Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

SOFIŞTII

-I-

Iubirea de Patrie, îndeplinirea îndatoririlor cetăţeanului faţă de ea nu se discută. Pe ele se bazează viaţa naţională. Puse sub semnul întrebării, Naţiunea se va dezintegra. Apărarea lor de orice atac se impune cu necesitate. Loialitatea datorată Patriei e condiţia existenţei noastre ca Popor. Cu cât e mai mare, cu cât e mai statornică, cu atât vom fi mai puternici, mai prosperi. Aceia care nu şi-au mai iubit Patria, care nu şi-au mai făcut datoria faţă de ea, au dispărut.

Patria a fost contestată doar de Naţiunile aflate în anarhie morală şi gata să se prăbuşească sub povara viciilor lor. În republicile greceşti în declin, în Roma vlăguită şi coruptă, sofiștii susţineau că Patria nu contează şi că singurul lucru important pentru om e plăcerea. Ei au împins Grecia şi Roma spre o moarte crudă şi dezonorantă sub jug străin.

Popoarele moderne, România, îşi au sofiştii lor. Ei predică o globalizare dizolvantă şi un cult al plăcerii distructiv care ne pot nimici. Dacă-i ascultăm, s-a terminat cu noi. Descompunerea internă, preluarea teritoriului Ţării de către alţii, ambele poate, vor pune capăt existenţei noastre de două milenii.

-II-

Patriotismul e mereu egal, mereu acelaşi. Sentimentul Patriei, nu se schimbă, nu evoluează, cum spun unii. El e astăzi ce era la Atena pe vremea lui Pericle, ce era la Roma pe vremea măreţiei ei, ce era în Dacia lui Decebal. Grecul Phocion, condamnat fără temei la moarte şi pregătindu-se să bea cucută, îi spune fiului său: „Îţi recomand să slujeşti Patria cu tot zelul şi credinţa sufletului tău şi mai ales să uiţi că o moarte nedreaptă a fost preţul pentru serviciile mele.” E îndemnul unui patriot. El e valabil în toate timpurile şi în toate Ţările. Dacă omorârea de către consulul Brutus a fiilor săi vinovaţi de conspiraţie contra Romei ne pare în acelaşi timp eroică şi sălbatică, aceasta nu înseamnă că în prezent patriotismul e mai slab şi că dezaprobarea trădătorilor e mai mică, ci că moravurile au devenit mai blânde, că drepturile morale şi legale ale tatălui au fost limitate.

-III-

Ce înţeles dau sofiştii umanităţii? În niciun caz cel de omenie, de dragoste faţă de oameni, oricare ar fi ei. Umanitatea, înţeleasă ca omenie, e recomandată de Religie. Ea e perfect compatibilă cu îndatoririle faţă de Patrie. Prin urmare cuvântul umanitate înseamnă pentru sofişti ansamblul oamenilor trăind pe pământ, omenirea.

Cum poate fi opusă iubirea pentru omenire iubirii, devotamentului faţă de Patrie? Când se spune că trebuie iubiţi toţi oamenii, nimeni nu are nimic de obiectat. Dar când se spune că ataşamentul pentru Ţară, datoria de a o sluji, de a o apăra, nu-şi mai au rostul pentru că nu vor mai exista frontiere, pentru că vom fi cetăţeni ai lumii, e cu totul altceva. Se justifică printr-un argument echivoc şi năucitor abandonarea îndatoririlor civice. E ca şi cum i-am îndemna pe copii să-şi iubească părinţii la fel ca pe toată lumea şi să-şi asume faţă de ei aceleaşi obligaţii vagi ca faţă de toţi ceilalţi oameni. E ca şi cum l-am îndemna pe soţ să-şi iubească soţia şi copiii la fel ca pe oricine altcineva, să considere că nu are faţă de ei mai multe îndatoriri ca faţă de alţii, adică, de fapt, să considere că nu datorează nimănui nimic. Antipatriotismul tinde deci să nege nu doar îndatoririle naţionale, ci orice îndatorire.

La ce ne obligă iubirea pentru omenire? La nimic. Omenirea nu e o fiinţă organizată, o persoană faţă de care să ne asumăm îndatoriri precise. Cetăţenia lumii încurajează prin urmare egoismul. Egoişti, fără responsabilități, nu vom mai forma Popoare, ci turme imense supuse celor mai rele instincte, celor mai degradante patimi. Civilizaţia nu poate exista fără idea de datorie, fără nobilul sentiment al iubirii de Patrie.

-IV-

Un fost preşedinte al Statelor Unite, Theodore Roosevelt (1858–1919), e autorul unor pagini despre antipatriotism pline de un bun-simţ robust şi de o ironie muşcătoare, care merită să fie cunoscute. Nu pot cita aici decât un scurt text scris de el: „Unele persoane, spune Theodore Roosevelt, prezintă patriotismul ca pe ceva rău şi se străduie cu mediocrele lor puteri să ne vâre în cap în locul lui un fel de cosmopolitism „apă cu lapte”. Aceşti indivizi „binevoitori” nu au un caracter puternic sau o personalitate impozantă şi teza lor însăşi nu merită respect. Câţiva reformatori buimaci pot pretinde că, într-un viitor foarte îndepărtat, patriotismul şi căsătoria firească dintre un bărbat şi o femeie vor deveni virtuţi inutile, perimate. Dar, în ce priveşte prezentul, omul care iubeşte celelalte Ţări la fel ca pe a sa e un membru al societăţii la fel de dăunător ca acela care iubeşte nefiresc sau ca acela care iubeşte celelalte femei la fel de mult ca pe soţia sa. Iubirea de Ţară e o virtute elementară ca iubirea de Familie sau ca onestitatea şi curajul.”

-V-

În timp ce alţii luptă pentru măreţia Patriei lor, noi, românii, trebuie să ne apărăm fiinţa naţională. Avem prin urmare tot dreptul să le spunem celor care atacă patriotismul în această perioadă dificilă a existenţei noastre: „Dacă nu vă iubiţi Ţara, dacă nu sunteţi hotărâţi s-o slujiţi din toate puterile, s-o apăraţi, să-i apăraţi drepturile, interesele, onoarea, dacă nu sunteţi dispuşi să veniţi sub drapel când vă va chema, vă rugăm mult plecaţi acolo unde nu vi se impune nicio îndatorire. Aici patriotismul e imperios.”

Dordea Cosmin

[Igor_Paslusnik]

Ţări fără absolut nicio forţă militară.


1. Andorra - De apărarea ţării sunt responsabile Frana şi Spania. Tratate similare au fost întocmite cu ambele naţiuni pe 3 iunie 1993.
2. Costa Rica - a fost prima ţară care a eliminat formal forţele militare. Constituţia acesteia a interzis din 1949 formarea unei armate permanente. Este centrul Curţii Inter-Americane a Drepturilor Umane şi a Universităii Păcii a Naţiunilor Unite.
3. Dominica - Nu a avut armată propriu-zisă din 1981 din cauza unui atentat de lovitură de stat. Apărarea cade sub responsabilitatea Sistemului Regional de Securitate.
4. Grenada - Nu a avut armată din 1983 din cauza unei invazii conduse de americani. Apărarea este responsabilitatea Sistemului Regional de Securitate.
5. Haiti - Armata Haitiului a fost desfiinţată în iunie 1995, dar rebelii au cerut restabilirea acesteia. Poliţia Naţională Haitiană, cu 9.000 de oameni, menţine câteva unităţi paramilitare; acestea sunt considerate a fi mai mari decât este necesar, considerând armatele mult mai mici a unor ţări învecinate.
6. Insulele Marshall - Defensiva este responsabilitatea Statelor Unite ale Americii.
7. Insulele Solomon - A avut un conflict etnic mare între 1998 şi 2006 în care Australia, Noua Zeelandă şi alte ţări Pacifice au intervenit pentru a restaura pacea. Nu are armată.
8. Kiribati - Singurele forţe permise sunt poliţia şi paza de coastă. Asistenţa defensivă vine din partea Australiei şi Noii Zeelande.
9. Liechtenstein - şi-au dizolvat armata în 1868 din cauză că aceasta a fost considerată prea costisitoare. Armata este permisă doar pe timp de război, dar nu a fost pus niciodată în această situaţie. Conform CIA World Factbook, apărarea este responsabilitatea Elveţiei; totuşi, surse oficiale din partea ambelor ţări nu oferă suport acestei afirmaii şi niciun tratat de apărare nu este semnat sau menţionat niciunde.
10. Mauritius - Are o forţă paramilitară de poliţie şi pază de coastă din 1968.
11. Nauru - Australia este responsabilă pentru defensiva Naurului, precum s-a stabilit într-un acord informal dintre cele două ări.
12. Palau - Defensiva este responsabilitatea Statelor Unite ale Americii.
13. Samoa - Nu are armată, dar poate cere ajutor militar Noii Zeelande conform unui acord semnat în 1962.
14. Sfânta Lucia - O unitate specială de servicii de pază este menţinută pentru scopuri interne. Apărarea este responsabilitatea Sistemului Regional de Securitate. Nu are armată.
15. Sfântul Vincent şi Grenadine - O unitate specială de servicii este menţinută pentru scopuri interne. Apărarea este responsabilitatea Sistemului Regional de Securitate.
16. Statele Federate ale Microneziei - Apărarea cade sub responsabilitatea Statelor Unite ale Americii. Menţine o forţă mică paramilitară de poliţie.
17. Tuvalu - Nu are armată, dar poliţia include şi o unitate de supraveghere maritimă.
18. Vatican - Menţine trupe de jandarmerie pentru problemele interne de poliţie. Garda Elveiană Pontificală este o unitate ce aparine Scaunului Romei, nu statului Vaticanului. Nu există tratat de apărare cu Italia, întrucât s-ar încălca neutralitatea Vaticanului. Garda Palatină şi Garda Nobilă au fost desfiinate în 1970.

Ţări fără armată, dar cu forţe militare limitate.

19. Islanda - Nu a avut armată din 1869, dar este membră NATO. A existat un acord de apărare cu Statele Unite, care a menţinut Forţa Defensivă a Islandei şi o bază militară în ţară, din 1951 până în septembrie 2006. Deşi Islanda nu are armată, încă păstrează o forţă militară expediţionară de meninere a păcii, o pază de coastă militarizată, un serviciu de poliţie şi o forţă tactică de poliţie, în caz de nevoie.
20. Monaco - A renunţat la investiţia într-o armată generală în secolul al XVII-lea din cauză că avansul tehnologiei artileriei a făcut din Monaco o ţară lipsită de apărare. Încă se consideră ca având forţe militare limitate. Defensiva este responsabilitatea Franţei, dar două unităţi militare mici sunt menţinute; una protejează Prinţul şi judiciarul, în timp ce cealaltă este responsabilă pentru apărarea civilă şi combaterea incendiilor. Amândouă sunt antrenate şi echipate cu arme de foc.
21. Panama - şi-a desfiinţat armata în 1990, fapt confirmat de votul parlamentar unanim pentru schimbarea constituţională din 1994. Forţele Publice Panameze, printre care şi Poliţia, Serviciul Maritim Naţional, Serviciul Aerian Naţional şi Serviciul Instituional de Securitate au câteva capacităţi de război.

Bibliografie:

Barbey, C. (2001). La non-militarisation et les pays sans armée: une réalité. Elveţia: APRED. (wiki)

DECI SE POATE !

[Florinvs]

Exemplele pe care le-ati citat sunt fie state foarte mici, fie state-insula din zona Oceanului Pacific, state care nu se confrunta cu nici o amenintare externa la adresa securitati nationale si care nu risca sa fie atacate de alte state!

In in cazul statelor din estul si centrul Europei, intre care si Romania, situatia geopolitica este cu totul alta.
Romania (ca si Polonia de exemplul) , fiind situata intr-o zona de ciocnire a sferelor de interese a SUA, Uniunii Europene si Rusiei, si avand si teritorii istorice de recuperat, trebuie sa-si dezvolte si sa-si intareasca capacitatea militara de aparare si sa-si modernizeze dotarea fortelor armate.

Iar in legatura cu ce a-ti spus despre nationalism- un nationalism luminat nicioadata nu poate duce la dorinta de distrugere sau de asuprire a altor state si popoare! Vedeti cazul romanilor, finlandezilor, elvetienilor, polonezilor, irlandezilor, etc, care nicioadata nu au asuprimit alte popoare.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

RĂZBOIUL

-I-(TEXT SATANIST, ANTIHRISTIC, împotriva învăţăturilor lui HRISTOS)

Războiul a fost iubit doar de mercenarii dornici de bani sau de conducătorii dornici de glorie, Naţiunile, care i-au suportat consecinţele, au avut oroare de el. Noi am cunoscut în Al Doilea Război Mondial umilinţa crudă a înfrângerii, invazia şi dezmembrarea teritoriului, de aceea nu vom putea lua în considerare cu dragă inimă eventualitatea unor noi conflicte. Vrem pace. E bine însă ca nu frica să ne facă paşnici, ci raţiunea.

Războiul e un mare rău, dar nu cel mai mare. Mai bine de o sută de ori războiul decât pierderea libertăţii, integrităţii sau onoarei Ţării. Un Popor care ezită să recurgă la arme pentru a-şi apăra libertatea sau demnitatea va fi aservit. La Popoare ca la oameni, cine preferă viaţa onoarei nu poate fi liber. Putem păstra pacea doar prin forţă şi hotărâre, nu prin tot felul de concesii.

PACEA - "Pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea, vă dau Eu." - Ioan 14, 27.

-I-(ANTI-TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

Războiul împotriva altor oameni, nu a fost, nu este şi nu va fi iubit de creştini, niciodată. El e iubit de toţi necreştinii. Naţiunile care au dorit război, de atac sau apărare, nu se pot numi naţiuni creştine. Toate războaiele sunt dăruite de diavoli, de întreaga ierarhie demonică, organizată pentru dezmembrarea iubirii dintre oameni, a iertării, pentru întărirea poftei şi dorinţelor de agoniseli materiale, lăcomie, mândrie, avarie şi alte întunericuri vaste. E bine să nu există frică de demoni, ci numai lupta şi biruirea lor.

Războiul e cel mai mare rău din câte există, mai ales raportat la libertate. Creştinul adevărat nu îşi pierde libertatea în Hristos, niciodată, oriunde ar fi, ci slujeşte cu drag neputinţele celui ţinut de demonii lăcomiei de pământ, pentru a-l alibera din patimi, cum au eliberat pământul, creştinii primelor secole, când nu ripostau când erau ucişi. Sfinţii Martiri. Aceştia au fost mereu liberi.

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

-II-(TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, împotriva învăţăturilor lui HRISTOS)

Maxima antică Si vis pacem para bellum (Dacă vrei pace pregăteşte-te de război) e valabilă şi în prezent. Pentru a avea pace trebuie să fim gata de război şi să nu ne temem de el. Poporul cel mai puţin expus unui atac e Poporul bine înarmat, care nu provoacă pe nimeni, care are forţă morală şi care îşi apără activ interesele.

Forţa, activitatea şi curajul sunt prin urmare factori de pace. Nu există pace în genunchi. Nu există pace în umilinţă şi slăbiciune. Din cauza unei astfel de păci România ar avea de suferit la fel de mult ca din cauza celui mai teribil dintre războaie. Pacea menţinută prin neputină şi apatie nu durează.

Situaţia unui Popor pe pământ seamănă cu aceea a locuitorilor din marile oraşe. Cel puternic, curajos merge calm şi linitit la treburile sale fără să fie oprit din drum, insultat, lovit. Cel slab, temător e expus la ameninţări, la întâmplări neprevăzute şi loviturile cad firesc asupra lui.

-II-(ANTI-TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

Maxima antică "dacă vrei pace, pregăteşte-te de război", nu există în Biblie, nici la Părinţi. Nu poate fi nicioidată valabilă. E învăţătură antihristică. Pentru a avea pace, trebuie să credem şi să urmăm lui Hristos, care ne dă adevărata Pace: a Lui.
Trebuie să fugim din calea războiului şi a orice rău, sau să acceptăm noua conducere cu orice risc, fiindcă "nu ne este frică de cei ce ucid trupul" (Matei 10, 28; Luca 12, 4). Nu avem nevoie de arme ale materiei, ci de arme duhovniceşti. Căci interesele unui creştin sunt curăţirea, despătimirea, luminarea, îndumnezeirea, mântuirea, dobândirea Duhului Sfânt.

Forţa fizică împotriva altor oameni, este faptă a iadului, cel moştenesc cei ce o aplică. Cea mai mare există în genunchi, la rugăciune, în umilinţă şi "inima înfrântă smerită, ce Dumnezeu nu o va urgisi". Pacea adevărată aceasta este: nedorirea celor materiale. Această pace, în Hristos, va dura veşnic.

Situaţia creştinilor, anume mântuirea, nu se poate exprima în cuvinte. Căci dacă am ştii ce lucruri minunate îi aşteaptă pe creştini, toată lumea ar deveni creştină, nu ar mai fi nevoie de credinţă. Creştinul puternic şi îndrăzneţ în Hristos, merge pe calea cea strâmtă şi îngustă care duce la viaţă, şi iartă orice rău i se face. Cel necredincios, va riposta la răul ce i se face, nu va întoarce şi obrazul celălalt, căci lipsit de iubire fiind, uită de Hristos şi luptă chiar împotriva Domnului prin faptele sale.

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

-III- (TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, împotriva învăţăturilor lui HRISTOS)

Popoarele cu raţiune rece, care se sprijină pe dreptul lor şi pe armele lor, trăiesc fără riscuri. Se impune aşadar să fim nu doar paşnici, ci şi puternici, activi, curajoşi. Să detestăm războiul nu ne va folosi la nimic pentru că menţinerea păcii nu depinde de ce gândim sau simţim noi. Teama că vom deveni agresivi e neîntemeiată, noi nu am declanşat niciodată războaie de cucerire. Ce e cu adevărat de temut e că iubirea de pace ne poate face incapabili să ne apărăm.

Adepţii păcii cu orice preţ se pot manifesta fără reţineri în Ţările care nu aud zăngănit de arme în apropierea lor şi care nu au alte războaie decât cele pe care le provoacă ele însele. Altfel stau lucrurile cu o Ţară ca a noastră, care nu şi-a revenit integral de pe urma traumelor provocate de ultimul război mondial, care e ameninţată şi care nu ameninţă pe nimeni. Să i se vorbească de pace are sens doar dacă se vrea să fie învăţată să se teamă. Să-i faci pe oameni să creadă că, pentru a avea pacea, ajunge s-o dorească, înseamnă să le slăbeşti curajul, înseamnă să-i pregăteşti rău pentru pericolele ce-i ameninţă. E mult mai onest să le spui că războiul le poate fi impus şi că trebuie să fie capabili să-şi îndeplinească exemplar îndatoririle grele pe care el le comportă. Pacea nu se obţine strigând "pace".

Acei creştini pentru care până şi la legitima apărare e condamnabilă să-şi aducă aminte că în Noul Testament, Romani 12:18, scrie: Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Altfel spus pace, da, dar numai dacă o vor şi ceilalţi. Credinţa trebuie să se bazeze pe Sfânta Scriptură, nu pe emoţii.

-III- (ANTI-TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

Popoarele cu raţiune rece, care se sprijină pe arme, nu se vor mântui. Nici unul. Se impune aşadar, să fim ai lui Hristos, dacă vrem Împărăţia Cerurilor. Să fim iubitori, iertători, credincioşi şi virtuoşi. Ca văzând lumea faptele noastre cele bune, să cunoască că Domnul este Dumnezeu Adevărat, ne învaţă Hristos.
Să detestăm războiul contra altor oameni, căci ne aduce belşug de har şi daruri spre mântuire. Pacea nu există în inimile cele lipsite de Dumnezeu, ei se înarmează pentru război, nu pentru pace. Pacea este în inimile iubitoare, a creştinilor, oiţelor lui Hristos. Nu trebuie să devenim agresivi, niciodată, nicicând, sub nicio circumstanţă, decât împotriva păcatelor şi patimilor, nu a oamenilor. Să ne temem pentru pierderea mântuirii noastre.

Adepţii păcii lui Hristos, sunt peste tot pământul, unde Ortodoxia este mărturisită. Ea e singura credinţă creştină fără erezie, care urăşte războaiele şi se roagă pentru cei ce au murit în lagăre, în deportări şi alte locuri, ca Dumnezeu să-i ierte. E singura credinţă care face asta, încă din secolul IV. Indiferent în ţară este Ortodoxia, va face la fel: va fi iubirea absolută, căci doar în ea locuieşte Hristos şi harul şi Duhul Sfânt, niciunde altundeva.
Noi nu ne temem de un trai mai decent şi modest, fiindcă nu ne dorim averi materiale şi bogăţii. Nu vrem să fim ai lumii, care aleargă după nebuniile şi plăcerile cele mai mari.
Pacea, pentru creştinii fără erezie, ortodocşi, este la fel de naturală ca şi respiratul. Ei nu vor intenţionat să facă rău nimănui, fiindcă iubesc toţi oamenii, că poartă chipul lui Dumnezeu. Sunt îndrăgostiţi de toţi oamenii. Chiar dacă ei se mai supără, îi iertăm, că sunt ca nişte copii mici răsfăţaţi.
Pentru a avea pace, e suficient să crezi în Hristos şi să iubeşti pe Domnul şi pe toţi oamenii, în rest, toate sunt deşertăciuni.
"Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi dreptatea lui şi toate celelalte, vi se vor adăuga vouă", spune minunat Evanghelia.
E onest să le spui, că războiul nu le poate fi impus, că nu le e frică de moarte, fiind vii prin Hristos. Şi nu au nicio datorie faţă de cineva care cere să încalce poruncile lui Dumnezeu. Pacea se obţine printro inimă curată, credincioasă, iubitoare.

Creştinii consideră crimă şi legitima apărare, căci ei cunosc versetul de la Romani 12, 18 şi înţelegem de acolo că dacă se poate, cât stă în puterea noastră să trăim în bună pace cu toţi oamenii, iar când nu se mai poate omeneşte să trăim în bună pace cu toţi oamenii, când ei numai înţeleg pacea, ne va ajuta harul şi Hristos să reuşim să împlinim poruncile lui, să iubim, să iertăm, căci spune Domnul: "fără Mine nu puteţi face nimic." - Ioan 15, 5. Şi mai spune minunat: "Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte." - Filipeni 4, 13.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

-IV- (TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, împotriva învăţăturilor lui HRISTOS)

E o necesitate să avem oricând în vedere fără să tremurăm eventualitatea unui război drept. Un exemplu de război drept e războiul declarat în 1861 de Statele din Nordul Americii Statelor din Sud care se separaseră de Uniune. După patru ani de lupte grele Statele din Nord au învins şi au restabilit unitatea S.U.A.

Cei care l-au susţinut pe Lincoln şi urmat pe Grant şi-au salvat marea lor Patrie, i-au pregătit un viitor măreţ. Ei au meritat recunoştinţa pioasă a urmaşilor lor. Exemplul lor ne arată ce pot face clarviziunea, energia şi curajul pentru o Ţară aflată în dificultate.

-IV- (ANTI-TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

E o necesitate să avem oricând în vedere, mântuirea. "Să lucrăm cu frică cu cutremur mântuirea noastră" (Filipeni 2, 12). Nu există exemplu de război drept. Toate războaiele încalcă poruncile de iubire ale Mântuitorului. Creştinii, trebuie să urască orice formă de război sau orice formă de neiubire a aproapelui, fiind ca bunii samariteni pentru orice popor. Să urască orice le-ar putea împiedica dobândirea Împărăţiei Cerurilor.

Cei care mărturisesc pe Hristos, vor fi urâtţi de oameni, ne spune chiar Hristos, dar totuşi nouă nu ne este teamă, cum suntem învăţaţi de Blândul Păstor, Mântuitorul, Căruia i-au urmat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi toţi Sfinţii Martiri, care şi ei, ca Hristos, spre junghiere, ca un Miel fără de glas S-a adus, la fel şi Sfinţii Martiri, spre dobândirea Cerurilor, adică un loc pregătit şi lor, de Hristos Însuşi, spune Scriptura. Şi chiar le va da să stea pe Scaunul Slavei Sale, ne spune în Scriptură.

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

-V- (TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, împotriva învăţăturilor lui HRISTOS)

Să apărăm drepturile Naţiunii noastre perseverent, hotărât, fără provocări şi fără slăbiciuni pentru că doar aşa vom putea beneficia de pace. Politica de abandon, de frică nu e doar ruinătoare şi umilitoare pentru Naţiunea care o practică, ea mai are ca efect generarea de conflicte, duce la servitute şi la distrugere. Singurele mijloace de apărare împotriva războiului sunt: forţa, energia, vitejia. Să le dezvoltăm în noi şi să le păstrăm. Sunt virtuţi civice.

Dordea Cosmin

-V- (ANTI-TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

Să ne apărăm mântuirea, cu dragoste, iubirea vrăjmaşilor, cum ne învaţă Hristos. Cu blândeţe, cu chip luminat, fără nicio patimă, căci doar cei blânzi, vor moşteni pământul, spune Hristos la Fericiri. Creştinul nu cunoaşte intenţionat politicile ţărilor, căci şi ele la rândul lor, conştient şi intenţionat aduc războaie şi tot lucrul rău, împotriva oamenilor, din interese străine faţă de mântuire şi de Hristos.
Smerenia, sau umilinţa în faţa Domnului Dumnezeu, care e pretutindeni, este început bun, spre mântuire, la fiecare nouă şansă, care e fiecare răsărit de soare.
Singurele conflicte care le are un creştin, este cu sine însuşi, cu păcatele lumii, să le respingă din viaţa lui, sau să fugă de ele şi cu demonii. Singurele arme de luptă ale creştinilor, sunt menţionate la Efeseni, capitolul 6. Aşa să ne ajute Dumnezeu, să ne mântuim.

Igor Pasluşnik

[GMihai]

Auzi, Emiliane, nu e nevoie sa scrii postari kilometrice. De fapt, toata sminteala asta a ta ai rezumat-o magistral atunci cand ai spus ca, daca cineva va incerca sa-ti omoare mama, sotia sau copii, nu ii vei apara.

În prealabil postat de GMihai

ai spus ca, daca cineva va incerca sa-ti omoare mama, sotia sau copii, nu ii vei apara.

Poate nu s-a exprimat clar, imposibil sa fi spus asa ceva

[GMihai]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Poate nu s-a exprimat clar, imposibil sa fi spus asa ceva

Citeste postarea cu nr. 852, intrebarea mea http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=852

Si apoi postarea cu nr. 854, raspunsul lui http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=854

[GMihai]

Măi, tu iarăşi ai început să minţi:

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Viitoarea mea soţie, nu se uită la "50 shades of grey"

Ea merge la Sfânta Biserică şi dimineaţa şi seara, mai des ca mine de multe ori, are un canon de rugăciune de 2 ore în fiecare zi, asta în condiţiile în care e angajată 8 ore pe zi şi nu, nu face canonul la servici.
Se trezeşte la 6.30, la 7.30 e la Biserică, la 8 e la servici. La 16 vine acasă,

La 19 vine acasă, face mâncare şi de la 20.30 la 22.30, face Canonul de rugăciune (rugăciuni care ea şi le-a ales şi o parte sunt la comun, ne rugăm împreună) şi apoi se pune la somn şi doarme 8 ore, ca un nou născut.

Sâmbăta (înafara Sfintelor Slujbe) mai vorbim subiecte teologice sau filosofice, găteşte mâncare delicioasă, vreo două feluri şi vreo prăjitură pentru Sfânta Duminică, mai ieşim prin parc sau la cumpărături (preferabil de la piaţă de la ţarani noştri scumpi şi dragi), sau mergem pe la rude sau prieteni, sau vin ei, sau ne mai uităm la un film, care eu îl selectez cu atenţie şi îmi zice că nu dau greş niciodată.

Deci "viitoarea ta soţie", vine acasă (atenţie, vine, nu se duce acasă), alteori vin rudele la voi, rugăciunea de seară o faceţi, cel puţin în parte, împreună, dar....

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Şi nu, nu am făcut dragoste, vom face după nuntă. Şi nu locuim împreună.

şi nu locuiţi împreună...... Măi Emiliane, nu ţi-am mai spus că e lucru urât să minţi ?

Reformulez: Emilian sa spunem ca te plimbi cu sotia si copilul tau. Un betiv incearca sa o loveasca pe sotia ta. Sa spunem ca nu este nici un politist sau alti oameni in jur.Tu ce faci? Il lasi sa o loveasca cum vrea, in fata ta si a copilului vostru sau incerci sa o aperi? Nu zic sa-l omori pe betiv dar macar fizic incerci sa-l impedici, folosind forta la nevoie? Sau pur si simplu te uiti?