Vreau sa plec de acasa...

[DragosP]

Leonte, cumva faptul că duhovnicul a 'parat'-o (deşi mă îndoiesc că tocmai aşa stau lucrurile) o absolvă de ascultarea datorată părinţilor?

[leonte]

În prealabil postat de DragosP

Leonte, cumva faptul că duhovnicul a 'parat'-o (deşi mă îndoiesc că tocmai aşa stau lucrurile) o absolvă de ascultarea datorată părinţilor?

Cum L-a convins Tatal pe Fiul sa se intrupeze si sa se rastigneasca? I-a promis ceva? L-o fi amenintat ca-I retrage Scaunul si-i da altuia mostenirea Sa? De ce a acceptat Fiul sa implineasca tot asezamantul Tatalui? Ce L-a motivat? Tu ce ai inteles?

Intrebarile sunt cat se poate de sincere si astept un raspuns la fel de sincer, in speranta ca astfel vom rezolva totodata si problema cu "datoria" fiilor fata de parinti si a parintilor fata de copii.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de leonte

Cum L-a convins Tatal pe Fiul sa se intrupeze si sa se rastigneasca? I-a promis ceva? L-o fi amenintat ca-I retrage Scaunul si-i da altuia mostenirea Sa? De ce a acceptat Fiul sa implineasca tot asezamantul Tatalui? Ce L-a motivat? Tu ce ai inteles?

Intrebarile sunt cat se poate de sincere si astept un raspuns la fel de sincer, in speranta ca astfel vom rezolva totodata si problema cu "datoria" fiilor fata de parinti si a parintilor fata de copii.

Sa imi fie cu iertare , dar va ocupati de lucruri cu totul slabe .
Filosofati despre taine nepatrunse inca ale lui Dumnezeu si voiti aici in birtul popular sa le puneti la cale .
Nimeni nu a stiut vreodata in mod explicit lucruri din inima Sfintei treimi .

Dar daca voiti sa cercetati , fara a da solutiile voastre ci pe cele care deja sunt date, relatia dintre parinti si copii, porniti de la cele 10 porunci , mai exact , de la cea privitoare la parinti si copii (cred ca este a V-a, si nu uitati ca este valabila si astazi in ortodoxie), treceti prin Pentateuh , prin Psalmi, prin Pilde si sfirtsiti-o in sfintele si de Dumnezeu inspiratele canoane ortodoxe .
Daca nu procedati astfel nu faceti decit sa va etalati mindria si posibil ca pe linga voi sa ii smintiti si pe altii .
Dar cred ca va inteleg bine : "mai aproape-s dintii ca parintii" !
Si asta nu inseamna ca si este masura dreptei socoteli si a bunei rinduieli intru ascultarea de parinti, , de invatatori, de sefii profesionali, de Biserica, de autoritati, de legile scrise si nescrise ale societatii ca si de inca alte multe legi .

Problema este insa urmatoarea : fiecare dintre noi stim ca daca nu facem aceste ascultari (cu exceptia citorva care se opun clar vietii) nu vom muri imediat, dar la fel de bine stim in acelasi timp ca vom avea de patimit .
Nu stim iarasi cit de mari vor fi patimirile dar nu am intilnit pina acum om care sa nu fi facut vreo ascultare careia ii era dator si sa se laude ca ce bine a ajuns procedind astfel !

Deci, fiecare face ce vrea , dar de plata nu scapa nimeni .

Noi, ortodocsii suntem de regula ingimfati , mindrii si imbuibati de nesupunere , dar spre deosebire de noi , chinezii, de exemplu, stiu ca daca nu vor proceda ceas de ceas conform DAO intotdeauna vor suporta consecintele care mai intii sunt functionale iar mai apoi organice !
Si desi unii incearca sa identifice pe Dao cu Dumnezeu , eu spun fara dubiu ca nici pe departe nu este asa. Dumnezeu este Dumnezeu , si atit !

[tamadu]

Ocara ti se face dobanda in cer daca o duci cu rabdare am citit undeva.

Daca esti singura la parinti, e greu sa accepte ideea de a pleca din oras din motive extrem de pragmatice. Ei pierd un ajutor la batranete, iar tu un ajutor la tinerete, cand apar copilasii. De aceea, sfatul unui duhovnic este foarte important.

Nu judec, dar in cazul familiilor cu un singur copil si nu numai mai apar astfel de moduri de abordare a problemei casatoriei. Da, e bine sa te pui putin si in locul lor. Asta in psihologie se numeste empatie. Tu cum ai privi aceasta problema daca unicul tau copil ar pleca departe? Desigur, parintii trebuie sa fie constienti ca prin casatorie oricum ii vei parasi. Ei au o gandire pragmatica, iar tu esti cuprinsa de valul primei iubiri. Incet si sigur ei trebuie sa dea timpul inapoi sa retraiasca anii adolescentei, iar tu sa iei in calcul si aspecte mai pragmatice.

[editheraven]

In "tineretea" mea, pe la 18 ani m'am indragostit. Am cunoscut o fata, tot la distanta, ca si tine. Ea avea 17 ani eu 18. La varsta aceea spuneam ca doresc o familie etc, dar daca ma intrebai "Cand?" iti ziceam ca, "Pai stai, sa termin facultatea, sa termine si ea facultatea.". Intentiile mele erau bune, dar prost puse in practica, pentru ca inainte de a intra intr'o relatie cu gand de casatorie trebuie sa stii ca te si poti casatori. Adica promosiunile si aparentele nu inseamna nimic. Si oricat de sincer ar fi cineva, trebuie sa gandesti realist daca este si posibil sa faca ceea ce spune.

Asa, si dupa 3 ani jumatate m'am despartit de ea. Ai mei nu erau de acord cu asta si sincer, simteam si eu ca nu era ok. Pentru unele lucruri merita sa lupti, si e nobil. Dar nobile sunt doar acelea in care lupti cu capul sus, nu plecat. Stiu ca iubirea poate parea nobila, dar iubirea fara materializare nu este iubuire. Iubirea nu este doar un sentiment, e o stare de fapt. E o alegere. Si iubirea normala trebuie sa creasca in cadrul in care ea se poate materializa intr'o casatorie.

Nu iti spun asta sa te demoralizez. Am trecut si eu fix prin ceea ce treci tu. Mama ma facea sa ma simt prost doar ca sa vad ca are dreptate. Si nu este corect modul in care proceda, dar premisa era corecta. Poate ca parintii nu stiu sa se comporte cand vad pericolul, dar nu inseamna ca nu au dreptate.

Dupa un an am fost complet vindecat de aceasta relatie. Din pacate am descoperit ca a fost doar timp pierdut. E frumos sa iubesti, dar iubirea trebuie sa fie matura. Sa iubesti cu inima dar sa gandesti cu capul. Cand cele doua coincid, este prefect. Dar cand cele doua merg una impotriva celeilalte, de obicei se lasa cu rani. Este frumos ca prima iubire sa duca si la casatorie. Din pacate eu nu am avut aceasta intelepciune atunci. Insa mai bine sa judeci din timp daca un lucru este bine sau gresit facut decat sa il duci la final sperand ca va fi bine.

"Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?", Ieremia 17:9

[DragosP]

În prealabil postat de leonte

Cum L-a convins Tatal pe Fiul sa se intrupeze si sa se rastigneasca? I-a promis ceva? L-o fi amenintat ca-I retrage Scaunul si-i da altuia mostenirea Sa? De ce a acceptat Fiul sa implineasca tot asezamantul Tatalui? Ce L-a motivat? Tu ce ai inteles?

Intrebarile sunt cat se poate de sincere si astept un raspuns la fel de sincer, in speranta ca astfel vom rezolva totodata si problema cu "datoria" fiilor fata de parinti si a parintilor fata de copii.

Citeşte cu atenţie răspunsul fratelui Zaharia.

[gpalama]

1. La varsta ta, 19 ani, NU ai deloc experienta de viata. Nu ai nici un fel de experienta de viata, din cate vad abia scoti si tu capul din casa.

Pentru ca nu ai experienta de viata o sa faci prostii dupa prostii dupa prostii pana te vei intelepti. Dar prostiile sa stii ca te costa extrem de scump, mai ales ca esti fata. Este bine sa-i asculti si pe ai tai. Sa stii ca te iubesc, daca te cearta in felul asta. Daca nu te-ar iubi te-ar lasa dupa capul tau. Intelege-i si pe ei.


2. Din postul tau se vede un singur lucru: tu esti entuziasmata la maxim de baiatul asta, si vrei sa fugi la el. Relatia asta nu pare sa aiba nici un viitor, mai ales ca tu nu ai un viitor in fata, nici nu ai terminat liceul.

Ce vei face pe viitor? Vei spala pe jos? Vei lucra la tejghea, la bar? Pentru ca studiile tale atat iti asigura acum? Daca baiatul asta are un viitor, fa-ti si tu unul, nu-ti bate joc de viata ta.

Asta ar trebui sa fie in mintea ta acum: sa termini liceul, sa faci o facultate si un viitor. Cand vei fi in anul 2-3 in facultate, sa te gandesti la maritis; dar pana atunci mai ai rabdare.

Este doar primul baiat pe care "il iubesti"; or sa mai fie si altii sa stii.


3. Nu vreau sa fiu carcotas, dar esti sigura ca nu te duce la "produs" prin Germania sau prin alte parti?


4. Incearca sa-ti raspunzi si tu la urmatoarele intrebari:

A. Unde veti locui?
B. Cati bani castiga el si cati bani castigi tu? Din ce veti trai?
C. Daca apare un copil, atunci ce va faceti? Il puneti in bratele parintilor? Si daca va dau afara din casa pentru ca nu i-ati ascultat?

D. Si daca el se plictiseste de tine dupa 2 ani si isi gaseste alta? Atunci ce te faci?
Sa stii ca baietii isi gasesc imediat pe alta, si asta este un scenariu extrem de valid. Procentul de casatorii desfacute in primii 2-3 ani este extrem de mare, undeva la 50-60%.
Daca el te paraseste, vei ramane fara viitor, cu un copil, pe drumuri, fiind nenorocita si tu si ai tai.


Din modul in care tu pui problema, eu citesc un infantilism teribil. Vad ca esti un copil care habar nu are de problemele vietii, pe care parintii l-au menajat la maxim de lumea exterioara.
Iar acum ti-ai gasit o jucarie de nerefuzat: "un prieten". Si nu vrei sa lasi jucaria ta sub nici o forma, chiar daca ea te va distruge.



Eu iti recomand asa:

A. Amana toate visele tale pana dupa ce intri la facultate. Intrarea la facultate iti va asigura un viitor material, o cariera, vei putea avea un serviciu si multe altele.

B. Dupa anul 2, reia toate planurile de casatorie & stuff, dar NU inainte de anul 2.

Daca baiatul asta te iubeste, iubirea voastra va rezista un timp suficient.
In felul asta si tu esti impacata, si ai tai sunt impacati si lucrurile vor iesi bine.

C. Cum sa rezisti in acest timp? Va puteti vedea ca si inainte, pune si tu pe calculator skype sau alt program sa va vedeti fata in fata.

Fii o fata cuminte, ia note bune si castiga increderea alor tai; intra la facultate si apoi eu cred ca si familia ta te va sprijini.

D. Chiar este atat de greu sa intri la o facultate? Doamne iarta-ma, dar daca esti in ultimul an de liceu, atunci mai ai 9 luni de zile? Chiar este atat de greu sa rezisti 9 luni de zile?


E. Mai sfatuieste-te si cu alti "batrani" si oameni trecuti prin viata; poate nu cu ai tai; cu alti preoti, duhovnici. Si roaga-te Maicii Domnului sa te ajute si sa randuiasca lucrurile cum este mai bine pentru viata ta.


Ca om iti zic: nu-ti distruge viata. Sa stii ca "iubirea" in felul asta miroase de departe a ispita si nu a temeinicie.


Daca Dumnezeu iti da sa fii cu baiatul asta, vei fi si peste 3 ani, si vei face casa buna cu el.
Eu iti zic sa mergi pe calea lui Dumnezeu, a dreptatii, a ascultarii de parinti.
Daca insa este o ispita, atunci se va narui ca fumul si va lasa numai durere in spate.

[gpalama]

În prealabil postat de DragosP

Leonte, cumva faptul că duhovnicul a 'parat'-o (deşi mă îndoiesc că tocmai aşa stau lucrurile) o absolvă de ascultarea datorată părinţilor?

Orice duhovnic trebuie sa procedeze in felul urmator in probleme mari:

Sa vorbeasca sa se adune toate partile implicate si sa se discute problema si sa se rezolve problema.

Nu sa ascunda faptele grave, care pot avea consecinte si mai grave.

Trebuie sa inveti si fata, si baiatul si pe oricine altcineva ca trebuie sa aiba incredere in familie si sa educe si familia in spiritul de sprijinire a copilului.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de inamuresan19

Am hotarat ca dupa liceu sa plec de acasa si sa imi fac propria viata in alt oras, sa ne descurcam singuri...

DUPA liceu desigur ca puteti pleca de acasa, desi ar fi preferabil sa o faceti in stare casatorita. V-a cerut ? Daca nu v-a cerut dupa un an de relatie, din ce motiv credeti ca are sa o faca de acum incolo ?

Va rog... dati-mi o parere! Voi ce ati face daca ati fi in locul meu?

L-as studia bine. Ar fi el un bun tata pentru copiii mei ? Are virtutea cea mai de seama pentru un un barbat, care este credinta ? Astfel incat sa poate fi preot in Biserica cea mica a familiei ?
Are celelalte virtuti necesare unui bun cap de familie: spirit de sacrificiu, generozitate, dorinta de munca, simt de organizare si creativitate ? Nu cumva are vicii ascunse, asa cum sunt alcoolul sau jocurile de noroc ?

L-as pune la incercare. Poate rezista fara relatii sexuale pana la casatorie ? Daca da, inseamna ca ma iubeste pe mine si este motivat de mai mult decat de dorinta acuplarii. Daca nu, nu va putea rezista nici dupa casatorie.

As avea timp, doar n-au intrat zilele in sac. As avea doar 19 ani si as mai avea un hop: sa termin liceul, sa am un rezultat bun la bac, ca sa aiba cu ce se mandri: "ia uite ce rezultat a scos prietena mea !". Ar trebui sa cumpanesc bine daca e baiatul potrivit, ca sa le demonstrez parintilor ca s-au inselat. Altfel, daca eu as fi cea inselata neascultandu-i, ar fi o infrangere groaznica pentru mine. Hotarat lucru, nu s-ar face sa ma arunc cu capul inainte fara sa-l pun la treaba mai intai !