Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Secte si culte
Subiect închis
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 26.11.2007, 02:19:13
strajeru's Avatar
strajeru strajeru is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.11.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru strajeru
Implicit


Sectarul: Pentru care pricină voi, ortodocșii, vă închinați la îngeri și la sfinți și îi puneți pe ei mijlocitori către Dumnezeu pentru mântuirea voastră? Căci nu există decât un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni, Iisus Hristos. Apostolul ne învață clar în aceasta privință: Unul este Dumnezeu, Unul este și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni, Cel ce S-a făcut om, Iisus Hristos (I Tim. 2, 5). Deci, nici îngerii, nici sfinții, nimeni în afară de Hristos nu poate mijloci de la Dumnezeu mântuirea noastră.
Preotul: Ascultă, omule, noi nu ne închinăm la sfinți și la îngeri ca și lui Dumnezeu.
Închinarea pe care o aducem noi sfinților și îngerilor este numai o cinstire (venerare). Iar lui Dumnezeu ne închinăm și îi slujim cu desăvârșită închinare, care se mai numește și „latrie” sau „adorare”. Noi venerăm pe sfinții lui Dumnezeu pentru că ei sunt prieteni și casnici ai lui Dumnezeu, după cum este scris: Voi prietenii Mei sunteți, dacă faceți cele ce vă poruncesc (Ioan 15, 14).
Iar despre Avraam citim de asemenea: Și a crezut Avraam lui Dumnezeu și i-a socotit lui spre dreptate și prietenul lui Dumnezeu s-a chemat (Iacov 2, 23). Și marele Apostol Pavel scrie efesenilor: Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu (Ef. 2, 19). Așadar, ca pe niște prieteni ai lui Dumnezeu și casnici ai Lui îi cinstim (venerăm) pe sfinți. Încă mai știm că sfinții sunt preaslăviți de Dumnezeu în Ceruri (Luca 20, 36). Sfinții vor judeca lumea (I Cor. 6, 2; Matei 19, 28; Evrei 12, 22–23). Sfinții, încă pe pământ fiind, aveau darul proorociei (III Regi 14, 1–17; proorocia lui Elisei asupra lui Ghiezi, IV Regi 5, 25–27). Sfinții, încă în viața aceasta fiind, se rugau lui Dumnezeu pentru oameni. Astfel, Avraam s-a rugat pentru Abimelec (Fac. 20, 7); Moise s-a rugat lui Dumnezeu pentru popor ș.a.
Sectarul: Dar cum pot sfinții și îngerii să fie mijlocitori la Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor, de vreme ce noi trebuie să așteptăm mântuirea numai de la Hristos, Mântuitorul și Mijlocitorul mântuirii noastre, după cum este scris: Întru nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat nouă oamenilor, întru care să ne mântuim (Fapte 4, 12)? Așadar nu este nevoie să ne adresăm sfinților, când vrem să dobândim mântuirea.
Preotul: Dimpotrivă, acest lucru este prea de nevoie, căci sfinții lui Dumnezeu au posibilitatea, în Cer, de a mijloci la Dumnezeu pentru oameni și de a contribui la mântuirea acestora. Aceasta se arată luminat din cuvântul Apocalipsei, care zice: Și când (Mielul) a luat cartea, cele patru ființe și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăute și năstrape de aur, pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților (Apoc. 5, 8). Așadar rugăciunile sfinților sunt duse la Dumnezeu, iar sfinții nu se roagă numai pentru ei, ci și pentru oameni, după cum am arătat mai sus că s-a rugat Avraam pentru Abimelec, Moise pentru popor și după cum se ruga marele Apostol Pavel pentru creștinii din Filipi, către care scrie: Mulțumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi, căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toți, cu bucurie (Filip. 1, 3–4). Și iarăși: Mulțumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toți și vă pomenim în rugăciunile noastre, aducându-ne aminte neîncetat înaintea lui Dumnezeu și Tatăl nostru, de lucrul credinței voastre... (I Tes. 1, 2–3). Și iarăși: Pentru aceasta ne și rugăm pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa... (II Tes. 1, 11). Și iarăși: Nu încetez a mulțumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, ca Dumnezeu... să vă dea vouă duhul înțelepciunii... (Ef. 1, 16–17). Și iarăși: Aceasta și cerem în rugăciunile noastre: desăvârșirea voastră (II Cor. 13, 9). Iar lui Timotei îi scrie: Mulțumesc lui Dumnezeu, pe Care Îl slujesc – ca și strămoșii mei – într-un cuget curat, că te pomenesc neîncetat zi și noapte în rugăciunile mele (II Tim. 1, 3).
De asemenea, în Vechiul Testament este scris: Iov, robul Meu, se va ruga pentru voi, că de n-aș fi primit eu fața lui și de n-ar fi pentru el, v-aș fi pierdut pe voi, pentru că nu ați grăit adevărat asupra robului meu, Iov (Iov 42, 8).
Deci iată, din cele de până aici se vede clar că sfinții au posibilitatea să mijlocească la Dumnezeu cele spre mântuirea noastră, precum și faptul că ei și în viață, cât și după moarte, se roagă în cer pentru cei de pe pământ, mijlocind pentru ei cele spre folos, după cele scrise în Sfânta Scriptură: Acesta este iubitorul de frați, proorocul lui Dumnezeu, Ieremia, care mult se roagă pentru popor și pentru sfânta cetate (II Mac. 15, 12–14). Daniel prin vedenie se ruga lui Dumnezeu (Daniel 10, 11–21).
De asemenea, Dumnezeu trimite pe îngerii Săi spre ajutorul celor ce se roagă Lui (Fac. 24, 7); Dumnezeu trimite pe îngerul Său la Daniel și Îl scapă din gura leilor (Daniel 6, 23). Și marele Apostol Pavel arată că îngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, pe care El îi trimite spre ajutorul celor ce vor să moștenească mântuirea (Evrei 1, 14). Cine primește pe sfinți, primește pe Hristos (Matei 10, 40–41).
Așadar, din mărturiile scripturistice de mai sus, ți-am arătat că sfinții și îngerii pot să mijlocească la Dumnezeu pentru noi, oamenii, prin rugăciunile lor, ca niște prieteni ai lui Dumnezeu (Ioan 15, 14), ca niște iubiți ai lui Dumnezeu (Daniel 10, 19) și ca niște casnici ai lui Dumnezeu (Ef. 2, 19).
Sectarul: Voi, ortodocșii, prin închinarea și slujirea la îngeri și la sfinți, umbriți slava și cinstea ce I se cuvine numai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel mustră și oprește cu asprime pe coloseni, care făceau așa, căci lăsând închinarea la Dumnezeu, se închinau și slujeau îngerilor, scriindu-le: Nimeni să nu vă smulgă biruința, printr-o prefăcută smerenie și printr-o fățarnică închinare la îngeri..., în loc să se țină strâns de capul (Hristos) de la care tot trupul – prin încheieturi și legături, îndestulându-se și întocmindu-se –, sporește în creșterea lui Dumnezeu (Col. 2, 18–19).
Preotul: Nici o umbrire sau micșorare nu se aduce slavei lui Dumnezeu prin venerarea și cinstirea slugilor Lui. Mai întâi, că una este închinarea (adorarea) pe care o aducem noi lui Dumnezeu, cum mai sus am arătat, și alta este cinstirea (venerarea) pe care o aducem noi îngerilor și sfinților lui Dumnezeu, ca unor slugi și prieteni iubiți ai lui Dumnezeu. Însuși Duhul Sfânt ne îndeamnă să lăudăm pe Dumnezeu prin sfinții Lui, zicând: Lăudați pe Domnul întru sfinții Lui (Ps. 150, 1).
Noi, când cerem ajutorul și mijlocirea sfinților și ale îngerilor în rugăciunile noastre, tot pe Dumnezeu Îl slăvim, deoarece și sfinții la rândul lor duc cererile și rugăciunile noastre, împreună cu rugăciunile lor, la Dumnezeu (Fapte 9, 32–42; 20, 9–12, 36; 28, 3–9; Apoc. 5, 8). Însuși Dumnezeu a proslăvit pe sfinții Săi (Rom. 2, 10) și i-a îmbrăcat pe ei cu slava Sa: Și Eu, slava pe care Mi-ai dat-o Mie, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi suntem una (Ioan 17, 22) și le-a zis lor: Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, și cel ce se leapădă de voi, se leapădă de Mine (Luca 10, 16). Sau: Cine vă primește pe voi, pe Mine Mă primește, și cine Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cel ce primește prooroc în nume de prooroc, plată de prooroc va lua, și cel ce primește pe un drept în nume de drept, plata dreptului va lua (Matei 10, 40–41).
Aceste mărturii dovedesc până unde ajunge hula și rătăcirea tuturor celor care, lepădându-se de cinstirea sfinților și a îngerilor – care sunt slugi iubite ale lui Dumnezeu –, nu-și dau seama că, de fapt, ei se leapădă de Însuși Dumnezeu, Ziditorul tuturor. Vai de hula și nebunia voastră.
Sectarul: Sfinții, chiar dacă pot, nu vor să mijlocească la Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Căci iată, Avraam n-a vrut să mijlocească la Dumnezeu pentru bogatul nemilostiv, deși acesta îl rugase stăruitor (Luca 16, 24–31).
Preotul: N-a vrut, căci nu era cazul, deoarece păcatul bogatului nemilostiv era împotriva Duhului Sfânt, care nu are iertare nici în veacul de acum, nici în cel viitor, pentru că păcătuind mereu cu încredere prea mare în mila lui Dumnezeu și nepocăindu-se, a murit în această stare (Matei 12, 31–32).
Sectarul: Sfânta Scriptură ne arată că Sfinții și Îngerii resping închinarea față de ei, spre a nu fi știrbită și umbrită închinarea față de Dumnezeu căruia Singur I se cuvine cinste deosebită și închinare. În Sfânta Scriptură ni se spune despre Apostolul Petru: Și când a fost să intre Petru, Corneliu ieșindu-i înainte, a căzut la picioarele lui și i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat și i-a zis: Scoală-te, că și eu sunt om (Fapte 10, 25–26). Iar despre Pavel și Varnava: Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era înaintea cetății, aducând la porți tauri și cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulțimile. Și auzind Apostolii Pavel și Varnava, și-au rupt veșmintele, au sărit în mulțime și au strigat: O, bărbaților, de ce faceți acestea? Doar și noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi… (Fapte 14, 13–15).
Asemenea se întâmplă și cu îngerii, cum este de pildă îngerul care i-a făcut Apostolului Ioan descoperirile din Apocalipsă: Și am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Și el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine și cu frații tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei (Apoc. 19, 10). Iar altă dată: Și eu, Ioan, sunt cel ce am văzut și am auzit acestea, iar când am auzit și am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea. Și el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Căci eu sunt împreună-slujitor cu tine și cu frații tăi, proorocii, și cu cei ce păstrează cuvintele cărții acesteia. Lui Dumnezeu închină-te! (Apoc. 22, 8–9). Deci atât sfinții, cât și îngerii refuză orice închinăciune ce li se aduce, știind că ea se cuvine numai lui Dumnezeu.
Preotul: În Faptele Apostolilor, (10, 25–26), Apostolul Petru respinge închinarea ce i-a adus-o Corneliu, sub cuvânt că el este om, deoarece Corneliu îl socotise că este mai mult ca om, adică zeu. Sutașul roman era familiarizat cu noțiunea de zei, ca unul ce fusese păgân. Deci, socotind pe Petru ca pe un trimis al lui Dumnezeu, el era foarte înclinat a-l socoti ca zeu, sau în cel mai rău caz ca pe un om superior celorlalți oameni sau semizeu, căruia i se cuvenea nu venerare, ci adorare, ca zeilor, ceea ce Petru a refuzat să i se aducă.
În citatul din Faptele Apostolilor (14, 13–15), Pavel și Varnava resping închinarea ce li s-a adus, pentru același motiv ca și mai sus, căci erau socotiți ca zei și li s-a adus adorare, nu venerare. Contextul ne spune clar că locuitorii pământului din Listra, uimiți de minunea vindecării ologului din naștere de către Pavel, în văzul tuturor au strigat: Zeii, luând asemănare omenească, s-au pogorât la noi. Și ziceau de Varnava că este Zeus, iar de Pavel că este Hermes, de vreme ce era «purtătorul cuvântului» (Fapte 14, 8–12). Astfel, este lesne de înțeles refuzul apostolilor de a fi adorați ca niște zei, de vreme ce ei tocmai împotriva zeilor predicau întoarcerea la Unicul Dumnezeu (Fapte 14, 15–17). Și vorbind acestea, de abia au domolit mulțimile ca să nu le aducă jertfe (Fapte 14, 18), se spune în continuare.
În al treilea citat (Apoc. 19, 10), îngerul descoperitor al vedeniilor apocaliptice respinge închinarea ce i-a adus-o Apostolul și Evanghelistul Ioan. Respingerea este motivată: Sunt împreună-slujitor cu tine..., adică sunt egal cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu, cum ești și tu, deci suntem în raporturi de egalitate și nu se cuvine să primesc de la tine închinare, mai cu seamă că și tu ești aici, nu în trup, ci în «duh» (Apoc. 1, 10), adică în stare îngerească; și în plus, și tu ca mine ești în «duhul proorociei», care constă în a mărturisi pe Iisus. Al doilea motiv al refuzului este exprimat în cuvintele: «Lui Dumnezeu te închină». Dumnezeu era de față și îngerul descoperitor I-ar fi adus o jignire dacă ar fi primit pentru sine, chiar în fața lui Dumnezeu, închinare de la Ioan.
Chiar și între oameni este jignitor a respecta prea mult pe un înalt slujitor al unui conducător de țară, când acel conducător este de fața. Totdeauna, toată atenția și toată cinstea se îndreaptă către cel ce este mai marele tuturor, atunci când el este prezent. Dar aceasta nu înseamnă că cei din jurul lui nu ar fi și oameni de cinste.
În citatul din urmă (Apoc. 22, 8–9), de asemenea, îngerul exprimă chiar mai limpede decât în citatul dintâi, egalitatea sa cu Apostolul Ioan și necuviința ce ar face-o primindu-i închinarea.
Astfel, în toate citatele de mai sus, invocate de sectari, în motivarea învățăturilor lor greșite, refuzul sfinților și al îngerilor de a li se aduce închinare, își are explicație proprie și particulară: Apostolii Petru, Pavel și Varnava au refuzat a li se aduce adorarea ca unor zei, iar nu cinstirea sau venerarea pe care sfinții o primesc. Iar îngerul descoperitor a respins închinarea lui Ioan, pentru egalitatea pe care o avea cu el, ca împreună-slujitor al lui Dumnezeu.
Însă în ce privește cinstirea și venerarea pe care oamenii o aduc sfinților și îngerilor lui Dumnezeu, acestea sunt primite de ei, după cum se poate vedea, în diferite locuri ale dumnezeieștii Scripturi. Un prim exemplu se poate vedea atunci când al treilea căpitan trimis de împăratul Ohozia, cu cei cincizeci de oameni ai lui, a îngenunchiat înaintea lui Ilie și s-a rugat lui și a grăit către el și a zis: Omule al lui Dumnezeu, caută cu ochi milostivi la sufletul meu și la sufletele robilor tăi, acestor cincizeci (IV Regi 1, 13). Și iarăși: ...feciorii proorocilor cei din Ierihon... au venit înaintea lui Elisei și s-au închinat lui până la pământ (IV Regi 2, 15). Și iarăși: Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut pe fața sa și s-a închinat lui Daniel (Daniel 2, 46). Și iarăși, vedem că Valaam plecându-se cu fața sa, s-a închinat... îngerului Domnului (Num. 22, 31).
Iarăși vedem că îngerul Domnului a primit închinare de la Isus al lui Navi, care a căzut cu fața la pământ și i s-a închinat (Iosua 5, 14–15). Îngerii au primit închinare de la Lot (Fac. 19, 1). Îngerul Domnului a primit închinare de la Manoe și femeia lui, care i s-a închinat lui până la pământ, iar îngerul Domnului s-a înălțat cu para focului de pe jertfelnic (Jud. 13, 18–21). Îngerul Domnului a primit închinare de la David și de la bătrânii poporului (I Paral. 21, 16–18). Îngerul Domnului a primit închinare de la Daniel proorocul (Daniel 8, 18; 10, 9–15).
Iată că în cele de până aici ți-am răspuns la cele ce ai afirmat dumneata, că îngerii și sfinții lui Dumnezeu nu voiesc a primi închinare de la oameni. Citește cu atenție locurile indicate din Sfânta Scriptură și vei înțelege destul de clar că nu ai dreptate în cele ce susții, și că atât sfinții lui Dumnezeu, cât și îngerii Lui, primesc cinstire și venerare de la oameni, fără ca această venerare a lor să aducă vreo mâhnire lui Dumnezeu. Căci cum s-ar supăra Dumnezeu, când vede pe prietenii Lui cei iubiți și pe casnicii Săi că se slăvesc în numele Lui, când El Însuși i-a proslăvit pe ei (Rom. 2, 10) și i-a înzestrat cu puteri minunate și cu daruri deosebite?
Sectarul: Care sunt aceste daruri și puteri deosebite cu care Dumnezeu a înzestrat pe sfinții Săi?
Preotul: Mai întâi de toate sunt puterile date lor de a face minuni, după cum scrie: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel (Ps. 67, 36) și iarăși: Sfinților care sunt pe pământul Său, minunate a făcut Domnul voile Sale întru dânșii (Ps. 15, 3).
Oare nu prin mâna proorocului Său, Moise, a bătut Dumnezeu Egiptul (Ieș. 7, 10–12), a prefăcut apa în sânge (7, 20–21), a adus broaște (8, 6), tăuni (8, 24), ciuma vitelor (9, 3), bășici usturătoare, grindină și foc (9, 8, 18, 33), lăcuste (10, 4–6), întuneric (10, 21), moartea primilor născuți (12, 29– 30), i-a trecut pe evrei prin Marea Roșie (14, 15–16), l-a pierdut pe faraon și pe ostașii lui (14, 27)? Apoi, învingerea lui Amalic (Ieș. 17), îndulcirea apei la Mera (Ieș. 15), scoaterea apei din piatră la Horeb (Ieș. 17, 6), înghițirea lui Core și Datan în pământ (Num. 16, 28, 33), vindecarea prin șarpele de aramă (Num. 21), izvorârea apei din piatră la Cadeș (Num. 20).
Apoi, prin Iosua Navi: oprirea apelor Iordanului (Iosua, 3, 11–17), căderea zidurilor Ierihonului (Iosua 6, 6–20); prin Ghedeon: nimicirea madianiților (Jud. 7, 16–23); prin Samson: leul sfâșiat (Jud. 14), filistenii uciși, porțile Gazei luate și dărâmarea templului lui Dagon (Jud. 16, 28–31); prin Samuel: tunet și ploaie peste seceriș (I Regi 12, 16–18); prin Ilie Proorocul: seceta cea mare (III Regi 17, 1), făina și untuldelemn al văduvei (III Regi 17, 14); învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului (III Regi 17, 17–23), foc din cer peste jertfe (III Regi 18, 36–38); deschiderea cerului și ploaie mare (III Regi 18, 41–42). Se mai arată: Ohozia, pedepsit cu moartea (IV Regi 1, 16); despărțirea apelor Iordanului cu cojocul (IV Regi 2, 8); prin Elisei: despărțirea apelor Iordanului (IV Regi 2, 14), curățirea apelor Ierihonului (IV Regi 2, 19–23), copiii din Betel sfâșiați de urși (IV Regi 2, 23–24), învierea fiului șunamitencei (IV Regi 4, 32–35), vindecarea lui Neeman (IV Regi 5, 10–14), Ghiezi lovit cu lepră (IV Regi 5, 27), omul înviat prin oasele lui Elisei (IV Regi 13, 21), iar prin Isaia, vindecarea lui Iezechia (IV Regi 20, 1–7).
Cei doisprezece sfinți apostoli: diferite vindecări (Matei 10, 1; Marcu 3, 14–15; 6, 7, 13; Luca 9, 1–2, 6). Cei șaptezeci de ucenici: diferite minuni (Luca 10, 9, 17). Apoi, alte nenumărate minuni ale apostolilor (Marcu 16, 20; Fapte 2, 43; 5, 12, 16); vindecarea ologului (Fapte 3, 2–8), moartea lui Anania și a Safirei (Fapte 5, 1–10), vindecări de bolnavi (Fapte 5, 15–16), vindecarea slăbănogului Enea (Fapte 9, 34), învierea Tavitei (Fapte 9, 36–41), minuni mari (Fapte 8, 7, 13), redarea vederii lui Saul (Fapte 9, 17–18; 22, 11–13), orbirea lui Elimas (Fapte 13, 11), învierea lui Eutih (Fapte 20, 9–12), vindecarea tatălui lui Publius (Fapte 28, 8) și alte nenumărate minuni și puteri pe care nu este nici vreme, nici loc a le pomeni.
Iată dar, omule, cu ce puteri și cu ce daruri a împodobit Dumnezeu pe sfinții Săi, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. Pentru aceasta, voi încheia cuvântul despre minunile sfinților lui Dumnezeu cu ce zice Duhul Sfânt: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel (Ps. 67, 36).
Iar dacă venerăm și pe îngerii lui Dumnezeu întocmai ca pe sfinți, apoi trebuie arătat că multe și preaslăvite minuni a făcut Dumnezeu în lume prin mijlocirea sfinților Săi îngeri, ca de pildă: îngerul Domnului a condus pe israeliți din Egipt (Ieș. 14, 19; 23, 20; 32, 34; 33, 2; Num. 20, 16); nimicirea Sodomei și a Gomorei, de asemenea, s-a făcut prin îngeri (Fac. 19, 13); molima în Ierusalim (II Regi 24, 15–17; I Paral. 21, 14–16); nimicirea oștirii asiriene (IV Regi 19, 35; II Paral. 32, 21; Isaia 37, 36); Irod lovit de moarte (Fapte 12, 23); vestirea zămislirii lui Iisus Hristos (Matei 1, 20–21; Luca 1, 31); vestirea nașterii lui Hristos (Luca 2, 10); Învierea Domnului (Matei 28, 5–7); Înălțarea, și tot prin ei se va face vestirea celei de a doua veniri a Domnului (Fapte 1, 11); zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 13–36); îngerii slujeau lui Iisus Hristos (Matei 4, 11; Marcu 1, 13); ei au vestit păstorilor Nașterea Domnului (Luca 2, 9); ei au vestit sfintelor mironosițe Învierea Domnului (Matei 28, 1–7); ei vor despărți pe cei drepți de cei nedrepți în ziua Judecății celei de apoi (Matei 13, 39–42; 24, 31) și încă nenumărate minuni și puteri ale lui Dumnezeu s-au făcut prin sfinții Lui îngeri, și se fac și se vor face până la sfârșitul veacurilor.
Aceste binefaceri ale lui Dumnezeu făcute de El prin sfinții Săi îngeri ne obligă să-i cinstim, ca pe cei ce slujesc cu milă și cu blândețe la mântuirea noastră (II Petru 2, 11; Iuda 1, 9; Ps. 67, 17; 90, 11; 102, 21 ș.a.).
Sectarul: Dar pentru care pricină Dumnezeu primește pe sfinți și pe îngeri să se roage și să mijlocească pentru mântuirea oamenilor, de vreme ce numai Mântuitorul nostru Iisus Hristos este singurul mijlocitor între Dumnezeu și oameni?
Preotul: Dumnezeu primește rugăciunile și mijlocirile care se fac către El, prin sfinți și prin îngeri, fiindcă El voiește a-i slăvi pe ei, precum și ei Îl slăvesc în cer și pe pământ. Fiindcă sfinții au suferit pentru slava lui Dumnezeu, au primit de la El nu numai slava, ci și darul de a face minuni mari, chiar mai mari decât a făcut El când era pe pământ, împlinindu-se astfel cuvântul Mântuitorului care a zis : Cel ce crede în Mine, va face și el lucrurile pe care le fac Eu, și mai mari decât acestea va face... (Ioan 14, 12). Noi ne închinăm sfinților lui Dumnezeu, nu ca unora care ar fi prin fire dumnezei, ci ca unor slujitori ai lui Dumnezeu, care au dobândit de la El deplină încredere, încât orice vor cere primesc de la El, ca unii ce I-au păzit poruncile (I Ioan 3, 21—22).
Noi venerăm (cinstim) pe sfinții lui Dumnezeu fiindcă Însuși Împăratul Dumnezeu Se simte cinstit văzând că sluga lui iubită este cinstită nu numai ca o slugă, ci și ca prieten al lui Dumnezeu (Ps. 138, 17; Ioan 15, 14). Noi credem că Domnul nostru Iisus Hristos este unicul nostru Mijlocitor și că El S-a dat pre Sine preț de răscumpărare pentru toți și cu Sângele Său a făcut împăcarea omului cu Dumnezeu, că El este îngrijitorul, mângâietorul și curățitorul păcatelor noastre. Dar mărturisim, de asemenea, că sfinții intervin pentru noi în rugăciuni și cereri și, din iubire pentru ei, Mântuitorul ne comunică și prin ei ceea ce are în Sine pe seama noastră. Înaintea tuturor ne comunică prin Prea Sfânta Sa Maică, ascultându-i cuvântul cu care se roagă pentru noi.
Tot astfel zicem și despre sfinții îngeri și păzitorii noștri; despre apostoli, prooroci, martiri, ierarhi, drepți și despre toți aceia care au preamărit pe Dumnezeu și care Îi sunt slugi credincioase. Cu ei împreună numărăm pe arhierei, pe preoți, ca pe unii ce stau la dumnezeieștile altare, precum și pe bărbații drepți, distinși prin virtuți. Domnului Îi place să ne rugăm unii pentru alții, că mult poate rugăciunea dreptului (Iacov 5, 16). Că Dumnezeu ascultă mai mult pe cei sfinți, decât pe cei ce rămân în păcate, aceasta o aflăm din Sfintele Scripturi (Ioan 9, 31).
Mărturisim că sfinții sunt ajutători și mijlocitori pentru noi înaintea lui Dumnezeu nu numai aici, în timpul petrecerii cu noi, ci încă mult mai mult după moarte, când ei, după îndepărtarea «oglinzii» (de care pomenește sfântul apostol), contemplă curat Sfânta Treime și nemărginita Ei lumină. Căci nu ne îndoim nici de sfinții profeți care, în trup muritor fiind, au văzut lucrurile cele cerești, prin care se prevesteau cele viitoare.
Sectarul: Dar se spune în Sfânta Scriptură că Dumnezeu îi ascultă pe sfinți când aceștia se roagă pentru noi?
Preotul: Am arătat că sfinții sunt slăviți de Dumnezeu cu cinste (Rom. 2, 10), că vor judeca lumea (I Cor. 6, 3), că sunt iubiți de Dumnezeu (Daniel 10, 19). Iar cum că sfinții sunt ascultați de Dumnezeu când se roagă pentru noi, caută în Dumnezeiasca Scriptură la citatele pe care ți le însemnez aici: Fac. 27, 7; Iov 42, 8–10; I Regi 7, 9; Ier. 15, 15–21; Iacov 5, 13, 15; Apoc. 8, 3–5; Fac. 20, 7; II Tim. 1, 3; Daniel 10, 12. De asemenea caută despre mijlocirea îngerilor pentru noi la: Fac. 24, 7; Daniel 3, 19–25; Evrei 1, 14; Num. 20, 16; Fac. 19, 12; II Regi 24, 16–17; I Paral. 21, 14–16. Dar vei găsi și încă alte multe mărturii în această privință în Sfânta Scriptură, care confirmă cele de mai sus. Nu rămâne la îndoială în această privință, ca să nu te osândești și tu ca cei ce stau împotriva adevărului învederat și dovedit.
  #2  
Vechi 21.10.2008, 22:39:24
Anca-Miha
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Sf. Spiridon al Trimitundei

Pentru o mai buna intelegere a ceea ce inseamna un sfant. Nenumaratele minuni pe care le-a facut si inca le mai face dupa moartea sa reprezinta cea mai buna dovada a calitatii de sfant.
Oare cei, din diveresele culte, care se autointituleaza "sfinti" inca din timpul vietii, pot si ei face minunile pe care le-a facut si le mai face si acum Sf. Spiridon cu ajutorul Sfantului Duh, la cererea celor aflati in nevoie? Presupun ca nu. Dar sa vedem ce scrie, foarte pe scurt, despre Sf. Spiridon:

Plecarea la Domnul și Sfintele Moaște

Una din perechile de încălțări ale Sf. Spiridon, păstrate la catedrala cu hramul Sf. Spiridon din Worcester, MassachusettsSf. Spiridon și-a trăit mare parte din viață în Cipru, unde s-a și săvârșit în anul 348 AD fiind îngropat în Biserica Sfinților Apostoli din Trimitunda.

Când saracinii au cotropit insula, ciprioții au deschis mormântul sfântului pentru a muta sfintele moaște la Constantinopol. Atunci au descoperit că trupul sfântului era întreg iar din mormânt venea un miros de busuioc, semn al sfinției vieții sale. Când a căzut Constantinopolul în 1453, sfintele moaște au fost mutate în Serbia, după care un Părinte din Insula Corfu, Georgios Kalohairetis, l-a adus în insula din Grecia, unde este și acum înmormântat.

Până în ziua de azi, sfintele moaște întregi ale Sf. Spiridon din altarul din Corfu continuă să lucreze cu puterea lui Dumnezeu, Care este minunat întru sfinții Lui. El este cunoscut ca "sfântul călător" deoarece papucii de mătase de pe tălpile sale se uzează în fiecare an și sunt înlocuite de praznicul său. Sf. Spiridon este cinstit de biserică în ziua de 12 decembrie. Minunea pe care a făcut-o în Corfu împotriva invaziei turce din 1716 este comemorată în 11 august.

În prezent, sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Spiridon se află într-o biserică din insula Corfu aflată de 100 de metri de Mitropolie, unde se găsesc moaștele Sfintei Împărătese Teodora (prăznuită la 11 februarie):

Spre deosebire de celelalte sfinte moaște, cele ale Sfântului Spiridon dispar frecvent din raclă, venind la cei care îi cer ajutorul cu credință și cu lacrimi, și face nenumărate minuni. De aceea, multe spitale îi poartă numele și au în incinta lor o Biserică cu hramul Sfântului Spiridon. Sfântul Spiridon vine cu sfântul său trup la cei bolnavi, care îi cer ajutorul și îi vindecă.

Ca dovezi ale plecării Sfântului Spiridon din raclă arătăm următoarele:

- clericii și credincioșii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp, lipsește trupul său din raclă; - când Sfântul revine în raclă, trupul său este cald și prăfuit; - în fiecare an îi sunt schimbate încălțările, care sunt uzate și impregnate cu praf și iarbă; este și motivul principal pentru care Sfântul Spiridon este ales patron al cizmarilor; - în timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare; - în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credincioșii cântă (Icosul al 6-lea):

"Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârșește astăzi minuni; Bucură-te, că încălțămintele tale slujesc drept dovadă".

Când insula Corfu a aparținut venețienilor (catolici), aceștia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu evlavie, pentru ajutorul dobândit de la el.

Într-o zi i-au schimbat hainele arhierești cu un veșmânt cusut cu fire de aur. Sfântului Spiridon nu i-au plăcut însă straiele aurite, pe care a doua zi venețienii le-au găsit lângă sfânta raclă, iar Sfântul Spiridon era din nou îmbrăcat în straiele sale arhierești smerite.

La Ierusalim există o Biserică cu hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Într-o zi, când preotul a intrat în Biserică, l-a văzut pe Sfântul Spiridon uitându-se pe fereastră. După ce Sfântul Spiridon a plecat, a rămas impregnat pe geamul ferestrei chipul său. Această minune se poate vedea și astăzi.

Sfântului Spiridon i se fac slujbe și ceremonii, cu scoaterea sfintelor sale moaște, în următoarele zile:

- în sâmbata lui Lazăr, zi în care i-a scapat de foamete pe locuitorii din Corfu, prin aducerea de vapoare cu grâu;

- în duminica Floriilor, pentru vindecarea celor bolnavi;

- în ziua de 11 august, când i-a alungat pe turcii care voiau să cucerească orașul;

- în prima duminică din luna noiembrie, când îi vindecă pe suferinzii de boli grele.

(Întâmplările sunt povestite de Părintele Cleopa Paraschiv de la Mănăstirea Rarău după pelerinajul său în Grecia, în volumul: Pelerin în Sfântul Munte Athos. Sfânta Mănăstire Vatopedi, Editura Panaghia, loc, an?).


Din minunile Sfântului Spiridon
Viețile Sfinților abundă în istorisiri despre minunile sale, el făcând parte dintre Sfinții taumaturgi:

În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; și iarăși, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură.
A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care țineau grâul.
A prefăcut șarpele în aur și, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iarăși aurul în șarpe.
A oprit curgerile râurilor.
A dat la iveală gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se apropie de el și a făcut-o să-și mărturisească păcatul.
A astupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semețeau cu știința lor, la Sinodul de la Niceea.
O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o încredințase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui, moartă mai demult, unde a pus banii; și aflând de la ea unde erau ascunși, i-a dat stapânei lor.
A vindecat pe împăratul Constanție de boala de care suferea.
A dat din nou viață copilului unei femei.
A mustrat pe cel ce voia să-i ia din pricina lăcomiei o capră fără să o plătească și a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu sila; iar după ce a numărat și prețul ei, capra a stat cu cele cumpărate.
A vindecat muțenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arșițe, iar el, pentru mărire deșartă, lungise rugăciunea și din pricina asta amuțise îndată.
Aparent ilogice și de necrezut, aceste minuni (doar câteva sunt citate mai sus) trebuie interpretate într-o cheie mai subtilă, dată de apropierea care s-a făcut între numele său și cuvântul latinesc... spiritus. Majoritatea acestor minuni (exceptând-o pe cea de la Niceea) vorbesc de la sine despre puterea discernământului, despre dreapta socoteală și despre cumpătare. În privința minunii de la Niceea, când, luând în mână celebra lui cărămidă, a scos în evidență cele trei elemente care o compun (pământul, apa și focul), această minune era destinată înțelegerii consubstanțialității celor Trei Persoane Treimice - Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
  #3  
Vechi 22.10.2008, 18:27:50
Iustin32 Iustin32 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 05.05.2008
Mesaje: 815
Implicit

Necrezand in cuvintele Mantuitorului care a spus Apostolilor si urmasilor lor ca ,,mai mari (minuni) vor face si ei,, adventistii si toate sectele neoprotestante nu cred si nu citesc Vietile Sfintilor si Scrierile lor decat pentru a aduna argumente in favoarea ereziilor lor. Apoi si-au adunat in diferite carti intamplari moral-religioase cu care se falesc, dandu-le si cerandu-ne noua sa citim asemenea literatura, fara ca ei sa citeasca Vietile Sfintilor cu inima sincera de a afla Adevarul.

Noi nu putem decat sa ne facem datoria si sa le aducem la cunostinta invatatura ortodoxa ca la Judecata sa nu aibe scuza ca nu au stiut.
  #4  
Vechi 22.10.2008, 19:01:46
vasinec vasinec is offline
Banned
 
Data înregistrării: 13.08.2008
Locație: Brasov
Mesaje: 948
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Iustin32 Vezi mesajul
Noi nu putem decat sa ne facem datoria si sa le aducem la cunostinta invatatura ortodoxa ca la Judecata sa nu aibe scuza ca nu au stiut.
Multumim. Si noi ne facem datoria de a va aduce la cunostinta ca mantuirea se primeste prin credinta in jertfa Domnului Iisus Hristos iar judecata se va face dupa faptele izvorate din credinta ( este vorba de fapte din viata de zi cu zi, nu de slujbe si ritualuri). Iar ca invatatura, recomandam Sfanta Scriptura. Este singura Carte care ne poate feri de inselatoriile foarte subtile ale celui rau. Cu alt fel de invataturi aveti toate sansele de a deveni victime. Iar noi putem fi judecati ca nu v-am spus. Ne-ar parea rau si pentru noi si pentru voi.
  #5  
Vechi 23.10.2008, 23:15:41
Iustin32 Iustin32 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 05.05.2008
Mesaje: 815
Implicit

Citat:
În prealabil postat de vasinec Vezi mesajul
Multumim. Si noi ne facem datoria de a va aduce la cunostinta ca mantuirea se primeste prin credinta in jertfa Domnului Iisus Hristos iar judecata se va face dupa faptele izvorate din credinta ( este vorba de fapte din viata de zi cu zi, nu de slujbe si ritualuri). Iar ca invatatura, recomandam Sfanta Scriptura. Este singura Carte care ne poate feri de inselatoriile foarte subtile ale celui rau. Cu alt fel de invataturi aveti toate sansele de a deveni victime. Iar noi putem fi judecati ca nu v-am spus. Ne-ar parea rau si pentru noi si pentru voi.
Si multimea de carti ale profetesei White ce sunt, plus ale atator autori necunoscuti sunt tot din Biblie? De ce minti cu nerusinare:
"Adventiști nu au alt crez decat Biblia." Această afirmație apare mereu in publicațiile lor ce sunt distribuite publicului.
Tot așa, ei spun: "Biblia se explică singură." "Un text il explică pe altul." Toate astea sună frumos, dar la o examinare atentă, amandouă afirmațiile se dovedesc a fi false.
In primul rand, adventiștii de ziua a șaptea au un crez, ca și celelalte denominații, publicat din 1872. Ei il numesc "Principii Fundamentale ale adventiștilor de ziua a șaptea." Primele cuvinte sună astfel: "Adventiștii de ziua a șaptea nu au alt crez decat Biblia, dar aderă la anumite puncte de credință bine definite." Iar apoi trec să definească aceste "puncte de credință." Ce inseamnă acest singur crez? Webster definește crezul ca "sumarul sau formula de autoritate ale acelor articole din credința creștină ce sunt considerate esențiale."
Deschizand disciplinele diferitelor biserici, cum ar fi metodiștii, baptiștii și prezbiterienii, vedem că la inceputul fiecăreia din ele se spune : Noi credem. Și apoi urmează ceea ce cred ei. Adventiștii spun că toate aceste biserici au un crez, dar ei nu au un crez personal. Dar "Principiile lor Fundamentale" incep la fel: "Ei cred" și apoi urmează cele douăzeci și nouă de articole de credință, care specifică ceea ce cred ei. Prin urmare, e o minciună să spună că nu au nici un crez, pe cand celelalte biserici au.
Dar lucrul cel mai rău in legătură cu acest crez este că nu conține principalul lor articol de credință acela pe care-l consideră esențial. Oricat ar părea de ciudat, acesta este omis. Minciuna lor cea mai mare referitoare la această problemă nu este că au un crez formulat iar ei pretind că nu au, ci faptul că nu au introdus in crezul lor cel mai important articol de credință.
Al treilea articol din crezul publicat de ei spune că ei cred: "Că Sfintele Scripturi ale Vechiului și Noului Testament au fost scrise sub inspirația lui Dumnezeu, conțin o revelație completă a voii Lui pentru om și sunt singurul indreptar infailibil de credință și practică." Și acest lucru sună bine; dar este fals, absolut fals. Adventiștii de ziua a șaptea nu cred că Scripturile Vechiului și Noului Testament conțin revelația completă a voii lui Dumnezeu pentru om și nici nu tratează aceste scripturi ca și cum ar fi "singurul lor indreptar infailibil de credință și practică," deoarece ei cred că scrierile profetului lor, doamna E.G. White, sunt și ele inspirate de Dumnezeu; ei cred că aceste scrieri conțin o revelație mai completă a voii lui Dumnezeu pentru om și că sunt infailibile. Ba mai mult, ei fac din credința in aceste scrieri un test de credință și apartenență al biserica lor. Toate acestea sunt dovezi cat se poate de clare.
Doamna White a pretins neincetat că scrierile ei sunt inspirate de Dumnezeu și le-a pus pe aceeași treaptă cu Biblia. Ea spune:
"Am luat prețioasa Biblie și am inconjurato cu cateva mărturii pentru biserică, pentru poporul lui Dumnezeu. Am spus că astfel sunt implinite nevoile aproape tuturora. "(Mărturii, Vol. 2, p. 605; Vol. 5, p. 664).
Conform cu 2 Tim. 3:16,17, doar Biblia e o călăuză suficientă către rai și-l echipează pe omul lui Dumnezeu cu toate faptele bune. Dar doamna White adaugă Bibliei scrierile ei; de fapt o inconjoară cu ele. Cu amandouă pe aceeași poziție, ea spune "sunt implinite nevoile aproape tuturora."
Pretenția că scrierile doamnei White sunt infailibile a fost făcută in 1911. In acel an au declarat că scrierile ei sunt "singurul interpret infailibil al principiilor Bibliei " (Semnul fiarei, de G.A. Irwin, p. 1).
Prin urmare, ei susțin că Biblia nu e singurul lor crez, nu se explică singură și nici nu reprezintă singurul lor indreptar infailibil de credință și practică. Dimpotrivă, credința in doamna White și scrierile ei e cel mai important lucru, principalul articol de credință, dar care nu e publicat.
  #6  
Vechi 24.10.2008, 09:52:41
vasinec vasinec is offline
Banned
 
Data înregistrării: 13.08.2008
Locație: Brasov
Mesaje: 948
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Iustin32 Vezi mesajul
Si multimea de carti ale profetesei White ce sunt, plus ale atator autori necunoscuti sunt tot din Biblie? De ce minti cu nerusinare:
"Adventiști nu au alt crez decat Biblia." Această afirmație apare mereu in publicațiile lor ce sunt distribuite publicului.
Tot așa, ei spun: "Biblia se explică singură." "Un text il explică pe altul." Toate astea sună frumos, dar la o examinare atentă, amandouă afirmațiile se dovedesc a fi false.
.
De ce vi se par false astfel de afirmatii. Nu v-ati convins ca adventistii cunosc bine Sfanta Scriptura? Va dau o sugestie: daca vreti sa-i distrugeti pe adventisti luatile Biblia din mana; daca le luati cartile lui Ellen White vor merge mai departe. Ellen White a numit lucrarile ei "o lumina mica ce va indreapta catre o lumina mare: Sfanta Scriptura". Scrierile ei si-au implinit menirea.
  #7  
Vechi 25.10.2008, 23:49:33
Iustin32 Iustin32 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 05.05.2008
Mesaje: 815
Implicit

Citat:
În prealabil postat de vasinec Vezi mesajul
De ce vi se par false astfel de afirmatii. Nu v-ati convins ca adventistii cunosc bine Sfanta Scriptura? Va dau o sugestie: daca vreti sa-i distrugeti pe adventisti luatile Biblia din mana; daca le luati cartile lui Ellen White vor merge mai departe. Ellen White a numit lucrarile ei "o lumina mica ce va indreapta catre o lumina mare: Sfanta Scriptura". Scrierile ei si-au implinit menirea.
[SIZE=4]Dar de [/SIZE][SIZE=4]Principiile Fundamentale ale adventiștilor de ziua a șaptea de ce nu vorbesti?
[/SIZE]
[SIZE=3]Primele cuvinte sună astfel: "Adventiștii de ziua a șaptea nu au alt crez decat Biblia, dar aderă la anumite puncte de credință bine definite." Iar apoi trec să definească aceste "puncte de credință." Ce inseamnă acest singur crez? Webster definește crezul ca "sumarul sau formula de autoritate ale acelor articole din credința creștină ce sunt considerate esențiale."[/SIZE][SIZE=3]
[/SIZE][SIZE=3]Deschizand disciplinele diferitelor biserici, cum ar fi metodiștii, baptiștii și prezbiterienii, vedem că la inceputul fiecăreia din ele se spune : Noi credem. Și apoi urmează ceea ce cred ei. Adventiștii spun că toate aceste biserici au un crez, dar ei nu au un crez personal. Dar "Principiile lor Fundamentale" incep la fel: "Ei cred" și apoi urmează cele douăzeci și nouă de articole de credință, care specifică ceea ce cred ei. Prin urmare, e o minciună să spună că nu au nici un crez, pe cand celelalte biserici au.[/SIZE][SIZE=3]
[/SIZE][SIZE=3]Dar lucrul cel mai rău in legătură cu acest crez este că nu conține principalul lor articol de credință acela pe care-l consideră esențial. Oricat ar părea de ciudat, acesta este omis. Minciuna lor cea mai mare referitoare la această problemă nu este că au un crez formulat iar ei pretind că nu au, ci faptul că nu au introdus in crezul lor cel mai important articol de credință.[/SIZE][SIZE=3]
[/SIZE][SIZE=3]Al treilea articol din crezul publicat de ei spune că ei cred: "Că Sfintele Scripturi ale Vechiului și Noului Testament au fost scrise sub inspirația lui Dumnezeu, conțin o revelație completă a voii Lui pentru om și sunt singurul indreptar infailibil de credință și practică." Și acest lucru sună bine; dar este fals, absolut fals. Adventiștii de ziua a șaptea nu cred că Scripturile Vechiului și Noului Testament conțin revelația completă a voii lui Dumnezeu pentru om și nici nu tratează aceste scripturi ca și cum ar fi "singurul lor indreptar infailibil de credință și practică," deoarece ei cred că scrierile profetului lor, doamna E.G. White, sunt și ele inspirate de Dumnezeu; ei cred că aceste scrieri conțin o revelație mai completă a voii lui Dumnezeu pentru om și că sunt infailibile. Ba mai mult, ei fac din credința in aceste scrieri un test de credință și apartenență al biserica lor. Toate acestea sunt dovezi cat se poate de clare.[/SIZE][SIZE=3]
[/SIZE][SIZE=3]Doamna White a pretins neincetat că scrierile ei sunt inspirate de Dumnezeu și le-a pus pe aceeași treaptă cu Biblia. Ea spune: [/SIZE][SIZE=3]
"Am luat prețioasa Biblie și am inconjurato cu cateva mărturii pentru biserică, pentru poporul lui Dumnezeu. Am spus că astfel sunt implinite nevoile aproape tuturora. "(Mărturii, Vol. 2, p. 605; Vol. 5, p. 664).
[/SIZE][SIZE=3]Conform cu 2 Tim. 3:16,17, doar Biblia e o călăuză suficientă către rai și-l echipează pe omul lui Dumnezeu cu toate faptele bune. Dar doamna White adaugă Bibliei scrierile ei; de fapt o inconjoară cu ele. Cu amandouă pe aceeași poziție, ea spune "sunt implinite nevoile aproape tuturora." [/SIZE][SIZE=3]
[/SIZE][SIZE=3][COLOR=Red]Pretenția că scrierile doamnei White sunt infailibile a fost făcută in 1911. In acel an au declarat că scrierile ei sunt "singurul interpret infailibil al principiilor Bibliei " (Semnul fiarei, de G.A. Irwin, p. 1).[/COLOR][/SIZE][SIZE=3][COLOR=Red]
[/COLOR][/SIZE][SIZE=3][COLOR=Red]Prin urmare, ei susțin că Biblia nu e singurul lor crez, nu se explică singură și nici nu reprezintă singurul lor indreptar infailibil de credință și practică. Dimpotrivă, credința in doamna White și scrierile ei e cel mai important lucru, principalul articol de credință, dar care nu e publicat.[/COLOR][/SIZE]
  #8  
Vechi 26.10.2008, 10:12:17
vasinec vasinec is offline
Banned
 
Data înregistrării: 13.08.2008
Locație: Brasov
Mesaje: 948
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Iustin32 Vezi mesajul
[SIZE=4]Dar de [/SIZE][SIZE=4]Principiile Fundamentale ale adventiștilor de ziua a șaptea de ce nu vorbesti?[/SIZE]
Cum nu am vorbit? Am incercat sa combat mai multe minciuni despre adventisti (unele aparute chiar in Pravila Bisericeasca) folosindu-ma de Doctrinele Biblice AZS (sau Principiile Fundamentale).

Le puteti verifica cu Sfanta Scriptura.
  #9  
Vechi 27.10.2008, 19:21:38
Iustin32 Iustin32 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 05.05.2008
Mesaje: 815
Implicit

Citat:
În prealabil postat de vasinec Vezi mesajul
Cum nu am vorbit? Am incercat sa combat mai multe minciuni despre adventisti (unele aparute chiar in Pravila Bisericeasca) folosindu-ma de Doctrinele Biblice AZS (sau Principiile Fundamentale).

Le puteti verifica cu Sfanta Scriptura.
Am gasit si eu minciuni in doctrina voastra despre sufletele Sfintilor:
Adevarul il spune profetesa voastra EG White in primele ei viziuni:

[SIZE=5][SIZE=4]La vremea primelor viziuni avea numai șaptesprezece ani, nu citise nimic și avea mintea plină de ideile fanatice ale lui Miller din acel timp. Aceste viziuni denotă mediul și mintea ei copilărească de la acea vreme.[/SIZE] [/SIZE][SIZE=5]In prima viziune spune că a văzut "un copac cu un trunchi pe ambele maluri ale raului, amandouă din aur pur, transparent" (Scrieri timpurii, ediția 1907, p. 17). Apoi: "Am văzut două bețe lungi de care atarnau sarme de argint, iar pe sarme erau niște struguri minunați. " Imaginați-vă un pom de aur, cu sarme de argint cu struguri! O idee ce nu poate ieși decat din mintea unui copil. [/SIZE]
[SIZE=5]Apoi adauga: "[COLOR=red]Toti [/COLOR][COLOR=red]ingerii au un bilet de aur pe care trebuie s-o prezinte la poarta orasului sfant pentru a intra si iesi." (p. 39). [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=5][COLOR=red]Fiecare sunt din milioanele de mantuiti nestiuti are o coroană de aur. Ea spune: "Isus ni le-a pus pe cap chiar cu mainile Lui" (p. 16). Pentru ca i[/COLOR][COLOR=red]nsusi Isus sa faca asta pentru miriade de rascumparati, e nevoie de sute de ani. [/COLOR]Apoi vede "o masa din argint curat, lunga de mai multe mile si pe care totusi ochii nostri o puteau vedea" (p. 19). [COLOR=red]Toti sfintii au case de argint; [/COLOR][COLOR=red]in fiecare casa exista un raft de aur. Sfintii isi scot coroanele de aur, le pun pe raft si merg la lucru la camp. (p. 18). [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=5][COLOR=red]Vede copilasi "folosindu-se de aripioare ca să ajunga in varful muntilor " (p. 19). Apoi: "Sfintii isi foloseau aripile si urcau in va[/COLOR][COLOR=red]rful zidului"[/COLOR] (p. 53). Unde sunt pasajele din Scriptura pentru această invatatura? [/SIZE]
  #10  
Vechi 28.10.2008, 00:37:06
marmat marmat is offline
Banned
 
Data înregistrării: 04.12.2007
Mesaje: 101
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Iustin32 Vezi mesajul
Am gasit si eu minciuni in doctrina voastra despre sufletele Sfintilor:
Adevarul il spune profetesa voastra EG White in primele ei viziuni:

[SIZE=5][SIZE=4] [/SIZE][/SIZE]
[SIZE=5][/SIZE]
De ce nu o intrebi pe ea ,ca doar sufletul ei traieste, nu?

Si ne priveste induiosata de rivna de pe forumu asta .Ne-a dat mult de lucru.
Nu pricepi un lucru .Noi nu sintem cantonati in EGW cum sinteti voi in Sf.Parinti.
Doar Biblia are ultimul cuvint . Vino sa asculti predici la noi sa vezi de cite ori se aduce aminte de EGW. I se poarta cinstea cuvenita .Dar sint si multi care nu aproba tot ce sa pus .Ce e asa de greu sa pricepi ca oamenii sint imperfecti .
Dar asta nu opreste studiul .
Nu contest cautarea si gindirea patristica .
Ci doar faptul ca trebuie sa mergem inainte in cautarea si intelegerea lui Hristos. Ori daca ne luam mereu dupa vechile teologii fara sa ne mai punem mintea la contribuitie ,d-asta ne iau secularii peste picior ca ne arde de arhaisme care trebuie sa dispara.
Subiect închis

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Despre cinstirea Duminicii strajeru Secte si culte 131 07.06.2014 15:19:18
Despre cinstirea Maicii Domnului strajeru Secte si culte 415 21.01.2013 01:40:58
Despre cinstirea Sfintei Cruci strajeru Secte si culte 117 08.11.2008 09:46:27
Despre cinstirea icoanelor strajeru Secte si culte 2 14.08.2008 19:06:19
Despre cinstirea Sfintei Cruci strajeru Secte si culte 115 12.03.2008 03:11:17