despre iubire

[Dobra Daniela]

Hristos a inviat!
Am citit atat de multe derspre iubire..si evanghelia..si cartzi. nu stiu insa in ce masura am reusit sa o traiesc. ma straduiesc- uneori imi pare ca peste puterile mele- sa iubesc neconditzionat. uneori im pare ca alegerile facute nu sunt tocmai cele mai bune, dar ma rog sa fie mantuitoare, caci asta este ceea ce caut. va rog, impartasitzi-mi putzin din ceea ce cunoastetzi despre iubire. eu ma straduiesc sa intzeleg, sa aplic, sa daruiesc, sa iert, sa devin umila, blanda, buna, sa cultiv virtutzile...toate in numele iubirii. dac cand ma intreb ce estea ea, nu ma multumeste raspunsul in inima.

[Dobra Daniela]

am ales sa ma tzin strong de ortodoxie, dupa mai multe rateuri in alta directzie. astfel ca, in casnicie ma straduiesc cat pot de mult. posturi, slujbe, rugaciuni, etc. multe, multe greseli in schimb.fiecare zi este un nou inceput, nu o continuare si nu stiu cat de bine este asta.ma straduiesc din toate puterile sa iubesc cu adevarat, sa invatz sacrificiul adevarat, daruirea reala si iubirea cea dreapta! dar ceva nu se leaga. am renuntzat la o iubire, inainte de casnicie, o iubire care se implinea de la sine, dar nu era pe calea ortodoxa, ci cu iz oriental. si am spus ca e mai bine sa fiu cu Hristos si sa ma straduiesc sa iubesc, decat sa traiesc o iubire (care era si vindecatoare pe langa implinitoare pe toate planurile si venea de la sine) care nu il contzinea pe Hristos. asa am gandit atunci. au trecut ani de atunci, si vindecarea totala nu apare. poate am gresit pe undeva? poate trebuia sa las totul si sa aleg iubirea aceea? nu mai inteleg nimic. doar va rog sa imi spunetzi ce este iubirea.

[Adriana-Simona]

Problema e ca atunci cand ai ales, nu ai facut-o cu deplina hotarare.
Iar astfel ai lasat o portita prin care aghiuta sa iti trimita ganduri de indoiala si astfel sa te faca nefericita.
De multe ori si noi ne chinuim singuri. Daca de exemplu vine o situatie mai grea in relatia de cuplu imediat vine gandul "Daca erai cu celalt sigur eram mai bine, mai frumos, mai liniste, etc". Si daca ii crezi gandului ajungi sa te chinui singura, sa suferi.

Asta arata si o mare neincredere in Dumnezeu.
Ziceai ca era o iubire care venea de la sine. Dar iubirea adevarata nu e niciodata usoara, nu vine de la sine, ci se dobandeste printr-o lupta crancena cu egoismul nostru. Daca diavolul nu dadea cu bombe inainte inseamna ca ceva nu era in regula si lui ii convenea sa va lase in pace.

Daca acum te chinuie, cu ganduri, si incearca sa te bage in disperare, in deznadejde inseamna ca ai facut alegerea buna si acum incearca sa te devieze de la ea, ca sa te distruga.

Noi nu stim gandul omului, dar Dumnezeu il stie. Si nu degeaba ti-a dat puterea sa te desparti de acel om, desi il iubeai. Poate ca o vreme lucrurile ar fi mers bine, dar dupa o vreme poate ca el s-ar fi schimbat, sau ar fi intervenit prietenii sau familia lui intre voi. Nu ai de unde sa stii ce influenta ar fi avut. Poate ca s-ar fi plictisit, si si-ar fi gasit pe o alta mai tanara si mai frumoasa dupa cativa ani, cand ridurile ar aparea pe chipul tau.
Doamne, Doamne i-a vazut inimioara, si daca stia ca ati fi fost fericiti impreuna, aseza lucrurile in asa fel incat el sa fie pe aceasi unda si cu privire la credinta si ce mai era important pentru tine. Dar cum inima lui nu era deschisa, nu a putut.

Asa ca sa nu te mai indoiesti ca ai facut alegerea buna.

Insa sa nu uiti ca aceasta nu iti garanteaza o viata fara ispite si incercari. Si alaturi de actualul sot vor aparea incercari, tentatii, ispite de ambele parti. De aceea e bine sa vi le spuneti unul altuia si sa luptati impreuna. De aceea e bine sa ai un preot care sa te inteleaga si sa te asculte si mai ales sa se roage pentru voi.

Cand te gandesti la iubire, sa te gandesti ce a facut Iisus pentru lume: a murit desi nu facuse nici un rau. Asa multa iubire a avut incat i-a iertat pe toti.

Daca vrei sa ai pace in inima, iarta-i pe cei din trecut, iarta-te pe tine, cere puterea sa ierti lui Dumnezeu, si continua lupta pe care deja o duci. Iubirea se dobandeste cu rabdare si jertfa.
E normal ca in timpul luptei sa obosesti, sa deznadajduiesti, sa te indoiesti. De aceea nu trebuie sa duci singura lupta, lasa-i pe cei dragi tie (pe sot, pe duhovnic, pe prietena ta cea mai buna, pe mama, bunica etc.) sa iti fie alaturi. Uneori e suficient sa fii tinuta in brate, si ascultata ca sa iti recapeti puterile si sa poti sa revii pe campul de lupta.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Dobra Daniela

am ales sa ma tzin strong de ortodoxie, dupa mai multe rateuri in alta directzie. astfel ca, in casnicie ma straduiesc cat pot de mult. posturi, slujbe, rugaciuni, etc. multe, multe greseli in schimb.fiecare zi este un nou inceput, nu o continuare si nu stiu cat de bine este asta.ma straduiesc din toate puterile sa iubesc cu adevarat, sa invatz sacrificiul adevarat, daruirea reala si iubirea cea dreapta! dar ceva nu se leaga. am renuntzat la o iubire, inainte de casnicie, o iubire care se implinea de la sine, dar nu era pe calea ortodoxa, ci cu iz oriental. si am spus ca e mai bine sa fiu cu Hristos si sa ma straduiesc sa iubesc, decat sa traiesc o iubire (care era si vindecatoare pe langa implinitoare pe toate planurile si venea de la sine) care nu il contzinea pe Hristos. asa am gandit atunci. au trecut ani de atunci, si vindecarea totala nu apare. poate am gresit pe undeva? poate trebuia sa las totul si sa aleg iubirea aceea? nu mai inteleg nimic. doar va rog sa imi spunetzi ce este iubirea.

Ce e iubirea? Cred ca iubirea este o foarte saraca nuanta a Dumnezeului din noi. Iubirea NU e egoism. Ea e generozitate, e sacrificiu, e dor necuprins, e dulcea chemare a prezentei celuilalt... Iubirea este in aceiasi masura profund si superficial... Profund, pentru ca uiti de tine, superficial fiindca esti orb fata de trasaturi esentiale care in alte conditii le-ai condamna si ai sta departe de ele... Iubirea omeneasca este fixista si subiectiva si ne face extrem de vulnerabili. Iubirea urla, iubirea canta, iubirea plange, iubirea rade, iubirea rabda, iubirea tace, iubirea zace, iubirea intinereste, iubirea insanatoseste, iubirea zapaceste, iubirea darama ziduri, rupe lanturi, iubirea incalca legi scrise si nescrise, iubirea distruge mituri si reguli...
Iar asta e doar o farama micuta, poate a miia parte dintr-un intreg, asa cum ne iubeste Dumnezeu pe noi. Daca omul si-ar aminti de Dumnezeu cu acelasi drag asa cum isi aminteste de fiinta iubita, ar deveni sfant pur si simplu... Dar... iubirea omeneasca e o boala de care fiecare se vindeca in timp foarte scurt...

[Dobra Daniela]

si care e iubirea omeneasca ?

[aureliapopescu]

Adevarat a inviat!
E asa de greu sa dai o definitie a iubirii, mai ales cand ai trait o poveste de dragoste frumoasa si acum esti intr-o casnicie care are responsabilitati, care cere sacrificiu, timp sa le faci pe toate si sa fii de toate(prietena, gospodina, femeie cu cariera etc.) e foarte greu! In iubire, esti doar iubita ti se cumpara atentii, flori, primesti invitatii la restaurant...nu ai parte de rufe de spalat, de vase, de pregatit hrana, de strans lucruri prin casa si toate responsabilitatiile ce decurg dintr-o casnicie. Si cu toate astea, faptul ca faci lucrurile astea pentru omul iubit e cea mai mare bucurie! Faptul ca ii daruiesti lui aceste mici bucurii te face pe tine puternica si pe voi! E simplu sa spui nu te mai gandi la el, dar in clipele grele stiu ca asta se intampla, incearca atunci cand ai clipe din acestea sa citesti, sa iei o pauza de la ce faci de la a gandi si sa te apuci sa faci o prajitura, sa-i faci sotului tau o bucurie si in felul acesta iti canalizezi energia pe ceva constructiv.
Doamna ajuta si putere!

[Dobra Daniela]

am inteles raspunsul..doar ca, unele clipe imi par prea lungi si lipsite de viatza, in loc sa fie nemuritoare! nici nu mai stiu cum e drept de facut. p[oate cu rabdare...multumesc pt raspunsuri.

[CelMandru]

Adevărat a înviat!

Permite-mi părerea, te rog! Spovedania și în special ascultarea, cu sfințenie, de sfaturile venite de la părintele duhovnic cred că eliberează sufletul de povara gândurilor apăsătoare, indeciziei minții rătăcite, și până la urmă, patimilor în care trăim. Mai întâi, să încercăm, cu adevărat, să înțelegem cuvântul și să ne propunem să-l punem la inimă. Ș-apoi să ne îndreptăm toată atenția către faptele pe care le săvârșim. Atât timp cât suntem, în tot ce facem, sub ascultarea unui duhovnic, cred că frământările și dilemele personale pot fi domolite. Altă cale de a păși în direcția cea bună, în viața aceasta, cu limpezimea unei minți care e tot timpul la Dumnezeu, nu știu acum.

[Dobra Daniela]

pt aurelia.
citesc foarte mult. si in iubirea dinainte pregateam masa, etc. aveam responsabilitati si acolo. nu de asta ma tem eu. nu sacrificiile, responsabilitatile ori bolile sunt frica mea, ci lipsa de viatza in tot ce traiesc. eu iubesc, zic eu, doar ca nu e acea iubirea spontana, vindecatoare, curata...este mai mult o sfortzare, o respectare a unor reguli, o iubire nu atat de implinitoare. e un fel de singuratate ce o traiesc uneori, cam des. imi plac plimbarile, natura, cartzile, frumosul, calatoriile, ...imi place sa lupt, sa postesc, sa caut, sa aspir la ceva dumnezeiesc...suntem total diferitzi. nu ma simt nici eu foarte iubita. e complicat. nu stiu cum sa fac sa fie bine, ori cum sa fac sa intzeleg daca Dzeu binecuvanteaza cu adevarat aceasta casnicie. nu ma plang de nimic, doar nu as vrea sa fiu caldutza, "caci pe cei caldutzi ii scuip din gura mea" zice iisus undeva. mai degraba vreau sa lupt, in doi, sa daruiesc, sa caut neincetat, sa fac sacrificii pt dzeu, ...ce isi doreste tot crestinul. doar ca el nu vede lucrurile astfel. suntem diferitzi. el e bland si bun, linistit...eu sunt impulsiva, energica...nu stiu. doar as vrea sa traiesc pt dzeu.

[Dobra Daniela]

spovedania o fac des, la o manastire, la un calugar...am duhovnic un om minunat, smerit si curat. dar uite ca nu reusesc sa inteleg.