|
#61
|
|||
|
|||
no bine. no hai cu dovada!!
|
#62
|
|||
|
|||
unde-i persecutia si persecutorul de crestin???
|
#63
|
||||
|
||||
Citat:
|
#64
|
||||
|
||||
salut,dumitru73
lasand gluma la o parte,sa inteleg ca-ti este jena sa -ti afirmi clar crezul?sa aduci in sprijin afirmatii si argumente?
__________________
Ioan,3.16;1Corinteni,13.4-7 |
#65
|
|||
|
|||
Păi musulmanii se închină înțelepciunii tainice căci aia reprezintă cubul de piatră acoperit de la Mecca și ochilor anonimi pe care i-a văzut mahomed de a crezut că a văzut ochii arhanghelului Gabriel, și apoi a ascultat de vocea anonimă care i-a dictat coranul de parcă ar fi fost și el un ales, un prooroc vechi testamentar.
Păi tot Vechiul Testament vorbește despre Mesia, căci cu promisiunea asta începe totul, că se va naște din femeie, și iată că s-a născut acum 2000 de ani din fecioară curată și a fost arătat lui Israel cel vechi de către Ioan Botezătorul, și prin Iisus și Ioan s-a plinit toată dreptatea, deci mahomed, cum putea să mai fie și el prooroc sau profet al legii vechiului testament? Cum? E vorba practic că ochii aceia, pe care i-a văzut mahomed, sunt luați de pe casca lui Menumorout, de pe căștile dacice ritualice, căci dacii aveau credința jertfelor animaliere rituale pe munți și aveau înțelepciunea Dumnezeiască adusă de la regele Solomon, căci dacii nu slujeau idolilor căci ochii aceia erau simbolici, în sensul că Dumnezeu vede în ascuns și vede și știe toate câte sunt și câte se fac pe pământ și în cer, dar iată că mahomedanii au idolizat tocmai această curiozitate ucigașă a omului, nefăcând altceva ei decât furând de la daci credința pentru ca apoi să-i stârnească dracii împotriva lor și a urmașilor lor, adică împotriva noastră, a dacilor și romanilor încreștinați, și mahomedanii neștiind că defapt se închină credințelor dacice dar pe care ei și dracii lor le-au idolizat și le-au fariseizat în mod asemănător cam cum au făcut și evreii de la care s-au inspirat în fățărnicie dar prozelitismul cu sabia și teroarea le aparține lor. Astfel că mahomedanii au o credință dacică de tip Zamolxian doar că e ceva mai fariseizată și mai ciuntizantă și ciopârțitoare de trupuri, căci Zamolxis a adus de la Solomon înțelepciunea tainică a lui Dumnezeu simbolizată prin cubul din Templul cel Vechi din Ierusalim și jertfele animaliere. Deci iată cum dracii i-au dezbinat pe oameni și ne-au dezbinat în credință și ne-au încăierat pe noi contra noastră exact cum ne-au încăierat cu romanii pentru aur și femei căci și romanii, după ce au fugit de grecii lui Ulise și Agamemnon au trecut pe la noi prin Dacia, prin țara lupilor și au supt lapte și miere de la lupoaică și de la albilnele domestice ca apoi să vină să ne cucerească ei, fiii și urmașii noștrii care i-au bătut pe toți în zonă căci au învățat bărbăția și dreptatea de la noi dar au slujit mai mult idolilor luați de la greci, că au crezut că de aia au pierdut războiul Troian căci grecii au dreptate să se încreadă în toți zeii aceia plini de desfrânări și viclenii și crime și lăudăroșenii, iar Eliada este una din ficele lui David, ca să scoată ei că ei ar fi fost viteji și credincioși, zeii și fiii lui Zmeus și Bachus care au răspândit atâtea minciuni și viclenii înțelepte ca să se laude ei. Defapt ei sunt fugari din Dacia căci n-au mai suportat dreptatea bătrânilor satului și atunci au inventat ei luptele lor atât de titanice cu dreptatea și adevărul scoțându-se că au izbutit... defapt au plecat în sud la căldurică și au slujit ol-impului. Adică și-au făcut de cap în fel și chip transformând revolta în ''democrație''... Deci e același lucru doar că e vorba de credință acum, și așa iată că vin ei ca să se lupte cu țara strălucirii, cu patria Creștinismului Ortodox de la întemeiere lumii, căci despre Iisus Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu este scris de la întemeierea lumii, adică de la primul Om căci imediat ce au căzut, Domnul le-a promis Mântuirea și apoi Viața Veșnică pe care o vom moșteni prin Iisus Hristos Domnul. Last edited by vsovivi; 15.04.2011 at 15:22:55. |
#66
|
||||
|
||||
la ce crez te referi?
|
#67
|
|||
|
|||
Oare ce mare lucru ar fi de spus ?! Musulmanii ne-au chinuit 600 de ani ! Pacat ca noi romanii n-avem memorie genetica, sa mostenim toate durerile provocate de salbaticia coranului: crimele, violurile, inrobirile, hotiile, ...... 600 de ani buni crestini ! NU VREM SI NU PUTEM SA CONVIETUIM CU ASEMENEA OAMENI !
|
#68
|
|||
|
|||
Citat:
|
#69
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
Pardon, Ștefan cel Mare e cel care a oprit răspândirea mahomedanismului în Europa. Dacă nu ținea el piept turcilor, Europa de azi n-ar mai fi fost creștină. Când să intre turcii în Europa, s-au împiedicat de Moldova, le stătea în drum. Un papă l-a numit „atletul lui Hristos” (sau ceva de genul acesta). Last edited by blackswan; 27.04.2011 at 19:47:51. |
#70
|
|||
|
|||
Sfântul neștiut
Un articol deosebit despre ce va sa fie in acest an in Romania. Se pare ca musulmanii ne vor executa pt Bin Ladem !
Știam de la pelerinajul trecut că cine vrea să trăiască o minune pe muntele Athos trebuie să se rupă de grupul de pelerini, să iasă în afara mânăstirii și să meargă pe poteci înguste, poate chiar spre vârful Athon. Are șansa să se întâlnească cu pustnici plini de har și chiar să îi iasă în cale sfinți. Circulă legende pe munte că Maica Domnului se arată vie celor care rătăcesc cărarea și îi îndrumă pe drumul cel bun nu doar spre mânăstire, ci și spre mântuire. Aflasem demult de pustnicii nevăzuți ai muntelui și știam că părintele Iulian, duhovnicul de la Prodromu, ieșea adesea serile din schit să se întâlnească cu unii dintre ei. Mulți călugări l-au văzut în depărtare vorbind, dar nu ca și cum s-ar fi rugat sau ar fi vorbit cu sine, ci ca și când cineva era lângă el – sfătuindu-l blând, cu voce așezată. Dar lângă el nu se vedea nimeni, iar când călugării se apropiau de el discuțiile încetau rapid. Părintele Iulian este cunoscut ca unul din marii văzători în duh ai muntelui Athos, capabil să vadă în oameni durerile și păcatele și să dea un sfat cumpătat. L-am văzut dincolo de chilia lui Isaia stând pe o piatră și mișcând mâinile ca și cum ar fi dat binecuvântarea cuiva, apoi îmbrățișându-se cu acel cineva nevăzut. Când a plecat spre Prodromu, după ce a trecut de bazinul de apă i-am spus lui Octavian: - Hai după pustnicul acela nevăzut. Poate nouă ni se va arăta când o să vadă că îl căutăm. - N-o să ni se arate, prietene. El e nevăzut pentru noi, nu pentru părintele Iulian și nevăzut o să rămână. Se înserează, hai înapoi la schit că se închid porțile și va trebui să ne găsim culcuș pe la colibe. Am insistat atât de mult încât l-am convins să mergem în adâncul muntelui. Octavian era un interlocutor plăcut – îl cunoscusem cu câteva ore înainte, chiar la sosirea pe Athos. Rătăcisem drumul de la Prodromu la peștera sfântului Atanasie, un drum de maximum 10 minute și am ajuns cu grupul de prieteni la chilia călugărului Nectarie. Acolo am dat de el și mirați am fost să vedem ce săritor era și dornic să ne ajute. Ne-a dus mai înainte la pustnicul grec Vlasie Aghioritul, un călugăr cu mare har care a scris o carte ”Pustnicii nevăzuți ai Athosului”, care a fost tradusă în mai multe limbi, printre care și în română, la Editura Panaghia în anul 2010, cu binecuvântarea Episcopului Galaction al Alexandriei și Teleormanului. Apoi a mers cu noi la peștera unde s-a nevoit sfântul care a întemeiat viața monahală pe Athos și ne-a condus înapoi la Prodromu, povestindu-ne despre multe lucruri neștiute ale muntelui. Era un bun cunoscător al zonei și din când în când îmi arăta diverse locuri în care au stat sfinți cunoscuți. În timp ce mergeam spre Kafsokalivia, în zona Kato Hairi, încercând să dăm de chilia pustnicului nevăzut cu care discutase părintele Iulian, l-am întrebat pe Octavian câteva lucruri despre el: când a ajuns pe Athos, ce-a făcut înainte, cu ce s-a ocupat. Nu s-a codit și mi-a spus pe scurt viața lui: mama îl părăsise pe tatăl lui când era mic și s-a recăsătorit cu altcineva, cu care a mai făcut 4 copii. Dar tatăl adoptiv nu l-a agreat de la început, iar el și-a găsit refugiul în biserică. Stătea la slujbe mereu, iar temele și le făcea în curtea bisericii. Când a terminat liceul a intrat novice la mânăstirea Cernica. Nu se considera vrednic să fie tuns în monahism și timp îndelungat a slujit la bucătărie și la treburile interne ale mânăstirii. Într-un târziu starețul i-a spus să se pregătească pentru ritualul tunderii. Cu două zile înaintea evenimentului, după liturghie, o fată pe care o mai văzuse de câteva ori la slujbe, a venit să stea de vorbă cu el. I-a spus că l-a urmărit de multă vreme și că vrea să se mărite cu el, că are casă, un servici bun și nu vrea decât să stea lângă un om cu credință în Dumnezeu. L-a convins să renunțe să se călugărească și să se însoare cu ea. La scurt timp după nuntă, ea a constatat că Octavian nu știa să facă nimic în afara treburilor casnice – nu rezista prea mult la un servici, nu-i plăcea să lucreze cu calculatorul și nu se adapta grupului ei de prieteni. Îi părăsea repede și se ducea în biserică, iar acasă stătea ore în șir de vorbă cu sfinții din icoane. Au apărut firesc certurile și relația s-a răcit. Văzând că nu îl poate integra în lumea ei, l-a părăsit și a plecat în Marea Britanie, iar el a venit la Athos. Nu s-a călugărit așteptând mai întâi pronunțarea divorțului, dar vreme de șapte ani a slujit diverși călugări și pustnici fără nici un ban, fără vreo altă recompensă decât bucuria traiului alături de niște sfinți în viață. Își făcuse o colibă de trei metri pătrați și întreținea o grădină din care hrănea șapte pustnici. Făcea în fiecare dimineață o oală mare de mâncare pe care o împărțea în nouă porții egale: una pentru el, alta pentru călugărul lângă care stătea și câte una pentru cei șapte pustnici. Își punea sufertașele în rucsac și începea urcușul la chiliile lor. Le făcea curățenie în colibe, le făcea diverse servicii, îi spăla când aveau nevoie de ajutor, le aducea diverse plante tămăduitoare când se îmbolnăveau și stătea deseori cu ei de vorbă. Cel mai tânăr avea 73 ani, iar cel mai vârstnic împlinise 98 ani. Când unul murea, îl înmormânta lângă coliba lui și își găsea alt pustnic de care să aibă grijă, în așa fel încât avea mereu grijă de șapte sihaștri. Mergeam agale pe potecă ascultându-l. Când am trecut de locul numit de el Perdiki o mireasmă plăcută s-a făcut simțită în jurul nostru. L-am întrebat de la ce vine mirosul. - Sunt moaștele unui sfânt prin apropiere. A murit neîngropat și trupul lui emană mirosul ăsta de mir. - Hai să-l căutăm – i-am propus el. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Razboiul crestinilor cu diavolii! | ortodox4life | Generalitati | 46 | 16.03.2012 00:24:35 |
Persecutia asupra Bisericii Catolice in secolele XVIII-XX | Theodor_de_Mopsuestia | Biserica Romano-Catolica | 4 | 06.09.2011 22:05:46 |
Libertatea crestinilor | Fani71 | Despre Biserica Ortodoxa in general | 179 | 30.12.2009 11:42:56 |
Despre persecutarea crestinilor | patinina34 | Stiri, actualitati, anunturi | 7 | 04.01.2009 06:05:48 |
Pacatele crestinilor | Florin-Ionut | Generalitati | 6 | 14.09.2008 14:56:29 |
|