Postul negru

Da, asa aflam despre facerea omului, la inceputuri.
Dar cum e cu nasterea unui om de azi, de acum?
Preexista sufletul acestuia undeva? Eu cred ca nu, adica si azi si cat vor mai aparea oameni in lume, sufletul si trupul sunt zamislite concomitent, prin lucrare divino-umana.

[Copacel]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Da, asa aflam despre facerea omului, la inceputuri.
Dar cum e cu nasterea unui om de azi, de acum?

Pai Dumnezeu nu-si schimba legile pentru ca ne schimbam noi in timp

[Trimisul]

Sufletul, inima şi mintea omului? Vremelnicie şi vînare de ''fumuri''!.. deci ce contează cînd şi cum apare?

Adică un mare gunoi satanic mai mare decît ce se vede şi ce se aude şi se ştie de la el... şi el omul poartă de mic, de la naştere, chipul şi asemănarea tuturor păcatelor tuturor oamenilor şi a tuturor fiinţelor şi lucrurilor din creaţie. Aia vrea să stăpînească: să fie stăpînit de rău şi să înalţe cu plăcere răutatea închipuindu-şi că stăpîneşte şi că are suflet... ''bun'' şi ''apărător''.

''Cine vrea să-şi scape aşa ceva se va pierde!.. iar cine se va pierde pe sine pentru Mine şi pentru Evanghelia Mea se va mîntui.

Deci căutaţi Sufletul lui Dumnezeu pe Cale şi cu Acela să înlocuim sufletul satanei din noi schimbîndu-ne viaţa şi credinţa şi iubirea şi tot ce avem din rău în bun!

[CristianR]

În prealabil postat de sophia

CristianR - dar cum faci deosebirea in biologicul de care spui? Unde si cum trasezi limita?
Iar partea cu sufletul si trupul nici nu cred ca este corecta. Sufletul este trimis pe pamant intr-un trup. Si impreuna trebuie sa traiasca si nu separat.
Chiar si dupa moarte ortodoxia are grija de trup, prin aceea ca interzice arderea. Iti cere sa-l lasi in pamant, ca dupa Inviere sufletul sa se intoarca acolo si sa-l gaseasca.

Încep să am o părere tot mai proastă despre felul în care mă exprim.
Nu înțeleg ce deosebire să fac în biologic. Ce limită trebuie trasată? E vorba despre post, iar limitele postului le cunoaștem de la Biserică.
Deși este greșit să spui că sufletul este trimis de undeva în trup, el ia naștere odată cu trupul și este adevărat că trebuie să trăiască împreună, nu separat. Important este ca sufletul să primeze, iar trupul să îl slujească. Dar el are tendințe nărăvașe, de aceea trebuie mereu strunit, înfrânat. Nu nimicit, căci, așa cum spui, cu el ne mântuim și cu el vom și învia.

Si nici macar nu stiu daca, asa cum spui tu, sufletul isi cauta trupul potrivit. Exista atatea exemple de suflet sanatos si bun in trup bolnav si chinuit si invers... Cum reusesc sa fiinteze asa, nu stiu.
Eu asa am inteles.

N-am spus, sper, că sufletul își caută trupul potrivit. Ce am vrut să spun este că sufletul are în mod firesc o aspirație către infinit, pe care uneori caută, în mod greșit, să și-o satisfacă prin simțuri, adică prin trup. Nu va reuși, din pricina limitării acestuia. Dimpotrivă, dacă va căuta ca aceste aspirații să și le împlinească în duh, adică apropiindu-se de Dumnezeu, va fi fericit.

Altfel spus: Dacă eu, vrând să fiu fericit, mă orientez către obținerea unui mai mare confort material, către mai multă odihnă, mâncăruri cât mai bune, sofisticate, plăceri dintre cele mai rafinate, voi da greș cel puțin la bătrânețe sau când mă voi îmbolnăvi și nu mă voi mai putea bucura de toate astea. Sau când voi muri și, inevitabil, mă voi despărți de toate plăcerile, rămânând cu o mare insatisfacție.

Dacă, în loc de asta, aș începe să postesc și să mă rog, să caut să cunosc mai multe despre Dumnezeu, m-aș apropia de El, iar atunci când m-aș îmbolnăvi, îmbătrâni și apoi muri, nu doar că n-aș regreta nimic din cele pe care le părăsesc, dar m-aș și bucura tot mai mult, pentru că între mine și Cel pe care am început să-L iubesc n-ar mai fi obstacole de genul atașamentului pentru confort, mâncare bună, plăceri.

Apropo de ce ai văzut la mânăstiri: Bineînțeles că perioadele de post alternează cu cele de dulce. Am presupus că știi care sunt posturile rânduite de Biserică și în ce constau ele.

[sophia]

CristianR - am inteles acum. Am avut senzatia ca vorbesti de doua chestii diferite in cadrul trupului biologic.
Acum ma gandesc ca s-ar putea sa vorbim aici de doua lucruri diferite.

"Altfel spus: Dacă eu, vrând să fiu fericit, mă orientez către obținerea unui mai mare confort material, către mai multă odihnă, mâncăruri cât mai bune, sofisticate, plăceri dintre cele mai rafinate, voi da greș cel puțin la bătrânețe sau când mă voi îmbolnăvi și nu mă voi mai putea bucura de toate astea. Sau când voi muri și, inevitabil, mă voi despărți de toate plăcerile, rămânând cu o mare insatisfacție."

Tu vorbesti despre un soi de gastrimargie si lenevie. Eu vorbesc despre nevoile de baza. Si aici unii incearca sa li se opuna, sa le desfiinteze.
Cu asta ma lupt eu. Sunt oameni aici care o dau sus si tare ca trebuie numai post si chiar numai negru.

Iar ce spui tu (si altii) aici:

"Dacă, în loc de asta, aș începe să postesc și să mă rog, să caut să cunosc mai multe despre Dumnezeu, m-aș apropia de El, iar atunci când m-aș îmbolnăvi, îmbătrâni și apoi muri, nu doar că n-aș regreta nimic din cele pe care le părăsesc, dar m-aș și bucura tot mai mult, pentru că între mine și Cel pe care am început să-L iubesc n-ar mai fi obstacole de genul atașamentului pentru confort, mâncare bună, plăceri."

Nu cred ca asta, adica a-l iubi pe Dumnezeu si a te ruga mult la el si a trai credinta cum se cuvine nu se poate cu o alimentatie de baza corecta, echilibrata.

De ce nu se poate sa diferentiem gastrimargia de alimentatia de baza echilibrata?
Aici este discutia. Trupul si sufletul nu pot exista decat impreuna si in general daca unuia ii merge rau, ii merge si celuilalt.
Nu e vorba de fericire, e vorba sa te simti bine si sa ai putere sa fiintezi.
Pentru ca atunci nu ai putere nici sa te gandesti la Dumnezeu sa te rogi, sa mergi la biserica. Trebuie dat corpului ceea ce este al lui si sufletului la fel.


...dactil - nu stiu daca m-am exprimat eu prost, sau chiar gresesc undeva.
Eu ma refeream ca undeva in cer, Dumnezeu pune un suflet intr-un trup si asa trimite o fiinta pe pamant. Sigur ca vin impreuna pana la urma. Am avut impresia ca totusi Cristian spune ca sufletul isi alege trupul.

De dus inapoi, insa, se duce numai sufletul. In fine este o discutie mai delicata si complicata asta cu separatul sufletului de trup.
Eu nu le-as separa.

[CristianR]

În prealabil postat de sophia

Aici este discutia. Trupul si sufletul nu pot exista decat impreuna si in general daca unuia ii merge rau, ii merge si celuilalt.

Postul nu face rău trupului; asta tot argumentează cei care scriu pe aici despre postul total.
Pe de altă parte, puțină înfometare ajută mult la rugăciune, punând în suflet o stare de tensiune. Altfel, el tinde să trăiască plat, natural. Dar întâlnirea cu Dumnezeu are loc mai presus de natură.

[Trimisul]

Postul face rău satanei din om, iar rugăciunea cinstită spre Dumnezeu pentru a putea posti post negru face bine sufletului. Mintea trebuie să creadă numai şi atunci inima îşi ridică iubirea ei către Dumnezeu cu mulţumire şi unitate. Simplu şi eficient. Ce poate fi mai uşor decît asta?

Deci abea după înălţare şi după pogorîrea Duhului Sfînt facem întrecere săptămînală de post negru: L, M, V!

Pînă atunci chiar dacă sunt dezlegări se poate posti şi post negru L,M,V cine voieşte pentru că dracii nu suportă crucea şi despătimirea!

E mult mai uşor să scoţi duhul lumii păgîne afară din inima şi din mintea ta cu post negru cît mai mult pentru ca sufletul să nu mai fie rob minciunii şi răutăţii şi ispitirii, căci sufletul păcălit de mintea vicleană se delasă înrobit de vorba şi pofta trupească, căzînd uşor în ispita cu care se încîntă şi se semeţeşte cu grozăvie greşită!

Deci cine voieşte să postească mai departe L,M,V post negru fiindcă e mai uşor să previ şi să scoţi drăcia din tine aşa decît după ce ai împlinit fapta sau vorba sau gîndul sau plăcerea spurcată ce vine din mîndrie şi lăudăroşenie ca să aduleze răutatea!

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Tu vorbesti despre un soi de gastrimargie si lenevie. Eu vorbesc despre nevoile de baza. Si aici unii incearca sa li se opuna, sa le desfiinteze.

Vorbesti prostii, ca de obicei.

Abstinenta de la cutare sau cutare pe o perioada limitata de timp nu inseamna "a desfiinta cutare"

Cu asta ma lupt eu. Sunt oameni aici care o dau sus si tare ca trebuie numai post si chiar numai negru.

"numai post"? Nu ti-e rusine sa minti?

Post inseamna abtinerea doar pentru o perioada de la mancare.

Nu cred ca asta, adica a-l iubi pe Dumnezeu si a te ruga mult la el si a trai credinta cum se cuvine nu se poate cu o alimentatie de baza corecta, echilibrata.

"alimentatia de baza, corecta, echilibrata" include si perioadele de post.

De ce nu se poate sa diferentiem gastrimargia de alimentatia de baza echilibrata?

Pentru ca in cazul tau, se pare, a doua este un pretext pentru prima.

Aici este discutia. Trupul si sufletul nu pot exista decat impreuna si in general daca unuia ii merge rau, ii merge si celuilalt.

Cu alte cuvinte daca te duci la spital si doctorul iti prescrie un tratament neplacut, ce ai sa zici?
Daca tratamentul nu-mi place, nu are cum sa imi fac bine, renunt.

Si mori.

Nu e vorba de fericire, e vorba sa te simti bine si sa ai putere sa fiintezi.
Pentru ca atunci nu ai putere nici sa te gandesti la Dumnezeu sa te rogi, sa mergi la biserica. Trebuie dat corpului ceea ce este al lui si sufletului la fel.

Da, sa ne intrebam oare cum au reusit cei din inchisori, batuti, infometati, etc. sa se gandesca totusi la Dumnezeu.
Mai mult decat o faci tu, bine hranita "echilibrat".

[Trimisul]

Pînă la Înălţarea Domnului mai sunt dezlegări L,M,V. După asta însă ne putem întrece în taină la post negru L,M,V adică putem să uităm de toate nevoile păgîne ca să le lepădăm, trebuie să uităm total de ele, de mîncare şi apă şi băutură, de îmbrăcăminte, de ce vom spune înaintea mai marilor lumii şi înaintea lumii şi de toate grijile deşarte, dar mai ales în post ar fi bine să ne opunem tuturor păcatelor şi greşelilor mai mici sau mai mari, trădării şi lepădării de Dumnezeu, primirii mitei semeţiei de sine şi a minciunii măririi de sine ca să nu mai dăm loc în noi puterii rele de a stăpîni împreună cu satana plini de aroganţă roşie vicleană şi în mod tiranic pe alţii....

Alegeţi Crucea şi jugul cel uşor... nepăcătuirea.

Deci din iubire de Dumnezeu şi pentru aproapele nostru trebuie să postim şi cine doreşte poate participa la tainica întrecere săptămînală, lunară, trimestrială, semestrială şi anuală pentru că primii 3 cei mai buni vor fi încununaţi cu virtuţi, nu de oameni ci de îngeraşii preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi vor primii Har de sus, de la Dumnezeu spre a împărtăşii apropiaţilor şi altora din Harul Domnului.

Credeţi numai.

[Igor_Paslusnik]

Frate "trimisul", slavă Domnului. Mă bucur că eşti aici. Bine-ai venit.

A-post-ol ! + credinţă ?

Când pui "a" în faţa unui cuvânt, înseamnă că e contra, împotriva cuvântului ce urmează, adică a-teu, sau fără Dumnezeu, deci a-post, adică fără post ? Ia seama bine de tot, la ce gânduri dai curs, să nu fie ispitiri diavoleşti.

Să-ţi ajute Împărăteasa Cerurilor, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, cu sfintele ei rugăciuni, să ţi post negru, cât mai multe zile în decursul vieţii tale şi să nu te arăţi.

Dar să ştii, Biserica, are discernământ. Dacă un om vrea să ţină post negru şi are diabet, de exemplu şi nu poate, Biserică îi dă dezlegare la post aspru: pâine şi apă. Dacă nici asta nu poate, atunci Duhul Sfânt a dat Bisericii legea iubirii de-a spune că poate ţine post fără lapte, brânză, ouă şi carne, adică ceea ce întăreşte mult corpul, tocmai să se poată înălţa sufletul mai uşor.

Iar dacă primim învăţătură strict numai de post negru, atunci e înşelare. Asta-i mândrie din ereziile protestanţilor, adventişti, penticostali, baptişti şi alte soiuri de rătăciri diavoleşti. Adică e postire cu un soi de dictatură, fără discernământ, fără să se ţină cont de puterea, voinţa şi dorinţa omului, trup şi suflet.

Ca şi cum dacă ar ţine omul alt tip de post decât cel negru, Dumnezeu se supără, nu primeşte postirea aceea, sau chiar o pedepseşte. Cum să crezi aşa înşelare diavolească ? Asta nu-i de la Dumnezeu, e erezie, e de la demoni, o folosesc protestanţii, că sunt amăgiţi de hristoşi mincinoşi.

Să te fereşti de acei demoni, îi vei birui prin smerenie, adică să nu crezi că le ştii tu pe toate, să vrei să fi mereu învăţat, să-i vezi pe alţii buni şi blânzi şi sfinţii, să-i ajuţi cu toată dragostea şi multă rugăciune. Să-ţi scrii pe foi, rugăciunile tale, care le vrei, cât mai frumoase, şi să le citeşti şi mâine şi peste 10 ani.

Atunci vei posti înţelept.

Slavă Domnului !