|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#591
|
||||
|
||||
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce esti întru cele înalte cu Tatăl și ești purtat pe aripi de Heruvimi si cântat de Serafimi, care în zilele venirii Tale în trup ai binevoit pentru a noastră mântuire a sedea pe mânzul asinei și ai primit binecuvântarea pruncilor, ai venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului, mai înainte cu sase zile de patima cea de bunăvoie, ca să mântuiesti lumea prin Cruce, prin îngroparea și Învierea Ta! Și precum atunci oamenii, care ședeau in întuneric si în umbra mortii, având ramuri de copaci și stâlpări de finic Te-au întâmpinat pe Tine, Fiul lui David, mărturisindu-Te, așa și pe noi, care acum în această zi de înainte prăznuire, purtând în mâini stâlpări și ramuri de copaci, păzește-ne și ne mântuieste. Si precum acele popoare si copiii Ti-au adus Osana! , învredniceste-ne și pe noi să Te slăvim în psalmi și cântări duhovnicești, cu suflete curate și buze neîntinate, în aceste zile ale patimilor Tale și să dobândim, fără de osândă, a ne împărtăsi de bucuria Sfintei Învierii Tale si să cântăm si să proslăvim Dumnezeirea Ta, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte si cu Preasfântul si Bunul si de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii, vecilor. Amin.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#592
|
||||
|
||||
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai inainte de veci, Cel ce pentru neamul pamantesc ai binevoit a patimi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat si cu moartea Ta stapanirea mortii ai stricat; Iisuse, Cel ce cu ranile Tale lumea ai rascumparat; Iisuse, Mantuitorule, intareste-ne in ispite; Iisuse, Cel ce ai biruit puterile intunericului, luminaza-ne; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneste-ne intru Imparatia Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai rastignit pentru noi, miluieste-ne! Iisuse, ajuta-ma sa nu ma lepad de Tine; Iisuse, Cel ce esti fara de pret, dar cu pret ai fost vandut, scapa-ma si pe mine de vrasmasi; Iisuse, Arhiereule, Cel ce in Sfanta Sfintelor ai intrat, curateste-ma si pe mine cu sfant Sangele Tau de toate intinaciunile trupesti si sufletesti; Iisuse, Cel ce ai fost legat, dar singur ai puterea de a lega si dezlega, dezleaga pacatele mele cele multe; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneste-ma intru Imparatia Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai rastignit pentru noi, miluieste-ne! Iisuse, Cel ce imbraci cu podoaba cerul si pamantul, gol ai fost si batjocorit; Iisuse, Cel ce speli ranile pacatelor, ranit ai fost; Iisuse, Imparatul tuturor, in loc de dragoste si multumire, chinuri aspre de la fii lui Israil ai primit; Iisuse, Cel ce pentru noi ai fost chinuit si batjocorit si ranit, tamaduieste ranile sufletelor si trupurilor noastre; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneste-ne in Imparatia Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai rastignit pentru noi, miluieste-ne!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#593
|
||||
|
||||
Daruieste-ne har, dezlegatorule al tuturor datoriilor, Hristoase, si ne primeste pe noi, cei ce cinstim Sfintele Tale Patimi, precum ai primit pe Pavel si pe cei ce Te-au slavit pe tine, sterge pacatele noastre, curateste-ne, sfinteste-ne si ne mantuieste pe noi, cei ce cu credinta, cu smerenie si cu dragoste cantam Tie: Aliluia!
Cinstind si slavind Patima Ta, Hristoase, Te laudam si credem impreuna cu Toma ca Domn si Dumnezeu esti, Cel ce vei judeca vii si mortii; invredniceste-ne, Doamne, Imparatiei Tale celei vesnice pe noi, cei ce strigam catre Tine: Iisuse, Cel ce pentru noi ai patimit, izbaveste-ne din necazuri, din patimi si din nevoi; Iisuse, Cel ce ai fost batjocorit, scapa-ne pe noi de batjocura vrasmasilor nostri; Iisuse, Cel ce ai fost biciuit, nu ne pedepsi pe noi, pentru pacatele noastre, ci ne mantuieste; Iisuse, Cel ce Te-ai umilit, da inimilor noastre umilinta si smerenie, ca sa ne marturisim greselile si pacatele noastre; Iisuse, Cel ce esti dragostea cea netrecatoare, nu ingadui sa fim biruiti de rautate; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneste-ne in Imparatia Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai rastignit pentru noi, miluieste-ne! O, Iisuse Hristoase, Mieluselul lui dumnezeu, Cel ce ridici pacatele lumii, primeste aceasta putina rugaciune de multumire, pe care o aducem Tie, si cu mantuitoarele Tale Patimi, vindeca-ne pe noi de toata durerea sufletesca si trupesca, izbaveste-ne cu Crucea Ta cea Sfanta de vrasmasii cei vazuti si nevazuti si, la sfarsitul vietii noastre, nu ne lasa pe noi, izbavindu-ne cu moartea Ta din vesnica moarte, sa strigam Tie: Aliluia!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#594
|
||||
|
||||
Prohodul Domnului ( starea întâi)
1. În mormânt, Viață,
Pus ai fost, Hristoase, Și s-au spăimântat oștirile îngerești, Plecăciunea Ta cea multă preamărind. 2. Dar cum mori, Viață, Și cum șezi în mormânt ? Și împărăția morții Tu o zdrobești Și pe morții cei din iad îi înviezi ? 3. Te mărim pe Tine, Iisuse Doamne, Și-ngroparea îți cinstim și patimile, Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit. 4. Cel ce-ai pus pământul Cu măsuri, Hristoase, Astăzi șezi în mic mormânt, Ziditorule, Și din gropi, pe cei ce-au murit înviezi. 5. Iisuse al meu, Împărat a toate, De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ? Vrei să dezrobești neamul omenesc. 6. Stăpânul a toate Mort se vede acum Și deșertătorul gropilor celor morți Se încuie-n groapă nouă ca unom. 7. În mormânt, Viață, Pus ai fost, Hristoase, Și cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut Și viață lumii Tu ai izvorât. 8. Cu cei răi, Hristoase, Ca un răufăcător Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toți Și ne-ai scos din amăgirea celui rău. 9. Mai frumos cu chipul Decât oamenii toți, Ca un om se vede mort și fără de chip, Cel ce toată firea a-nfrumusețat. 10. Iadul cum va răbda Intrarea Ta, Doamne, Și cum nu se va zdrobi întunecându-se, De-a luminii Tale fulgere orbind ? 11. Dulcea mea lumină Și mântuitoare, Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ? O, răbdare de nespus și negrăit ! 12. Nici lumea de duhuri Nu pricepe, Doamne, Nici mulțimea făr’ de trup poate povesti Taina îngropării Tale, neștiind. 13. O, minuni străine ! O, ce lucruri nouă ! Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort, Îngropat de mâinile lui Iosif. 14. În mormânt ai apus, Dar de-al Tatălui sân Nicicum nu Te-ai despărțit, Hristoase al meu. Acest lucru e străin și nefiresc ! 15. Întreaga făptură Recunoaște-n Tine: Împărat adevărat, pe pământ și-n cer, Deși în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu ! 16. Tu-n mormânt fiind pus Ziditor Hristoase, Temelia iadului s-a cutremurat Și-ale morților morminte s-au deschis. 17. Cela ce în palmă Tot pământul ține. Sub pământ acum cu trupul Se află mort, Slobozind pe morții cei legați în iad. 18. Din stricare, Doamne, Viața mea o ridici; Căci murind acum, la cei morți Te-ai pogorît Și-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit. 19. Ca lumina-n sfeșnic, Se ascunde acum Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului Și din iad gonește întunericul. 20. Mulțimea de oștiri, Cea duhovnicească, Împreună cu Iosif și Nicodim Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput. 21. Murind Tu de voie, În mormânt ai fost pus; Și pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu, De amara mea greșeală m-ai scăpat. 22. S-a schimbat făptura Prin a Tale patimi, Căcicu Tine-au pătimit toate câte sunt, Țiitor a toate cunoscându-Te. 23. Luând în pântece A vieții Piatră, Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat Pe toți morții ce din veac i-a înghițit. 24. În mormânt nou Te-au pus, Înnoind, Hristoase, Firea oamenilor, prin învierea Ta, După cum se cade unui Dumnezeu. 25. Pe pământ ai venit, Pe Adam să-l mântui. Și pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît; Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat. 26. Pământul de frică S-a mișcat, Cuvinte, Și luceafărul lumina sa și-a ascuns, Apunând a Ta lumină sub pământ. 27. Ca un om, ai murit De-a Ta voie, Doamne; Dar ca Dumnezeu pe morți din groap-ai sculat Și din întunericul păcatelor. 28. Vărsând râu de lacrimi Peste Tine, Doamne, Cea Curată, ca o maică, a glăsuit: „Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?” 29. Ca grăuntul de grâu, Ce-ncolțește-n pământ, Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut, Înviind pe toți urmașii lui Adam. 30. Sub pământ Te-ai ascuns Ca un soare, acum, Și-ntr-a morții noapte neagră Te-ai învelit; Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit ! 31. Cum ascunde luna Fața sa de soare, Așa groapa Te-a ascuns și pe Tine-acum, Cel ce prin trupească moarte ai apus. 32. Iisus, Viața, Gustând moartea acum, Pe toți oamenii de moarte i-a izbăvit Și viața tuturor le-a dăruit. 33. Pe întâiul Adam, Prin păcat omorât, La viață ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou în trup Te-ai arătat acum. 34. Cereștile cete, Mort întins, pentru noi, Te-au văzut, Stăpânul meu, și s-au spăimântat Și cu aripile s-au acoperit. 35. Pogorându-Te mort, De pe lemn, Cuvinte, Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt; Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toți ! 36. Bucurie, Doamne, Fiind îngerilor, Întristare lor acum le-ai pricinuit, Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te. 37. Suind Tu pe cruce, Împreună-ai suit Și pe muritorii vii; iar stând sub pământ, Ai sculat de-acolo pe cei adormiți. 38. Ca un leu, Tu Doamne, Adormind cu trupul, Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort, Lepădând și bătrânețea trupului. 39. Cela ce din coasta Lui Adam cel dintâi Pe strămoș ai plăsmuit, ești în coastă-mpuns Și izvor curățitor ne izvorăști. 40. Se-njunghia-n taină Mai-nainte mielul, Iar acum Tu, pătimind fără să cârtești, Ești fățiș junghiat și firea curățești. 41. Cine dar va spune Chipul groaznic și nou ? Cel ce stăpânește toate făpturile Pătimește azi și moare pentru noi. 42. Cuprinzându-i spaima, Au strigat îngerii: „Cum Se vede mort Stăpânul vieții Și de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?” 43. Din coasta Ta, Doamne, Cea însulițată, Izvorăști mie viață, prin viața Ta, Și mă înnoiești și mă viezi cu ea. 44. Răstignit pe cruce, Ai chemat pe oameni, Iar curată coasta Ta împungându-se, Tuturor iertare dai, lisuse-al meu. 45. Cel cu chip cuvios Te gătește-ngrozit Și Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie, De-ngroparea Ta înfricoșându-se. 46. Sub pământ, de voie, Pogorând ca un mort, Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer Pe cei ce de-acolo au căzut de demult. 47. Deși Te-ai văzut mort, Dar ești viu Dumnezeu Și ridici de pe pământ, Hristoase la cer, Pe cei ce de-acolo au căzut de demult. 48. Deși Te-ai văzut mort, Dar ești viu Dumnezeu Și pe oamenii cei morți, pe toți, înviezi, Omorând de tot pe-al meu omorâtor. 49. O, ce bucurie, Ce dulceață multă, A fost ceea ce-a umplut pe toți ceidin iad, Strălucind lumina Ta-n adâncul lui. 50. Îngroparea-Ți laud, Patimilor mă-nchin; Și puterea Îți măresc, Milostivule, Prin care de patimi am fost dezlegat. 51. Asupra Ta, Doamne, Sabie-au ascuțit Și-a puternicului sabie s-a tocit, Iar cea din Eden se biruiește-acum. 52 . Văzând mielușeaua Pe-al său Miel înjunghiat, Doborâtă de dureri striga și-ndemna Ca și turma să se tânguie cu ea. 53. În mormânt de Te-ngropi, Și în iad de pogori, Dar mormintele, lisuse, le-ai deșertat Și întregul iad, Hristoase, l-ai golit. 54. De-a Ta voie, Doamne, Pogorând sub pământ, Pe toți oamenii din moarte i-ai înviat Și la slava Tatălui i-ai înălțat. 55. Unul din Treime, Cu trupul, pentru noi, Defăimată moarte rabdă, binevoind; Se cutremură și soare și pământ. 56. Ca un vinovat, stă Cel Preadrept la Pilat Și la moartea cea nedreaptă e osândit Și Judecătoru-i răstignit pe lemn. 57. Plăsmuind pe Adam Din pământ, cu mâna, Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup Și de bunăvoia Ta Te-ai răstignit. 58. Ascultând, Cuvinte, De al Tău Părinte, Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît, Înviind tot neamul muritorilor. 59. „Vai, Lumina lumii ! Vai, a mea Lumină ! O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !” Cu amar, striga Fecioara și jelea. 60. Vino, necurate, Ucigaș ucenic, Și pricina răutății arată-mi-o: Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ? 61. Iubitor de oameni Te prefaci, nebune, Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule, Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani. 62. Cu ce preț ai vândut Sfântul Mir cel ceresc ? Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ? Nebunie-aflași, preablestemat satan ! 63. De iubești pe săraci, Și mâhnit ești de mir Ce se varsă, curățind suflet păcătos, Cum pe-arginți pe-a tuturor Lumină vinzi ? 64. „O, Cuvinte, Doamne, A mea bucurie, Îngroparea-Ți de trei zile cum voi răbda ? Mi se rupe inima ca unei maici”. 65. „Cine-mi va da lacrimi Și izvor nesecat, Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?” A strigat Fecioara, Maica Domnului. 66. O, munți și vâlcele Și mulțimi de oameni, Tânguiți-vă și plângeți cu mine toți Și jeliți cu Maica Domnului ceresc ! 67. „Când am să Te mai vad, Veșnică Lumină, Bucuria și dulceața sufletului ?”, A strigat Fecioara, tânguindu-se. 68. Deși ca o piatră, Tare și tăioasă, Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât Râu de viață vie, veșnice Izvor. 69. Ca dintr-o fântână, Din îndoitul râu, Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm Și viața veșnică o moștenim. 70. Voind Tu, Cuvinte, În mormânt Te-ai văzut; Dar ești viu și Te ridici din morți, cum ai spus, Cu-nvierea Ta, Mântuitorule. 71. Te cântăm, Cuvinte, Doamne al tuturor, Împreună și cu Tatăl și Duhul Sfânt Și-ngroparea Ta cea sfântă preamărim. 72. Fericimu-Te toți, Maica lui Dumnezeu, Și-ngroparea de trei zile noi o cinstim A Fiului tău și-al nostru Dumnezeu. 73. În mormânt, Viață, Pus ai fost, Hristoase, Și s-au spăimântat oștirile îngerești Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#595
|
||||
|
||||
Prohodul Domnului ( starea a doua )
1. Cuvine-se, dar,
Săcădem Ia Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins, Și-ai zdrobit de tot puterea celui rău. 2. Cuvine-se, dar, Să-Ți dăm slava-a toate Ziditorul, Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta, Și din stricăciune toți ne-am izbăvit. 3. Soarele-a apus Iar pământul s-a clătit, Cuvinte, Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos, Și cu trupul în mormânt punându-Te. 4. Somn învietor În mormânt dormind, Hristoase Doamne, Din cel greu somn al păcatului ai sculat Întreg neamul omenesc cel păcătos. 5. „Una-ntre femei Te-am născut Fiu, fără de durere; Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”, Cea curată, mult jelindu-se, zicea. 6. Sus văzându-Te, De Părinte nedespărțit, Doamne, Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind, Serafimii s-au înfricoșat acum. 7. Răstignindu-Te, S-a rupt tâmpla templului prin mijloc Și și-ascund luminătorii lumina lor, Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te. 8. Cela ce cu-n semn A făcut la început pământul, Azi apune sub pământ, ca un muritor; Îngrozește-te de-aceasta, cerule ! 9. Sub pământ apui Cela ce-ai făcut pe om cu mâna, Ca pe oameni să-i înalți din căderea lor, Cu puterea Ta atotputernică. 10. Veniți să cântăm Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale, Ca femeile, ce mir au adus atunci, S-auzim cu ele: „Bucurați-vă !” 11. Cu adevărat, Nesecat Mir ești, Cuvinte Doamne; Pentru-aceea și femeile mir Ți-aduc, Celui viu, ca unui mort și îngropat. 12. Cu-ngroparea Ta Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase, Și cu moartea Ta pe moarte ai omorât, Și din stricăciune lumea mântuiești. 13. Râu de viață ești Cedin Tatăl curgi, Înțelepciune, Iar în groapă apunând, viață dăruiești, Celor din adâncurile iadului. 14. „Ca să înnoiesc Firea oamenilor cea zdrobită, Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind; Deci, jelind, nu-ți bate pieptul, Maica Mea”. 15. Sub pământ apui, Cel ce ești Luceafăr al dreptății, Și pe morți i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu, Alungând din iad tot întunericul. 16. Bob cu două firi: Dătătorul de viață, astăzi, În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă; Răsărind El iar, lumea va bucura. 17. S-a temut Adam, Dumnezeu umblând în rai, atuncea, Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad; Căci căzând atunci, acum s-a ridicat. 18. Maica Ta acum Varsă râuri de lacrimi, Hristoase, Și-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt: „Înviază, Fiule, precum ai spus !” 19. losif Te-a ascuns, Cu evlavie, în groapă nouă; Și cântări dumnezeiești, de-ngroparea Ta, Ți-a cântat, cu lacrimi împletindu-le. 20. Doamne, Maica Ta, Pironit văzându-Te pe cruce, De amară întristare, sufletul ei S-a pătruns de cuie și de sabie. 21. Maica Ta, văzând Adăparea Ta cu fiere, Doamne, Cel ce ești dulceața lumii noastre întregi, Fața ei cu-amare lacrămi a udat. 22. „Rău m-am întristat Și rărunchii mi se rup, Cuvinte, Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”, Zis-a Preacurata, tânguindu-se. 23. „Cum am să-Ți închid Ochii dulci și-ale Tale buze, Doamne, Și cum dar ca pe un mort Te voi îngropa ?”, losif a strigat, înfiorându-se. 24. Jalnice cântări Iosif și cu Nicodim cântă Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt Și cu dânșii cântă cetele cerești. 25. Sub pământ apui Tu, Hristoase, Soare al dreptății; Deci și buna, Maica Ta, care Te-a născut, De dureri se stinge, nevăzându-Te. 26. Iadul s-a-ngrozit Dătătorule de viață, Doamne, Când prădată și-a văzut bogăția lui Și-nviați pe morții cei legați din veac. 27. Soare luminos După noapte strălucește, Doamne; Iar Tu, după moartea Ta, strălucești mai mult, Înviind din groapă ca un Dumnezeu. 28. Ziditorule, Primindu-Te în sân pământul S-a clătit de frica Ta, Preaputernice, Și pe morți cutremurul i-a deșteptat. 29. O, Hristoase-al meu ! Iosif și Nicodim cu miruri, Într-un chip deosebit, acum Te gătesc Strigând: „O, pământe-nfricoșează-te !” 30. Doamne, ai apus Și cu Tine-a soarelui lumină; Iar făptura de cutremur cuprins-a fost, Făcător al tuturor vestindu-Te. 31. Piatra cea din unghi O acoperă piatra tăiată Și pe Domnu-L pune-n groapă un muritor. Înfioară-te, de-acum, pământule ! 32. „Vezi-ne aici: Ucenicul cel iubit și Maica, Și cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”, A strigat Curata, cu amar plângând. 33. Nici chip ai avut, Nici frum’sețe, când pătimeai, Doamne; Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat, Și cu sfinte raze ne-ai împodobit. 34. Ai apus în trup, Sub pământ, nestinsule Luceafăr; Și aceasta neputând vedea soarele, În amiază-zi el s-a întunecat. 35. Luna, soarele Se întunecă-mpreună, Doamne, Și robi binevoitori Ți s-au arătat Și în mantii negre s-au înveșmântat. 36. „Chiar de-ai și murit, Dar sutașul Dumnezeu Te știe; Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu, Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip. 37. A dormit Adam Și din coasta lui-’și scoase moarte; Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu, Lumii viață izvorăști din coasta Ta. 38. Ai dormit puțin Și-ai dat viață celor morți, Hristoase, Și-nviind ai înviat pe cei adormiți, Ce-adormiseră din veacuri, Bunule. 39. De ai și murit, Dar ai dat vinul de mântuire, Viță, care izvorăști viață tuturor; Patima și crucea Ța Ți le slăvesc. 40. Cum au suferit Cereștile cete îndrăzneala Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule, Când Te văd gol, sângerat și osândit ? 41. În batjocură Tu îmbraci pe Împodobitorul, Care cerul a-ntărit și-a împodobit Tot pământul, într-un chip preaminunat. 42. Ca un pelican, Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte; Și-ai dat viață l-ai Tăi fii, care au murit, Răspândind asupra lor izvoare vii. 43. Oarecând Navi, Opri soarele, zdrobind dușmanii; Iar Tu, Soare, ascunzându-Ți lumina Ta, Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor. 44. Nu Te-ai despărțit De-al Părintelui sân, Milostive, Chiar binevoind a lua chip de muritor; Și în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât. 45. Tins fiind pe lemn, Cel ce spânzuri pământul pe ape, În pământ, fără suflare, acum cobori; Care lucru nerăbdându-l, tremură. 46. „Vai, o, Fiul meu !”, Preacurata jelește și zice Că „pe care-L așteptam ca pe-un Împărat, Osândit acum pe cruce îl privesc !” 47. „Astfel mi-a vestit Gavriil, venind din cer la mine: El mi-a spus că-mpărăția Fiului meu Este o împărăție veșnică.” 48. „Vai, s-a împlinit A lui Simeon proorocie Căprin inima mea sabie a trecut; O, Emanuile, Cel ce ești cu noi !” 49. Fariseilor ! Rușinați-vă măcar de morții Înviați de Dătătorul vieții lor, Cel pe Care, plini de pizmă, L-ați ucis. 50. S-a cutremurat Și lumina soarele și-a stins-o, Când în groapă Te-a văzut neînsuflețit; Nevăzuta mea lumină, Bunule ! 51. Cu amar plângea Preacurata Maica Ta, Cuvinte, Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt; Ne-nceput și negrăite Dumnezeu ! 52. Maica Precista Omorârea Ta văzând, Hristoase, Cu adânc-amărăciune, Ție-Ți grăia: „Să nu zăbovești, Viață, între morți !” 53. Iadul celcumplit Tremura, când Te-a văzut pe Tine, Veșnic Soare al măririi, Hristoase al meu, Și în grab’ a dat din el pe cei legați. 54. Ce priveliște Mare și grozav-acum se vede; Căci al vieții Dătător moarte-a suferit, Voind El să dea viață tuturor ! 55. Coasta Ți-au împuns, Mâinile Ți-au pironit, Stăpâne; Și cu rana Ta din coastă ai vindecat Ne-nfrânarea mâinilor strămoșilor. 56. Oarecând jelea Toată casa pe fiul Rahilei; Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc Maica Lui și ceata Ucenicilor. 57. Palme și loviri I s-au dat lui Hristos peste față, Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui, Și-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci. 58. Toți cei credincioși, Cu-ngroparea Ta scăpați de moarte, Îți cinstim, Hristoase-al nostru, cu laude, Răstignirea și-ngroparea Ta acum. 59. Ceea ce-ai născut, Preacurată Fecioară, Viața, Potolește dezbinarea-n Biserică Și dă pace, cao bună, tuturor. 60. Cuvine-se, dar, Să cădem la Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins Și-ai zdrobit de tot puterea celui rău.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#596
|
||||
|
||||
Prohodul Domnului ( starea a treia )
1. Neamurile toate
Laudă-ngropării Ți-aduc, Hristoase-al meu. 2. Arimateanul Jalnic Te pogoară Și în mormânt Te-ngroapă. 3. De mir purtătoare, Mir Ție, Hristoase, Ți-aduc cu sârguință. 4. Vino-întreagă fire, Psalmi de îngropare Lui Hristos să-I aducem, 5. Pe Cel viu cu miruri, Ca pe-un mort să-L ungem, Cu mironosițele. 6. Fericite losif ! Trupul ce dă viață, Al lui Hristos, îngroapă. 7. Cei hrăniți cu mană, Oțet și cu fiere Ți-aduc, Hristoase al meu. 8. Ca rob făr’ de minte, A trădat Iuda Pe-Adâncu-nțelepciunii. 9. Rob ajunge-acuma Vicleanul de Iuda, Cel ce-a vândut pe Domnul. 10. losif și Nicodim Pe Domnul îngroapă, Cu toată cuviința. 11. Slavă Ție, Doamne, Cel ce dai viață Și-n iad, puternic, cobori. 12. Maica Preacurata Se jelea, Cuvinte, Pe tine mort văzându-Te. 13. „Primăvara dulce, Fiul meu preadulce. Frum’sețea unde Ți-a apus ?” 14. Plângere pornit-a Maica Preacurata, Când ai murit, Cuvinte. 15. Vin cu mir, să-L ungă, De mir purtătoare, Pe Hristos, Mirul ceresc. 16. Cu moartea pe moarte O omori Tu, Doamne, Cu sfânta Ta putere. 17. Piere-amăgitorul, Scapă amăgitul Cu-nțelepciunea-Ți, Doamne. 18. Cade vânzătorul În fundul gheenei, În groapa stricăciunii. 19. Curse de ciulini sunt Căile lui Iuda, Celui nebun și viclean. 20. „Fiule din Tatăl, Împărat a toate, Cum ai primit patima ?” 21. Maica, mielușeaua, Mielul ei pe cruce Văzându-L, s-a tânguit. 22. Trupul ce dă viață losif împreună Cu Nicodim îngroapă. 23. Mult înlăcrimată A strigat Fecioara, Rărunchii pătrunzându-și: 24. „O, a mea lumină, Fiul meu preadulce, Cum Te-ai ascuns în groapă ?” 25. „Nu mai plânge Maică; Pe Adam și Eva Ca să-i slobod, Eu sufăr”. 26. „Fiul meu, slăvescu-Ți Înalta-ndurare Prin care rabzi acestea”. 27. Cu oțet și fiere Te-au adăpat, Doamne, Gustarea veche s-o strici. 28. Te-ai suit pe cruce, Cel ce altădată Umbriși poporul sub nor. 29. De mir purtătoare, Venind la a Ta groapă, Ți-aduceau, Doamne, miruri. 30. Scoală-Te, ’ndurate, Și pe noi ne scoate Din a gheenei groapă ! 31. „Doamne, înviază”, Zicea, vărsând lacrimi, Maica Ta ce Te-a născut. 32. Înviază-n grabă, Alungând durerea Curatei Tale Maice ! 33. Prinse-au fost de frică Cereștile cete, Când Te-au văzut mort, Doamne. 34. Iartă de greșale Pe cei ce, cu frică, Cinstesc ale Tale patimi. 35. O, înfricoșată, Străină vedere; Pâmântul cum Te-ascunde ! 36. Altădat’ un losif Ți-a slujit în fugă Și-acum Te-ngroapă altul. 37. Plânge, Te jelește, Preacurata-Ți Maică, Fiind Tu mort, Cuvinte. 38. Spaimă ia pe îngeri De grozava-Ți moarte, O, Făcător a toate ! 39. Până-n zori, cu miruri Ți-au stropit mormântul Cele înțelepțite. 40. Pace în Biserici, Lumii mântuire, Prin învierea-Ți dă-ne ! 41. O, Treime Sfântă, Tată, Fiu și Duh Sfânt, Lumea o mântuiește. 42. Robilor tăi, Maică, Dă-le ca să vadă ’Nvierea Fiului tău ! 43. Neamurile toate Laudă-ngropării Ți-aduc, Hristoase al meu.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#597
|
||||
|
||||
Hristos a înviat!
Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte calcând și celor din morminte viață daruindu-le. Hristos anesti ! Hristos anesti ek nekron, Thanato thanaton patisas, Kai tis en tis mnimasi Zo-in kharisamenos! Troparul Învierii Domnului (glasul 1) „Piatra fiind pecetluită de iudei și ostașii străjuind preacurat Trupul Tău, înviat-Ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viață. Pentru aceasta, Puterile cerurilor strigau Ție, Dătătorule de viață: Mărire învierii Tale, Hristoase! Mărire împărăției Tale! Mărire iconomiei Tale, Unule Iubitorule de oameni!” Troparul Învierii Domnului (glasul 5) „Pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Duhul, Carele S-a născut din Fecioara spre mântuirea noastră, să-L lăudăm, credincioșii, și să I ne închinăm; că bine a voit a Se sui cu trupul pe Cruce și moarte a răbda și a scula pe cei morți, întru slăvită Învierea Sa.” Troparul Învierii Domnului Zdrobit-ai cu Crucea Ta moartea, deschis-ai tâlharului raiul; plângerea mironosițelor o ai schimbat și Apostolilor a propovădui le-ai poruncit, că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă. Condacul Sfintelor Paști De Te-ai și pogorât în mormânt, Cela ce ești fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit și ai înviat, ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor mironosițe: Bucurați-vă! și apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuți ridicare. Îngerul a strigat: Hristos a înviat! „Curată Fecioară, bucură-te! Si iarasi zic, bucură-te! Ca Fiul tău a înviat a treia zi din groapă.” Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime Ca Slava Domnului peste tine a răsărit! Saltă acum si te bucură Sioane, Iară tu, curată Născătoare de Dumnezeu Veseleste-te întru Invierea Celui născut al tău.” Hristos a înviat!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#598
|
||||
|
||||
Rugaciune la Invierea Domnului
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia aminte la rugaciunile pe care Ti le aducem din buzele noastre necurate si curatindu-ne de toata intinaciunea, acopera-ne cu harul milostivirii Tale! Nu avem cuvinte, Doamne si Stapanul vietii noastre, sa-Ti multumim dupa cuviinta pentru marele dar pe care ni l-ai facut si ni-l faci in fiecare an prin pogorarea Sfintei Lumini la Mormantul Tau; nu suntem vrednici de o minune atat de mare, dar desi nu suntem vrednici a grai de acest mare dar pe care l-ai facut Bisericii Tale, nici nu ne putem opri sa multumim dupa puterile noastre ca ne-ai aratat acest semn, ca sa pricepem ca esti cu adevarat viu in Biserica Ta cea dreptmaritoare pe care portile iadului nu o vor birui. Tu, Cel ce ai zis:"Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor", ne-ai aratat aceasta in multe feluri si in chip ales la marele Praznic al Invierii. Slava Tie, Doamne, ca acoperi Biserica Ta! Slava Tie, Doamne, ca ii intaresti pe credinciosi! Slava Tie, Doamne, ca ai binecuvantat pamantul cu Mormantul Tau! Ne aducem aminte de cate minuni ai facut la acest datator-de-viata Mormant. Cum vom uita Stalpul Ortodoxiei. Cum vom uita ca atunci cand ereticii au dat bani sarazinilor, pentru a nu-i lasa pe credinciosi sa intre in Biserica Sfantului Mormant, Lumina Sfanta a tasnit afara, spargand un stalp de piatra? Cum vom uita bucuria Patriarhului Sofronie si a celorlalti credinciosi vazand dovedita credinta lor curata ca Tu, Doamne Iisuse Hristoase, esti cu adevarat capul si ocrotitorul Bisericii? Nu vom putea uita, Doamne, pentru ca prea mare este dragostea pe care ne-ai aratat-o. Si luand aminte la cuvintele Tale: „ Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut", cu inimile noastre marturisim ca la Praznicul Invierii trimiti Sfanta Lumina ca binecuvantare pentru cei credinciosi. Pentru aceasta Te rugam, Doamne Iisuse Hristoase, trimite harul Tau peste noi si fa din inima noastra lacas al Luminii Tale celei neapropiate, ca peTine sa Te slavim, Iubitorule de oameni, impreuna cu Parintele Tau cel fara de inceput si cu Preasfantul si De-Viata-Facatorul Tau Duh, acum si pururi si in vecii vecilor. Amin!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#599
|
||||
|
||||
Mulțumesc Doamne că în fiecare zi mă ajuți să o iau de la capăt și că și prin tăcerea ta îmi vorbești, mă susții, mă iubești.
Mulțumesc pentru ceea ce sunt dar mai ales pentru ceea ce nu sunt;iubirea ta e fără margini și se vede asta în toată viața mea. Slavă Ție,Doamne !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#600
|
||||
|
||||
Doamne Dumnezeule, ne-ai zidit și ne-ai dat cele bune și de folos vieții! Ne-ai dat învățătura sfântă care ne arată calea spre Cereasca Împărăție; ne ajuți când ne rugăm Ție și ne ierți păcatele mărturisite cu umilință și cu pocăință! Ești Dumnezeul nostru Atotfăcător, Multmilostiv, Multiubitor și ne chemi să fim copiii Tăi, asemenea Ție; pentru care Îți aducem în dar faptele noastre bune, smerenia și iubirea noastră sfântă pentru Tine și pentru semenii noștri și slăvindu-Te, cu recunoștință Îți mulțumim și-Ți cântăm: Aliluia!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ! + ( rugaciuni ce au miscat sufletul nostru ) | cristiboss56 | Rugaciuni | 592 | 14.11.2022 15:08:21 |
O problema cu un prieten . | Templier Knight | Generalitati | 3 | 12.03.2012 15:01:38 |
sa ma rog sa-i dea Doamne-Doamne cuiva credinta? | giovaninnaa | Rugaciuni | 14 | 23.09.2011 17:18:24 |
Alta minune a bunului dumnezeu | ionut12 | Generalitati | 3 | 25.10.2010 16:48:34 |
Dumnezeu cel ascuns in cate un vers... | inorog | Arta bisericeasca in general | 4 | 31.01.2010 23:49:41 |
|