Scrisoarea unui copil :

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de GMihai

Îmi pare rău, dar sunteţi în eroare.

Doctrina creştină nu vorbeşte despre o alegere morală "din spatele" mâncării cârnaţilor, ci defineşte mâncatul cârnaţilor ca fiind în sine o alegere morală.

Marturisesc deschis ca nu cunosc suficient doctrina ortodoxa si catolica privitoare la... mancatul carnatilor.
Dar e sigur ca doctrina crestina pe care o pot citi in Scripturi, NU condamna un om care mananca un carnat la gratar.
Cred ca ar putea manca si doi.

[ioan67]

În prealabil postat de CristianR

... vom fi întrebați ce roade am adus prin abținerea de la cârnați.

1. cresterea venitului familiei - rod bun
2. scaderea venitului buticarului din colt - lucru discutabil
3. scaderea venitului medicului nutritionist - lucru rau, cu certitudine
4. intristarea veganilor - fapta rea
5. consimtire la pacatul ucigasilor de animale, fratii nostri primordiali
6. poluare (de la mirosuri...)
7. ingreunarea stomacului, scaderea vascularizatiei cerebrale implicit scaderea duhului de rugaciune

Deci....
Stop carnatilor!

[CristianR]

În prealabil postat de ioan67

Deci....
Stop carnatilor!

Da, dar numai vinerea!
P.S. Vezi că la semnătura ta femeia trebuie să se teamă de... barbă :)

[ioan67]

N-am zis-o eu, ci Ioan'300...

[suslik]

CristianR, si ceilalti, dau marturie publica ca, pe de o parte, simpatizez cu Mihai si ii impartasesc o seama de conceptii si framintari (nu toate, de pilda politic nu), insa pe de alta, spun cu toata seriozitatea: orideciteori "calc" Vinerea, fie ma cert, ca din senin, cu a mea, fie ma imbolnavesc, ultima data chiar de intestin. Vorbesc foarte serios.
Nu mai amintesc marturiile din copilariile ale parintilor Cleopa si Pirvu, care spuneau ceva de acelasi gen. Nu, nu cred ca a minca de dulce in post duce in Netherworld. Dar rupe un ritm si echilibru din planul subtil, care au consecinte ce par o pedeapsa (sau o restaurare disciplinara a echilibrului duhovnicesc, daca vreti), aici si acum. Repet, vorbesc de experiente repetate, nu de coincidente superstitioase. Nu sint genul de pietist, mai degrab am perioade semnificative de ateism-din-vointa/razvratire-nu-din-convingere.
In ce priveste chestia cu barba, pai...nu inteleg cum unii lega, aproape cauzal, barba de barbatie: ar insemna ca sfintii apuseni, gen Augustin sau Ilariu de Poitiers, sau Dunstan, erau niste fameni. E aiurea. Ia uita-te la "barbatul denim", care mie imi da concretete pentru foarte directul termen din limba ocupantului: pussyfied.
Nimeni nu trebuie sa teama de nimeni, ci sa respecte. Familia traditionala nu este/nu ar trebui sa fie definita de "fa, ma imbatai, asa ca hai incoa sa te pocnesc ca sa imi stii de frica" sau "sa nu ma bati, barbate, cred ca facui o prostie". Ea este sau mai bine zis ar trebui sa se bazeze pe acel faimos verset din Corinteni, cu dragostea. Familia moderna cu "da-l naibii de copil, fac ce vreau cu corpul meu, mai importanta e cariera" si "am intil nit pe altcineva; miine te va suna avocatul meu" sau "si tu esti simpatica, facem un menaj a trois?" este doar o gelatina a impermanentei si arivismului carieristic si mercenarismului sexual, o pepiniera pentru ciudati.
Ar fi interesant de vazut modul in care parteneraitele lgbtiste vor apare sie volua. De fapt, s- a demonstrat, cel putin pina acum, ca copiii crescuti de acesti oameni nu sint cu nimic mai traumatizati sau degenrati decit cei din familii traditionale. Adica, pot chiar mai echilibrati decit cei proveniti din familii unde ba el vine manga si o pocneste pe ea ca pe un sac de box, ba el vine tot prastie, dar ea il bate si fugareste prin casa (vezi simpaticul caz aluzionat din "Take, Ianke si Cadir"). :))))

[CristianR]

În prealabil postat de suslik

Nu, nu cred ca a minca de dulce in post duce in Netherworld. Dar rupe un ritm si echilibru din planul subtil, care au consecinte ce par o pedeapsa (sau o restaurare disciplinara a echilibrului duhovnicesc, daca vreti), aici si acum.

Foarte adevărat. Așa cred și simt și eu. Plus miercurea, plus celelalte posturi, participarea la Sfânta Liturghie și celelalte porunci bisericești care ne cheamă la o rânduială de viață mântuitoare. Și primim, într-adevăr, bobârnace spre aducere aminte atunci când le neglijăm. Semne că lui Dumnezeu îi pasă de noi. Să ne temem să nu ajungem la momentul în care nu ne-ar mai trimite astfel de mesaje, fapt ce se întâmplă atunci când I-am întors cu totul spatele.

În ce priveşte faptele pentru care ne va judeca Dumnezeu, însă, ele ne sunt amintite chiar înainte de începerea marilor posturi. La Duminica Înfricoşatei Judecăţi care precede Postul Mare se citeşte evanghelia aceea cu "sărac am fost şi M-aţi îmbrăcat, flămând, bolnav, însetat ş.cl.'' Altă dată, capitolul 58 din Isaia, cu ''felul postului păcut Domnului” unde, iarăşi, e vorba de milă şi bună purtare cu aproapele. Dacă aproapele este un sărman flămând şi va primi cârnatul care ţie îţi prisoseşte, fie şi într-o zi de vineri, sunt convins că Dumnezeu nu-l va judeca pentru asta.

Deci Biserica ne spune: Postiţi, rugaţi-vă, îmbunătăţiţi-vă, milostiviţi-vă, faceţi fapte bune, căci pentru roadele voastre veţi fi judecaţi.

Postul e doar săpătura pe care o faci pomului. Dacă îl îngrijeşti bine, va aduce roade bune. Dacă nu-l sapi, îl pot năpădi dăunătorii, însă poate şi să scape nevătămat şi să aducă nişte roade mai pricăjite.

[CristianR]

În prealabil postat de suslik

De fapt, s- a demonstrat, cel putin pina acum, ca copiii crescuti de acesti oameni nu sint cu nimic mai traumatizati sau degenrati decit cei din familii traditionale. Adica, pot chiar mai echilibrati decit cei proveniti din familii unde ba el vine manga si o pocneste pe ea ca pe un sac de box, ba el vine tot prastie, dar ea il bate si fugareste prin casa (vezi simpaticul caz aluzionat din "Take, Ianke si Cadir"). :))))

Sigur, pot să nu fie deosebiri vizibile faţă de copiii crescuţi în familii normale. Problema este, însă, sprituală, că încă din faşă ei vor privi anormalitatea ca pe ceva firesc şi mai greu vor putea face distincţiile mai târziu.

Anormalitate, adică păcat, atunci când o şi cultivăm.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de CristianR

Foarte adevărat. Așa cred și simt și eu. Plus miercurea, plus celelalte posturi, participarea la Sfânta Liturghie și celelalte porunci bisericești care ne cheamă la o rânduială de viață mântuitoare. Și primim, într-adevăr, bobârnace spre aducere aminte atunci când le neglijăm.

Eu, unul, nici nu cred, nici nu simt asa. Eu cred ca poruncile Bisericii au exact acelasi rang normativ cu poruncile lui Dumnezeu. Fiindca tot de la Dumnezeu vin, doar ca prin intermediul Bisericii, pe care o inspira. Singura deosebire este ca, in timp ce poruncile lui Dumnezeu sunt neschimbatoare, in sensul ca nu pot fi schimbate decat de El, care le-a dat, poruncile Bisericii pot fi schimbate. Schimbate de Biserica, sa ne intelegem, adica de cea care le-a dat prin puterea de a lega si dezlega. Si pot fi schimbate fie ca exceptie punctuala de la lege, prin pogoramant, fie prin schimbarea legii insasi. Teoretic, Biserica ar putea hotari ca participarea la Sfanta Liturghie sa nu mai fie obligatorie Duminica, ci martea. In asemenea caz, deindata ce am aflat de asemenea schimbare a poruncii Bisericii, neaderarea la ea ar avea aceleasi consecinte cu incalcarea uneia dintre poruncile neschimbatoare ale lui Dumnezeu.

De aceea un preot poate dezlega de post sau de mers la Sf Liturghie, dar nu poate dezlega de ucidere. Nu intrucat ingestia de carnati vinerea ar fi cu ceva putin grava decat incalcarea Poruncii a Cincea prin uciderea unui om, ci intrucat are procura de la Cristos in primul caz, dar nu si in al doilea.

@Sophia: Eu am ridicat niste probleme concrete:
1: ati vazut multi musulmani sau evrei printre copii deghizati in moarte de Halloween ? Daca nu, inseamna ca trebuie sa va inspirati de la ei. Poate ca ei nu sunt izolati, ori poate ca se simt astfel, caz in care au gasit o modalitate de a convietui cu simtamantul asta si de a trece peste el.

2: cum putem sa avem pretentia ca la 14 ani un copil sa reziste ispitei masturbarii la vizualizarea siturilor/revistelor porno, cand "toti adolescentii fac asta", daca la 7 ani nu-l invatam sa reziste ispitei carnatului de vineri, cand "toti copiii mananca asta" ?

3. Daca invatatura Domnului cum ca trebuie sa fim in lume, dar nu ai lumii nu inseamna ce vorbim noi aici, atunci ce inseamna mai exact, pentru dv, cuvintele Lui ? Cum le transpuneti in practica vietii de zi cu zi ?

4. Ce merit ar avea cineva tinand un post din care orice ispita ar lipsi ? Ce merit as avea eu daca as fi fidel sotiei mele in conditiile in care nu ar exista femei ispititoare, ci toate ar fi ca niste cartofi strambandu-se la mine ? Dar Dumnezeu nu ne da incercari pe care nu le-am putea duce! Iar Diavolul, inteligenta rafinata si cu experienta, pe copiii care vor sa tina post ispiteste intr-un fel simplu, copilaresc: cu un carnat avand arome sfaraitoare. Dar pe parintii lor ii ispiteste intr-un fel mai elaborat, facandu-i sa creada ca ar fi spre binele copiilor sa nu tina post: ca aceia sa nu se izoleze social. Ei bine, nu: lasati copiii sa vina la Cristos si veti vedea ce prietenie trainica vor lega nu numai cu El, ci si cu alti copiii asemenea lor.

@MihaiG. Da, imi place un astfel de Dumnezeu si nu-mi pot imagina o justitie altfel decat retributiva. Un judecator care achita pe cei care incalca legea ca si pe cei care nu o incalca, eu nu il vad ca un judecator bun, ci ca un judecator nedrept. Dealtfel, nu l-as numi nici macar in completul judecatoriei de cartier: un astfel de judecator ar fi o catastrofa.
Dar, din cate inteleg, nu atat ideea ca vinovatii trebuie pedepsiti si ca acesta e un lucru bun o respingeti, cat ceea ce vedeti ca fiind disproportie intre o fapta care vi se pare lipsita de gravitate (am luat ca exemplu carnatii vinerea) si severitatea pedepsei: tormentele infernale. E mult de vorbit aici si acum nu am prea mult timp. Elemente de raspuns pe scurt:
-materia incalcarii postului nu este ingestia de carnati, ci neascultarea lui Dumezeu
-lumea de dincolo este lumea neschimbatoarelor. In iad toti injura ingrozitor, chiar daca nu au rostit vreo injuratura in toata viata lor, fiindca de acolo gratia lui Dumnezeu s-a retras si nu opereaza.
Cand simt pornirea sa spun o vorba buna unui amarat este o gratie actuala (=har lucrator) care lucreaza in mine. Acolo unde nu exista nicio gratie actuala, tot ce iese de pe buzele mele este injuratura. Asa vad eu iadul: un loc (sau o stare a sufletului) in care Dumnezeu, luand act de alegerea noastra, nu opereaza. Asta inseamna, in sens spiritual, "plata pacatului aduce moartea": izolarea fata de Gratia Sfintitoare a lui Dumnezeu, care este pentru suflet ceea ce oxigenul este pentru trup.
-pacatul este ofensa adusa lui Dumnezeu, a carui maiestate este infinita.De aceea ispasirea nu poate fi altfel decat infinita in timp.


Despre aceste lucruri exista o intreaga literatura, atat teologica cat si mistica. Dar, de fapt, va intereaza ?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

@MihaiG. Da, imi place un astfel de Dumnezeu

Nu crezi totusi ca "pedeapsa" ar trebui sa fie pe masura faptei, si ca poate o judecata corecta consta in mai mult decat un "DA, a incalcat legea" si "NU, nu a incalcat-o"?

[suslik]

Toata discutia asta mi-a facut o pofta nebuna de niste carnati bio, ca la tara. Drept care ii voi lua poimaine sau raspoimaine din targ, nu maine. Si nu ii iau maine nu din frica de pedeapsa stabilita de diversele organizatii creeate de om in numele zeului abrahamic, ci din motive de autodisciplinare si iubire fata de Adevaratul Dumnezeu, Care ne-a creeat, ca specie, puternici in vointa si sanatosi fizic si spiritual, si ne vrea la fel si pina la moarte, si dincolo de ea.