Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #71  
Vechi 15.06.2015, 13:38:40
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.724
Implicit

Aline, nu sucesc Scripturile, îți arăt puțin din adâncul și necuprinsul, pururea nesfârșita frumusețe a Sfintelor Scripturi, din care înțeleg și eu, în nevrednicia mea, cât îmi este dat de la Dumnezeu.
"cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie." - Psalmul 50, 7.

Hai să fim sinceri, e greșit dacă ne numim păcătoși și în alte feluri, în care noi, chiar simțim cu adevărat că suntem, urmând Sfântului Apostol Pavel?

Sau chiar crezi că dacă avem simțiri de har și orice mângâiere și bucurie, și înțelepciune primim, trebuie să fie neaparat duhuri pitonicești? De ce ești așa negativist?

Avem har, da, mult har primim, foarte mulți dintre noi, des. Dar marea problemă e că îl pierdem foarte repede. Dar dacă ne silim după el, ne este dat înapoi.
Spunea Gheron Iosfi Isihastul: la cel mai mic gând de mândrie pleacă harul și la cel mai mic gând de smerenie, vine harul înapoi.

De ce vrei să vezi totul atât de "pitonicesc"? Nu cumva te chinuie acele duhuri foarte tare pe tine? Alungă-le cu rugăciune, iubire, blândețe, că n-ai blândețe, ești mereu agitat, alungă duhurile cu virtuți. Fi trist, dar bucuros în același timp, cum a spus la Apostolul de Duminică de acum, din 14 iunie - Romani 2, 10-16.

Iartă-mă pe mine, păcătosul și prostul.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.

Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice.
Biblia
Reply With Quote
  #72  
Vechi 15.06.2015, 14:49:09
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.084
Implicit

[quote=Igor_Paslusnik;592670]Aline, nu sucesc Scripturile, îți arăt puțin din adâncul și necuprinsul, pururea nesfârșita frumusețe a Sfintelor Scripturi, din care înțeleg și eu, în nevrednicia mea, cât îmi este dat de la Dumnezeu.

Da, ai arata deja.

Ca Sf. Ap. Pavel era prost.

Citat:
În prealabil postat de Igor_Paslusnik Vezi mesajul
Iuliu, din cuvântul păcătos, ies toate: prost, nevrednic, etc. Păcătos, e spus de Pavel, pentru a se smeri, la fel ca oricine îi urmează.
Citat:
"cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie." - Psalmul 50, 7.
Da, e clar de la ce "dumnezeu" ai tu inspiratia.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote
  #73  
Vechi 15.06.2015, 18:13:07
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.724
Implicit

Nu, n-am spus că Sfântul Apostol Pavel era prost. Ci pentru mine înțelesul cuvântului, când mă numesc păcătos, aici intră și că sunt prost. Așa mă simt. La câte taine sunt în univers și în natură, nu pot decât să fiu fascinat, și să văd cât de puține lucruri știu și cât de prost și nevrednic sunt, de tot binele și binecuvântările ce le primesc zilnic, oriunde, fără să le cer, la fel ca ateii, spre exemplu, și când le cer, le primesc mai minunate.

În rest, dacă tu spui că am draci pitonicești, te rog mult roagă-te pentru mine, să-i alunge Dumnezeu, că nu vreau să supăr cu nimic pe Dumnezeu în ce spun și ce fac. M-am silit toată viața, cât am putut, cu mila Domnului, să nu-L supăr. Roagă-te să nu cad și să reușesc mai departe să nu-L supăr, din neputințele mele, care eu cu greu le văd, dar tu le vezi și vrei să mă ajuți. Mulțumesc mult. Nu sunt prefăcut în ce îți vorbesc.

Iartă-mă că te-am smintit, din neputințele mele și slăbiciunile mele cele mari, precum îți dovedesc mereu. Iertare.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.

Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice.
Biblia

Last edited by Igor_Paslusnik; 15.06.2015 at 18:20:51.
Reply With Quote
  #74  
Vechi 15.06.2015, 19:12:36
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.724
Implicit

"Am simțit superioritatea creștinismului" - musulman londonez, devenit ortodox.

Există în Londra câțiva foști musulmani care au și fost uciși pentru trecerea lor la creștinism. De aceea Părintele Nicolas Savtchenko, paroh al Bisericii Adormirii Maicii Domnului din Londra, va păstra discreția asupra unor detalii din viața neofitului.

Ce v-a condus la Hristos?


Prima oară am avut dorința puternică de a studia în detaliu Noul Testament, și acest lucru mi s-a întâmplat când mă aflam în fața mausoleului Kaaba de la Mecca. Am trăit ceva timp și la Mecca. Literatura creștină în Arabia Saudită este strict interzisă și numeroase situri creștine sunt blocate, dar cu dezvoltarea modernă a telecomunicațiilor, nu este dificil pentru cei ce caută să găsească Cuvântul lui Dumnezeu. După câtva timp, am încercat să conving un american care lucra în capitala Arabiei să se convertească la islam. În timp ce vorbeam cu el, acesta mi-a răspuns cu multă convingere și curaj. Am fost surprins de curajul său, căci în Arabia Saudită, un om care predică creștinismul, poate foarte ușor fi ucis. Conversațiile cu creștinii în Arabia Saudită au fost foarte importante pentru mine. Ca și persoană asociată la misiunea islamică în Arabia, am întâlnit mulți străini creștini. Am remarcat că în cea mai mare parte din cazuri, creștinii nu se converteau la islam din proprie voie, ci doar pentru a putea să muncească în Arabia Saudită și de a obține o scutire financiară din faptul că sunt musulmani. Realitatea este că salariile non-musulmanilor sunt mai mici decât ale musulmanilor, din cauza unui impozit special, fixat de însuși Mahomed. Salariile creștinilor în Arabia sunt foarte mici, și unii se convertesc la islam pentru a câștiga mai mulți bani. Majoritatea filipinezilor care au obținut un domiciliu renunță imediat la islam. Am început să explorez încă și mai mult creștinismul și puțin câte puțin, am simțit superioritatea sa asupra islamului. Ortodoxia pentru prima dată am întâlnit-o la Sarajevo, capitala Bosniei. Din păcate, preoții din Sarajevo nu vorbeau engleza și nu puteam să exprim ceea ce voiam. După ce am așteptat ca un grup de imami să se îndepărteze de biserică, am intrat în biserica sârbă, și am simțit privirea uimită a unui preot sârb, când m-am închinat în manieră ortodoxă și am făcut o metanie până la pământ. Atunci am simțit că ortodoxia era din toate confesiunile creștine, cea mai aproape de mine. Am studiat și mai mult teologie creștină, în special ortodoxă, am cumpărat o mulțime de cărți, am vizionat filme Mi-a plăcut mult filmul Ostrovul. Puțin câte puțin am decis să cer Botezul în Biserica Ortodoxă Rusă.

Continuare:

http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lu...mului?page=0,1
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.

Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice.
Biblia
Reply With Quote
  #75  
Vechi 15.06.2015, 19:23:42
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.724
Implicit

Cum a ajuns un protestant calvin, printr-o Sfântă Icoană, în Ortodoxie.

Când, în 1990, am părăsit Hawai pentru a studia la Seminarul Teologic Gordon-Conwell, am făcut-o cu scopul de-a ajunge profesor la liberalul seminar al Bisericii Unite a lui Hristos. Aceasta era una dintre cele mai liberale denominații protestante, și voiam să ajut la aducerea sa înapoi la rădăcinile biblice. Ultimul lucru din lume pe care-l așteptam era să devin ortodox!

Chemat de o icoană:

După primul semestru, am fost invitat la un studiu biblic ținut la biserica ortodoxă grecească a Sfinților Constantin și Elena. În timpul studiului, privirile Îmi tot fugeau spre masa unde se găseau de vânzare niște icoane. Ochii mi se Întorceau către o icoană anume, a lui Hristos ținând Scriptura. În zilele ce au urmat nu mi-am putut scoate din minte acea icoană, așa că m-am Întors și am cumpărat-o.

Când am luat-o, nici prin gând nu-mi trecea să mă fac ortodox. Am cumpărat-o ca pe-un mic gest de răzvrătire Împotriva puternicei atitudini reformate de la Gordon-Conwell. Am simțit Însă În icoană și o putere duhovnicească, care m-a făcut mai conștient de prezența lui Hristos În viața mea.

În al treilea an de Seminar am scris o lucrare numită Icoana și spiritualitatea evanghelică. În ea, analizam cum frumusețea vizuală a icoanelor ar putea Îmbogăți spiritualitatea evanghelicilor, care e adesea destul de raționalistă și austeră. Pe măsură ce făceam studiul, am știut că era important să Înțeleg icoana de pe poziții ortodoxe, iar nu să impun asupra subiectului prejudecățile protestante. Deși după ce-am terminat lucrarea am rămas În comunitatea evanghelică, Începusem să percep Înțelegerea sacramentală ortodoxă a realității.

După ce-am absolvit Seminarul, am mers la Berkeley și am Început studiile de doctorat În religie comparată. Pe când eram acolo, am frecventat biserica ortodoxă bulgară a Sfinților Chirii și Methodie, o parohie mică, alcătuită În mare parte din convertiți americani. Acolo am văzut Ortodoxia trăită! M-a atins profund ve*derea părinților ce-și purtau copilașii În brațe pentru a primi Sfânta Împărtășanie și-și ridicau copiii ca să poată săruta icoanele.

Temeiul scripturistic al icoanelor

După câțiva ani la Berkeley, m-am Întors În Hawai. Deși eram foarte interesat de Ortodoxie, aveam și câteva rezerve majore. Una dintre ele era Întrebarea: există un temei scripturistic pentru icoane? Nu cumva obiceiul ortodox al cinstirii icoanelor Încalcă cele Zece Porunci, care opresc Închinarea la chipurile cioplite? Cealaltă problemă era Împotrivirea lui Jean Calvin față de icoane. Mă socoteam a fi un calvinist și aveam o mare prețuire pentru Calvin, ca teolog și cărturar biblic. Am abordat aceste două probleme În maniera tipică a unui student proaspăt absolvent: m-am apucat să fac niște studii de cercetare.

În cercetările mele, am aflat că există, Într-adevăr, un temei scripturistic pentru icoane. În Cartea Ieșirii, vedem cum Dumnezeu Îi dă lui Moise cele Zece Porunci, printre care se cuprinde interdicția Împotriva chipurilor cioplite [Ieșirea 20:4]. Însă, În aceeași carte, vedem cum Dumnezeu Îl Învață pe Moise să construiască Cortul Sfânt, zicându-i, printre altele, să așeze heruvimi de aur pe Chivotul Mărturiei [Ieșirea 25:17-22]. Mai mult, vedem cum Dumnezeu Îl Învață pe Moise să Întocmească chipuri de heruvimi pentru curțile din afară ale Cortului Sfânt și pentru perdeaua dinăuntru, ce ducea la Sfânta Sfintelor [Ieșirea 26:1,31-33].

Am găsit precedente scripturistice asemănătoare, În favoarea icoanelor, la Templul lui Solomon. În Sfânta Sfintelor se găseau chipuri de heruvimi, cioplite pe cele două uși ce duceau către Sfânta Sfintelor, cât și pe zidurile exterioare din jurul Templului [II Paralipomena 3:14 (Cronici); I Regi 6:29, 30, 31-35]. Ce găsim aici se află Într-un contrast izbitor cu austeritatea deplină din multe biserici protestante de astăzi. În timp ce multe biserici protestante au doar patru ziduri goale, lăcașul de Închinare din Vechiul Legământ era plin de bogate podoabe vizuale.

La sfârșitul Cărții lui Iezechiel se află o descriere lungă și elaborată a noului Templu. Asemeni Cortului lui Moise și Templului lui Solomon, noul Templu are heruvimi ciopliți pe zidurile sale [Iezechiel 41:15-26]. Și anume, gravurile heruvimilor au fie fețe omenești, fie fețe de lei, sau de tauri. Descrierea chipurilor omenești de pe zidurile Templului poartă o asemănare izbitoare cu icoanele din Bisericile ortodoxe de astăzi.

Săpături arheologice recente au descoperit o sinagogă din primul secol, ce avea pe pereți imagini pictate cu scene biblice. Aceasta Înseamnă că atunci când Iisus și ucenicii Săi mergeau Sâmbăta la sinagogă, nu vedeau niște ziduri goale, ci evocări vizuale ale adevărurilor scripturistice.

Am fost copleșit și de faptul că conceptul chipului (imaginii) lui Dumnezeu este crucial din punct de vedere teologic. Este important pentru relatarea Facerii și de Însemnătate hotărâtoare În Înțelegerea firii omenești [Facerea 1:27]. Conceptul acesta este de Însemnătate hotărâtoare și În Înțelegerea mântuirii. Dumnezeu ne mântuiește prin refacerea chipului Său din noi [Romani 8:29; I Corinteni 15:49]. Și vorbim doar de câteva mențiuni ale chipului lui Dumnezeu În Scriptură. Toate acestea m-au dus la concluzia că există, cu adevărat, un temei biblic pentru icoane!

Cum rămâne cu Jean Calvin?

Dar cum rămâne cu Jean Calvin? Aveam cea mai mare cinstire pentru Calvin, foarte prețuit printre protestanți pentru comentariile sale biblice și ca unul dintre teologii Întemeietori ai Reformei protestante. Nu puteam trece cu ușurință peste iconoclasmul lui Calvin. Aveam nevoie de motive bune, scripturistice și teologice, ca să resping opoziția lui Calvin fată de icoane.

Cercetarea mea a dat naștere mai multor surprize. Una a fost descoperirea uimitoare că nicăieri În Instituțiile sale, Calvin nu pomenește versetele ce vorbesc despre folosirea imaginilor În Cortul și Templul Vechiului Legământ. E o omisiune foarte semnificativă.

Un alt însemnat punct slab este felul În care Înțelegea Calvin istoria Bisericii. El presupunea că În primii cinci sute de ani de creștinism, bisericile erau lipsite de imagini, și abia o dată cu decăderea purității dogmatice au Început imaginile să pătrundă În biserici. Calvin l-a ignorat Însă pe Eusebiu și Istoria sa Bisericească, scrisă În secolul al patrulea, care amintește de portretele În culori ale lui Hristos și ale Apostolilor. Și aceasta, În ciuda faptului că protestantul Calvin știa lucrarea, citându-l pe Eusebiu În Instituțiile sale!

Un alt punct slab este faptul că Calvin nu contrazice nicăieri clasica apărare teologică a icoanelor adusă de Sfântul Ioan Damaschin: restricția scripturistică Împotriva chipurilor se baza pe faptul că Dumnezeu Tatăl nu poate fi Înfățișat În chip văzut. Însă, deoarece Dumnezeu Fiul a luat la Întruparea Sa fire omenească, El poate fi zugrăvit În icoane.

Am fost surprins să aflu că argumentele lui Calvin nu erau nici pe departe atât de puternice pe cât m-aș fi așteptat. Calvin n-a luat În seamă toate dovezile biblice, a Înțeles greșit istoria Bisericii și a dat greș În a răspunde la apărarea teologică clasică. Cu alte cuvinte, iconoclasmul lui Calvin suferea pe plan scripturistic, teologic și istoric.

În călătoria mea către Ortodoxie, mai erau și alte probleme pe care trebuia să le lămuresc, dar cea a icoanelor era vârful aisbergului. M-am concentrat asupra icoanelor deoarece socoteam că este punctul cel mai vulnerabil al Ortodoxiei. Spre surpriza mea, era mult mai puternic decât mi-aș fi Închipuit vreodată, Îndoielile mele În privința icoanelor au fost asemeni Titanicului lovindu-se de ghețar. Ce părea să fie o bucățică de gheață era de fapt, În adâncuri, un munte uriaș, capabil să scufunde nava cea mare. Cu timpul, teologia mea protestantă s-a năruit și m-am Încredințat că Biserica Ortodoxă avea dreptate când susține că deține deplinătatea Credinței.

Am fost primit În Biserică În Duminica Ortodoxiei din 1999. În prima duminică din Postul Mare, Biserica prăznuiește restaurarea cinstirii icoanelor și Înfrângerea iconoclaștilor, la al Șaptelea Sinod Ecumenic din 787. În ziua aceasta credincioșii proclamă: Aceasta este credința care a Întemeiat lumea!.

Cu siguranță, a Întemeiat credința acestui fost calvinist, În urma puternicei mărturii a unei mici icoane!

Sursa: journeytoorthodoxy.com, traducere de Radu Hagiu, În revista Familia Ortodoxă, nr. 3 (38) martie/2012, pp. 52-54.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.

Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice.
Biblia
Reply With Quote
  #76  
Vechi 29.06.2015, 16:15:11
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.724
Implicit

Mărturia actorului de succes, american de la Hollywood JONATHAN JACKSON, despre cum și de ce a devenit ortodox !

Poate cea mai frumoasă și cutremurătoare mărturie ce a-ți vizionat-o vreodată:

https://www.youtube.com/watch?v=tsSAtgpWZOY (durează doar 9 minute și 49 secunde)
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.

Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice.
Biblia

Last edited by Igor_Paslusnik; 29.06.2015 at 16:19:55.
Reply With Quote
  #77  
Vechi 25.12.2015, 19:41:02
vlad90's Avatar
vlad90 vlad90 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.05.2009
Locație: Rivulus Dominarum
Religia: Ortodox
Mesaje: 144
Exclamation

Ii rog pe cei care s-au convertit la Ortodoxie sa-mi scrie povestea lor pe vlad.herman@gmail.com sau in privat, daca doresc. Voi publica textul intr-o carte. Multumesc
__________________
† "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul". †
Reply With Quote
  #78  
Vechi 09.01.2016, 03:02:50
DEKA70 DEKA70 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 09.01.2016
Mesaje: 1
Implicit Cum eu, fiind baptist, am descoperit Ortodoxia?

https://buzlecatalinsite.wordpress.c...rit-ortodoxia/
Reply With Quote
  #79  
Vechi 09.01.2016, 22:08:47
Grabriella Grabriella is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.05.2009
Locație: Cluj
Religia: Ortodox
Mesaje: 288
Implicit Convertirea mea la ortodoxie

Numele meu de botez este Gabriela, nume pe care l-am primit in urma cu 16 ani cand am primit botezul ortodox.
Viata mea a fost una deosebit de tumultuoasa.Parintii mei nu mi-au dat nici un fel de educatie religioasa, iar in scoala am invatat ca nu exista Dumnezeu.Doar bunicii mei,baptisti,ma mai duceau in copilarie la adunare.Asadar,pentru mine nu exista credinta. Pe la varsta de 17 ani ,in anul 1974,acasa, in urma citirii unui roman, o rugaciune mi-a strapuns inima; Era rugaciunea unui tata care trebuia sa decida viata sau moartea fiului sau(un criminal).A ales dreptatea, asa cum Dumnezeu a ales ca propriul Fiu sa moara pentru pacatele noastre.Atunci am constientizat ca eu am un Tata in cer si ca Domnul Iisus Hristos,de dragul meu, a acceptat pedeapsa capitala.Am cazut in genunchi si am
plans mult,nu stiu cat am ramas asa,dar stiu ca atunci a fost intalnirea mea cu Domnul care mi-a marcat intraga viata,moment cand am decis sa-i raspund la IMENSA LUI DRAGOSTE cu iubirea mea .Ulterior am cautat o biserica in care sa-l gasesc pe Domnul meu si bineinteles ca m-am dus in adunarea unde erau bunicii mei pe care ii iubeam foarte mult.Acolo am primit toate notiunile de crestinism,am inceput sa citesc Biblia,sa ma incant de minunatia vietii de credinta,am intalnit niste tineri foarte seriosi cu care ne intalneam si ne rugam,ne marturiseam pacatele si plangeam pentru ele.Totul era minunat! Tatal meu care era ateu comunist,fusese chiar ofiter de contrainformatii,a inceput o prigoana acerba impotriva mea.Totul a durat 3 ani,dupa care a reusit sa ma rupa din grupul de rugaciune in care eram, prin trimiterea mea la Bucuresti pentru aproape 2 ani.In aceasta perioada n-am mai avut partasie cu nimeni,dar frecventam adunarea baptista din Bucuresti.M-am intors din nou acasa si am inceput facultatea la Cluj. Atunci s-a produs dezastrul. Am intalit un coleg care prin orice mijloace, a incercat sa ma cucereasca.Nu l-am iubit,nu l-am dorit ca sot,n-am vrut sub nici o forma sa am de a face cu el,dar pana la urma ne-am casatorit si am avut un copil. N-am putut sa impiedic acest deznodamant oricat am incercat sa lupt si sa ma impotrivesc. A fost cumplit! Nici astazi nu-mi dau seama ce s-a intamplat.Totul s-a prabusit pentru mine !In acele conditii toata vina am aruncat-o pe Dumnezeu,pentru ca ar fi fost singurul care ma putea scapa.Atunci am zis :"Doamne, daca Tie nu ti-a pasat de mine sa ma scapi de omul acesta,nici mie n-o sa-mi mai pese de viata mea".
Un singur lucru mi-asi fi dorit de la viata-sa: am o familie CRESTINA si exact aceasta am ratat!Dupa 7 ani am divortat,dar de fapt nu l-am cosiderat niciodata sotul meu ,deoarece n-am fost cununati la biserica,fiind de confesiuni diferite.M-am recasatorit cu actualul sot, dar problemele mele nu au incetat.Sufletul meu avea nevoie de Preiubitul sufletului meu,pentru
ca nicaieri si la nimeni n-am intalnit o iubire asemenea cu a Lui.
Unde era sa-L caut decat acolo de unde am plecat,asadar m-am intors,in 1994 ,in adunarea baptista.Aici am gasit un dezastru.O adunare sfasiata de dezbinari si neintelegeri, cu grupuri si grupulete.Adunarea s-a rupt in trei grupari "oficiale".Eu m-am alaturat asazisilor treziti",adica celor ce cautau rugaciunea si pocainta,care s-au rupt de cei superficiali si "lumesti".Doar nu lasam "lumea "ca sa ma amagesc singura intr-o adunare formala .Adevarul este ca m-a deranjat intotdeauna lipsa adunarii baptiste de profunzime si seriozitate, dar am gasit acel mic grup de oameni seriosi,care,cu adevarat cautau sa traiasca invataturile Bibliei si sa se pocaiasca cu adevarat de faptele intunericului.Acestia au primit fonduri si ajutoare din strainatate sa-si construiasca o casa de rugaciune noua.Atunci a inceput razboiul".Pentru a pune mana pe bani,gruparea conservatoare,a inceput cu denigrari,cu reclamatii la adunarile americane care au trimis banii,cum ca nu se face nimic ,ca uni si-au
insusit acesti bani,reclamatii la Inspectia in Constructii ca nu au proiect, etc....Nimic insa nu a oprit lucrarea de constructie a acestei case.Cand au vazut ca este gata au inceput cu presiuni de la Comunitate(conducerea de la Cluj)pentru a-si pune ca si conducator
(pastor) persoana dorita de ei. Cel ce a condus toate lucrarile de constructie s-a opus. Si aceasta adunare s-a fragmentat in doua partide:una care il sustinea si cealalta care sustinea persoana numita de sus(de Comunitate).Solutia a fost simpla:acel om,care din nimic a construit totul, cu bani necontabilizati,fara sa fie platit a fost declarat hot si a fost dat afara atat el cat si familia lui cat si toti ce-i ce-l sustineau.Eu am asistat la toate aceste lupte intestine si m-am scarbit,ori cum, nu mai puteam ramane aici caci nu era decat o lupta pentru putere,acei putini,care mai cautau cu adevarat pe Dumnezeu au fost exclusi fara alt motiv decat acela ca n-au acceptat noul conducator numit de Comunitatea baptista,persoana care,desi avea studii nu avea nimic de a face cu trairea credintei in Dumnezeu decat "vorbe".In aceste conditii am cautat adunarea acelor oameni cu adevarat "seriosi"in credinta lor.Peregrinarea mea a fost pe la foarte multe astfel de adunari.Totul era bine pana la o vreme dupa care descopeream fel de fel de aberatii si limite in intelegerea cuvantului Lui Dumnezeu.
Convertirea mea la ortodoxism s-a facut tarziul,la 43 de ani,dupa ce o viata intreaga am cautat calea cea dreapta si dupa ce indelung m-am rugat Domnului sa-mi arate unde este locul meu in trupul Bisericii Sale.Este greu de povestit o viata intreaga si nu vreau sa va
obosesc,insa esentialul este ca in urma cu 16 ani am primit Sf.Botez la Manastirea Sf.Arhangheli din Remetea de langa Turda unde locuiesc. Marturisesc ca intoarcerea mea s-a facut in mod miraculos,fara sa cunosc aproape nimic despre ortodoxie,cu ajutorul Maicutei Sfinte prin sf.Icoana de la Nicula,apoi printr-un parinte exorcist la a carui slujbe de dezlegare am participat de 3 ori si apoi cu ajutorul altui parinte exorcist care m-a si botezat.Totul a durat de la postul Craciunului 1999 si pana la Sf. zi de Inviere din 2000.
In urma cu exact 16 ani, de marea sarbatoare a Botezului Domnului,am auzit la Radio Renasterea de unde se transmitea slujba de la catedrala Ortodoxa ca fratele David Hudston va fi hirotonit diacon ortodox.
Va dati seama ce soc a fost pentru mine- il stiam ca pe o persoana extraordinar de serioasa in credinta si foarte responsabila. Sufletul meu, sfasiat de indoieli legate de neoprotestantism si profund cercetat de Duhul Sfant inca din anul precedent, m-a facut sa sar ca si arsa , sa ma imbrac urgent si sa fug realmente spre Catedrala Ortodoxa ca sa il intalnesc si sa il intreb: "CE VA DETERMINAT SA FACETI ACEASTA MARE SCHIMBARE"?, pentru ca si eu stiam ca trebuie sa fac acest pas, dar nu eram convinsa ca este corect din punct de vedere teologic.
Din pacate, nu am reusit sa vorbesc cu dansul, dar am asistat la slujba de sfintire facuta si a fost pentru mine ca o revelatie si mare minune , a insemnat un moment decisiv in hotararea mea de a alege Ortodoxia.
In aceasta perioada nu pot sa spun ca am primit nici cele mai elementare notiuni teologice de la oameni,deci nu a fost o convertire prin ratiune ci prin simtire si descoperire.Bineinteles ca am incercat sa inteleg si rational daca ceea ce simt este conform Bibliei si am primit ,incredibil, raspuns la toate intrebarile mele teologice.Am citit primele volume din Filocalie si am simtit ca un voal cade de pe ochii mei.Daca pana atunci aveam impresia ca ortodocsii nu au habar de
biblie,am fost uimita sa vad ca in urma cu 1700 de ani Sfintii Domnului au simtit si au trait cu adevarat crestinismul,iar biserica ortodoxa respecta aceeasi randuiala.Am inteles scrupulozitatea cu care sunt respectate toate valorile biblice.toate cuvintele Mantuitorului,dar am inteles si m-am cutremurat de valoarea Traditieiadica toate descoperirile pe care Tatal Ceresc le-a lasat alesilor Sai.Am citit,plangand, Viata Parintelui Cleopa si apoi multe,multe carti.Simt o sete imensa de aceasta APA VIE.Am alergat la Manastirile din Moldova si din tara si nu ma satur sa descopar pe Sfintii Lui Dumnezeu , viata lor si faptele lor.Este ceea ce am cautat intotdeauna, SFINTIREA, DESAVARSIREA. O Biserica VIE care are toate parghiile pentru desavarsirea fiilor ei.
Am simtit ,pentru prima data, PUTEREA Bisericii luptatoare si puterea nevazuta, dar simtita, a Bisericii biruitoare.
Totul a fost incredibil,tot ce am trait si simtit,dar acesta a fost doar inceputul.Tot ceea ce am trait si traiesc acum este o minune continua si simt ca totul este dovada dragostei de neimaginat a Domnului Dumnezeului nostru.
Sunt prea multe de spus, sunt mii de zile si trairi si descoperiri si calauzire si lacrimi si pocainta si durere si indoieli , dar atata fericire pentru ca niciodata n-am mai fost singura, am simtit toata dragostea marii familii in care am intrat.
Reply With Quote
  #80  
Vechi 09.01.2016, 22:35:23
Grabriella Grabriella is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.05.2009
Locație: Cluj
Religia: Ortodox
Mesaje: 288
Implicit "O religie străveche – o stea care răsare în Est"

În timp ce Biserica Anglicană se străduieste din greu să-și țină turma cât mai aproape, un nou venit, cu un trecut străvechi, îi învăluie din ce în ce mai mult pe englezi, inclusiv pe prințul de Wales.

Luna trecută, sâmbătă noaptea, poliția din Londra a fost chemată să supravegheze o mare mulțime adunată în aria londoneza Knightbridge. O mie cinci sute de persoane se înghesuiau să se strecoare într-o clădire a cărei capacitate era pentru cel mult o jumătate din ei. Unii chiar au leșinat, iar înăuntru, conform celor raportate de un polițisti, era "ca într-un cuptor".

Înghesuiala aceasta nu era prilejuită de vreo manifestare ilegală, ci de slujba Învierii Domnului din noaptea de Paști la Catedrala Ortodoxă rusă din Ennismore Gardens. În ultimii 15 ani, numărul credincioșilor ortodocși din Anglia a crescut de la 170.000 la mai mult de un sfert de milion, făcând din această religie confesiunea creștină cu cea mai rapidă creștere. Biserici ortodoxe și circa șase mănăstiri pot fi întâlnite din Truro și până la Dunblane. Acest lucru este cu atât mai remarcabil cu cât Orodoxia nu face evanghelizare ca alte denominații și este, după spusa unui convertit, absurd divizată, în ceartă continuă și cu multe ranchiune.

Un factor important îl constituie marele număr de imigranți sosiți din Răsărit și din fosta Uniune Sovietică. Deși numărul de convertiți nu este mare, prin comparație, ei joacă un rol extraordinar de mare. Cei mai influenți oameni ai bisericii ortodoxe din Anglia – episcopul Kalistos Ware în biserica greacă și episcopul Vasile Osborne în biserica rusă - au venit de la protestanți. În plus, există un număr important de figuri mari în Anglia care simpatizează Ortodoxia, fără a fi convertiți. Un centru important de simpatie îl constituie organizația Prietenii Muntelui Athos, care susține mănăstirile grecești din Sfântul Munte și include ca membri importanti pe Sir Patrick Leigh Fermor, pe Ducele de Edimburg și pe Prințul de Wales. Implicarea prințului Filip nu ne surprinde, având în vedere că Biserica Ortodoxă Greacă și l-a apropiat mai demult. Mai surprinzătoare este prezența prințului Charles, care este viitorul cap al bisericii anglicane. "El este profund mișcat în duh de Muntele Athos", spune un membru al Societății. "Prințul vizitează Muntele Sfânt în fiecare an, petrecând acolo o săptămână și este foarte admirat acolo".

Philip Sherrard spune că prințul Charles a fost influențat de el, care este un comentator radical pentru Ortodoxie și ecologie și argumentează că întreaga creștinătate occidentală a produs pagubă mediului natural prin separarea dintre spiritual și fizic. Prințul mai este puternic influențat și de stră-stră-mătușa lui, Elizabeta, Marea Ducesă de Rusia, victimă a revoluției comuniste și care a fost canonizată în 1993. Charles a comandat o icoană a sfintei lui Aidan Hart, un neozeelandez, fost călugăr ortodox stabilit în Shropshire. În plus, prințul are un requiem scris pentru ea de cel mai eminent dintre convertiți, John Tavener, care a compus mai multe lucrări pentru biserică și a înființat biserica sa personală plină de icoane, în Dorset.

Pentru un neinițiat, Biserica Ortodoxă este bizantină în multe sensuri și ea cere un cap limpede și o hartă clară a Orientului apropiat din primul mileniu după Hristos pentru a o înțelege. Biserica primară a fost organizată în cinci Patriarhii: Antiohia, Alexandria, Ierusalim, Roma și Constantinopol.

Primele trei au căzut sub invazia musulmană și, la 1054, biserica din Roma se rupe de trupul primar al bisericii dând naștere marei schisme. Atunci Patriarhul Constantinopolului a fost declarat "primul între egali" (primus inter pares n.n.) în lumea ortodoxă, susținut prin formarea unor noi biserici și patriarhii în Grecia și în Europa de Est. Bisericile din Anglia (ortodoxe - n.n.) sunt vlăstare ale acestor biserici și își au jurisdicția dincolo de ocean: cea rusă la Moscova, cea greacă la Istambul și cea antiohiană la Damasc.

Cea mai largă prezență în Anglia o are biserica greacă, cu 120 de parohii, cea rusă adună vreo 35, dar, după părerea Victoriei Clark, o specialistă în ortodoxie, ea este mai inclinata și mai deschisă pentru convertiți decât cea greacă. Dacă te duci în Ennismore Gardens într-o duminică dimineața, vei găsi acolo perechi de tineri care nu au nimic de a face cu Rusia.

Ce-i atrage acolo? Conservatismul Ortodoxiei este o importantă atracție. În timp ce anglicanii și catolicii agonizează sub tendințele moderniste, mulți tineri găsesc o certitudine într-un corp care, după afirmatia episcopului Ware "a păstrat tradiția și continuitatea vechii biserici în deplinătatea ei".

Această aderență la dogmă este completată de credința că bisericile din Vest se sprijină prea mult pe rațiunea umană. Slujbele ortodoxe, cu aprinderea lumânărilor, metaniile și sărutarea icoanelor are mai multă acțiune fizică și este mai potrivită pentru emoția spirituală. "Liturghia noastră are o frumusețe care se adresează întregii ființe", spune părintele John Hockway, un preot englez prin naștere, stabilit în Enfield. "Cântările, tămâia, modul în care e construită biserica, toate sunt manifestarea lui Dumnezeu și părtășia noastră la Împărația Lui. Ea răspunde unui adânc dor al ființei umane".

Dacă Biserica Ortodoxă este oarecum împotriva prozelitismului, aceasta se datorează,în parte, convingerii că Liturghia vorbește prin ea însăși. În plus, spune un convertit, "Ortodoxul este foarte conștient de faptul că el este un musafir în Anglia și nu dorește să intre în conflict cu alte biserici".

Cea mai notabilă dintre recentele convertiri fost trecerea la Ortodoxie a unui număr de 30 de preoți și diaconi anglicani care au respins preoțirea femeilor. «Dar – spune unul dintre ei, părintele Mihail Harper – nici biserica grecă, nici cea rusă, nu s-au arăta receptive față de intenția noastră. Atunci ne-am adresat bisericii antiohiene, pentru că ea a fost singura care și-a deschis bratțele ca să ne primească, ceea ce celelalte biserici n-au făcut".

Faptul că slujbele ortodoxe sunt ținute tradițional în limbi nefamiliare englezilor – limbi slavone, greacă sau arabă – a constituit un impediment pentru convertiri. În ultimul timp, situația s-a schimbat mult, fiindcă bisericile au introdus părți din serviciul religios și, la unele din ele, întreaga liturghie în limba engleză.

Persoana cea mai acreditată pentru a aduce în Biserica Ortodoxă vorbitorii de limba engleză a fost mitropolitul Anthony Bloom. Ierarh harismatic, mort anul trecut, este considerat de mulți drept un sfânt. "Nu-mi venea să cred că un așa de mare număr de englezi au fost prezenți la înmormântarea lui" spune Piers Buxton, fostul secretar al Academiei Regale, care a fost printre participanții la funeralii. "Ei se strecurau printre pietrele de morminte ca să fie cât mai aproape de groapă".

Printre cei care au ținut discursuri funebre a fost și Arhiepiscopul de Canterbury, care a aprobat părtășia bisericilor anglicane cu comunitățile ortodoxe. În mod inevitabil, există și diferențe de opinii – deși nu doctrinare – printre diferitele ramuri ale Bisericii Ortodoxe, dar cele mai serioase conflicte au loc adesea în interiorul aceleași națiuni. Cel mai amar dintre conflicte este între biserica rusă "roșie", cea care a acceptat jurisdicția Patriarhiei de la Moscova în timpul manipularii ei de către comunism și cea "albă" care stă sub jurisdicția unei succesiuni de episcopi exilați. În prezent, relațiile, oarecum, s-au mai dezghețat. "Nu mai sunt aceleași sentimente care erau înainte împotriva Patriarhiei moscovite", zice unul dintre membrii bisericii "albe".

În cartea sa, The Inner Kingdom, episcopul Kalistos Ware recunoaște aceste probleme însă, argumentează el, este mai bine să te sfădești pe anumite probleme mai puțin importante, decât să fii, ca anglicanii, «uniți, în cea mai mare parte, într-o organizație aparentă și să fii profund divizat în credințe și în formele publice de adorare a lui Dumnezeu".

"Biserica Ortodoxă, spune un convertit, este plină de tot felul de neînțelegeri mărunte, dar, în inima ei, ea rămâne într-o singură credință – neclintită – că lumea este transfigurată prin săvârșirea Sfintei Liturghii. Este foarte obișnuit să găsesti convertiți care au ajuns întâmplător din stradă la o slujbă ortodoxă și au gândit: "Aici rămân! M-am întors acasă".



Anthony GARDNER

Traducere și adaptare de Pr. Gh. Calciu din Times, 22 mai 2004. Titlul original este "O religie străveche – o stea care răsare în Est"
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare