umbra a celei noi si o calauza spre Hristos, dar odata ce am ajuns la Hristos NU mai suntem sub calauza, lucru adeverit si de sf apostol Pavel in epistolele sale.
Mantuitorul Insusi spune in Evanghelie ca a venit sa desavarseasca, si ca anumite porunci au fost date evreilor "pentru invartosarea inimii lor", adica pentru neputinta lor. Nu se putea dintr-o data sa se dea cele mai inalte porunci care au venit prin Hristos, pentru ca evreii, in invartosarea inimii lor, nu le-ar fi inteles. A trebuit sa se ajunga "la plinirea vremii" ca sa poata da Dumnezeu noua lege prin Fiul Sau preaiubit.