Cateva nelamuriri

[orthodoxia.i.thanatos]

Versetul citat nu poate fi deloc inteles ca o alegorie. In Deuteronom sint specificate legile lui Israel, iar in situatia data, cele care reglementeaza casatoriile levirate (ale vaduvei cu fratele raposatului). Dificultatile pe care le avem in a intelege justificarile unor asemenea legi vin din neputinta noastra de a cunoaste clar mediul socio - cultural al etapei istorice respective. In legislatia asiriana exista un articol de lege asemanator cu privire la atacarea zonei genitale a unui barbat de catre o femeie in timpul unei dispute. De aici putem sa intelegem ca femeile erau mai putin modeste si ca multe dintre ele nu pregetau sa compenseze lipsa de forta in confruntarea cu un barbat prin atacuri “sub centura”. In acelasi timp, intr-o lume slab populata, in care clanurile rezistau in masura in care puteau sa-si inlocuiasca si sporeasca luptatorii si forta de munca, posibilitatea individului de a avea descendenti preocupa un intreg grup. In ce-i priveste pe israeliti s-ar putea ca semnificatia sa fie mult mai profunda. In “Wycliffe Bible Commentary” se sustin urmatoarele:

“Versetele 11 si 12 se ocupa cu demnitatea individului (sot sau oricare alt barbat), si in mod precis cu demnitatea sa ca si parte a legamintului cu Dumnezeu, si care prin circumcizie poarta in trupul sau semnul legamintului. Referirea la organul de reproducere poate fi socotita in contextul imediat al casatoriei levirate. Ca actul interzis de lege include si dispret fata de acel semn reiese din natura similara a pedepsei si a circumciziei, ambele insemnind mutilare corporala. In sprijinul acestei idei sta faptul ca in afara acestui caz numai in versetul 19:21 se mai cere mutilarea.”

Despre madianiti am mai vorbit odata, mai demult.

[zoridezi]

Multumesc orthodoxia.i.thanatos, se poate sa fie cum zici tu.

Ce nu am mai inteles eu din VT:

5. Atunci S-a pogorât Domnul în nor, a stat acolo şi a rostit numele lui Iahve. 6. Şi Domnul, trecând pe dinaintea lui, a zis: "Iahve, Iahve, Dumnezeu, iubitor da oameni, milostiv, îndelung-răbdător, plin de îndurare şi de dreptate, 7. Care păzeşte adevărul şi arată milă la mii de neamuri; Care iartă vina şi răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel ce păcătuieşte; Care pentru păcatele părinţilor pedepseşte pe copii şi pe copiii copiilor până la al treilea şi al patrulea neam!" 8. Atunci a căzut Moise îndată la pământ şi s-a închinat lui Dumnezeu, (Iesirea 34:5)

De ce rostea Dumnezeu numele lui Iahve? Sau era o 'persoana' a Trinitatii?

[orthodoxia.i.thanatos]

(Traducerea pe care o folosesti, chiar daca isi spune ortodoxa nu este prea buna. In versiunile de referinta si in loc de YAHVE gasesti tot Domnul – de aici confuzia.)


Este vorba de Dumnezeu Tatal care-si spune numele asa cum i-a promis lui Moise putin mai inainte, in versetul 33:19

(“18. Moise a zis: Arata-mi slava Ta!”)

“19. Domnul a raspuns: Voi face sa treaca pe dinaintea ta toata frumusetea Mea, si voi chema Numele Domnului inaintea ta; Eu Ma indur de cine vreau sa Ma indur, si am mila de cine vreau sa am mila!”

[zoridezi]

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

(Traducerea pe care o folosesti, chiar daca isi spune ortodoxa nu este prea buna. In versiunile de referinta si in loc de YAHVE gasesti tot Domnul – de aici confuzia.)


Este vorba de Dumnezeu Tatal care-si spune numele asa cum i-a promis lui Moise putin mai inainte, in versetul 33:19

(“18. Moise a zis: Arata-mi slava Ta!”)

“19. Domnul a raspuns: Voi face sa treaca pe dinaintea ta toata frumusetea Mea, si voi chema Numele Domnului inaintea ta; Eu Ma indur de cine vreau sa Ma indur, si am mila de cine vreau sa am mila!”

"Daca e Domn, pe care Domn Il cheama? Prin aceste cuvinte vezi ca ne-a invatat, in chip acoperit, dogma despre Tatal si Fiul"
Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, X, 8

Deci pana la urma cum e? De ce si-ar rosti Dumnezeu-Tatal Numele?

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de zoridezi

"Daca e Domn, pe care Domn Il cheama? Prin aceste cuvinte vezi ca ne-a invatat, in chip acoperit, dogma despre Tatal si Fiul"
Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, X, 8

Deci pana la urma cum e? De ce si-ar rosti Dumnezeu-Tatal Numele?

Pentru ca-i un semn al autoritatii. Asa isi incepe orice Imparat discursul/lucrarea. Aici nu exista dubii. Cel care vorbeste este Dumnezeu Tatal.

[zoridezi]

Daca si sfintii gresesc acum eu nu stiu ce sa mai zic

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de zoridezi

Daca si sfintii gresesc acum eu nu stiu ce sa mai zic

Nu greseste pentru ca Fiul este impreuna cu Tatal, numai ca stie si Sf. Chiril ca citatul respectiv nu poate fi folosit ca astfel de dovada in fata necredinciosilor. Paragraful 8 incepe asa:

Si acuma doresc sa ai grija de ceea ce am sa-ti spun din cauza evreilor. Pentru ca scopul nostru este sa dovedim ca Domnul Isus Cristos a fost cu Tatal. (Am tradus din engleza si s-ar putea sa nu semene exact cu ceea ce ai tu in romaneste.)

Noi crestinii observam mai multe semnificatii, dar ideea centrala in acest context este Dumnezeu Tatal care se proclama pe Sine.

[pacateamarite]

......Idolatrie?.......Poate fatzarnicie, daca sarutzi icoana de vazul lumii...undeva in Cartzile Sfinte scrie sa te rogi in inima ta sau intr-un coltz al tau, eventual nevazut de nimeni (cred).....si apoi treaba cu luatul celor ...in mina de catre femeia aia...cred ca se referea mai mult la coa...stele vrajmasului decit ale barbatului ei.....in vechime se avea in vedere ca samintza sa fie tare....si cerbicia asemenea...era la mare pretz inmultzirea oamenilor sanatosi si neamestecatzi.....Dumnezeu a spus cind cu Abel si Cain, primul fratricid deci...ca s-a scurs odata cu crima aceea tot singele neamului omenesc....desigur, cred ca se referea la urmasii pe linie directa pe care mortul putea sa-i aiba in viitor....Oricum, vechea Lege s-a schimbat cu cea pe care a dat-o Domnul nostru Isus Hristos..."Iubiti-va unii pe altii....iar ceea ce voiti a va face voua oamenii,..faceti-le voi lor!"....

În prealabil postat de zoridezi

Merci pentru raspuns! sa dea Domnul sa nu fie pacat sarutarea si inchinarea la icoane (desigur ca cu gandul la Dumnezeu)... dar eu cred ca fara credinta, asta se poate transforma foarte usor in idolatrie. Omul credincios vede diferit tot ceea ce exista in jurul lui, icoana nu mai e ca o icoana, copacul nu mai e doar un simplu copac... dar omul pacatos? Oare cati oameni se gandesc cu adevarat la Dumnezeu atunci cand saruta o icoana? Eu marturisesc ca in biserica sarut icoana mai mult de vazul lumii, nu pot sa simt dulceata aia duhovniceasca, de apropiere fata de Dumnezeu... poate sunt eu prea pacatoasa