sufletele copiilor avortati

[mbmbmb]

În prealabil postat de Yasmina

Am o intrebare cu care traiesc de multi ani,de cand am aflat ca o ruda de-a mea a facut un avort.
Din pacate,mi-a marturisit dupa eveniment si nu inainte,poate as fi reusit sa-i spun o vorba buna sau sa-i fac vreo propunere de intrajutorare.

Nefericirea este cu atat mai mare cu cat ea nu este credincioasa si nu doreste sau nu gaseste de cuviinta sa inceapa cu o spovedanie si cu un canon de pocainta,incercand sa-si spele pacatele dar sa si roage pt salvarea sufletului copilului avortat.

Nici eu nu am deschis acest subiect dureros cu ea(am banuieli ca-si regreta foarte mult fapta) si nici nu ma simt in stare sa-i fac alte recomandari pt ca si asa suntem intr-o relatie destul de tensionata si din alte aspecte ale vietii.

Intrebarea care nu-mi da pace este daca EU as putea face ceva pt acest suflet din neamul nostru?As putea?
Ce ar trebui sa fac in mod concret?Sau numai mama in discutie este cheia dilemei?

Draga Yasmina,incearca cu pomelnic la biserica-cred ca e pomenit copilul.Parintele Cleopa zice ca pe pomelnicul cu mortii ii treci pe toti mortii tai si la sfarsit scrii"cu tot neamul lor cel adormit".Si zice parintele ca in "neamul lor cel adormit este inclus si acest copilas,care-i "neam" cu tine.

[mbmbmb]

În prealabil postat de Yasmina

Am o intrebare cu care traiesc de multi ani,de cand am aflat ca o ruda de-a mea a facut un avort.
Din pacate,mi-a marturisit dupa eveniment si nu inainte,poate as fi reusit sa-i spun o vorba buna sau sa-i fac vreo propunere de intrajutorare.

Nefericirea este cu atat mai mare cu cat ea nu este credincioasa si nu doreste sau nu gaseste de cuviinta sa inceapa cu o spovedanie si cu un canon de pocainta,incercand sa-si spele pacatele dar sa si roage pt salvarea sufletului copilului avortat.

Nici eu nu am deschis acest subiect dureros cu ea(am banuieli ca-si regreta foarte mult fapta) si nici nu ma simt in stare sa-i fac alte recomandari pt ca si asa suntem intr-o relatie destul de tensionata si din alte aspecte ale vietii.

Intrebarea care nu-mi da pace este daca EU as putea face ceva pt acest suflet din neamul nostru?As putea?
Ce ar trebui sa fac in mod concret?Sau numai mama in discutie este cheia dilemei?

În prealabil postat de fallen

Hai ca mi-am amintit de o istorisire cvasi-amuzanta: se plangea o doamna in varsta (sa zic la vreo 60?) ca ori pe dansa ori pe sora dumneaei, nu mai stiu exact, in anul respectiv nu a mai vrut preotul sa le impartaseasca, pe una pentru ca fuma (desi stia ca fumeaza de ani de zile) iar pe alta pentru ca facuse avorturi (desi trecusera ani multi decand se intamplasera). Acuma nu stiu care ar putea fi explicatiile: ori s-a trezit parintele sa-si faca datoria mai constiincios, ori s-au trezit doamnele sa-si marturieseasca pacatele cu intarziere (de cateva decenii), ori cine stie, poate ca acum a considerat dansul ca e momentul sa le trezeasca la pocainta, pana nu e prea tarziu...

Acum insa ca sa schimb "registrul" amuzant, nu inteleg de ce, si e regretabil , foarte multe persoane considera ca daca ai facut doi trei copii si apoi faci avorturi, nu e nici un fel de problema...ba chiar se pare ca cu cat creste numarul interventiilor, nivelul de pocainta scade dramatic. ba chiar lumea considera mai "crima" sa faci acei copii si "sa-i condamni la saracie si o viata grea" decat sa nu ii faci (probabil sunt aceiasi oameni care zic "mai bine nu ma nasteam nici eu" sau "mi-a ajuns viata asta cu greutatile ei, nu am nevoie de viata vesnica, cand oi muri, vreau sa se termine de tot "- de te fac sa te gandesti serios daca facandu-le pomeniri dupa ce n-or mai fii nu cumva savarsesti un abuz).

Iar pe vremea comunismului, e un paradox, ca desi era incurajata natalitatea, totusi se intampla un adevarat carnagiu... (o parte "oficial", caci femeile care nasteau de 3-4 ori, eventual cu cezariana, aveau "dreptul" sau chiar indicatia medicala sa faca intreruperi de sarcina, iar sotii lor ziceau "daca tot ai voie..."), iar o parte, si mai grav, in conditii absolut "sangeroase" si inumane...

Nu stiu cine ti-a spus cum era pe vremea comunismului,dar sa stii ca te-a informat total gresit.Pe femeile care voiau sa avorteze si se prezentau la spital in ultima faza de infectie-f.multe au si murit-le ancheta securitatea-NU erau admise avorturile la Ceausescu!!!si ce patea doctorul care facea chiuretajul nu mai e nevoie sa spun-de aia era"un adevarat carnagiu"

[mbmbmb]

În prealabil postat de Yasmina

Va mai amintiti ca ma intrebam ce pot sa fac pt un suflet avortat in familie,de care am luat cunostiinta?

Nici nu m-am rugat pt acel suflet decat foarte putin,mai mult m-am gandit la el dorindu-mi sa-i fie bine.
Acum cateva zile,am cumparat un tricou pt un baietel orfan de mama-in cercul meu de prieteni,de care eu m-am atasat foarte mult.Am tricoul in debara,asteptand momentul sa I-l dau.
De dimineata,cand am deschis debaraua sa-mi iau incaltarile,am dat cu ochii de tricou si dintr-o data mi-am amintit visul pe care l-am avut noaptea trecuta.

Persoana care a facut avortul venise la mine in vizita iar eu ma pregateam sa-i fac ceva bun de mancare stiind ca nu are job si posibilitati pt un trai decent.
Dintr-o data s-a dus undeva si a aparut cu un baietel foarte simpatic de mana;sa fii avut baietelul vreo 5-7 ani,zambaret nevoie mare si cu o claie de par brunet care ii statea in toate partile.
Mi l-a prezentat mandra,ca o mama:"uite mai,baiatul meu!"iar eu m-am aplecat sa-l imbratisez si sa-i spun cat este de frumusel.Am avut o impresie foarte buna cunoscandu-l,era un copil placut.
Imediat in vis,mi-am amintit ca am un tricou de baiat in debara si am sa-l dau lui si nu baiatului orfan de mama,pt care il cumparasem.
Am gandit asta,apoi visul s-a desfasurat sub alte aspecte si in final m-am trezit fara sa-mi amintesc visul,pana cand am deschis debaraua...

Visul doar mi-a deschis ochii ca pot face milostenie pt acel suflet catre acest baiat orfan si poate va fi primit!
Doamne Ajuta!

Draga Yasmina,dupa cum stii,sunt f.multe tipuri de vise-de aia ni se spune sa nu ne luam dupa ele,caci pot fi de la diavol si ne smintesc.Visul tau sunt sigura ca a fost de la Dumnezeu,ca sa te incurajeze in milostenia pe care intentionai s-o faci si ca sa-ti arate ca acel mic nepotel al tau va primi tricoul.Adica sufletelul lui va fi ajutat de gestul tau.Cred ca nu stii ce fericita esti ca poti avea astfel de vise!!!multi si-ar dori sa le aiba,sa fie indrumati prin vise de genul asta,dar,din pacate,numai putini pot beneficia de ele!!!