Ultima arma a diavolului: Eu nu exist !

[Aghioritul]

Doamne da-ne mai multa credinta au cerut Sf.Apostoli! Cand ei simteau ca nu mai pot, au cerut ei insisi CREDINTA lui Dumnezeu! Exemplele din Sf.Scriptura pot continua: tatal cel care avea fiul indracit, I-a cerut Domnului: Cred Doamne, ajuta necredintei mele! sau cananeianca cerand vindecarea fiicei sale Domnul i-a raspuns: Femeie mare este credinta sau cum spunea sutasului: atata credinta nu am gasit nici in Carpenaum!!!
Toata lucrarea lui Dumnezeu se bazeaza si are ca temelie CREDINTA!

Dintru adancuri am strigat catre Tine Doamne Doamne auzi glasul meu!
Asta trebuie sa ii cerem Domnului! Sa Ii cerem cu credinta si din deznadejdea in care suntem sa ne vina in ajutor! Doamne am strigat catre Tine AUZI-MA! Ia aminte la glasul rugaciunii mele cand strig catre Tine! Asta este deznadejdea din sufletul tau! Asa trebuie sa te rogi lui Dumnezeu ca sa te ajute sa ti Se descopere asa cum este El!

Daca vei cauta sa crezi dovezi ale existentei Sale, afla ca TU INSATI esti o dovada a existentei Lui! Omul este facerea mainilor lui DUmnezeu, pt ca are de la El SUFLETUL! Are suflare de viata ce nu mai moare! „CE VA FOLOSI OMULUI DE VA CASTIGA LUMEA INTREAGA SI ISI VA PIERDE SUFLETUL SAU? SAU CE VA DA IN SCHIMB OMUL PT SUFLETUL SAU?”
Nimic nu poate da omul pt sufletul sau, decat sufletul insusi asa cum El ni l-a dat, asa cum El ni l-a pus in noi! De nu vom ingriji de el, vom da raspuns pt El!

Existenta lui Dumnezeu nu se cauta din documentare! Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea maislor Lui o vesteste taria (cerul)
Psalmul 103 din Sf,Scriptura vorbeste cel mai frumos despre existenta lui Dumnezeu si despre Creatia Sa:
3. Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
4. Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; 6. Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.
7. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.
9. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
10. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
11. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;
12. Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.
13. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
14. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
15. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
16. Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;
17. Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.
18. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.
19. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
20. Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.
21. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;
22. Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
23. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
24. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
29. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;
30. Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
31. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
32. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
33. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.
34. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
35. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
36. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Iar Sf.Ioan Damaschin Ne spune:

Existenta lui Dumnezeu nu este pusa la indoiala de cei care primesc Sfintele Scripturi, adica Vechiul si Noul Testament si nici de multimea paganilor, deoarece, cunostinta existentei lui Dumnezeu este sadita in chip natural in noi. Dar rautatea celui viclean contra firii omenesti a avut atata putere incat a tras pe unii in cea mai absurda si cea mai rea decat toate rautatile, prapastie a pierzarii, anume de a spune ca nu exista Dumnezeu. Nebunia acestora, aratand-o talcuitorul lucrurilor dumnezeiesti, David, a spus: “Zis-a cel nebun intru inima sa: Nu este Dumnezeu” (Psalmi XIII, 1). Pentru acest motiv, ucenicii si apostolii Domnului, intelepti fiind de Prea Sfantul Duh, facand semnele dumnezeiesti prin puterea si harul Lui, au fost inaltati din abisul necunostitei catre lumina cunostintei de Dumnezeu, prinsi de vii fiind cu mreaja minunilor. Tot astfel si urmasii harului si dregatoriei acestora, pastorii si invatatorii, primind harul luminator al Duhului, luminau, prin puterea minunilor si prin cuvantul harului, pe cei intunecau si intorceau pe cei rataciti. Noi, insa, care n-am primit nici darul minunilor, nici al invataturii, deoarece nevrednici neam facut prin inclinarea catre placeri, ei bine, noi vom vorbi putin despre acestea din cele ce ni s-au predat de talcuitorii harului, invocand pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh.

Toate cele care exista sunt sau create sau necreate; iar daca sunt create, sunt negresit si schimbatoare, caci existenta acelora care a inceput prin schimbare va fi supusa cu siguranta schimbarii, fie distrugandu-se, fie schimbandu-se in chip liber. Dar daca sunt necreate, urmeaza ca sunt negresit si neschimbatoare. Lucrurile, care au o existenta contrara, acelea au contrar si felul de a exista, adica insusirile. Si cine nu va cadea de acord cu noi ca toate existentele, toate cele care cad sub simtirea noastra, chiar si ingerii, se schimba, se prefac si se misca in multe feluri! Cele spirituale, adica ingerii, sufletele si demonii, se schimba potrivit vointei libere, care creste sau se micsoreaza, fie in progresul in bine, fie in indepartarea de bine. Celelalte se schimba prin nastere si distrugere, prin crestere si micsorare, prin schimbarea insusirilor si miscarea de la un loc la altul. Prin urmare, fiind schimbatoare, negresit sunt create; si fiind create, negresit au fost create de cineva. Creatorul, insa, trebuie sa fie necreat. Dar daca si acela a fost creat, negresit a fost creat de cineva, si asa mai departe, pana ce vom ajunge la cineva necreat. Asadar, creatorul fiind necreat, negresit este si neschimbator. Si cine altul va fi acesta daca nu Dumnezeu?

Dar si coeziunea insasi si conservarea si guvernarea creatiei ne invata ca exista Dumnezeu, care a urzit acest univers, il tine, il pastreaza si are totdeauna grija de el. Caci cum ar fi putut ca naturile contrare, adica focul si apa, aerul si pamantul, sa se uneasca unele cu altele pentru formarea unei singure lumi, si cum ar putea sa ramana nedescompuse, daca nu le-ar uni o forta atotputernica si nu le-ar pastra totdeauna nedescompuse?

Cine este acela care a oranduit cele ceresti si cele pamantesti, toate cele din aer si toate cele din apa, dar mai vartos, cele dinaintea acestora, cerul, pamantul, aerul, natura focului si a apei? Cine le-a amestecat si le-a impartit pe acestea? Cine este acela care le-a pus in miscare si conduce mersul lor neincetat si neimpiedicat? Nu este oare fauritorul lor acela care a pus in toate o lege, potrivit careia totul se conduce si se guverneaza? Si cine este fauritorul lor? Nu este oare acela care le-a facut si le-a adus la existenta? Caci nu vom da intamplarii asemenea putere! Dar sa admitem ca s-au facut prin intamplare. A cui este oranduirea acestora? Sa o admitem, daca vrei, si pe aceasta. A cui este atunci conservarea si pastrarea lor, potrivit legilor dupa care, la inceput, au fost aduse la existenta? Evident, a altcuiva decat a intamplarii. Iar acesta cine este altul daca nu Dumnezeu?

[Aghioritul]

A fost dovedit indeajuns ca exista Dumnezeu si ca fiinta Lui este incomprehensibila. Ca exista un singur Dumnezeu si nu multi Dumnezei este neindoielnic celor care cred in dumnezeiasca Scriptura. Caci spune Domnul la inceputul legii: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, cel care te-a scos din pamantul Egiptului. Sa nu ai alti Dumnezei afara de mine” (Iesirea XX, 2-3). Si iarasi: “Asculta, Israile: Domnul Dumnezeul tau este un singur Domn” (Deuteronomul VI, 4).

Iar prin profetul Isaia spune: “Eu sunt Dumnezeu dintru inceput si Eu dupa acestea si afara de Mine nu este Dumnezeu, inaintea Mea n-a fost alt Dumnezeu si dupa Mine nu va fi si in afara de Mine nu este”( Isaia XLIII, 10-11). Si Domnul in sfintele Evanghelii spune astfel catre Tatal: “Aceasta este viata vesnica ca sa te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu adevarat”( Ioan XVII, 3).

Celor care nu cred in dumnezeiasca Scriptura le vom vorbi in chipul urmator. Dumnezeirea este desavarsita si nu-i lipseste nimic in ce priveste bunatatea, intelepciunea si puterea; este fara de inceput, fara de sfarsit, pururea dainuitoare, necircumscrisa si, ca sa spunem intr-un cuvant, desavarsita in toate. Dar daca vom spune ca sunt multi Dumnezei, este necesar sa se observe deosebire intre cei multi, caci daca nu este deosebire intre ei, este mai degraba unul si nu multi. Dar daca este deosebire intre ei, unde este desavarsirea? Caci n-ar fi Dumnezeu daca ar fi lipsit de desavarsire, fie in ce priveste bunatatea, fie in ce priveste puterea, fie in ce priveste intelepciunea, fie in ce priveste timpul, fie in ce priveste spatiul.

Dar identitatea in toate indica mai degraba un singur Dumnezeu si nu multi. Dar cum va putea fi pastrata necircumscrierea, daca sunt multi Dumnezei? Caci acolo unde ar fi unul nu va putea fi celalalt.

Cum va putea fi condusa lumea de multi? Oare nu se va descompune si nu se va nimici, deoarece se observa lupta intre conducatori? Caci deosebirea introduce impotrivire. Dar daca ar spune cineva ca fiecare conduce cate o parte, atunci voi intreba: Cine a oranduit acest lucru, si cine le-a facut imparteala? Acela ar fi mai degraba Dumnezeu. Prin urmare, exista un singur Dumnezeu, desavarsit, necircumscris, facator al universului, tiitor si conducator, mai presus de desavarsire si inaintea oricarei desavarsiri.

Pe langa acestea, insa, este o necesitate naturala ca unitatea sa fie principiul dualitatii.

Sf.Ioan Damaschin

[cherub]

În prealabil postat de bubulyna

O fata a lasat un bilet cu mesajul: \"Nu mai cred in Dumnezeu\" si apoi s-a sinucis. Era in liceul unde sunt eu. Avea doar 18 ani. Ce parere aveti despre asta? Eu cred ca si-a pierdut si ultima speranta, si-a dat seama ca viata nu ar avea rost fara Dumnezeu si a decis sa isi ia viata. Viata e un continuu zbucium ,oamenii sunt din ce in ce mai rai si mai indiferenti,singuratatea e grea,dar asta nu inseamna ca viata nu merita sa fie traita.E frumoasa ,cu bune, cu rele. Mereu i-am admirat pe oamenii cu o credinta puternica in Dumnezeu,sunt optimisti,sunt mai sanatosi,parca radiaza de fericire si sunt mult mai linistiti. Nu stiu ce ii face sa fie asa .Mi- as dori si eu sa fiu asa,dar din pacate nu cred ca mai am o sansa. Am urmarit documentare (de exemplu Zeitgeist,sau Secretul vietii pe pamant),si nu mai pot crede in Dumnezeu. Daca stiti documentare care sa ofere dovezi pentru existenta lui Dumnezeu,va rog sa-mi spuneti.

'Crede si nu cerceta' a spus Insusi Mantuitorul nostru, Iisus Hristos.

Si o pilda relevanta si plina de intelepciune, aici dedesubt:
"La un pas de sinucidere

Un tanar disperat, care era aproape de sinucidere, s-a dus sa se spovedeasca.

Preotul duhovnic l-a ascultat cu atentie, iar mai apoi i-a zis:

- Fiule, tu insuti trebuie sa te invinovatesti pentru nenorocirea ta. Sufletul tau flamanzeste de moarte. De-a lungul intregii tale vieti, tu nu ai invatat decat sa-ti hranesti trupul, si nu te-ai gandit niciodata ca si sufletul are nevoie de hrana; de o hrana mult mai pretioasa si mai pretentioasa decat cea a trupului, si intr-o masura mult mai mare decat are nevoie trupul de a lui. Sufletul tau este acum in primejdie de moarte din cauza foametei la care l-ai supus. Fiule, impartaseste-te de Trupul si Sangele lui Hristos. Numai aceasta iti poate mantui sufletul de la pieire. Zilnic si mereu impartaseste-te de Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos. Caci El este Painea de Viata Facatoare a sufletelor noastre.

Tanarul l-a ascultat pe preot si s-a intors la viata."
http://www.crestinortodox.ro/pilde/l...ere-99552.html

[zoridezi]

"Crede si nu cerceta" nu apartine lui Hristos ,ci unui ateu pe nume Iulius Celsus.
Dimpotriva in Sf. Scriptura scrie "Bate şi ţi se va deschide, caută şi vei afla"
Cercetarea nu e rea, doar lipsa de discernamant! E periculos sa crezi tot ce auzi fara o cercetare prealabila.

[cherub]

În prealabil postat de zoridezi

"Crede si nu cerceta" nu apartine lui Hristos ,ci unui ateu pe nume Iulius Celsus.
Dimpotriva in Sf. Scriptura scrie "Bate şi ţi se va deschide, caută şi vei afla"
Cercetarea nu e rea, doar lipsa de discernamant! E periculos sa crezi tot ce auzi fara o cercetare prealabila.

da, dar depinde... totul e relativ, cand vine vba de cercetare; bineinteles ca nu e rea deloc, ci dimpotriva, chiar necesara in multe sau anumite situatzii... depinde insa si de felul ei, la ce se refera, pt. ce se face etc. Acel citat, 'Crede si nu cerceta', se referea strict la credinta in Dumnezeu (doar despre aceasta era vba la topicul initiat aici, nu?). Imi cer scuze pt. greseala de atribuire a autorului citatului respectiv si pt. ca nu am facut si alte specificatii, ceva mai clare etc. Referitor la credinta in Dumnezeu, postez aici dedesubt, alte cateva surse, ceva mai convingatoare si mai lamuritoare, sa speram:
http://www.voscreasna.com/347/dumini...-apostol-toma/

"Sfantul Nectarie ofera un sfat bun
Pe timpul in care era inca in viata, Sfantul Nectarie avea obiceiul sa se plimbe câteodata prin diverse locuri ale insulei, sa vorbeasca cu oamenii, sa Ie ofere un sfat bun si sa ii cunoasca mai bine. Intr-una din zile, cam cu doi ani inainte de a trece la cele vesnice, s-a intalnit cu un jandarm care pazea in insula un depozit de munitie. Au stat de vorba pe mai multe teme, jandarmul fiind curios sa afle cat mai multe lucruri legate de credinta, dar avand in sine un puternic spirit de contrazicere. Era un om care nu accepta decat argumentele materiale, un fel de Toma necredinciosul, care nu credea nimic pâna când nu vedea cu ochii sai si pipaia cu mâinile sale. De aceea, discutiile se prelungeau adeseori si se terminau fara rezultate prea impresionante. Influentat de ideile materialiste, jandarmul nu accepta sa creada in cele spirituale.
Dupa o buna bucata de vreme, jandarmul respectiv a fost transferat Ia o alta unitate, care se afla departe, pe o alta insula din Marea Egee. A stat acolo câtiva ani buni, fara sa mai auda nimic despre Sfantul Nectarie. La un moment dat, a fost din nou trimis, cu probleme de serviciu, in insula Eghina. Coborand de pe vapor, a apucat pe drumul care ducea spre unitatea militara si mare i-a fost mirarea si bucuria când s-a intalnit din nou cu Sfantul Nectarie, pe drumul prafuit si incins de caldura. S-au asezat pe o banca la umbra si au inceput sa reia anumite discutii mai vechi, pe teme de teologie. Nici o schimbare insa, nu se vedea in punctele de vedere ale celor doi. Dupa ce s-au odihnit si au discutat vreme de aproape jumatate de ora, si-a vazut fiecare de drumul sau.
Indata ce a predat actele pentru care venise Ia unitatea respectiva, jandarmul a coborât jos in oras, Ia cafenea, ca sa se intâlneasca cu vechii sai prieteni, pe care de atâta timp nu ii mai vazuse. Din vorba in vorba Ie spuse:
- Imi place la staretul Nectarie ca nu isi schimba convingerile cu usurinta. M-am intalnit astazi cu el si mi-a dat aceleasi sfaturi pe care mi le dadea si in urma cu cinci ani.
- Care staret Nectarie, l-au intrebat prietenii, poate l-ai confundat, staretul Nectarie a murit acum trei ani.
- Cum asa, doar il cunosc atat de bine, si apoi mi-a spus exact aceleasi lucruri pe care mi le spunea si atunci.
- Frate, asculta-ne ce spunem, staretul Nectarie a murit acum trei ani. Daca nu ne crezi, du-te sus Ia manastire si iti vor arata maicile mormantul lui.
Tulburat, dându-si seama de minunea care se intâmplase, jandarmul a inceput sa plânga si a pornit cu pasi repezi sus spre manastire. Pe drum ii intreba pe oameni daca este adevarat ca a murit staretul Nectarie si toti ii spuneau acelasi lucru. Sfantul s-a mutat Ia Domnul in urma cu trei ani.
A ajuns sus Ia manastire si a cerut sa vada cu ochii lui mormântul Sfântului Nectarie. Nedumerite de faptul ca il vedeau plangand, maicile I-au condus Ia mormânt. A ramas acolo multa vreme nemiscat, cazut intr-o adanca meditatie. Incepea sa inteleaga in sfarsit ca credinta in Dumnezeu nu se bazeaza numai pe argumente vazute, asa cum ceruse el tot timpul in discutiile cu Sfântul Nectarie. Ii era din ce in ce mai clar ca, in marea Sa iubire fata de oameni, Dumnezeu respecta libertatea fiecaruia si asteapta o participare Iibera si voita din partea noastra la acest dialog al dragostei care se manifesta prin credinta. Sfântul Nectarie il ajutase si il luminase prin aceasta minunata aratare a sa dupa moarte, dar in acelasi timp ii explicase ca noi trebuie sa credem nu doar datorita unei minuni, care eventual ni se intâmpla sau la care suntem martori oculari. Pentru ca astfel am fi oarecum privati de libertate si am cere tot mereu alte si alte minuni care sa ne incredinteze. Mai mult, am putea ajunge sa ne indoim inca si de simturile noastre, sa negam minunea si sa ramânem necredinciosi. Dumnezeu vrea asadar o participare libera la acest dialog al iubirii, pe care necontenit il poarta cu intreaga umanitate. Iar minunea cea mai mare este chiar aceea a existentei noastre si a intregii fapturi. Ajunge doar ca ochii nostri duhovnicesti sa se deschida prin credinta si rugaciune si sa vada si sa recunoasca aceasta minune, preaslavind pe Creatorul tuturor.
A plecat intr-un târziu de Ia manastire, cu hotarârea ca viata sa sa ia un alt drum de acum inainte."
http://www.sfantulnectarie.ro/HTML/B...nunicarti.html

[windorin]

În prealabil postat de georgeval

Momeala diavolului pentru cei care se sinucid este chiar convingerea ca prin moarte se trece in nefiinta. Uitam ca paradoxul fiintei noastre consta in faptul ca desi avem un inceput u vom avea un sfartit ca "fiinta nu va trece in nefiinta", ca daca Dumnezeu exista noi suntem nemuritori.

Ai dreptate, cei care se apropie de sinucidere cred cu toata taria ca dincolo nu mai exista nimic, ca totul se termina acum si aici.
Din fericire insa, multi sunt apucati de groaza si frica in acele momente, iar acea frica le aprinde un puls de viata nou. Nadajduiesc sa fie multe aceste cazuri. Si cred ca tocmai frica de moarte arata o indoiala asupra faptului ca "dincolo nu mai e nimic". Daca nu ar fi frica, am avea certitudinea ca dincolo chiar nu mai e nimic. Frica aceasta insa cred ca ajuta pe multi sa ramana pe aici, cat de mult se poate.

În prealabil postat de zoridezi

"Crede si nu cerceta" nu apartine lui Hristos ,ci unui ateu pe nume Iulius Celsus.
Dimpotriva in Sf. Scriptura scrie "Bate şi ţi se va deschide, caută şi vei afla"
Cercetarea nu e rea, doar lipsa de discernamant! E periculos sa crezi tot ce auzi fara o cercetare prealabila.

Semnez si eu sub aceste cuvinte.

[auryca]

Diavolul exista! eu il simt cum loveste in mine din 22ianuarie 2010, in fiecare zi, in fiecare ceas,mi-a facut viata un iad!Pana acum cateva zeci de minute nu am gasit nici o explicatie la ceea ce mi se intampla de atunci,dar am citit cele doua articole si acum incepe sa se faca lumina! Am crezut ca Dumnezeu ma ajuta si-mi da putere si CRED pentru ca e tot ce mi-a ramas credinta in Dumnezeu dar diavolul exista si a gasit salas in cel ce ma chinuie acum pe mine si pe copilul meu.Nu stiu cat mai rezist, Dumnezeu stie!
Aurora

[auryca]

Exista si este permanent in preajma noastra.Nu stiu cum poate ajunge intr-un infinit de locuri odata,cum poate face rau mai multor oameni odata,dar e cert ca eu am simtit prezenta lui si o simt din 22 ianuarie in fiecare zi si in fiecare clipa a vietii mele.Pana nu am citit cele doua articole nu am gasit explicatii pentru multe ce mi s-au intamplat, acum cred in existenta lui dar sunt din ce in ce mai obosita nu stiu cat mai pot rezista!