Barbatul crestin si ispitele femeii - de data asta

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Maria Magdalena avea părul descoperit şi despletit întrucât era prostituată profesionistă. De aceea este reprezentată cu părul revărsându-se în icoane. Aţi mai văzut multe sfinte reprezentate astfel ? Cum sunt înfăţişate femeile caste în iconografie ? Cum e pictată sau sculptată Sf Fecioară ? Dacă religia dv personală, feministă, doreşte să o copieze pe Sf Maria Magdalena sub aspectul părului despletit, poate că ar fi bine să o copieze şi sub aspectul căinţei.

Mihnea, nu cred ca esti mai presus de Iisus, iar Iisus a scapat-o de acei oameni cu inima impietrita care se uitau mai degraba la pacatele altora decat la cele proprii. Dupa ce i se pusese eticheta in frunte ca este prostituata, oamenii au continuat sa o vada asa in ciuda caintei ei, insa Domnul cunostea inima ei si a laudat-o. Oamenii se opresc la aparente, Iisus insa a vazut dincolo de ele. Cand vor invata barbatii sa se uite si ei dincolo de aparente la sufletul femeii, nu vor mai fi ispititi.
Curaj!

[Adriana3]

În prealabil postat de Melissa

Barbatii pot tinde spre asta, dar de ajuns, nu cred ca vor ajunge niciodata.

Desavarsirea,perfectiunea, apartine doar lui Dumnezeu.

Dar de ispitele femeii, ce spui Adriana?:-)

Desavarsirea, perfectiunea apartine lui Dumnezeu, noi suntem facuti dupa Chipul si Asemanarea Sa, ca atare Dumnezeu insusi, cand a venit pe pamant in chipul lui Iisus ne-a spus:

"Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este."

Iisus stie mai bine ca noi ce putem sa facem si ce nu, deci daca ne-a cerut sa fim desavarsiti ca si Tatal Ceresc inseamna ca se poate. Tot ce trebuie este multa iubire pentru sufletul omului.

Ce cred despre ispitirea femeii este foarte simplu: femeia, ca si barbatul, este nascuta cu nevoia de a fi iubita. Aceasta nevoie este sadita in om de Insusi Dumnezeu pentru ca omul sa Il iubeasca si aiba sete de a-l iubi. Si aceasta iubire de Dumnezeu incepe cu iubirea aproapelui.
Avand in vedere ca traim in societate inca patriarhala in care se subintelege mereu in mod gresit ca doar femeia are DATORIA de a iubi in timp ce barbatul are DREPTUL de a fi iubit si PREA PUTIN SI invers, atunci femeia, care are si ea nevoie de a fi iubita la fel de mult ca si barbatul, avand in vedere ca aceasta iubire i se refuza in mod constant, recurge la diverse tertipuri ca sa o obtina. Asa ca eu nu le condamn, chiar daca nu sunt adepta a astfel de metode. Daca femeia ar fi iubita la fel de mult ca si barbatul, nu ar mai ispiti pe nimeni.

Ceea ce este mai trist in toata treaba asta este ca, vorbind cu multi oameni pe diverse teme care discrimineaza femeia pe diverse motive, discriminarea fiind dovada clara de lipsa de iubire fata de cel discriminat, deci purtand discutii pe diverse teme de genul acesta, am observat ca de fapt persoanele care iubesc cel mai putin femeile sunt insasi femeile. La inceputul cercetarilor mele pornisem cu idea preconceputa ca sunt barbatii cei care nu le iubesc pe femei si le discrimineaza, ca sa descopar apoi ca de fapt lipsa de iubire fata de femeie vine mai ales din partea femeii, ea se discrimineaza cel mai mult pe ea insasi.

Si apoi am incercat sa descopar cauzele unei astfel de stari de lucruri care m-a cam luat prin surprindere si am descoperit ca originea acestei anomalii sta in lipsa de incredere a femeii in ea insasi, iar din asta deriva apoi lipsa de iubire fata de femeie si ridicarea in slavi a barbatului in ciuda faptului ca si barbatii au pacatele si neputintele lor la fel de multe ca si femeile. Si discutand apoi si cu altii de pe alte continente, am descoperit ca fenomenul este la scara mondiala, fiind cel mai accentuat in Africa unde femeia este cel mai mult educata sa fie supusa barbatului. Si asa am descoperit si de unde deriva lipsa de incredere a femeii in ea insasi. Ca atare, in locurile unde femeile sunt educate ca nu a fost niciodata voia lui Dumnezeu ca femeia sa fie supusa barbatului ci dimpotriva, este iubita de Dumnezeu in egala masura ca si barbatul si ca atare are aceleasi drepturi ca si el, in aceste locuri femeia capata incredere in ea, se simte iubita si nu mai are nevoie de a ispiti cu tot felul de artificii barbatii pentru a capata si ea un strop de iubire.

Asa ca am inceput sa cercetez cine le educa pe femei ca ar trebui sa fie supuse barbatului si am descoperit ca tot femeile sunt mai mult la originea perpetuarii unei astfel de invataturi decat barbatii. Asa ca am incercat sa descopar de ce se intampla un astfel de paradox. Si l-am descoperit intr-o psihologie foarte simpla care a fost pentru prima data foarte evidenta in timpul unui atentat armat impotriva unei banci intr-o tara nordica. In timpul acestui atentat, barbatii respectivi au luat niste femei ostatic. Femeile au fost atat de socate la nivel psihologic incat, in mod paradoxal, cand a ajuns politia la locul faptei, au inceput sa le ia apararea banditilor zicand ca politaii sunt baietii cei rai care ii hartuiesc pe bietii banditi. A fost o reactie atat de neasteptata pentru cei din afara, incat s-a inceput studierea fenomenului. Si astfel s-a descoperit ca, la nivel psihologic, cand un abuz este prea mare, pentru ca persoana sa poata continua sa traiasca in pace fara sa culpabilizeze dincolo de ceea ce poate suporta (avand in vedere ca intotdeauna victimele se simt vinovate de ceea ce li se intampla fara sa fie de fapt vina lor), deci pentru ca persoana sa nu se simta prea vinovata, mai mult decat ar putea suporta, ajunge sa considere ca normal ceea ce i s-a intamplat si ca sa se convinga pe ea insasi ca intr-adevar este normal, incepe sa faca acelasi lucru si altora, invatandu-le ca asa este normal. Cu alte cuvinte o persoana abuzata va repeta abuzul asupra altora pentru a se justifica pe sine insasi. Asa se explica de ce discriminarea femeii vine mai ales de la femei care astfel ajung sa ia apararea barbatilor care le discrimineaza spunand ca de fapt asa este normal, exact ceea ce s-a intamplat cu femeile din jaful armat.

Iar acum incerc sa imi dau seama cum s-ar putea sparge cercul asta vicios pentru ca in general, persoanele abuzate nu au curajul sa recunoasca abuzul ci lupta cu indarjire sa demonstreze ca abuzul este de fapt normalul. Si din pacate fenomenul este mult mai puternic in lumea religioasa. La inceput nu imi explicam de ce acest paradox, dar apoi am inteles: in lumea religioasa, se pune abuzul pe seama lui Dumnezeu, se considera ca El a vrut asa si ca atare este normal. A incerca a convinge omul ca de fapt nu este chiar asa, el o percepe ca si cand ai dori sa il indepartezi de Dumnezeu, sa ii iei ceea ce are mai important in viata, si ca atare indarjirea de a ramane in cadrul abuzului si a-l considera normal este si mai mare.... Iar cum abuzurile in religie sunt facute mai ales asupra femeii in societatile patriarhale, iata cum femeile abuzate perpetueaza abuzul, pentru ca ele au si mai mare nevoie de Dumnezeu asa ca tin si mai mult cu dintii de abuzul de care ele s-au autoconvins ca este normal pentru ca altfel, daca ar accepta ca s-au inselat si ca au fost niste victime perpetue de atata timp, socul ar fi prea mare iar multe femei nu au curajul sa suporte asa soc din cauza ca au fost setate/formatate de mici cu ideea ca ele ar fi prea slabe... Si cine le-a setat/formatat asa? Tot femeile, adica mamele care le-au crescut si care erau intr-adevar slabe neavand curajul sa accepte adevarata fata a lucrurilor...

Asa ca revin la intrebarea: cum s-ar putea sparge cercul vicios?

Raspunsul cel mai bun ar fi: prin educarea femeii, spunandu-i-se ca si ea este iubita de Dumnezeu la fel de mult ca si barbatul, si ea are drept la mostenirea Tatalui la fel de mult ca si barbatul, iar Dumnezeu vrea ca se fie "precum in Cer, asa si pe pamant", ori in Cer femeia nu este discriminata, nu este supusa barbatului etc si dovada este insasi Sfanta Fecioara. Dumnezeu nu vrea nimic din rautatile oamenilor ci doreste ceea ce a spus cand a fost pe pamant: sa fim toti ca fratii si sa nu fie unul mai mare peste altul, ci daca unul vrea neaparat sa fie mai mare, pai atunci sa se faca pe sine mic si sa slujeasca celor peste care vrea sa fie mai mare.

În prealabil postat de Adriana3

Ce cred despre ispitirea femeii este foarte simplu: femeia, ca si barbatul, este nascuta cu nevoia de a fi iubita. Aceasta nevoie este sadita in om de Insusi Dumnezeu pentru ca omul sa Il iubeasca si aiba sete de a-l iubi. Si aceasta iubire de Dumnezeu incepe cu iubirea aproapelui.
Avand in vedere ca traim in societate inca patriarhala in care se subintelege mereu in mod gresit ca doar femeia are DATORIA de a iubi in timp ce barbatul are DREPTUL de a fi iubit si PREA PUTIN SI invers, atunci femeia, care are si ea nevoie de a fi iubita la fel de mult ca si barbatul, avand in vedere ca aceasta iubire i se refuza in mod constant, recurge la diverse tertipuri ca sa o obtina. Asa ca eu nu le condamn, chiar daca nu sunt adepta a astfel de metode. Daca femeia ar fi iubita la fel de mult ca si barbatul, nu ar mai ispiti pe nimeni.

OK, am inteles punctul tau de vedere :femeia ispiteste pentru ca nu se simte iubita!

Si atunci barbatul ispiteste ca sa isi reconfirme masculinitatea?:-))

Sub incidenta acestei viziuni, inseamna ca femeia este ispitita , tot din lipsa de iubire.Daca i se pare doar ca un barbat o priveste mai intens, e mai amabil, mai galant,etc...e gata, pica pe spate? Din lipsa de iubire face asta,nu?

Hmm..mi se pare o explicatie foarte logica! Desi sunt convinsa ca nu e singura! :-))

"Raspunsul cel mai bun ar fi: prin educarea femeii, spunandu-i-se ca si ea este iubita de Dumnezeu la fel de mult ca si barbatul, si ea are drept la mostenirea Tatalui la fel de mult ca si barbatul, iar Dumnezeu vrea ca se fie "precum in Cer, asa si pe pamant", ori in Cer femeia nu este discriminata, nu este supusa barbatului etc si dovada este insasi Sfanta Fecioara. Dumnezeu nu vrea nimic din rautatile oamenilor ci doreste ceea ce a spus cand a fost pe pamant: sa fim toti ca fratii si sa nu fie unul mai mare peste altul, ci daca unul vrea neaparat sa fie mai mare, pai atunci sa se faca pe sine mic si sa slujeasca celor peste care vrea sa fie mai mare."




1. Omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Prin pacatul neascultarii, omul a fost izgonit din Rai. Liberul arbitru l-a determinat sa faca tot raul de la inceputul lumii pana acum. Omul este singur raspunzator pentru faptele sale.

„Iar femeii i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni". Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!
În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce". Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii. Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat. Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!..."

(Facerea 3; 16-24)

2. „Abuzurile” nu se datoreaza Religiei, oricare ar fi ea. Crestinismul este religia Iubirii. Daca-L iubesti pe Domnul Dumnezeu, il iubesti si pe aproapele tau ca pe tine insuti. Iubirea de Dumnezeu cuprinde si iubirea aproapelui. Cine-L iubeste pe Dumnezeu nu poate sa urasca, sa discrimnineze, sa fure, sa insele, sa violeze, sa leneveasca, sa distruga Natura (toata creatia lui Dumnezeu), nu poate sa jigneasca etc. Unde e iubire, nu poate exista: ura, rautate, josnicie, mandrie, fatarnicie, abuz etc.
3. Daca ne referim la crestini/crestinii ortodocsi, ei stiu ca Dumnezeu este Iubire. Iubirea lui Dumnezeu este fara margini. Iubirea lui Dumnezeu este la fel pentru toti fii Lui. In iubire nu exista discriminare.
4. Sfanta Fecioara Maria este Maica Mantuitorului Iisus Hristos. Corpul Maicii a purtat pe Domnul Iisus Hristos.".....Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din Ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om." Maica Domnului este si mama noastra a tuturor. "Deci Iisus, vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau!" Apoi a zis ucenicului: Iata mama ta!!" (Ioan 19: 26,27). Maica Domnului este mai presus de toti sfintii si ingerii lui Dumnezeu. E foarte grav daca cineva crede ca femeile sunt pe acelasi plan cu Maica Domnului.”

Rugaciunea Domneasca „Tatal Nostru” este cea mai importanta rugaciune a crestinilor. E rugaciunea pe care ne-a lasat-o chiar Manuitorul Iisus Hristos.


Rugaciunea Domneasca „Tatal Nostru”
Care este cel mai desavarsit model de rugaciune?
Modelul cel mai desavarsit de rugaciune este Rugaciunea Domneasca, adica: “Tatal nostru, Care esti in ceruri, Sfinteasca-se numele Tau; Vie imparatia Ta; Faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant.. Painea noastra cea spre fiinta Da-ne-o noua astazi; Si ne iarta noua greselile noastre, Precum si noi iertam gresitilor nostri; Si nu ne duce pe noi in ispita, Ci ne izbaveste de cel rau. Ca a Ta este imparatia si puterea si slava in veci. Amin!” (Matei 6, 9-13).
Care este obarsia rugaciunii Tatal nostru?
Obarsia rugaciunii Tatal nostru este cu totul si in toate cuvintele ei dumnezeiasca, fiind alcatuita de Dumnezeu Fiul, adica de insusi Mantuitorul nostru, la rugamintea unuia dintre Apostoli: “Doamne, invata-ne si pe noi sa ne rugam” (Luca 11, 1). Atunci Mantuitorul i-a invatat rugaciunea Tatal nostru (Matei 6, 9-13). Deci, cand rostim aceasta rugaciune, graim insesi cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos; ne rugam cu adevarat in numele Domnului Iisus Hristos. De aceea se numeste Rugaciunea Domneasca.
Prin ce se deosebeste Rugaciunea Domneasca de celelalte rugaciuni?
Rugaciunea Domneasca, cea mai de seama dintre toate rugaciunile, se deosebeste prin puterea ei, prin usurinta de a fi inteleasa si prin bogatia cugetarilor ei.
1. Marea putere a rugaciunii Tatal nostru sta in faptul ca prin ea nu numai ca ne rugam impreuna cu Iisus Hristos; 353 (Origen, Despre rugaciune, XI, 1, trad. cit., p. 221), ci ne rugam cu insesi cuvintele Mantuitorului; 354 (Sf. Ciprian, De Oratione Domenica, trad. cit., cap. II, p. 45). Dumnezeu singur a putut sa invete cum ar vrea sa fie ruga; 355 (Tertulian, Despre Rugaciune, trad. cit., cap. IX, p. 235). De buna seama, acestei rugaciuni i se potriveste cel mai bine cuvantul Domnului: “Orice veti cere de la Tatal intru numele Meu, va va da voua” (Ioan 16, 23).
2. Rugaciunea Tatal nostru este cea mai usoara de inteles dintre toate rugaciunile. Ea este rugaciunea oricui crede in Dumnezeu. Rugaciunea Domneasca “pe cat este de restransa in cuvinte, pe atat este de cuprinzatoare in sens”356 (Ibidem, cap. I, p. 230).
3. In rugaciunea Tatal nostru avem cereri pentru toate trebuintele sufletesti si trupesti; deci pentru toate bunatatile ceresti si pamantesti. Toate cate le cerem in rugaciunile noastre se afla cuprinse in Rugaciunea Domneasca357 (Sf. Ciprian, De Oratione Domenica, trad. cit., cap. II, p. 45). De veti strabate toate rugaciunile, zice Fericitul Augustin, nu veti afla nimic care sa nu fie cuprins in Rugaciunea Domneasca.
August 18th, 2009

www.catehism.ortodoxiatinerilor.ro

"Raspunsul cel mai bun ar fi: prin educarea femeii, spunandu-i-se ca si ea este iubita de Dumnezeu la fel de mult ca si barbatul, si ea are drept la mostenirea Tatalui la fel de mult ca si barbatul, iar Dumnezeu vrea ca se fie "precum in Cer, asa si pe pamant", ori in Cer femeia nu este discriminata, nu este supusa barbatului etc si dovada este insasi Sfanta Fecioara. Dumnezeu nu vrea nimic din rautatile oamenilor ci doreste ceea ce a spus cand a fost pe pamant: sa fim toti ca fratii si sa nu fie unul mai mare peste altul, ci daca unul vrea neaparat sa fie mai mare, pai atunci sa se faca pe sine mic si sa slujeasca celor peste care vrea sa fie mai mare."
postat de Adriana3



Talcuirea personala pe care o dai cuvintelor ”precum in Cer asa si pre pamant” este complet gresita. E bine sa citesti/recitesti, talcuirile la Rugaciunea Domneasca „Tatal Nostru”, scrise de:
- Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Nicolae Velimirovici, Parintele Constantin Galeriu, Olivier Clement (sunt doar cativa).


Sf. Maxim Marturisitoru
Talcuirea la Rugaciunea Domneasca "Tatal Nostru"

"Faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant".

Cel ce aduce lui Dumnezeu inchinare in chip tainic, numai prin facultatea ratiunii, despartita de pofta si de iutime, implineste pe pamant voia lui Dumnezeu, cum o fac in cer cetele ingerilor. Acela prin toate s-a facut impreuna slujitor si impreuna vietuitor cu ingerii, precum zice marele Apostol: "Iar petrecerea noastra este in ceruri". Caci in ingeri nu se afla pofta ce slabeste vigoarea mintii prin placere, nici iutimea ce se infurie si latra la cei inruditi fara cuviinta, ci numai ratiunea care duce in chip firesc spre prima ratiune pe cei rationali. Numai de aceasta se bucura Dumnezeu si numai pe ea o cere de la noi robii sai. Aceasta o arata, zicand catre marele David: "Caci ce este Mie in cer si ce am voit de la tine pe pamant?" Nimic nu are Dumnezeu in cer, care sa I se aduca de sfintii ingeri, decat slujirea rationala.
Pe aceasta cerand-o si de la noi, ne-a invatat sa zicem cand ne rugam: "Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant".
Prin urmare sa ne miste si pe noi ratiunea noastra spre cautarea lui Dumnezeu; puterea poftei spre dorirea Lui; iar iutimea sa lupte pentru pastrarea Lui. Mai bine zis, mintea sa se intinda intreaga spre Dumnezeu, intarita de iutime ca de un tonic si aprinsa de dorul poftirii dusa la culme. Imitand astfel pe ingerii din cer, ne vom afla slujind lui Dumnezeu prin toate, infatisand pe pamant aceeasi vietuire ca si ingerii, neavand mintea miscata spre nimic din cele de dupa Dumnezeu, intocmai ca aceia.
www.crestinortodox.ro

[KANDIA]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deoarece subiectul în discuţie nu era sufletul Mariei Magdalena, ci exact despre problema părului ei se vorbise înainte.
Evitaţi răspunsurile in personam. Vedeţi-vă de mântuirea dv, eu am să văd de a mea.

Credeam ca vorbim despre relatia dintre aspectul exterior si suflet si importanta fiecaruia.Am sa evit raspunsurile de care ziceti,nu am stiut ca nu-i voie.Imi cer scuze daca am gresit.Dar am sa va urmez sfatul si am sa-mi vad de mantuirea mea.

Doamne-ajuta!

[Adriana3]

În prealabil postat de Melissa

OK, am inteles punctul tau de vedere :femeia ispiteste pentru ca nu se simte iubita!

Si atunci barbatul ispiteste ca sa isi reconfirme masculinitatea?:-))

Sub incidenta acestei viziuni, inseamna ca femeia este ispitita , tot din lipsa de iubire.Daca i se pare doar ca un barbat o priveste mai intens, e mai amabil, mai galant,etc...e gata, pica pe spate? Din lipsa de iubire face asta,nu?

Hmm..mi se pare o explicatie foarte logica! Desi sunt convinsa ca nu e singura! :-))

Nici macar nu ma pot "lauda" ca am descoperit de una singura totul, ci ideea am citit-o prima data la maicuta Siluana care se exprima asa:

"Femeia de astăzi, fata de astăzi, pleacă cu un mare handicap în viaţă: ea nu e iubită."

si mai apoi zice:

"Aceste fete vor porni în căutarea unui bărbat care să le ofere iubirea tatălui, nu iubirea... Cele care nu sunt acoperite deloc duhovniceşte vor ajunge să aibă multe relaţii, pentru că nu vor fi fericite decât în perioada în care bărbatul chiar este atent, iubitor, atent să descopere persoana. Când vorbim de fata credincioasă, eu nu vorbesc de cele care au plecat în mănăstire din pură vocaţie de a fi cu Dumnezeu, acolo e altă categorie şi suntem puţine. Deci, fata creştină, fata credincioasă, care e dezamăgită de mizeria din lume, de violenţa din familie, îşi va pune toată nevoia ei de dragoste de tată pe duhovnic. „Duhovnicul este cel care trebuie să mă iubească, să-mi împlinească toate nevoile emoţionale şi duhovniceşti de care n-am avut parte în familie.” Este o iubire pătimaşă, nu în sensul desfrânării, Doamne fereşte!, ci pătimaşă în sensul de iubire ca pentru tată, care exclude pe fraţi, care exclude pe ceilalţi. Şi atunci, dacă duhovnicul stă mai mult de vorbă cu cineva, dacă spovedeşte mai mult pe cineva, dacă dă mai multă atenţie cuiva, "înseamnă că pe mine nu mă iubeşte. Şi dacă nu mă iubeşte, înseamnă că nu sunt bună. Şi atunci, înseamnă că cealaltă e bună. Deci, sunt cu ochii pe ea: ce are?" Dacă maica stareţă e mai atentă sau se bazează pe un om, pe un econom, asta poate să stârnească invidie la celelalte măicuţe, din nevoia de a fi iubite, din a confunda iubirea cu atenţia exclusivă. Deci, ele nu doresc decât să recupereze ce n-au avut în familie."

[Adriana3]

În prealabil postat de volga

"Raspunsul cel mai bun ar fi: prin educarea femeii, spunandu-i-se ca si ea este iubita de Dumnezeu la fel de mult ca si barbatul, si ea are drept la mostenirea Tatalui la fel de mult ca si barbatul, iar Dumnezeu vrea ca se fie "precum in Cer, asa si pe pamant", ori in Cer femeia nu este discriminata, nu este supusa barbatului etc si dovada este insasi Sfanta Fecioara. Dumnezeu nu vrea nimic din rautatile oamenilor ci doreste ceea ce a spus cand a fost pe pamant: sa fim toti ca fratii si sa nu fie unul mai mare peste altul, ci daca unul vrea neaparat sa fie mai mare, pai atunci sa se faca pe sine mic si sa slujeasca celor peste care vrea sa fie mai mare."
postat de Adriana3



Talcuirea personala pe care o dai cuvintelor ”precum in Cer asa si pre pamant” este complet gresita. E bine sa citesti/recitesti, talcuirile la Rugaciunea Domneasca „Tatal Nostru”, scrise de:
- Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Nicolae Velimirovici, Parintele Constantin Galeriu, Olivier Clement (sunt doar cativa).


Sf. Maxim Marturisitoru
Talcuirea la Rugaciunea Domneasca "Tatal Nostru"

"Faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant".

Cel ce aduce lui Dumnezeu inchinare in chip tainic, numai prin facultatea ratiunii, despartita de pofta si de iutime, implineste pe pamant voia lui Dumnezeu, cum o fac in cer cetele ingerilor. Acela prin toate s-a facut impreuna slujitor si impreuna vietuitor cu ingerii, precum zice marele Apostol: "Iar petrecerea noastra este in ceruri". Caci in ingeri nu se afla pofta ce slabeste vigoarea mintii prin placere, nici iutimea ce se infurie si latra la cei inruditi fara cuviinta, ci numai ratiunea care duce in chip firesc spre prima ratiune pe cei rationali. Numai de aceasta se bucura Dumnezeu si numai pe ea o cere de la noi robii sai. Aceasta o arata, zicand catre marele David: "Caci ce este Mie in cer si ce am voit de la tine pe pamant?" Nimic nu are Dumnezeu in cer, care sa I se aduca de sfintii ingeri, decat slujirea rationala.
Pe aceasta cerand-o si de la noi, ne-a invatat sa zicem cand ne rugam: "Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant".
Prin urmare sa ne miste si pe noi ratiunea noastra spre cautarea lui Dumnezeu; puterea poftei spre dorirea Lui; iar iutimea sa lupte pentru pastrarea Lui. Mai bine zis, mintea sa se intinda intreaga spre Dumnezeu, intarita de iutime ca de un tonic si aprinsa de dorul poftirii dusa la culme. Imitand astfel pe ingerii din cer, ne vom afla slujind lui Dumnezeu prin toate, infatisand pe pamant aceeasi vietuire ca si ingerii, neavand mintea miscata spre nimic din cele de dupa Dumnezeu, intocmai ca aceia.
www.crestinortodox.ro

De ce zici ca este gresita talcuirea mea? Cu ce contrazice ceea ce ai scris tu citand de la sfinti? Spune te rog, unde se face mai mult voia lui Dumnezeu, in Cer sau pe Pamant? In Cer, asa-i? Esti deacord ca in Cer se face in totalitate voia lui Dumnezeu? Deci daca esti deacord, inseamna ca ceea ce doreste Dumnezeu pentru oameni este ceea ce traiesc sfintii in Cer, nu? Si ca atare ceea ce trebuie noi sa dorim este sa ajungem alaturi de sfinti ca sa traim si noi in intregime dupa voia lui Dumnezeu, nu? Deci iata cum Dumnezeu doreste pe pamant ceea ce este si in Cer, daca am face cu totii voia lui Dumnezeu nu s-ar intampla altceva decat ca am trai pe pamant ca si in Cer. Si in Cer cum se traieste? Cu discriminare? Dupa cum ai spus, acolo unde este iubire nu poate exista discriminare, insa pe pamant exista discriminare cat cuprinde: pe baza de sex, de culoarea pielii, avere etc, deci nu exista suficienta iubire asa cum exista in Cer unde nu-i nici urma de discriminare pentru ca acolo se face voia lui Dumnezeu care este una singura: sa ne iubim cu totii ca fratii.
Asa ca intreb inca o data: unde este greseala in interpretare?

Cat despre Facerea, dupa cum observi, discriminarea a intrat in lume prin pacat si nicidecum nu a fost creata de Dumnezeu. Iar Dumnezeu nici nu a dorit-o, El doar i-a spus omului care sunt efectele pacatului. De exemplu, eu iti spun tie sa nu bagi mana in foc pentru ca in ziua in care o vei baga te vei arde.Tu nu asculti si bagi mana in foc. Iar eu iti spun: pentru ca nu ai ascultat si ai bagat mana in foc, o sa simti o durere mare, mana se va inrosi si te vei umple de basici dureroase. Tu ce o sa imi spui? Ca te-am pedepsit eu si te-am blestemat cu toata durerea si bubele? Ai putea spune asa daca este pentru prima data ca vezi focul si habar nu ai ca tot ceea ce ti-am spus nu este decat consecinta unei arsuri. Asta nu inseamna ca am vrut eu sa iti fie atat de rau, dimpotriva, eu vin si iti spun ca daca vrei te pot vindeca pentru ca sunt medic. Ei iata ca asa a venit Iisus si ne-a vindecat de bubele si durerile provocate de pacat, inclusiv de pacatul original. Daca cineva traieste in pacat si nu vrea sa fie curatat de Iisus, atunci intr-adevar este ca la Facerea, daca insa traieste in Iisus, este spalat de bubele si durerile pacatului original si ca atare ceea ce ai citat tu nu mai este valabil. Eu nu apartin Vechiului Testament ci a Noului, iar daca tu esti botezat, inseamna ca si tu ai pacatul original sters.

În prealabil postat de Adriana3

Nici macar nu ma pot "lauda" ca am descoperit de una singura totul, ci ideea am citit-o prima data la maicuta Siluana care se exprima asa:

"Femeia de astăzi, fata de astăzi, pleacă cu un mare handicap în viaţă: ea nu e iubită."

si mai apoi zice:

"Aceste fete vor porni în căutarea unui bărbat care să le ofere iubirea tatălui, nu iubirea... Cele care nu sunt acoperite deloc duhovniceşte vor ajunge să aibă multe relaţii, pentru că nu vor fi fericite decât în perioada în care bărbatul chiar este atent, iubitor, atent să descopere persoana. Când vorbim de fata credincioasă, eu nu vorbesc de cele care au plecat în mănăstire din pură vocaţie de a fi cu Dumnezeu, acolo e altă categorie şi suntem puţine. Deci, fata creştină, fata credincioasă, care e dezamăgită de mizeria din lume, de violenţa din familie, îşi va pune toată nevoia ei de dragoste de tată pe duhovnic. „Duhovnicul este cel care trebuie să mă iubească, să-mi împlinească toate nevoile emoţionale şi duhovniceşti de care n-am avut parte în familie.” Este o iubire pătimaşă, nu în sensul desfrânării, Doamne fereşte!, ci pătimaşă în sensul de iubire ca pentru tată, care exclude pe fraţi, care exclude pe ceilalţi. Şi atunci, dacă duhovnicul stă mai mult de vorbă cu cineva, dacă spovedeşte mai mult pe cineva, dacă dă mai multă atenţie cuiva, "înseamnă că pe mine nu mă iubeşte. Şi dacă nu mă iubeşte, înseamnă că nu sunt bună. Şi atunci, înseamnă că cealaltă e bună. Deci, sunt cu ochii pe ea: ce are?" Dacă maica stareţă e mai atentă sau se bazează pe un om, pe un econom, asta poate să stârnească invidie la celelalte măicuţe, din nevoia de a fi iubite, din a confunda iubirea cu atenţia exclusivă. Deci, ele nu doresc decât să recupereze ce n-au avut în familie."

Cat adevar..:-)Foarte frumos explicat, desi e trist..