Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Pocainta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 03.06.2013, 21:09:25
Tomita Tomita is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.04.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 287
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ekaterina Vezi mesajul
Care este oare cauza acestei nepasari? De ce omul ce cunoaste continutul Evangheliei ajunge sa traiasca intr-o amorteala si fara o autentica traire?Unde pierdem esenta? Ce anume ne impiedica sa traim cu adevarat crestineste si sa avem inima aprinsa?
nu stiu cauza nepasarii.
sunt si eu intr-o etapa caracterizata de formalism religios. Incerc sa nu lipsesc 3 duminici la rand de la biserica. Nu ma spovedesc pentru ca mi se pare o repetare fara traire...
Nu reusesc sau nu am vointa sa tin post...si acestea sunt "mici neajunsuri"..gandurile au suferit o transformare..nu e nevoie sa spun de care..si am momente cand ma deranjeaza dupa ce am zis ceea ce am zis si ma mir ca am putut sa spun asa ceva.
Nu pot sa citesc o carte religioasa cu simtirea..parca o citesc din avion.
Am o perceptie a vietii mult mai frumoasa si mai usoara...nici nu-mi vine sa cred ce usor de trait este viata...in ultimii ani am avut perioade cand fiecare zi era o povara.
Acum sunt prinsa in alt mod de viata...si nu pot sa ma fortez sa simt ce nu pot sa simt....am inceput sa citesc Filocalia, pe care doream de mult sa o citesc si parca citesc ziarul..si la ziar sunt mai interesata de ce citesc...
E trist...
Reply With Quote
  #12  
Vechi 03.06.2013, 21:11:40
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.593
Implicit

Citat:
În prealabil postat de glykys Vezi mesajul
Am citit de curand o carte, "Duhovnicul si ucenicul"de pr. Vladimir Vorobiev, care vorbea, printre altele, despre dificultatile pe care le intampina duhovnicul la spovedanie cu diferiti penitenti, cu copii, cu oameni care vin pentru prima oara la spovedanie, cu incepatori care nu prea stiu cum sa se spovedeasca, dar si cu oamenii imbisericiti, care nu au ei pacate grosiere, dar care se scalda intr-o nepasare duhovniceasca si nu mai au traire:

"Aici noi avem de-a face cu oameni care deja cunosc Evanghelia, cunosc ca trebuie sa se impartaseasca des, ca nu trebuie sa savrseasca pacate de moarte, si cu adevarat, nu le mai savarsesc. Nu desfraneaza, nu fura, nu beau, nu fac avorturi, nu se leapada de credinta, nu merg la alte rataciri... Astazi sunt membri ai Bisericii si duc o viata in sanul ei. Vietuire in Biserica si in har este insa aceasta?... Nici lacrimile nu mai curg, nici rugaciunile lor nu mai izvorasc din inima, cu mare greutate isi citesc rugaciunile de seara si de dimineata. Toate au devenit o povara. Evanghelia nu-i mai atrage deloc, iar literatura duhovniceasca nu-i mai aprinde atat de mult. Chiar si slujbele Bisericii au devenit, iata, un obicei. Ei merg la acestea, le asculta, caci li se pare ca ele sunt de trebuinta, insa asculta formal, inima lor tacand. Nu se roaga lui Dumnezeu, ci doar asculta. Flaacara inimii lor s-a stins."

"Dar de ce se intampla astfel? De ce atunci cand s-au intors la Dumnezeu din ateismul lor si si-au jertfit fara crutare patimile, viciile si obisnuintele lor, s-au rupt de viata pacatoasa pe care o duceau, pasind pe calea nevointei, iar nevointa lor a dat indata, fara zabava, rod bogat? Acum viata lor a incetat sa mai fie o nevointa, a devenit un obicei. De indata ce nevointa s-a dus din viata lor, au disparut si roadele duhovnicesti...

Duhovnicul trebuie sa stie sa explice ca acum nevointa este alta, ca acum este nevoie de osteneala rugaciunii, de smerenie, de dragoste, de ascultare, de nevointa necontenitei lupte cu patimile, cu mandria, cu iubirea de sine, cu iubirea de stapanire, cu irascibilitatea, cu oricare alta patima. Trebuie sa ai permanenta luare aminte catre tine insuti, catre viata ta duhovniceasca, o atentie deosebita. Trebuie sa iti observi fiecare pas inselator, sa te caiesti, sa te indrepti. Fara o asemenea viata duhovniceasca, fara osteneala duhovniceasca, nu aflam har dumnezeiesc in inima omului. Si in cel mai mare grad este nevoie de smerenie."

Se vorbeste apoi despre formalismul caldicel al oamenilor din biserica, aceia care "doresc sa treaca prin urechile acului: sa nu aiba nicio nevointa, dar si de viata duhovniceasca sa se bucure!". Acestia sunt intr-o situatie mai proasta decat cei incepatori, pentru ca se complac in starea lor.

Se mai vorbeste si despre diferenta dintre viata sufleteasca si cea duhovniceasca, despre oamenii bolnavi sufleteste, cum ar trebui sa aiba loc imbisericirea copiilor...

Au fost destule dati in care si eu am alunecat in starea descrisa in fragmentele citate de mai sus, si poate ca si altii, de aceea mi-ar placea sa avem o discutie asupra lor.
Marturisesc ca eu nu stiu la ce va referiti aici? Ce anume doriti pe acest fir? Mi se pare cam dur si Ioan Cezar in mesajul lui.

1. Cum adica oameni imbisericiti dar se scalda in nepasare duhovniceasca?
Tot citatul acela ma inspaimanta? Pai adica ce mai trebuie facut/avut? Stiu Evanghelia, nu fac pacate, fac aia si aia, nu fac ce nu trebuie. Si tot nu este bine?
De unde vin concluziile acestea? De unde judecatile acestea? Cat de bine ii stie/vede pe oameni? Ca sa stie ce face el acasa, ce-l intereseaza, si ce nu si cum simte si gandeste.
Doamne, ma ingroziti!

Mai intai ce inseamna imbisericit si ce inseamna nou? Unde este granita?
Eu una nu stiu. Merg de zeci de ani la biserica si stiu si fac multe, dar tot noua ma consider, pentru ca stiu atat de putin. Pentru ca stiu atat de putin practic...

Eu cred ca toti cei care merg la biserica si practica ortodoxia fara a fi monah, preot sau teolog, se afla de la un moment dat in faza de rutina. Caci la rutina se refera auorul, cred eu. Le faci pe toate bine, zi de zi, dar automat.
In credinta nu apare nimic nou. De 2000 ani sunt mereu aceleasi lucruri: facem aia si aia si aia si nu facem aia si aia.

Singurul lucru care este nou, dinamic, este implicarea sociala, iubirea de aproapele. Asta trebuie sa ne scoata din monotonie si rutina.

Este ca si in casnicie: exista iubirea tot timpul, exista respect etc. Dar pana la urma apare rutina si trebuie sa mai inventam ceva care sa invioreze relatia.

2. In credinta inviorarea aceasta poate veni de la preot. El trebuie sa discute cu noi, sa ne mai invete, sfatuiasca.
Nevointa (eu stiu ca acest termen inseamna efort, greutate, obligatie, lupta etc.) exista la noi toti. Nu lipseste.

Eu ma si va intreb cum sa se invioreze ceva cand ne ducem la biserica, preotul face slujba, spune predica si plecam acasa? Cand altceva nu se intampla in biserica? Bun noi putem sa citim mereu, sa ne informam. pe cont propriu. Dar facut ceva practic, moblizator. Sa putem intreba si discuta cu preotul, sa ne adunam exact ca aici pe forum sa discutam probleme, sa intrebam preotul. Nimic. Sa facem ceva impreuna in comunitate. Iar nimic.

3. Da, si eu tot spun aici pe forum: diferenta intre sufletesc si duhovnicesc. Unde este granita? Si cum facem cu cei cu probleme sufletesti, pe care biserica pana la urma ii pierde daca nu intervine si nu-i ajuta concret?

De copii nu-mi fac asa probleme: ei fac astazi religie in scoli, au de unde sa invete, mai mult decat noi cei in varsta.
Sigur ca si ei trebuie ajutati si invatati.

Eu de exemplu ma intreb un lucru, vazandu-i pe copiii din biserica noastra: de micuti (bebelusi) vin cu parintii si sunt impartasiti, inchinati, ajuta apoi preotul in altar, vin regulat la biserica.
Dar la o anumita varsta se produce o ruptura. Ceva nu mai functioneaza. Nu stiu ce anume. Ca si cum s-ar termina drumul lor la un moment dat si nu mai stiu incotro s-o apuce.

Apare anumite probleme in biserica. Autorul citat de glykys le vede putin altfel, dar este mai simplu de obicei.
Omenii se plictisesc cumva, se simt singuri, nu mai stiu ce sa faca, poate sunt chiar dezamagiti de rutina asta.
Ca un copil care e cuminte, face tot ce trebuie dar pana la urma intreaba: "Mama, eu ce sa mai fac acum?" Caci nu stie sa-si gaseasca singur preocupari.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
Reply With Quote
  #13  
Vechi 03.06.2013, 21:12:59
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Smile

Citat:
În prealabil postat de Tomita Vezi mesajul
E trist...
Nu-i trist , ci ai nevoie de un duhovnic bun si rabdator . Te rog incerarca sa te rogi Bunului Dumnezeu sa ti-l dea !
Nadejde si multa rabdare !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #14  
Vechi 04.06.2013, 12:10:13
adam000 adam000 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.09.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 719
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Tomita Vezi mesajul
nu stiu cauza nepasarii.
sunt si eu intr-o etapa caracterizata de formalism religios. Incerc sa nu lipsesc 3 duminici la rand de la biserica. Nu ma spovedesc pentru ca mi se pare o repetare fara traire...
Nu reusesc sau nu am vointa sa tin post...si acestea sunt "mici neajunsuri"..gandurile au suferit o transformare..nu e nevoie sa spun de care..si am momente cand ma deranjeaza dupa ce am zis ceea ce am zis si ma mir ca am putut sa spun asa ceva.
Nu pot sa citesc o carte religioasa cu simtirea..parca o citesc din avion.
Am o perceptie a vietii mult mai frumoasa si mai usoara...nici nu-mi vine sa cred ce usor de trait este viata...in ultimii ani am avut perioade cand fiecare zi era o povara.
Acum sunt prinsa in alt mod de viata...si nu pot sa ma fortez sa simt ce nu pot sa simt....am inceput sa citesc Filocalia, pe care doream de mult sa o citesc si parca citesc ziarul..si la ziar sunt mai interesata de ce citesc...
E trist...
Tomita, lasa Filocalia, ca aia o citesti tu cand vei fi cuprins de dragoste de Dumnezeu, cand vei tanji sa te apropii de El si vrei sa afli cum.

In starea aia in care esti tu acum trecem toti, de multe ori. Cum iesi din ea? Citeste cu buzele si fara nici o traire un acatist a vreunui sfant care iti este tie ocrotitor si in timp ce citesti acatistul si mintea iti fuge la orice altceva decat rugaciune, cand simti ca mintea fuge de la rugaciune, atunci spune-i sfantului direct, ca unui prieten drag caruia ii vorbesti cu cuvintele tale direct, pt ca iti este apropiat, fara formule de rugaciuni, ci cum ii vorbesti unui prieten, unuia drag - spune-i sfantului ca uite in ce hal ai ajuns si ca nu mai simti nimic. Spune-i sfantului cu cuvintele tale exact situatia in care esti si spune-i ca nici macar sa ii ceri ajutorul nu iti mai vine (asa scarbit esti), desi ti-ai dori sa te ajute nici nu stii cum si nici nu iti vine sa ceri ajutorul. La sfarsit roaga-l sa te ajute cum stie el mai bine. si apoi nu-ti mai bate capul cu asta, nu te mai incrancena, nu te mai forta (sa faci tu ceea ce nu poti/nu iti vine), ci lasa-l pe sfant sa te ajute cum stie el. Tu doar roaga-te sa te ajute sa iti revii. Ai sa fi surpris(a?) cat de repede si frumos ajutor vei primi
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor
Amin.

Last edited by adam000; 04.06.2013 at 12:20:11.
Reply With Quote
  #15  
Vechi 04.06.2013, 14:32:24
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.688
Implicit

Citat:
În prealabil postat de glykys Vezi mesajul
"Aici noi avem de-a face cu oameni care deja cunosc Evanghelia, cunosc ca trebuie sa se impartaseasca des, ca nu trebuie sa savrseasca pacate de moarte, si cu adevarat, nu le mai savarsesc. Nu desfraneaza, nu fura, nu beau, nu fac avorturi, nu se leapada de credinta, nu merg la alte rataciri... Astazi sunt membri ai Bisericii si duc o viata in sanul ei. Vietuire in Biserica si in har este insa aceasta?... Nici lacrimile nu mai curg, nici rugaciunile lor nu mai izvorasc din inima, cu mare greutate isi citesc rugaciunile de seara si de dimineata. Toate au devenit o povara. Evanghelia nu-i mai atrage deloc, iar literatura duhovniceasca nu-i mai aprinde atat de mult."
Se numeste akedie, apare mai ales la calugari: http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...laude-larchet/
Sfantul Serafim de Sarov ne spune sa facem ce simtim sa ne aduce mai mult harul, unora rugaciunea, altora milostenia, altora altceva.
Citez: "Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte practici crestine, nu constituie scopul vietii noastre crestine. Desi este adevarat ca ele slujesc ca mijloace indispensabile in atingerea acestui tel, adevaratul scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Cat despre rugaciune, post, priveghere, pomeni si toate faptele bune savarsite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobandi Duhul Sfant.
Aceste fecioare au practicat virtutile, dar, in ignoranta lor duhovniceasca, au crezut ca viata crestina consta doar in facerea de bine.
Desigur, fiecare fapta buna, facuta din dragoste pentru Hristos, ne daruieste harul Duhului Sfant, dar rugaciunea ne da acest har in mod deosebit, pentru ca intotdeauna este la indemana, ca o unealta de dobandire a harului Duhului Sfant.
Dobandeste harului Duhului Sfant si prin practicarea celorlalte virtuti, de dragul lui Hristos. Fa negot duhovnicesc cu ele; fa negot cu acelea care iti aduc profitul cel mai mare. De pilda, daca rugaciunea si privegherea iti dau mai mult har de la Dumnezeu, roaga-te si privegheaza; daca postirea iti da mult din duhul lui Dumnezeu, posteste; daca milostenia iti da mai mult, fa pomeni. Masurati fiecare virtute facuta din dragoste pentru Hristos in acest fel."
Reply With Quote
  #16  
Vechi 04.06.2013, 17:01:15
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Postez din nou un scurt citat din Pelerinul rus:

,,Acum vezi că pricina păcatelor pe care ți le-am dezvăluit este lenea de a ne gândi la lucruri duhovnicești, lenea care ne stinge dorința și nevoia de cele duhovnicești? Dacă vrei să afli și mijloacele prin care se dezrădăcinează acest rău, atunci silește-te să te luminezi pe toate căile în cele duhovnicești, caută să astupi izvorul tuturor păcatelor printr-o stăruitoare îndeletnicire cu cuvântul Domnului, cu învățăturile Sfinților Părinți, cu meditațiile, cu sfatul duhovnicesc și cu feluritele convorbiri întreținute cu oameni înțelepți despre persoana Mântuitorului.

Ah, iubite frate, de-ai ști câte nenorociri ni se întâmplă tocmai pentru că ne lenevim să ne luminăm sufletul prin cuvântul adevărului, pentru că nu învățăm Legea Domnului zi și noapte și fiindcă nu ne rugăm cu stăruință și cu râvnă pentru ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune.


Iar din această cauză omul nostru lăuntric flămânzește, se răcește și se slăbănogește, lipsindu-i puterea să pășească pe calea mântuirii și a dreptății cu trez-vie. De aceea, iubitul meu, ca să ne putem folosi de aceste mijloace, trebuie să ne hotărâm, îrf măsura puterilor noastre, să ne umplem cât mai des mintea cu felurite cugetări despre lucrurile cerești, și atunci dragostea ce se revarsă de sus peste inima noastră se va aprinde și va spori în sufletele noastre.

Totodată, iarăși, pe cât ne stă în putință, să ne rugăm cât mai des, căci rugăciunea este mijlocul cel mai însemnat și cel mai puternic pentru înnoirea și propășirea noastră. Ne vom ruga și vom cere ajutor Celui de Sus așa cum învață Sfânta Scriptură: „Doamne, învrednicește-mă acum să te iubesc pe Tine așa cum odinioară am iubit păcatul!”

Sursa: http://prieteniisfmunteathos.wordpre...s/#povestirea5
Reply With Quote
  #17  
Vechi 04.06.2013, 20:44:31
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Citat:
În prealabil postat de catalin2 Vezi mesajul
dar rugaciunea ne da acest har in mod deosebit, pentru ca intotdeauna este la indemana, ca o unealta de dobandire a harului Duhului Sfant.
Dobandeste harului Duhului Sfant si prin practicarea celorlalte virtuti, de dragul lui Hristos. Fa negot duhovnicesc cu ele; fa negot cu acelea care iti aduc profitul cel mai mare. De pilda, daca rugaciunea si privegherea iti dau mai mult har de la Dumnezeu, roaga-te si privegheaza; daca postirea iti da mult din duhul lui Dumnezeu, posteste; daca milostenia iti da mai mult, fa pomeni. Masurati fiecare virtute facuta din dragoste pentru Hristos in acest fel."
Postul cu rugaciunea si milostenia sunt cred de nedespartit , caci postirea "naste" multa rugaciune , iar cel aflat in post si rugaciune va fi cu siguranta milostiv !
Doamne ajuta !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #18  
Vechi 04.06.2013, 21:06:20
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.703
Implicit

Cate mesaje s-au strans, ma bucur pentru participarea voastra. Am sa incerc sa raspund fiecaruia in parte, in timp...
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
  #19  
Vechi 05.06.2013, 17:34:42
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.688
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Postul cu rugaciunea si milostenia sunt cred de nedespartit , caci postirea "naste" multa rugaciune , iar cel aflat in post si rugaciune va fi cu siguranta milostiv !
Doamne ajuta !
Citatul dat de mine era din Sfantul Serafim. Nu cred ca se referea la ceea ce face orice credincios, adica posturile, rugaciunea si milostenia, ci ce sa faca pe langa toate acestea, in plus.
Reply With Quote
  #20  
Vechi 05.06.2013, 18:52:15
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.284
Implicit

Citat:
În prealabil postat de adam000 Vezi mesajul
Prima discutie ar fi despre intelesul termenului de "nevointa". Mai demult eu pusesem in discutie intelesul de "straduinta" - stradania de a implini poruncile (ca lupta cu patimile).
Acum recent, la aceasta conferinta a parintelui Rafail Noica, aducea in atentie un alt inteles: nevointa - nevoie - nevoia de Dumnezeu.
Ce zici de acest inteles, apropo de postarea ta: sa le traiesti pe toate (nevointele) prin prisma nevoii de Dumnezeu - ca daca nu simti o nevoie de (dupa) Dumnezeu, si nu le faci din nevoia de Dumnezeu, oare mai poti vorbi de nevointa?
Mi-a placut cum mi-a explicat duhovnicul in urma cu mai mult timp ce inseamna nevointa. Ne-vointa, ceva impotriva vointei. De exemplu daca seara esti obosit si tot ce iti doresti este sa te culci, considerand ca esti prea obosit pentru rugaciune, este un act de nevointa sa treci peste tine, peste vointa ta de a te odihni si sa acorzi un timp rugaciunii. In general nevointa nu este usor de implinit, dar ea incalzeste inima, te mentine intr-o stare de caldura sufleteasca din care se naste nevoia de Dumnezeu.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare