Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
 
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #16  
Vechi 23.04.2012, 13:27:46
AGabriela AGabriela is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.12.2011
Locație: Ploiesti/Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 253
Implicit Hristos a inviat!

Stimata Gabrielita, pentru ca iti inteleg suferinta, caci am aceeasi dorinta, aceeasi ispita (de deznadejde), imi permit sa iti dau un sfat (daca nu este pre tarziu pentru asa ceva): ai rabdare in sensul ca sa nu pacatuiesti (insami am facut asta si greu platesc - cu momente de deznadejde crunta), mergi neaparat la Sf. Liturghie, spovedeste-te chiar daca nu iti vine, continua cu rugaciunea si cauta un baiat cu care sa ai acelasi duh si cu care sa incerci sa treiesti autentic ortodox. Degeaba intalnesti baieti, daca aceea nu stiu de Hristos.

Cu iertare sa fie dar acum voi expune cateva randuri cu referire la subiect. Am citit aproape toate comentariile si se spune ca suntem niste netrebnici, niste nimicuri si ca de noi depinde totul: nu sunt de acord. Cand nu ai pace si cand sufletul este bolnav nu poti gandi lucid: adica tinzi sa crezi ca Hristos nu este langa tine. Si totusi, in timp ce mandria si deznadejdea te coplesesc, incerci cum poti "Doamne ajuta-ma, ca pier!", dar daca sufletul ti-e bolnav, nu simti pur si simplu nici un raspuns. Sigur ca am putea spune ca platim pentru pacatele noastre: dar intrebarea este: pentru ce mai exista Sf Spovedanie? Dumnezeu este Bun si Milostiv si are mare grija de noi, dar cred ca mai sunt momente, in care desi El lucreaza necontenit pentru mantuirea noastra, nu ne lasa sa ne odihnim, poate tocmai ca sa apreciem mai mult atunci cand va veni momentul sa primim acea Pace de la Dansul.

Ca sa intelegeti ce vreau sa spun mai sus o sa incerc sa expun in cateva cuvinte povestea mea: trec prim momente cumplite, am zile cand ma intreb pentru ce traiesc, uneori fiindu-mi frica sa nu ajung in asa chip de deznadejde incat sa fac vreo prostie prin care sa-mi curm sansa la mantuire sau sa ma intorc din nou la pacat (caci am odinioara am trait in desfranare motivul fiind tot deznadejdea). Cred ca nimeni nu ma ajuta, nimeni nu ma aude, nici chiar Dumnezeu. Si totusi un mic strop de speranta imi rasare in suflet a doua zi, cand imi dau seama de chin si prin aceasta mai cred un pic ca Domnul nu ma lasa. Si toate acestea tin de un an si un pic pentru ca nu gasesc un om care sa ma ocroteasca si sa ma iubeasca (nu este doar o dorinta, ci si o nevoie inca din frageda copilarie avand in vedere ca am fost supusa unor abuzuri ale unui pedofil la ora aceea). Am ajuns sa ma duc la o nunta a unor prieteni si sa plang ca la o inmormantare de tristete, in loc sa ma bucur pentru ei. Imi dau seama ca sunt intr-o stare jalnica, dar totodata ca nu mai pot face nimic fara Hristos. Nu pot iubi, nu pot darui, nu am rabdare fara El... nimic. Am un servici bun, am un acoperis deasupra capului, am prieteni, am un duhovnic care se mahneste cand ma vede asa si totusi, fara Hristos, nu ma pot bucura de ele. Acum am ajuns sa nu-mi mai doresc nici casnicie, nici copii, nici sot (desi nevoia persista in sufletul meu), ci doar pacea de la Hristos: dar de vreme ce intarzie atat, probabil si aceasta este un lucru mult prea mare pentru mine inca. Cu siguranta va veni o clipa de odihna, si cand va fi aceea numai Domnul stie. Stiu ca nu sunt singura in aceasta situatie.

in concluzie, unui astfel de suflet nu ii poti spune ca nu face nimic, ca este un netrebnic si ca nu incearca sa il "induplece" pe Dumnezeu prin rugaciuni sau dragoste sau rabdare sau ca putinul pe care il face este in zadar caci risti sa ti se raspunda "Pai atunci nu mai fac nimic!" si acel suflet sa se piarda. Acel suflet este bolnav si cu adevarat nu poate face nimic fara Hristos: nici sa se pocaiasca, nici sa se smereasca, nici sa iubeasca, nici sa rabde etc. Dar fratilor, Dumnezeu este milostiv, si probabil ca pe unii dintre noi ii lasa sa se chinuie mai mult cat inca pot duce doar ca bucuria sa le fie mai mare (in putinele mele momente de luciditate, inca mai cred asta).

Sa va daruie Dumnezeu Pacea Sa si nu uitati ca Hristos a murit si a inviat pentru noi.
Cu drag
Gabriela
Reply With Quote
 

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Sunt ranit de dragoste Marius22 Din Vechiul Testament 2 26.02.2009 13:41:47