Iadul este vesnic?

Talcuirea Sfantului Ioan Damaschin,cu privire la imposibilitatea satisfacerii poftei pacatului,poate fi o frumoasa explicatie cu privire la cele spuse in Isaia 66,24. Acest aspect a fost reluat de catre Hristos,asa cum se poate observa in Marcu 9,48.Posibil ca acel vierme sa nu fie atat o creatura cat sa simbolizeze imposibilitatea satisfacerii pacatului si consumarea sufletului in acest chin.

[Eugen7]

În prealabil postat de georgeval

Suferinta iadului, ne spune Safntul Ioan Damaschin consta in lipsa celui dorit- dorinta de a realiza pacatul si ne putinta de a-l infaptui. De aceea Biserica ne indeamna la purificarea de patimi printr-o asceza continua ptr ca dincolo nu vom mai avea posibilitatea de a da satisfactie placerilor noastre.

Subscriu afirmatiei cu precizarea ca nu trebuie neglijata nici durerea pentru lipsa iubirii parintesti a lui Dumnezeu, datorata imposibilitatii persoanei umane sau a ingerului cazut de a o recepta (precum omul care a orbit nu mai poate recepta lumina si nu se mai poate bucura de beneficiile ei).

De asemenea asceza nu are ca scop doar renuntarea la savarsirea pacatului (caci energia care lucreaza pacatul daca nu este consumata se tot aduna si pana la urma rabufneste... poate in pacate si mai mari) ci asceza, conform invataturii filocalice, are ca scop redirectionarea energiei (puterii, lucrarii) omului de la savarisrea pacatului la savarsirea virtutilor. Omul viu lucraza, nu poate sta fara sa lucreze... fie pacatul fie virtutea.

Drept dovada ca in psihoterapia filocalica orice patima sufleteasca se tamaduieste prin practicare virutii contrare (ceea ce corespunde uni redirectionari a energiei, lucrarii umane):
esti mandru - fii smerit cu ajutorul harului Duhului Sfant
esti manios - fii bland cu ajutorul harul Duhului Sfant
esti desfranat (firesc: raporturi sexuale normale, fara perversiuni, intre persoane de sex opus) - casatoreste-te si cu ajutorul harului Duhului Sfant vei avea o viata de familie cu o activitate sexuala fireasca
esti desfranat (nefiresc: masturbare, perversiuni, homosexualiate etic) - opreste-te din pacat si cauta in nebunia ta mai intai firescul activitatii sexuale cu ajutorul harului Duhului Sfant
...

Ar ramine in discutie corlarul argumentatiei Mantuitorului din Marcu 9,43-48,corolar exemplificat intr-un verset extrem de dificil si anume Marcu 9,49.Spun dificil pt ca prin motivatia din Marcu 9,50(cu privire la Marcu 9,49)complica putin situatia.La ce se refera Marcu 9,49?Este concluzia la versetele precedente sau este o concluzie independente si aflata in corelatie doar cu Marcu 9,50.Care este intelesul acestui verset,Marcu 9,49?Ce inseamna ,,Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare."Poate focul iadului sa fie pus in comparatie cu o jertfa?Nu si prin urmare sunt mici sanse sa fie o concluzie a versetelor precedente fiind posibil sa fie o idee chiar in antiteza.Atunci la care ,,sarat cu foc"se refera?A gasit cineva o talcuire patristica?

PS.Va las ce am gasit cu rugamintea ca orice coleg de forum care gaseste o interpretare patristica in acest sens,pe acest verset sau pe contextul in care apare,sa o posteze.Cu multumiri.


Versetul din ce stiu,poate ma insel,se gaseste doar in Evanghelia dupa Marcu,nu se mai regaseste si in alta Evanghelie.Din ce am mai cautat expresia este o trimitere,in prima faza,la Levitic 2,13 si Ezechiel 43,24.Crestinii vor fi ,,sarati" cu incercari de foc purificatoare precum este aratat in I Petru 1,7 si 4,12.Ideea este insa mai veche,ea poate fi gasita si in Isaia 48,10.Sarea,in cultura orientala din timpul lui Hristos,avea rol atat de conservare cat si de purificare.Jertfele ,,sarate"din Levitic 2,13 aveau menirea,prin altele,de a aminti poporului,ca un simbol,legamantul incheiat intre ei si Dumnezeu (vedeti spre exemplificare Numeri 18,19),aceste legamant fiind irevocabil(,, Acest legământ de necălcat este veşnic înaintea Domnului pentru tine şi pentru urmaşii tăi).Un orientalist nota ca in lumea antica din zona Palestinei sarea era amestecata cu diverse impuritati,care daca nu erau curatate,o alterau si ea devenea doar o masa salina fara nici un rol si nici un efect.Acest lucru isi gaseste expunerea spirituala,cu privire la simbolul si semnificatia sarii in jertfa,in cuvintele Mantuitorului,plecand de la realitati concrete,cunoscute celor ce IL ascultau.Acest aspect,de a aplea la imagini familiare celor ce-L ascultau este regasit si in alte expuneri ale Mantuitorului,o inimitabila capacitate de a lua un element simplu,cotidian,cunoscut si de-al transforma printr-o dimenisune spirituala,o ridicare a mintii de la perceptia imediata la intelegerea unor semnficatii cu mult mai complexe.

Saratul cu foc,despre care Mantuitorul ne-a vorbit,cred ca este incercarea prin care Dumnezeu iti da prilejul sa-ti aduci trupul si sufletul drept jertfa curata si permanenta,prin schimbarea mintii si redirectionarea energiei umane(cum se arata exceptional in abordarea filocalica)de la chipul lumii spre trairea duhovniceasca,lucru subliniat si de Apostol.Astfel si versetele din Marcu 9,43-48 arata cum omul trebuie sa-si ucida patimile,lucru care nu este nici usor si nici lipsit de durere(imaginea simbolica a taierii mainii sau scoaterii ochiului)Orice crestin trebuie sa isi aduca aminte ca sa cum sarea era simbolul legamantului lui Dumnezeu cu poporul lui Israel asa si prin Mantuitor omul are un legamant de a parasi vechiul om si de a aspira permanent,si a lupta in acest sens(incercarea presupune lupta si efort)spre infrangerea pacatului din noi,cu ajutorul Sfantului Duh.

Mantuitorul mai spune ca ,,bună este sarea"(Marcu 9,50)iar in Predica de pe Munte mai spune si faptul ca ,,Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni."(Matei 5,13).Asa cum sarea este un agent purificator cu consecinte sanatoase tot asa si crestinul trebuie sa fie in lume si acest lucru nu se poate realiza fara despatimirea de care colegii de forum,foarte la obiect,vorbeau mai sus.

Apostolul Pavel ne indeamna ,,Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească"(Romani 12,1)ori din perspectiva Vechiului Testament,pe care Apostolul il cunostea fiind elevul lui Gamaliel,jertfa era sarata ca simbol al legamantului perpetuu.Adica jertfa pe care crestinul o aduce Domnului,prin trupul sau curat,este permenanta.In versetul urmator Apostolul spune ca oamenii sa se schimbe prin ,, înnoirea minţii".

Iar pentru cei ce trec prin aceste incercari,biruindu-le cu ajutorul lui Dumnezeu,sunt adevarate cuvintele lui Ioan Carpatiul: ,, Precum focul învaluia rugul, dar nu-l ardea, asa si la cei ce au primit darul nepatimirii, chiar de ar purta un trup foarte greu si foarte aprins, caldura trupului nu tulbura si nu întineaza întru nimic trupul sau mintea. Caci glasul Domnului a desfacut flacara de fire. Fiindca voia si cuvântul lui Dumnezeu a despartit cele unite dupa fire.”

[georgeval]

În prealabil postat de Eugen7

De asemenea asceza nu are ca scop doar renuntarea la savarsirea pacatului (caci energia care lucreaza pacatul daca nu este consumata se tot aduna si pana la urma rabufneste... poate in pacate si mai mari) ci asceza, conform invataturii filocalice, are ca scop redirectionarea energiei (puterii, lucrarii) omului de la savarisrea pacatului la savarsirea virtutilor. Omul viu lucraza, nu poate sta fara sa lucreze... fie pacatul fie virtutea.


...

Asa este Eugen, imi amintesc de o afirmatie a parintelui Staniloae ca asceza nu inseamna abolirea sau sublimarea biologicului, ci mutarea energiei sau placerii din simturi in cele duhovnicesti.- caci afectele pot sa devina virtuti sau patimi dupa cum veninul viperei poate fi folosit ca medicament sau otrava. aceasta este adevarata antropologie a desavarsirii.

[Eugen7]

În prealabil postat de georgeval

Asa este Eugen, imi amintesc de o afirmatie a parintelui Staniloae ca asceza nu inseamna abolirea sau sublimarea biologicului, ci mutarea energiei sau placerii din simturi in cele duhovnicesti.- caci afectele pot sa devina virtuti sau patimi dupa cum veninul viperei poate fi folosit ca medicament sau otrava. aceasta este adevarata antropologie a desavarsirii.

Multumesc pentru completare George.