Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

FĂRĂ PATRITOTISM NU AVEM VIITOR

Pentru oricine are sentimente patriotice, Patria e o mamă.
Toţi copii acestei mame sunt fraţi în ochii patriotului.
Patria e pentru patriot o mare familie şi ce-l face să se simtă ataşat de familie îl face să se simtă ataşat şi de Patrie.

Moartea pentru Patrie e o datorie sfântă pentru soldat.
El îşi riscă viaţa fără să crâcnească.
Patriotismul înalţă omul, îl face mai bun.
Cine îşi refuză sângele Patriei e abject şi merită dispreţul tuturor.

Printre civili acela care-şi iubeşte Patria are curaj civic.
Magistrat el aplică legea, el e incoruptibil, el e dreptatea, el ştie că procedând astfel ocroteşte inima Patriei.
Simplu cetăţean el face tot ce face, el spune tot ce spune de dragul Patriei sale.

Gândiţi-vă cum ar fi dacă patriotismul ne-ar însufleţi pe toţi.
Am fi un singur suflet, un tot viu şi armonia ne-ar însuti puterile.
Patria ar fi invincibilă, respectată, temută şi calea spre progres ne-ar fi larg deschisă.
Doar patriotismul poate face Patria să dureze pentru că doar el poate crea acea unitate de gând, de simţire, de curaj, de virtute care asigură continuitatea vieţii, bogăţia, măreţia şi puterea.
Un Popor lipsit de patriotism nu are viitor.

Popescu Angela

[TINERI PENTRU ROMANIA]

TRENUL
de maior (r) Vasile Tomescu

Trenul cenuşiu,
Care a plecat,
Şuieră a pustiu
Şi cu el m-a luat.
Fecioară Marie
Ai milă de mine!
Cu bine Patrie!
Satul meu cu bine!

Bietul meu tată
Va vedea curând
Pe mama îngrijorată
Vântul ascultând.
Fecioară Marie
Ai milă de mine!
Cu bine Patrie!
Părinţi cu bine!

Sor-mea s-a sculat
Şi gura nu-i tace:
„Am visat,
Se va întoarce.”
Fecioară Marie
Ai milă de mine!
Cu bine Patrie!
Soră cu bine!

Soţia mea
Alba-i batistă
Îşi flutura
Privind tristă.
Fecioară Marie
Ai milă de mine!
Cu bine Patrie!
Soţie cu bine!

Garnitură rea,
De ce m-ai luat
Şi familia mea
Ai îndurerat?
Fecioară Marie
Ai milă de mine!
Cu bine Patrie!
Fericire cu bine!

25 august 1942

[TINERI PENTRU ROMANIA]

ROMANŢĂ
de François Coppée

Când îmi arătaţi un trandafir frumos
Care a înflorit sub bolta de azur,
De ce mai sunt morocănos?
Când îmi arătaţi un trandafir frumos,
Mă gândesc la chipul ei pur.

Când îmi arătaţi că pe cer stele luminează,
De ce lacrimile între gene mi se adună
Şi pe ochi ca un văl gros mi se lasă?
Când îmi arătaţi că pe cer stele luminează,
Mă gândesc la privirea ei bună.

Când îmi arătaţi în zare o rândunea
Ce curând departe de aici va pleca,
De ce mi-e inima atât de grea?
Când îmi arătaţi în zare o rândunea
Gândul mă poartă spre Ţara mea.

Traducere de Pârvu Ana Maria

[TINERI PENTRU ROMANIA]

CEA MAI PUTERNICĂ ARMĂ

În numeroase dintre familiile noastre viaţa se măsoară cu pipeta.
Fără îndoială condiţiile de trai dificile fac grea creşterea copiilor.
Dar greu nu înseamnă imposibil.
Cu spirit creştin şi cu ajutorul lui Dumnezeu orice obstacol poate fi depăşit.
Suntem însă egoişti.
Renunţăm la copii pentru confort şi plăceri.

Scăderea natalităţii afectează Patria, dar ce contează. Trebuie să ne distrăm, nu-i aşa?
Nu mai sunt braţe care să lucreze pământul, ce contează!
Nu mai sunt piepturi care să-l apere, ce contează!
După noi potopul!
Biata Patrie va avea de suferit din cauza noastră.
Egoismul globalizant vrea s-o suprime, egoismul nostru i se face complice.

Cel mai bun mijloc de a ne apăra e să avem mulţi copii.
Copiii dau vigoare Naţiunii şi o fac temută.
Agresorii se vor gândi de zece ori înainte să ne atace.
Bebeluşii sunt cea mai puternică armă.

O Naţiune redusă numeric e slabă.
Partea celor slabi e supunerea şi umilinţa.
Doar cei tari pot trăi liber şi demn.

Vrem să ilustrăm prin exemplul nostru teza de mai sus?
Puţini şi trăind într-o Ţară bogată am deveni o pradă ispititoare.
Unele Popoare din apropierea noastră au un apetit formidabil.
Vecinii vor să ne ia teritorii.
Am fi ca o prăjitură delicioasă numai bună de împărţit între prieteni.
Să nu uităm de Pactul Ribbentrop-Molotov, de Dictatul de la Viena şi de Ultimatul lui Stalin!

Criza natalităţii e o criză de moralitate.
Pentru a o depăşi trebuie să ni se insufle ideea de datorie şi de sacrificiu.
Or aceasta nu se poate fără credinţă.
Să nu-l alungăm pe Dumnezeu dintre noi!

Tomescu Ionuţ

[TINERI PENTRU ROMANIA]

NU OAMENII BUNI LIPSESC, CI OAMENII BUNI ORGANIZAŢI

Sunt promovate doctrine ostile României.
E ameninţată unitatea Statului prin legi aberante.
Sunt atacate Biserica şi morala creştină.
Sunt date peste cap principiile Familiei.

În faţa acestui spectacol neliniştitor noi, ortodocşii, nu putem rămâne indiferenţi fără să comitem o laşitate sau o trădare.
Trebuie deci să activăm cu curaj.
Or, ca să reuşim în această confruntare de care depinde viitorul Ţării, Bisericii şi Familiei avem nevoie de organizare.

Pentru a ne da seama de necesitatea de a ne organiza să ne reamintim îndatoririle noastre de părinţi, de cetăţeni şi de creştini.
În calitate de părinţi suntem datori să supraveghem ce li se oferă copiilor noştri prin sistemul de învăţământ şi prin programele de divertisment.
În calitate de cetăţeni nu ne e îngăduit să ne dezinteresăm de treburile publice şi mai ales de legile care pot afecta Patria şi Familia.
În calitate de creştini avem obligaţia să suţinem Biserica pentru că doar ea ne poate apăra de răul din noi şi din jurul nostru.

În consecinţă e necesar să reunim:
- părinţi pentru apărarea Familiei;
- cetăţeni pentru a combate tot ce poate afecta Ţara;
- creştini ortodocşi pentru apărarea convingerilor noastre religioase.

Să nu uităm două adevăruri indiscutabile:
- unirea face puterea;
- majoritatea oamenilor au nevoie de ceva pe care să se bizuie pentru a se uni şi pentru a acţiona.

Biserica e centrul în jurul căruia s-a format satul.
Căminul conjugal e baza indispensabilă pentru constituirea Familiei şi pentru gruparea membrilor ei.
Drapelului naţional defăşurat adună luptătorii, îi însufleţeşte şi decide de cele mai multe ori victoria.

Aşadar e vital să ne organizăm.
Trebuie să opunem cât mai repede răului un plan şi o voinţă comune.
Nu oamenii buni lipsesc, ci oamenii buni organizaţi.

Popescu Angela

[Daniel_Ortodox]

"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." (Efeseni 6, 12)

"Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste." (2 Timotei 2, 3-4)

"Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, Şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa." (Evrei 2, 14-16)

"Înţelepciunea înalţă pe fiii săi, şi poartă grijă celor care o caută.
Cel care o iubeşte, iubeşte viaţa şi cei care se scoală pentru ea dis-de-dimineaţă se vor umple de veselie.
Cel care o ţine va moşteni mărire şi oriunde va merge îl va binecuvânta Domnul.
Cei care o slujesc vor sluji Celui Sfânt şi pe cei care o iubesc, îi iubeşte Domnul.
Cel care ascultă de ea va judeca neamuri şi cel care se apropie de ea va locui fără grijă.
Cine are încredere în ea are parte de ea şi urmaşii lui o moştenesc,
Că umblă cu el cu faţa ascunsă şi-l încearcă la început cu ispite şi-l înfricoşează şi-l strâmtorează,
Şi-l chinuieşte cu învăţătura sa, până ce va prinde încredere în el, şi-l va ispiti întru îndreptările sale.
Şi iarăşi se va întoarce drept la el şi-l va veseli şi îi va descoperi lui cele ascunse ale sale."
(Isus Sirah 4, 12-20)

[TINERI PENTRU ROMANIA]

DRAMA DEPOPULĂRII

Familia

-I-

Acelora care calculează egoist: „Unul, doi copii, atât!” Dumnezeu le-ar putea spune: „Zero!”
Acelora care practică perversiunile sexuale şi acelora care nu vor copii Dumnezeu le-ar putea spune: „Dispăreţi!”.
Când în loc să se dea viaţă se face lucrarea morţii, Dumnezeu la rândul său face lucrarea morţii şi pedepseşte încălcarea Legii.

Copiii pot fi răpiţi dintre noi de boli sau de accidente.
Dar nu-i ameninţă doar bolile sau accidentele.
Când cresc pot deveni victimele viciilor.
Într-adevăr răul dă târcoale adolescenţilor.
Lipsiţi de maturitatea adulţilor ei cad uşor pradă patimilor.
Prietenii neruşinaţi, desfrânatele le exploatează vanitatea, banii şi slăbiciunile ducându-i pe calea pierzaniei.
Asemenea nenorociri afectează în special pe cei cu unul, doi copii pentru că ei pot pierde tot: viitor, nume, fericire, avere.

Părinţii cu unul doi, copii nu prea au parte de tihnă.
Copiii pe care nu i-au vrut le strigă neîncetat reproşurile lor din neantul unde au fost împinşi.
Copiii pe care îi au par să le spună: „Dacă am fi fost mai mulţi aţi fi avut mai multe inimi care să vă iubească şi mai multe braţe care să vă ajute la bătrâneţe.”
Persoanele cu familie puţin numeroasă ar putea să-şi sfârşească zilele abandonate pe un pat de spital.
Copiii născuţi din egoism şi crescuţi în egoism devin egoişti.
Persoanele care au practicat perversiunile sexuale sau care nu au vrut copii riscă la bătrâneţe, după cum evoluează lucrurile, injecţia letală, eutanasierea.
Societatea nu-i va putea susţine pe cei care nu şi-au făcut datoria faţă de ea.

„Nu vrem să ni se chinuie copiii!”, spun părinţi orbi şi obţin exact contrariul a ceea ce şi-au propus.
Copiii Familiilor puţin numeroase sunt răsfăţaţi, moleşiţi, deci inapţi pentru viaţă.
Otrava moliciunii slăbeşte toate resorturile fiinţei umane şi-i paralizează voinţa.
Cel mai rău serviciu, pe care-l pot face părinţii copiilor lor e să-i scutească de muncă.
Fără muncă nu există suflete tari.
Încurajarea vanităţii şi inerţiei favorizează apariţia celor mai rele instincte umane.
Cea mai bună educaţie e să-i determini pe copii să tragă foloase din resursele lor
intelectuale şi fizice.

-II-

Când sunt copiii mulţi în casă, ei primesc în general o educaţie mai bună.
Familia numeroasă are prin ea însăşi o valoare educativă fiind o şcoală a disciplinei, moralităţii şi muncii.
Cu unul, doi copii idolatria e uşoară.
Cu mai mulţi idolatria e imposibilă.
Dacă aveţi unul, doi copii sunteţi sclavii lor.
Dacă aveţi cinci, şase sunteţi stăpânii lor.
Părinţii a cinci, şase copii nu pot ceda capriciilor lor pentru că o anumită severitate, o anumită austeritate le sunt necesare.
În Familia numeroasă respectul se impune prin forţa lucrurilor şi respectul e baza oricărei educaţii cât de cât serioase.

În familia cu un mare număr de copiii aceştia simt că pot conta doar pe ei pentru a-şi asigura viitorul şi se obişnuiesc de timpuriu cu efortul constant care e marea lege a vieţii.
Exemplul părinţilor lor, trudind din greu pentru a-i creşte, le arată copiilor că existenţa nu-i joacă şi-i face să accepte sacrificiul.
Copiii devin astfel ordonaţi, economicoşi şi virtuoşi.

Cu cât Familia are mai mulţi urmaşi cu atât e mai fericită.
Copiii singuri la părinţi sau care au doar un frate îi invidiază adesea pe copiii cu mai mulţi fraţi.
Copiii numeroşi au o copilărie şi o tinereţe vesele, spontan sociabile, obişnuite cu concesiile reciproce, cu contradicţiile, cu schimburile de idei şi sentimente.
Ei îşi fac unii altora o mulţime de mici servicii care-i pregătesc în mod fericit cu fricţiunile viitoare ale vieţii.
Cei mari devin ocrotitorii vigilenţi ai celor mici.
Cei fizic mai puternici le uşurează ascensiunea în carieră celor mai inteligenţi.
Toţi simt nevoia de a se întrajutora şi întrajutorându-se legăturile de afecţiune reciprocă se strâng.

Pare literatură dar sunt fapte, realităţi.
În prezenţa lor argumentaţia acelora care practică perversiunile sexuale sau a acelora care nu vor copii se dovedeşte neserioasă.
Lipsindu-le dorinţa şi curajul de a-şi face datoria ei ar vrea să-şi impună punctele de vedere tuturor.
Dezertorii să tacă!
Să vorbească doar cei care respectă Legea lui Dumnezeu!

Părinţii cu o casă plină de copii au multe de făcut dar truda lor îşi are răsplata ei.
Dacă un copil uită să însenineze inima părinţilor o va face altul.
Sunt toate şansele ca printre mai mulţi descendenţi să fie unul, doi mai dotaţi care să ridice prestigiul, reputaţia şi onoarea Familiei.
Dacă vine moartea ea lasă, în locul florilor prea repede secerate, alte flori care înfrumuseţează şi consolează căminul.
Şi de altfel aceşti copii care mor la o vârstă fragedă nu-şi veghează, de undeva de sus, părinţii şi fraţii?

Soţii sunt ajutaţi de naşterea copiilor.
De câte ori copiii nu-şi scapă mama de nestatornicia tatălui reamintindu-i acestuia îndatoririle sale!
De câte ori copiii nu-şi apără mama de ea însăşi, de frivolitate, de trândăvie şi de imprudenţele care ameninţă o existenţă lipsită de ocupaţie!

Persoanele cu copii numeroşi au fără îndoială multe griji dar şi multe satisfacţii.
Zâmbetele copiilor sunt ca nişte raze de soare şi fac casa să strălucească.
Copiii sunt comoara Familiei.
„Iată bijuteriile mele!” spunea o patriciană romană arătându-şi copiii.
Abundenţa vieţii dă o mulţumire care uşurează poverile, o mândrie care risipeşte tristeţile, o garanţie pentru viitor care alungă temerile.

O familie numeric mare e prin forţa lucrurilor un mediu unde inteligenţele se dezvoltă, unde energiile se amplifică şi unde, în consecinţă, rezultatele bune se obţin mai uşor.
Sunt oameni a căror viaţă grea se datorează odraslelor lor numeroase, dar sunt mult mai mulţi oameni a căror nenorocire, adevărată nenoricire, nenoricire intimă se explică prin faptul că nu au vrut copii.

Respect pentru Familiile numeroase!
Sunt în aceste Familii cetăţeni pentru a face Naţiunea prosperă, soldaţi pentru a apăra Ţara şi deschizători de drumuri pentru toate domeniile.

Predescu Virgil

[TINERI PENTRU ROMANIA]

DRAMA DEPOPULĂRII

Naţiunea

-I-

De douăzeci şi trei de ani populaţia noastră scade constant şi rapid.
Depopularea ucide Naţiunea.
Se apropie vremea când cei unul, doi copii ai unei Familii de români vor trebui să le ţină piept copiilor numeroşi ai unei Familii de minoritari.
Se apropie şi vremea când slăbiciunea noastră demografică ne va transforma în prada Ţărilor vecine.
De dincolo de frontiere ne pândesc vreo optzeci de milioane de oameni.
Toate acestea ar trebui să ne pună pe gânduri.

-II-

Sunt trei factori de producţie: Pământul, capitalul şi omul.
Omul e cel care pune în valoare Pământul şi capitalul.
Fără muncă Pământul cel mai bogat nu foloseşte la nimic.
Fără efort capitalul e steril.
Mai puţini oameni înseamnă mai puţină muncă, mai puţin efort.
Diminuarea populaţiei ne compromite puterea de producţie.

Deficitul de populaţie ne expune la crize de supraproducţie.
Cu cât sunt mai puţini consumatori cu atât mai greu se vând mărfurile.
Din 1990 până acum s-au făcut douăzeci şi trei de milioane de avorturi.
Dacă România ar avea patruzeci şi trei de milioane de locuitori, nu douăzeci, ar fi cu douăzeci şi trei de milioane mai mulţi cumpărători pentru produsele agricole.
Industria textilă ar avea de îmbrăcat cu douăzeci şi trei de milioane de clienţi mai mult.
Firmele de construcţii ar trebui să ridice vreo treisprezece oraşe de mărimea Bucureştiului ca să asigure locuinţe pentru aceşti douăzeci şi trei de milioane de oameni.
Diminuarea populaţiei ne compromite şi puterea de consum.

Unii consideră că reducerea naşterilor îmbunătăţeşte viaţa salariaţilor: familie mai puţin numeroasă de hrănit şi salariu mai mare datorită scăderii ofertei de forţă de muncă.
Evident greşesc.
Dacă mâna de lucru naţională va lipsi se va face apel la străini din Ţări unde se trăieşte mai rău ca la noi.
Şi cum astfel de exotici acceptă salarii modice, scăderea natalităţii va duce la scăderea salariilor şi la înrăutăţirea vieţii salariaţilor.

-III-

O natalitate slabă reduce nivelul general de prosperitate.
Fără inteligenţă, muncă şi pricepere nu se poate face nimic.
Oamenii sunt cei care pun totul în mişcare.
Ne trebuie deci mai mulţi oameni.
Fie că e vorba de concurenţă economică sau ştiinţifică, fie că e vorba de un câmp de luptă succesul aparţine celor care au mai multe divizii.
Ni se spune că mulţi copii înseamnă sărăcie.
Dimpotrivă mulţi copii înseamnă bogăţie.

Când prosperitatea generală creşte, ea se răsfrânge asupra tuturor şi asupra fiecăruia.
Iată realitatea!
Dumnezeu a spus: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi Pământul!”
Dacă-L ascultăm e binecuvântare şi viaţă.
Dacă nu-L ascultăm e decadenţă şi moarte.

Doar Familia numeroasă poate asigura dezvoltarea României.
Familia numeroasă, aceea oamenilor curajoşi şi încrezători în forţele proprii, aceea a educaţiei virile şi a vieţii împlinite, e condiţia indispensabilă a oricărui progres.
Să privim în jur!
Nesusţinută demografic economia gâfâie.
Minoritarii fac mai mulţi copii ca noi.
Toate Ţările vecine vor să ne ia teritorii.
E absolut necesar să avem mai mulţi copii.

Predescu Virgil

[TINERI PENTRU ROMANIA]

DRAMA DEPOPULĂRII

Ortodocşii

-I-

Răul care afectează cel mai mult România e lipsa copiilor.
Acest rău e cel mai mare dintre toate relele, e moartea Ţării şi a Neamului.
Fără copii Pământul nu dă roade.
Fără copii bogăţia e inutilă.
Fără copii cea mai vitează Naţiune e învinsă dinainte.

Toate luptele pe care le-am purtat timp de două mii de ani să fi fost degeaba?
Degeaba atâtea fapte eroice?
Degeaba atâta sânge vărsat?
Da, dacă vom continua să fim un Popor steril.
Fără copii totul nu e pentru România decât amăgire, vanitate şi decepţie.
Din toate punctele de vedere depopularea e o dramă cumplită.

-II-

Analizarea depopulării printre ortodocşi nu e chiar simplă.
Subiectul se impune însă abordat cumva.
Lipsa de fecunditate voluntară a ortodocşilor serveşte de exemplu şi de scuză celor fără credinţă.
Nu putem să nu recunoaştem că sunt unii care uită pricipiile moralei creştine chiar printre cei exterior credincioşi şi practicanţi.

E dificil totuşi să faci mulţi copii acolo unde aceştia sunt din ce în ce mai puţini.
Unii ar prefera să aibă zece copii într-o colectivitate unde majoritatea are zece, decât trei, patru copii într-o colectivitate unde majoritatea nu are decât unul, doi sau niciunul.
Teama de a fi diferit de ceilalţi domină raţiunea.
În plus ne e cultivată deliberat înclinaţia spre plăceri, spre imoralitate.
Presiunea mediului asupra Familiilor e enormă şi doar Familiile puternice îi rezistă.

-III-

Ce-i de făcut?
În primul rând să dăm exemplu bun.
În al doilea rând se impune participarea noastră activă la viaţa cetăţii.
Să ne reamintim că primii creştini nu s-au limitat, cum cred unii, să trăiască în catacombe şi să aştepte martiriul.
Ei au readus la viaţă o societate ajunsă în pragul dispariţiei din cauza divorţului, a concubinajului, a viciului contra firii şi a sterilităţii voite.

Dacă noi, ortodocşii, vom avea curajul de a ne inspira din viaţa primilor creştini, vom arăta că suntem mai buni ca alţii şi că Religia noastră are forţă.
Fără îndoială Legea Divină e greu de respectat şi în ciuda credinţei ne simţim uneori descumpăniţi în faţa unei lumi care consideră că totul e permis.
Cu toate acestea credinţa ne obligă să fim modele de urmat trăind conform conştiinţei noastre şi altfel decât cei lipsiţi de credinţă.

-IV-

Depopularea printre ortodocşi afectează Biserica.
Cu mai puţini credincioşi Biserica va regresa.
Cu mai mulţi credincioşi Biserica se va dezvolta.
Consecinţele depopulării sunt la fel de grave pentru ortodoxie ca pentru Familie şi Naţiune.

-V-

Să repetăm mereu tuturor că nu vom avea un viitor, aici în stânga Dunării, decât dacă suntem numeroşi şi ne păstrăm credinţa moştenită din străbuni!
Să avem fii mulţi dacă vrem să ocrotim România şi prin ea tot ce merită trăit în scurta noastră trecerea pe Pământ!

Predescu Virgil

[TINERI PENTRU ROMANIA]

DRAMA DEPOPULĂRII

Legile

-I-

Populaţia României scade.
Ce se întâmplă?
Care sunt cauzele acestei plăgi sociale şi cum o putem vindeca?

Unii refuză să vadă răul.
Li se arătată România care îşi pierde sângele, care slăbeşte, care se stinge.
Li se spune: România piere!
La acestea ei răspund în doi peri sau înţepat şi-şi reiau somnul pentru o clipă întrerupt.
Ce le pasă? După ei potopul!
Dacă depopularea nu e oprită va veni sfârşitul.
Putem asista indiferenţi la aşa ceva?

-II-

Depopularea are trei cauze: pervertirea legilor, pervertirea moravurilor şi pervertirea conştiinţelor.
Legile sunt incomplete şi rele.
Ele nu opresc depopularea.

Ineficienţa legilor existente în materie de depopulare e un subiect greu de epuizat.
Trebuie totuşi încercată o abordare a lui pentru a arăta sursele răului.
Trebuie mai ales vorbit de doctrine şi de practici criminale care ne împing în neant.

-III-

Potrivit malthusianismului populaţia globului ar creşte în progresie geometrică, 1, 2, 4, 8, 16, etc., în timp ce mijloacele de existenţă ar creşte în progresie aritmetică, 1, 2, 3, 4, 5, etc..
De unde ar rezulta necesitatea reducerii populaţiei pentru a nu o condamna să moară de foame.
Pericolul de suprapopulare, invocat de Malthus, e fictiv.
Orice om onest şi raţional o poate constata.
Dacă malthusianismul ar fi doar o teorie vehiculată printre savanţi nu ar fi nimic.
El e însă propagat public, metodic şi activ.

Malthusianismul nu e singurul factor de depopulare.
Mai sunt şi numeroşii copii suprimaţi înainte de naştere.
Ei sunt o adevărată armată care ne-ar făcut mari servicii dacă s-ar fi aflat sub drapelul României.
Câţi sunt?
Cifrele înspăimântă.
Din 1990 până acum au fost avortaţi 23.000.000 de copii.
Avortul era un obicei în societăţile greacă şi romană.
Pe măsură ce ne eliberăm de disciplina Evangheliei recădem sub jugul mârşăviilor antice.
Îndepărtându-ne de Hristos ne îndreptăm spre decadenţă şi moarte.

-IV-

Legea ar trebui să sancţioneze tot ce lezează fiinţa naţională.
Impunitatea într-un astfel de caz e pentru viitorul nostru cel mai funest dintre pericole.
Cei care fac legile şi cei care le aplică au o mare responsabilitate.

Parlamentul şi justiţia par însă să se dezintereseze de valul de imoralitate care ne copleşeşte.
Din vârful scării administrative până jos se închid ochii la faptele cele mai scandaloase.
Pe măsură ce depravarea creşte, numărul sancţiunilor scade.
Nu se face aproape nimic pentru a combate distrugerea moralităţii.
Şi cum avem fetişismul autorităţii, tindem să considerăm acceptabile idei şi fapte pe care legile nu le condamnă.

-V-

Legile nu doar că nu opresc depopularea, ci chiar o favorizează.
Legea divorţului, în forma actuală, e un exemplu în acest sens.
De la simplificarea procedurilor de divorţ procesele între soţi s-au înmulţit şi depopularea s-a accentuat.

Surprinde?
O mare parte a Familiilor din prezent sunt sterile pentru că sunt întemeiate pe individualism.
Soţii se căsătoresc pentru ei, pentru plăcerea lor şi de copii nici nu vor să audă.
Simplificarea procedurilor de divorţ înlesneşte răspândirea individualismului şi prin aceasta dă o grea lovitură natalităţii.
Promotorii divorţului rapid au avut în vedere soţii şi au ignorat naşterea de copii.

Posibilitatea de a divorţa uşor, afectând Familia, duce la destrămarea societăţii.
Ea răspândeşte idea că în căsătorie nu contează decât plăcerea, că fecunditatea cuplurilor nu e importantă şi că se poate sacrifica datoria pasiunii.
Cu astfel de idei devenite principii o societate ajunge direct în sicriu.
Or dacă simplificarea formalităţilor de divorţ are urmări atât de grave ce poate rezulta din dezincriminarea homosexualităţii şi din preconizata legalizare a căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex?

-VI-

Se crede că tot ce e votat de un parlament e just, admirabil, perfect.
Fals!
Un lucru rău nu devine bun dacă apare într-o lege.

Legile omeneşti nu vor îmbunătăţi viaţa societăţii dacă nu se întemeiază pe Legea Divină.
Fără Dumnezeu orice legislaţie e o calamitate.
Principiile Legii Divine sunt: Familie trainică şi numeroasă, căsătorie între bărbat şi femeie.
Ele sunt indiscutabile.
Dar dacă aceste principii nu se regăsesc în legile noastre ele nu vor fi niciodată admise de toată lumea.

Având de ales între Legea Divină aspră care apără şi legea civilă care permite o vom prefera pe cea care ne stânjeneşte mai puţin.
Cunoscute fiind slăbiciunea, capacitatea de a se amăgi şi patimile bietei firi omeneşti nici nu ar putea fi altfel.
Adăugaţi la aceasta că legea civilă, chiar defectuoasă, păstrează o aparenţă de autoritate care impune şi care asigură adeziuni.

Predescu Virgil