Doresc un raspuns urgent!

Ecaterina, te rog nu te întrista. Poate şi răspunsul meu te va fi rănit, deşi nu asta am vrut. Întrebarea ta fusese scurtă şi nu mi-am dat seama din ea cât de serios pui problema botezului.
Nu te grăbi să tragi concluzii cu privire la forumiştii de aici. Dacă vei avea răbdare, vei vedea că sunt de toate felurile. Mulţi sunt oameni deosebiţi, cum nu prea ai ocazia să întâlneşti.

[ecaterina7]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ecaterina, te rog nu te întrista. Poate şi răspunsul meu te va fi rănit, deşi nu asta am vrut. Întrebarea ta fusese scurtă şi nu mi-am dat seama din ea cât de serios pui problema botezului.
Nu te grăbi să tragi concluzii cu privire la forumiştii de aici. Dacă vei avea răbdare, vei vedea că sunt de toate felurile. Mulţi sunt oameni deosebiţi, cum nu prea ai ocazia să întâlneşti.

cu siguranta si eu am gresit, poate nu m-am exprimat cum trebuie.

am sa va povestesc ce mi s-a intamplat acum 1 an. am cunoscut un copil dintr-o familie saraca, nebotezat fiind si desi sufletul imi spunea sa-i fiu nasa, toata lumea imi era impotriva. am scris un mail unui preot, ar fi trebuit sa am un duhovnic care sa ma sfatuiasca, dar Dumnezeu m-a indrumat pe alta cale spre un preot care m-a ajutat foarte mult cu sfaturile lui. printre randuri, mi-a urat sa fac fata ispitelor si piedicilor si sa fac tot posibilul sa botez copilul respectiv (impropriu spus sa-l botez) daca asta simt. numai la aceste vorbe m-am gandit timp de 6 saptamani, timp in care sotul meu era impotriva. pana in ziua botezului nu a fost de acord cu acest lucru, el nevrand sa intre in biserica (a trait intr-o familie de crestini dupa evanghelie), in cele din urma (dar nu in final) a acceptat sa ma lase sa-l botez singura si in ziua botezului singur mi-a spus sa-i pregatesc haine sa mearga la botez unde l-a si tinut in brate pe finutul nostru drag si i-au si dat lacrimile de bucurie ca are un finut. tot atunci l-am intrebat pe acest preot cum pot eu sa imi fac datoria de nasa daca sunt la cateva sute de km de copil si mi-a spus ca nu imi pot anula aceasta sansa din start si simplul fapt ca-l botez si am grija sa-i trimit cate ceva lui si fratilor lui si este bine.

cati nasi isi fac datoria cu adevarat? eu, personal nu cunosc niciunul. nasa copiilor mei a reusit sa ramana insarcinata cu primul copil dupa ce l-a botezat pe primul meu copil, iar a doua oara dupa ce l-a botezat pe al doilea, multi ani nu a reusit sa ramana insarcinata (si n-are avorturi cum ar gandi unii), dar Dumnezeu a rasplatit-o pentru fapta buna daruindu-i proprii copii.

Doamne ajuta!

Da, nu mulţi naşi îşi fac datoria, şi printre ei sunt şi eu. Căci sunt naşul unui nepot de soră, pe care îl văd mult prea rar. Iar lucrul ăsta mă nelinişteşte şi n-aş vrea ca cineva să facă la fel ca mine.

Cât priveşte lucrurile minunate de care vorbeşti că s-au întâmplat după ce cineva a devenit naş, le cred pentru că am fost şi eu martor la aşa ceva. O mamă care dorea ca fiica să i se mărite (cred că trăia necununată) a năşit o pereche de miri, iar la scurt timp i s-a măritat şi fiica (din păcate niciuna dintre căsnicii n-a durat).

[ecaterina7]

nu sunt in masura sa dau sfaturi, nici eu nu stiu daca fac tot ce ar trebui sa fac pentru acel copil, dar ai putea ca de ziua lui, de sarbatori, din cand in cand sa iti trimiti cate ceva, sa ii intrebi parintii daca are nevoie de ceva (copilul) si daca ai posibilitatea sa il ajuti, poate sa il ajuti cu un sfat, sa-l sustii moral in ceea ce doreste sa faca, sa-l inveti sa fie un om de cuvant si cu frica de Dumnezeu, poti incerca sa faci asta prin telefon daca nu il poti intalni foarte des.

copilul care se va naste si al carui nasa voi fi este foarte aproape de mine si cu ajutorul lui Dumnezeu ii voi fi alaturi de-a lungul vietii asa cum le sunt copiilor mei.

Finul meu nu duce lipsă de nimic din cele materiale. Nevoile lui sunt duhovniceşti, iar eu nu m-am învrednicit să-l văd măcar în cele patru posturi, să-i vorbesc de Dumnezeu, să-l duc să se spovedească şi să se împărtăşească, să-l îmbisericesc.
Sper să fii o naşă mai bună decât mine.

[ecaterina7]

niciodata nu e prea tarziu pentru a face ce trebuie, eu cred ca este un pas foarte important ca realizezi ca nu iti faci datoria de nas si cu ajutorul lui Dumnezeu poate vei reusi sa faci ceva in acest sens.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de ecaterina7

niciodata nu e prea tarziu pentru a face ce trebuie, eu cred ca este un pas foarte important ca realizezi ca nu iti faci datoria de nas si cu ajutorul lui Dumnezeu poate vei reusi sa faci ceva in acest sens.

Am inteles cum ginditi si ce voiti !
Am mai inteles ca cei care nu va spun ceea ce doriti sa auziti va sunt judecatori si dusmani .
Am inteles ca cei care nu va linistesc obligatoriu trebuie sa-si prezinte dreptul cu care judeca si va nelinistesc .

La aspectul ,,a judeca pe altii " s-au purtat pe acest forum f. multe discutii aprinse si interminabile dar cel putin forumistii mai vechi au inteles ca a face judecati morale este datoria fiecarui crestin deoarece asa deosebim raul de bine , asa ne crestem, ne educam si ne formam . Daca in educarea si formarea noastra nu ar face nimeni judecati morale am fi toti otova de ...
A face insa judecati duhovnicesti este interzis de catre poruncile lui Dumnezeu . Una-i una si alta-i alta ! Nu puteti face aceasta deosebire ?
Va recomand sa va puneti la punct cu aceste diferente categorice si sa lasati rautatile pt. situatiile intemeiate.
Alta data cind mai puneti intrebari pe forum sa si precizati ce fel de raspunsuri doriti sa auziti . Cum doriti sa fiti gratulata si ,,festonata".
Cit despre cunoasterea propriei credinte ... mai aveti mult de lucru !

Si acum o confidenta :
Eu in locul dvs. m-as fi rusinat sa ma iau in gura cu cineva atita vreme cit pun intrebari(adica evident sunt absolut necunoscatoare, ca de aceea interb) si deci teoretic doresc sa ma lamuresc ! Am vazut cu uimire ca dvs. , nu !
Si ca ultima precizare : nici macar nu ati citit cu atentie postarile mele . Ele contin deobicei si in final o concluzie care vizeaza duhovnicul .
Dar observindu-va reactiile ma simt deranjat ca nici macar nu stiti sau nu puteti diseca un text in partile/ideile componente , sa luati act de ele si sa extrageti concluzia.
Constat in schimb ca in incheiere faceti risipa de ,,inima buna" si incercati sa dregeti busuiocul , ca si cum nu erau de ajuns cele de pina acum . Nu este frumos pt. o sora (o femeie, o doamna) sa procedeze astfel ! Ori ramineti calata pe rautati ori lasati-o numai cu inima buna si cu urarile !
Cunosc f. bine stratagemele femeii care voieste sa fie adulata , mitiita, sa auda doar ce vrea ea, sa i se spuna ca smerita si pocaita ca ea nu mai este , ca este angajata exact pe drumul mintuirii, ca este un isvor de fapte bune si ca milostenii ca ea mai rar ai vedea, care doreste sa fie sprijinita in orice circumstanta, care sa fie aleasa si apreciata si cu care sa nu incerci sa-i spui in fata ca greseste , ca nu are atitudini potrivite , ca nu cunoaste lucrurile despre care ar vrea sa treaca drept informata si ca este nepotrivit ce gindeste ... Cunosc deci un asemenea prototip , doar ca eu am crezut ca la mijloc este vorba de buna credinta si de dorinta sincera de indreptare si adevar ! Si cind colo, ce sa vezi ? Rusinicaaaa... pt. o doamna !
Asta este , ce sa facem ? Nu suntem toti la fel !

Sa procedez si eu in incheiere tot la fel , cu urari si blagoslovenii ? Nu cred ca este cazul . Stiu ca adevarul nu este o marfa buna dar eu tot il prefer !

[CelMandru]

În prealabil postat de zaharia_2009

sa lasati rautatile pt. situatiile intemeiate.

Şi care-s alea, frăţiorule? Răutatea nu e bună niciodată, oricât de întemeiată e situaţia. Cam dur fuseşi cu surioara. După nume, pari mai zaharos aşa, mai dulceag. Poate şi eşti, cum sunt şi eu, după nume, mândru.

[Lucian008]

În prealabil postat de zaharia_2009

Am inteles cum ginditi si ce voiti !
Am mai inteles ca cei care nu va spun ceea ce doriti sa auziti va sunt judecatori si dusmani .
Am inteles ca cei care nu va linistesc obligatoriu trebuie sa-si prezinte dreptul cu care judeca si va nelinistesc .

La aspectul ,,a judeca pe altii " s-au purtat pe acest forum f. multe discutii aprinse si interminabile dar cel putin forumistii mai vechi au inteles ca a face judecati morale este datoria fiecarui crestin deoarece asa deosebim raul de bine , asa ne crestem, ne educam si ne formam . Daca in educarea si formarea noastra nu ar face nimeni judecati morale am fi toti otova de ...
A face insa judecati duhovnicesti este interzis de catre poruncile lui Dumnezeu . Una-i una si alta-i alta ! Nu puteti face aceasta deosebire ?
Va recomand sa va puneti la punct cu aceste diferente categorice si sa lasati rautatile pt. situatiile intemeiate.
Alta data cind mai puneti intrebari pe forum sa si precizati ce fel de raspunsuri doriti sa auziti . Cum doriti sa fiti gratulata si ,,festonata".
Cit despre cunoasterea propriei credinte ... mai aveti mult de lucru !

Si acum o confidenta :
Eu in locul dvs. m-as fi rusinat sa ma iau in gura cu cineva atita vreme cit pun intrebari(adica evident sunt absolut necunoscatoare, ca de aceea interb) si deci teoretic doresc sa ma lamuresc ! Am vazut cu uimire ca dvs. , nu !
Si ca ultima precizare : nici macar nu ati citit cu atentie postarile mele . Ele contin deobicei si in final o concluzie care vizeaza duhovnicul .
Dar observindu-va reactiile ma simt deranjat ca nici macar nu stiti sau nu puteti diseca un text in partile/ideile componente , sa luati act de ele si sa extrageti concluzia.
Constat in schimb ca in incheiere faceti risipa de ,,inima buna" si incercati sa dregeti busuiocul , ca si cum nu erau de ajuns cele de pina acum . Nu este frumos pt. o sora (o femeie, o doamna) sa procedeze astfel ! Ori ramineti calata pe rautati ori lasati-o numai cu inima buna si cu urarile !
Cunosc f. bine stratagemele femeii care voieste sa fie adulata , mitiita, sa auda doar ce vrea ea, sa i se spuna ca smerita si pocaita ca ea nu mai este , ca este angajata exact pe drumul mintuirii, ca este un isvor de fapte bune si ca milostenii ca ea mai rar ai vedea, care doreste sa fie sprijinita in orice circumstanta, care sa fie aleasa si apreciata si cu care sa nu incerci sa-i spui in fata ca greseste , ca nu are atitudini potrivite , ca nu cunoaste lucrurile despre care ar vrea sa treaca drept informata si ca este nepotrivit ce gindeste ... Cunosc deci un asemenea prototip , doar ca eu am crezut ca la mijloc este vorba de buna credinta si de dorinta sincera de indreptare si adevar ! Si cind colo, ce sa vezi ? Rusinicaaaa... pt. o doamna !
Asta este , ce sa facem ? Nu suntem toti la fel !

Sa procedez si eu in incheiere tot la fel , cu urari si blagoslovenii ? Nu cred ca este cazul . Stiu ca adevarul nu este o marfa buna dar eu tot il prefer !

Eu am sa ma refer la topic. E clar (poate citi oricine pe celelalte topicuri si poate vedea ca nu sunt genul diplomat, dimpotriva sunt direct si destul de dur) ca nu am obiceiul sa cocolosesc pe nimeni si nici sa incerc sa par altfel de cat sunt. Cand mi-am cerut scuze a fost pentru ca m-am exprimat gresit si unele persoane ar fi inteles ca judec. Eu doar am corectat unde era de corectat pe baza invataturilor Bisericii. Cand nu faceam asta.
Asa ca revenid la topic, dvs care nu aveti o problema "sa dati cu biciul" (a dat si Mantuitorul cand a avut dreptate) pe baza carui canon sustineti sa e interzis dreptul unui crestin ortodox sa boteze daca nu are dezlegare sa se impartaseasca? Dvs judecati pe baza propriilor idei. Asta inseamna ca nu respectati invataturile Bisericii. Atunci ce va da dreptul sa ii judecati pe altii?

[ecaterina7]

În prealabil postat de zaharia_2009

Am inteles cum ginditi si ce voiti !
Am mai inteles ca cei care nu va spun ceea ce doriti sa auziti va sunt judecatori si dusmani .
Am inteles ca cei care nu va linistesc obligatoriu trebuie sa-si prezinte dreptul cu care judeca si va nelinistesc .

La aspectul ,,a judeca pe altii " s-au purtat pe acest forum f. multe discutii aprinse si interminabile dar cel putin forumistii mai vechi au inteles ca a face judecati morale este datoria fiecarui crestin deoarece asa deosebim raul de bine , asa ne crestem, ne educam si ne formam . Daca in educarea si formarea noastra nu ar face nimeni judecati morale am fi toti otova de ...
A face insa judecati duhovnicesti este interzis de catre poruncile lui Dumnezeu . Una-i una si alta-i alta ! Nu puteti face aceasta deosebire ?
Va recomand sa va puneti la punct cu aceste diferente categorice si sa lasati rautatile pt. situatiile intemeiate.
Alta data cind mai puneti intrebari pe forum sa si precizati ce fel de raspunsuri doriti sa auziti . Cum doriti sa fiti gratulata si ,,festonata".
Cit despre cunoasterea propriei credinte ... mai aveti mult de lucru !

Si acum o confidenta :
Eu in locul dvs. m-as fi rusinat sa ma iau in gura cu cineva atita vreme cit pun intrebari(adica evident sunt absolut necunoscatoare, ca de aceea interb) si deci teoretic doresc sa ma lamuresc ! Am vazut cu uimire ca dvs. , nu !
Si ca ultima precizare : nici macar nu ati citit cu atentie postarile mele . Ele contin deobicei si in final o concluzie care vizeaza duhovnicul .
Dar observindu-va reactiile ma simt deranjat ca nici macar nu stiti sau nu puteti diseca un text in partile/ideile componente , sa luati act de ele si sa extrageti concluzia.
Constat in schimb ca in incheiere faceti risipa de ,,inima buna" si incercati sa dregeti busuiocul , ca si cum nu erau de ajuns cele de pina acum . Nu este frumos pt. o sora (o femeie, o doamna) sa procedeze astfel ! Ori ramineti calata pe rautati ori lasati-o numai cu inima buna si cu urarile !
Cunosc f. bine stratagemele femeii care voieste sa fie adulata , mitiita, sa auda doar ce vrea ea, sa i se spuna ca smerita si pocaita ca ea nu mai este , ca este angajata exact pe drumul mintuirii, ca este un isvor de fapte bune si ca milostenii ca ea mai rar ai vedea, care doreste sa fie sprijinita in orice circumstanta, care sa fie aleasa si apreciata si cu care sa nu incerci sa-i spui in fata ca greseste , ca nu are atitudini potrivite , ca nu cunoaste lucrurile despre care ar vrea sa treaca drept informata si ca este nepotrivit ce gindeste ... Cunosc deci un asemenea prototip , doar ca eu am crezut ca la mijloc este vorba de buna credinta si de dorinta sincera de indreptare si adevar ! Si cind colo, ce sa vezi ? Rusinicaaaa... pt. o doamna !
Asta este , ce sa facem ? Nu suntem toti la fel !

Sa procedez si eu in incheiere tot la fel , cu urari si blagoslovenii ? Nu cred ca este cazul . Stiu ca adevarul nu este o marfa buna dar eu tot il prefer !

nu inteleg de ce esti atat de indarjit, care este problema ta? am pus o intrebare pentru ca mi s-a parut ciudat si am primit niste raspunsuri de toata lauda, dar este normal cand eu sunt plina de pacate si dumneata esti un sfant in devenire. imi spui mie ca ma dau rotunda si tu deja esti in varful piedestalului, nu-ti vezi barna din ochi fratioare? puteai sa te abtii, a fost o simpla intrebare si atat, dar cum sa dai tu acum inapoi? ceilalti care m-au judecat fara sa ma cunoasca si fara sa citeasca atent intrebarea mea au avut gandul crestinesc de a-si cere iertare, cum este si normal, dar dumneata esti prea mandru ca sa faci asta pentru ca nici dracii nu isi cer iertare ca daca ar face-o n-ar mai fi in iad. iti permiti sa ma jitgnesti in continuare fara pic de scrupule mai ales ca sunt o doamna si nu am venit sa imi faca nimeni aura. cine a spus ca trebuie sa ne 'calim' prin suportarea ocarii dumitale? si chiar de ar fi 10 persoane care sa gandeasca la fel asta nu inseamna ca e si corect, asa ca te rog sa te abtii in a-mi arunca vorbe urate. asa cresti dumneata in credinta? crezandu-te mai crestin si mai credincios decat ceilalti? daca nu ai pacate arunca cu pietre, asta faci dumneata acum si mai pretinzi ca esti mai bun ca mine si sa nu-mi spui ca nu asta ai vrut sa spui pentru ca se vede cu ochiul liber, nu sunt singura care vede asta. sau poate nu suporti ca o femeie este mai desteapta ca dumneata?
trimiterea la duhovnic dupa o ocara de ultima speta a fost ceva de genul: eu nu ma bag, dar parerea mea este! nu stiu de ce ai sarit in sus 5 m si de ce esti atat de ofruscat, nu am adresat decat o intrebare care mi-a fost interpretata gresit. si ai grija cum imi vorbesti ca sunt foarte sensibila si daca nu esti de acord cu mine ma irit foarte tare si plang.
nu am de gand sa invat biblia pe derost, nu asta este scopul meu in viata, asa cum vad ca este in cazul tau. scopul meu in viata este sa ajut daca pot (ceea ce tu nu ai facut), sa imi iubesc aproapele ca pe mine insami (ceea ce tu nu ai facut), sa nu judec pe ceilalti pentru ca Dumnezeu ma va judeca si mai aspru (tu ai facut asta inca din primul mesaj) si sa imi vad pacatele mele, sa mi le plang nu sa-mi pierd timpul meu pretios dpdv duhovnicesc, cu pacatele celorlalti (cum ai facut tu).

conversatiile mele din ultimele pagini nu au fost decat o dovada ca eu chiar nu tin suparare pe nimeni, nici pe tine. imi e mila de tine ca si de mine pentru ca tu esti aproapele meu. daca omul a venit sa-si ceara scuze ca m-a judecat gresit eu ce trebuia sa fac ca sa ma ridic la pretentiile dumitale, sa-i spun sa ma lase ca eu sunt vrajitoarea cea rea? eu am inceput cu ocarile? eu ti-am raspuns la ce mi-ai scris? repet, e situl tau?
in credinta e bine sa inaintezi pe verticala pana la un moment dat apoi e mai bine sa aprofundezi pe orizontala ca altfel te dai cu capul de pereti (tavan) si cand cazi te doare tare.

tu singur ai spus ca ai fost ironic, asta inseamna sa fii credincios? nu te sfatuiesc nimic si sunt convinsa ca data viitoare cand te vei spovedi (asta daca ai pacate ca s-ar putea sa nu le mai vezi) ai sa spui preotului ca ai fost mandru si i-ai judecat pe ceilalti pentru necredinta lor.

iarta-ma ca mi-am facut cont pe acest forum, acum chiar imi pare rau ca ti-am provocat manie ca nu sunt atat de credincioasa pe cat te asteptai, imi pare rau ca am pus o simpla intrebare si ca nu m-am exprimat mai pe intelesul tuturor.
Sarbatori fericite alaturi de cei dragi. Nasterea Domnului nostru Iisus sa-ti aduca liniste in suflet si un Craciun fericit!