Caut duhovnic

[AGabriela]

În prealabil postat de antoniap

Ia-ti un canon de rugaciune catre Maica Domnului timp de cel putin 40 de zile si intre timp vei gasi raspunsul potrivit la problema ta. Poti sa-i ceri binecuvantare duhovnicului actual.

Am facut si asta si nu o data. Multumesc oricum

[AGabriela]

În prealabil postat de gheorghie

sora Gabriela, nu stiu daca ti-a mai zis cineva asta pana acuma, imi cer scuze daca repet sfatul altora
Ai incecat sa spui duhovnicului tau problemele care ni le-ai descris aici? adica sa ii spui -uite parinte nu ma simt bine duhovniceste si nu simt ca as spori in viata mea duhovniceasca etc. dupa care ii zici ca vrei sa cauti alt duhovnic si el, daca e bland asa cum spui tu, iti va da binecuvintare, si se va ruga pentru tine ca sa-ti gasesti un alt indrumator ! Nu-i asa?
adica eu asa cred ca s-ar putea rezolva problemele tale.
Iisus a zis ceva de genu ca nebun este acel ce-si va pune increderea in oameni, trebuie sa dam increderea toata lui Dumnezeu. Asa ca nu cauta duhovnici pe forum ci adreseaza-te direct lui Dumnezeu si trimisului Sau aici pe pamant- duhovnicul tau actual.
Pace si bucurie!

PS. daca faci asa cum te-am sfatuit poate imi zici pe urma si ce sa intamplat si ce duhovnic ai gasit

Duhovnicul meu stie framnatarile mele. I-am spus si ca as vrea sa caut raspunsuri altundeva, dar inca nu am cerut binecuvantare pentru asta. Stiu ca nu ma va tine cu forta si imi va da binecuvantarea pe care i-o voi cere. Este omul care da libertate si il apreciez pentru asta. Si Hristos stie framantarile mele, caci cui sa I le spun daca nu lui Dumnezeu? Bineinteles ca i le-am spus asa cum am putut caci in ultima perioada nu reusesc sa ma rog staruitor, asa cum am fost sfatuita. Cred ca puterea rugaciunii vine tot de la Dumnezeu, prin har.
Va multumesc frumos

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AGabriela

Principala intrebarea este: eu Il iubesc? Cred ca nu... si asta caut: sa invat sa-L iubesc.

Toţi căutăm aceasta...:)
Prin har, prin harul Botezului mai întâi, apoi prin celelalte. Harul ne e pricina, întrucât mai înainte să Îl găsim noi, Păstorul ne-a găsit deja pe noi!

E de folos, îmi pare, să luăm încă o dată la lectură, măcar, pildele Domnului în care ne dezvăluie Împărăţia lui Dumnezeu.
În pilda aluatului, Domnul vorbeşte despre dospire, prefacere. Aceasta nu e proces spontan, ci e lucrare tainică, în timp. Descoperim că suntem chemaţi, aşadar, la răbdare şi la încredere. Procesul îşi croieşte drum, prin puterea Dumnezeirii, chiar dacă noi ne îngrijorăm, chiar dacă suntem neîncrezători şi puţin credincioşi, chiar dacă mai cârtim şi ne răzvrătim.
Totuşi, spre mai buna desăşurare a despătimirii şi îndreptării noastre, Domnul a lăsat preţioasele rânduieli, prin Duhul, în Biserică. Acestea sunt ca un fel de catalizator, să zic aşa, deşi analogia este cam săracă. Catalizator şi garant.

Face bine petrecerea timpului între fraţi de credinţă, între cuvinte odihnitoare dătătoare de nădejde. De nu îi avem mereu în preajmă, avem cărţile. Sunt atât de ziditoare "Vieţile sfinţilor", precum şi mărturiile unor oameni ai lui Dumnezeu pe care le găsim des. Apoi chiar aici pe forum unele topice cu mărturisiri, cuvinte de folos duhovnicesc etc. Aşa nu ne mai simţim singuri şi descurajaţi, iar rebelul cedează locul, treptat, fiului blajin şi liniştit.

Rebeliunea vine din spaimă, din durere neasumată bine, din necazuri, din însingurare şi din multe încecrări grele şi săgetări ale vrăşmaşului. Domnul răutăţii foloseşte orice prilej, mai ales când ne prinde la ananghie, ca să ne înrăiască şi să ne sperie, aşa ca noi să nu mai sperăm nimic, să ne îndoim de tot, să picăm în deznădejde şi înoieli care par de netrecut.
Dar Biserica are leac pentru toate. Mare e puterea Crucii! Mare puterea Iubirii! Nu iubim noi, ci Iubirea ne învaţă să iubim. Nu ştim să iubim, până nu ne învaţă Iubirea, adică Hristos şi sfinţii Lui.
Răbdare, aşadar, nădejde multă. Domnul e mereu aproape şi ne poartă pasul!

[cezar_ioan]

http://vimeo.com/26989269

[cezar_ioan]

Mă tot munceşte un gând, de câteva ore...
O grozăvie s-a deschis în faţa minţii mele şi îmi pare de netrecut: eu, acesta, port întreaga lume! Sunt responsabil şi chemat să o duc cu bine până înaintea lui Dumnezeu! O fărâmă dacă se betegeşte în ea şi sunt pierdut.
Ce gând cumplit! Ce gând de neînţeles...

Eu?.........
Eu, Doamne???
Eu, care nu pot să fac un singur pas drept? Eu, bietul nimic care sunt?
Cum să fac tocmai eu asta?

De unde acest gând nebunesc în mine?............

Şi totuşi l-am primit şi mă munceşte zdravăn de câteva ore bune. Şi mă cutremur.
Cu oarecare pace în cutremur, care mă zgâlţâie tare... O, păcătos nenorocit, cum oare L-ai mai mâniat din nou pe Dumnezeu?...

Ştiu că gândul e adevărat. Ştiu pur şi simplu, nu îmi trebuie lămuriri sau justificări.
Şi ştiu că e imposibil să fac faţă acestei chemări.
Dar chemarea e adevărată, este reală... Certă.

Cum o voi scoate la capăt?
Cum pot eu, nimicul, să răspund unei asemenea uimitoare chemări?
Eu cu mijloacele mele stricate? Eu cu voinţa mea, cu mintea mea, cu inima mea jerpelită de rele? Cu puterea mea?...

Mă mângâie gândul că în fix aceeaşi situaţie sunt absolut toţi oamenii pe pământ.
Iată, nu sunt singur, iar asta îmi dă nădejde să port gândul acesta cumplit, mai departe...

Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne dea puterea de a fi!

[anita]

În prealabil postat de AGabriela

Duhovnicul meu stie framnatarile mele. I-am spus si ca as vrea sa caut raspunsuri altundeva, dar inca nu am cerut binecuvantare pentru asta. Stiu ca nu ma va tine cu forta si imi va da binecuvantarea pe care i-o voi cere. Este omul care da libertate si il apreciez pentru asta. Si Hristos stie framantarile mele, caci cui sa I le spun daca nu lui Dumnezeu? Bineinteles ca i le-am spus asa cum am putut caci in ultima perioada nu reusesc sa ma rog staruitor, asa cum am fost sfatuita. Cred ca puterea rugaciunii vine tot de la Dumnezeu, prin har.
Va multumesc frumos

Am citit undeva ca duhovnicul e cel care ne cauta ,nu noi
Poate nu aveti pacate atat de mari incat sa fie nevoie de canoane
Cautati o carte foarte buna scrisa de un parinte duhovnic se numeste "Duhovnicul -un prieten de suflet" de par.Mihai Milea
Veti vedea cat de important este duhovnicul si ce lagatura stransa e intre duhovnic si ucenic
Pentru a spori duhovniceste e important duhovnicul ,negresit , dar si d-voastra trebuie sa faceti ceva
Daca noi nu ne rugam cel rau are multa putere asupra noastra si aici duhovnicul nu mai poate face nimic

[Florin_cj]

În prealabil postat de cezar_ioan

Mă tot munceşte un gând, de câteva ore...
O grozăvie s-a deschis în faţa minţii mele şi îmi pare de netrecut: eu, acesta, port întreaga lume! Sunt responsabil şi chemat să o duc cu bine până înaintea lui Dumnezeu! O fărâmă dacă se betegeşte în ea şi sunt pierdut.
Ce gând cumplit! Ce gând de neînţeles...

Eu?.........
Eu, Doamne???
Eu, care nu pot să fac un singur pas drept? Eu, bietul nimic care sunt?
Cum să fac tocmai eu asta?

De unde acest gând nebunesc în mine?............

Şi totuşi l-am primit şi mă munceşte zdravăn de câteva ore bune. Şi mă cutremur.
Cu oarecare pace în cutremur, care mă zgâlţâie tare... O, păcătos nenorocit, cum oare L-ai mai mâniat din nou pe Dumnezeu?...

Ştiu că gândul e adevărat. Ştiu pur şi simplu, nu îmi trebuie lămuriri sau justificări.
Şi ştiu că e imposibil să fac faţă acestei chemări.
Dar chemarea e adevărată, este reală... Certă.

Cum o voi scoate la capăt?
Cum pot eu, nimicul, să răspund unei asemenea uimitoare chemări?
Eu cu mijloacele mele stricate? Eu cu voinţa mea, cu mintea mea, cu inima mea jerpelită de rele? Cu puterea mea?...

Mă mângâie gândul că în fix aceeaşi situaţie sunt absolut toţi oamenii pe pământ.
Iată, nu sunt singur, iar asta îmi dă nădejde să port gândul acesta cumplit, mai departe...

Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne dea puterea de a fi!

Foarte frumos spus frate Caesar! Daca poate omul sa faca Adevarul lasat de Dumnezeu noua prin Isus Hristos ca exemplu viu, transmis noua oamenilor prin Sfanta scriptura, vom gasi iubirea adevarata, care nu implica viclenie, miciuna, gand ascuns, rautate, sau alte neajunsuri lumesti, ci doar bunatate, ajutor, mangaiere si toate astea vor duce la incredere! Daca in familie am fi unul care iubeste cu adevarat, ar ajunge si celalalt sa iubeasca cu adevarat si gandeste-te frate ca daca unul va mantui pe celalalt, vor fi doi mantuiti si asta inseamna ca daca jumatate din oamenii lumii acestea ar iubi cu adevarat, toti am fi mantuiti, cati sta scris: Ce stie sotia daca va fi mantuita de sotul sau sau sotul daca va fi mantuit de sotia sa! Daca dintr-o familie unul ar iubi cu adevarat am fi doi pe calea mantuirii, caci cel care iubeste cu adevarat, nu paraseste cate zile are pe acest pamant propria lui jumatate!
Iata cat de simplu se poate schimba totul, inca de la baza societatii din familie, acolo unde iubirea celor doi soti trebuie sa fie adevarata! Dumnezeu vrea ca cei multi sa fie mantuiti, asa ca sa nu ne speriem noi cei multi ca vom pierde mantuirea, ci sa infrangem frica si sa spunem mereu adevarul, sa nu mai mintim sau sa gandim viclean si sa ne infranam gandurile de animal si vom ajunge si sa iubim cu adevarat!

Dumnezeu sa ne lumineze! Amin!

[Lucian008]

În prealabil postat de AGabriela

caut pe cineva care sa ma poata ridica din aceasta letargie a nepasarii, a razvratirii.

În prealabil postat de AGabriela

Cand am spus ca nu vreau canoane, m-am referit la citirea nu stiu cator rugaciuni pe zi sau executarea a nu stiu cate metanii pe zi sau mai stiu eu ce lucruri care de care mai ingenioase.

În prealabil postat de AGabriela

sa aveti idee ce caut: un duhovnic bland, care sa nu dea canoane celor razvratiti

Tocmai asta dovediti ca nu stiti ce inseamana Spovedania, ca nu acceptati criticile, ca dvs cautati pe cineva cu care sa discutati, care sa nu va dea canon metanii si rugaciuni care sunt doar niste "lucruri ingenioase". Nu constientizati ce inseamna canonul, nu constientizati ca tinerea unui canon nu are un rol "rascumpararea pacatelor", ci constientizarea lor. Corect, canonul se adapteaza in functie de persoana, dar asta e rolul duhovnicunui nu al nostru. Dvs va autoinduceti parerea ca stiti de ce aveti nevoie si preotul, fiind cel cu har, va pune in aplicare planul dvs.
Dar sunt de acord ca aveti nevoie de un duhovnic, unul care sa va indrume spre implinirea voii lui Dumnezeu.

Ps: Sa ii spui cuiva care greseste asta, nu inseamna sa dai cu piatra.

[AGabriela]

Cu inima nu stiu. Fiecare cu parerea lui despre canon... se vede ca nu stiti cum este starea de razvratire si va doresc sa va fereasca Bunul Dumnezeu de asa ispita si incercare.
Toate bune

În prealabil postat de Lucian008

Tocmai asta dovediti ca nu stiti ce inseamana Spovedania, ca nu acceptati criticile, ca dvs cautati pe cineva cu care sa discutati, care sa nu va dea canon metanii si rugaciuni care sunt doar niste "lucruri ingenioase". Nu constientizati ce inseamna canonul, nu constientizati ca tinerea unui canon nu are un rol "rascumpararea pacatelor", ci constientizarea lor. Corect, canonul se adapteaza in functie de persoana, dar asta e rolul duhovnicunui nu al nostru. Dvs va autoinduceti parerea ca stiti de ce aveti nevoie si preotul, fiind cel cu har, va pune in aplicare planul dvs.
Dar sunt de acord ca aveti nevoie de un duhovnic, unul care sa va indrume spre implinirea voii lui Dumnezeu.

Ps: Sa ii spui cuiva care greseste asta, nu inseamna sa dai cu piatra.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AGabriela

... se vede ca nu stiti cum este starea de razvratire ...

Ei bine, mă tem că fiecare dintre noi ştie, în felul lui, cum e cu starea lui de răzvrătire.
În fiecare dintre noi, câtă vreme suntem în trup şi păcătuim, trăim răzvrătirea.
Nu fiţi speriată, suntem mulţi răzvrătiţi sub soare, din păcate...

Şi nu deznădăjduim, ci ne ţinem, aşa cu greu uneori, la însuşirea pocăinţei, cu harul lui Dumnezeu.
Unde e răzvrătire nu e bucurie, nu-i pace.
Iar unde-i firicel de nădejde, se retrage treptat şi răzvrătirea, făcînd locul împăcării, al liniştirii...

Nu răzvrătirea vine peste noi, cum ar părea la prima vedere. Ci noi ne ţinem cu ataşament de răzvrătire, nu îi dăm drumul ca să plece, necăjiţi şi însinguraţi cum suntem... (Sper să cugetaţi în linişte la aceasta, fără să vă supere prea tare gândul meu, pe care l-a rodit experienţa mea îndelungată de răzvrătit.)